Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 124 din 27 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal şi ale art. 386 cu referire la cele ale art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 124 din 27 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal şi ale art. 386 cu referire la cele ale art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 868 din 23 septembrie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora   │-                 │
│Pop                │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal şi ale art. 386 cu referire la cele ale art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Traian Miclăuş, Societatea Universal Agrozootehnica - S.R.L. din Bucureşti şi Societatea Software & Hardware - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 40.494/3/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.866 D/2020.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 3 decembrie 2024, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 28 ianuarie 2025. La data de 28 ianuarie 2025, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 27 februarie 2025, când a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    3. Prin Decizia penală nr. 866/A din 18 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 40.494/3/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal şi ale art. 386 cu referire la cele ale art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Traian Miclăuş şi de Societatea Universal Agrozootehnica - S.R.L. din Bucureşti şi Societatea Software & Hardware - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelurilor declarate de mai mulţi participanţi la procesul penal, printre care şi de autorii prezentelor excepţii de neconstituţionalitate, împotriva unei sentinţe penale prin care aceştia au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu şi, respectiv, de înşelăciune.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, cu privire la dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Codul penal, se susţine că, în urma pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018, prin care s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză“, din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituţională, dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Codul penal, în redactarea rămasă aplicabilă ca efect al deciziei anterior menţionate, sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, fiind contrare standardelor de calitate a legii, prevăzute la art. 1 alin. (5) din Constituţie şi la art. 7 din Convenţie. Se arată că aceeaşi decizie a produs efectele juridice prevăzute la art. 147 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Codul penal nemaiputând fi aplicate. Prin urmare, chiar dacă, ulterior momentului antereferit, au fost îndeplinite acte de procedură în anumite cauze penale, acestea nu au determinat întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale şi, implicit, nu au început să curgă noi termene de prescripţie. Aşadar, se susţine că la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate erau aplicabile termenele generale de prescripţie prevăzute la art. 154 din Codul penal care nu mai puteau fi întrerupte. Se arată că, în sensul interpretării anterior arătate, este întreaga jurisprudenţă a instanţelor naţionale. Este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la calitatea legii, respectiv Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012 şi Decizia nr. 31 din 27 ianuarie 2016.
    5. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 386 cu referire la cele ale art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, se arată, în esenţă, că acestea sunt neconstituţionale întrucât, în ipoteza schimbării încadrării juridice în faza apelului, prevederile art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală nu prevăd obligativitatea trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanţă (ca urmare a schimbării încadrării juridice), cu consecinţa neasigurării dublului grad de jurisdicţie în materie penală. În acest sens, se arată că schimbarea încadrării juridice determină o nouă judecare a cauzei pentru o altă infracţiune decât cea pentru care a fost sesizată prima instanţă de judecată, care, în ipoteza analizată, are loc în apel; însă judecata în primă instanţă nu poate fi înlocuită cu judecata în apel decât cu încălcarea dreptului la două grade de jurisdicţie în materie penală. Se susţine, totodată, că, deşi apelul este o cale de atac integral devolutivă, în cadrul căreia instanţa de control judiciar are plenitudine de jurisdicţie şi poate aprecia şi statua asupra vinovăţiei inculpatului, acest efect nu implică statuarea în primă şi în ultimă instanţă asupra situaţiei de fapt reţinute în cadrul acţiunii penale. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală.
    6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Referitor la dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Codul penal se arată, în esenţă, că, deşi dispozitivul Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu este specific unei soluţii interpretative, acesta trebuie coroborat cu considerentele acestei decizii, operaţiune de interpretare din care rezultă că soluţia pronunţată prin decizia anterior menţionată este una interpretativă, potrivit căreia cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a statuat că atât dispozitivul, cât şi considerentele deciziilor sale de admitere sunt general obligatorii şi se impun cu aceeaşi forţă juridică tuturor subiectelor de drept. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 386 cu referire la cele ale art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, se arată că nu orice aspect al cauzei penale supus dezbaterilor părţilor este suspus cerinţei dublului grad de jurisdicţie, ci doar acelea care pun în discuţie vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului. Or, încadrarea juridică nu vizează vinovăţia inculpatului, ci constituie un element tehnic care are în vedere încadrarea situaţiei de fapt, în condiţiile în care doar stabilirea acesteia este supusă exigenţei dublului grad de jurisdicţie în materie penală.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Codul penal şi ale art. 386 cu referire la cele ale art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, care, la data invocării prezentei excepţii de neconstituţionalitate, aveau următorul cuprins:
    - Art. 155 alin. (1) din Codul penal:
    "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului.;"

    – Art. 386 din Codul de procedură penală:
    "(1) Dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea.
(2) Dacă noua încadrare juridică vizează o infracţiune pentru care este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, instanţa de judecată cheamă persoana vătămată şi o întreabă dacă înţelege să facă plângere prealabilă. În situaţia în care persoana vătămată formulează plângere prealabilă, instanţa continuă cercetarea judecătorească, în caz contrar dispunând încetarea procesului penal.;"

    – Art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală:
    "(1) Instanţa, judecând apelul, pronunţă una dintre următoarele soluţii: (…) 2. admite apelul şi: (...) b) desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune şi atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau asupra acţiunii civile ori când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă."


    11. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost modificate prin art. I pct. 46 din Legea nr. 201/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023.
    12. Având însă în vedere cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care instanţa de contencios constituţional a reţinut că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea reţine ca obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 386 din Codul de procedură penală, în redactarea lor în vigoare la data invocării prezentei excepţii.
    13. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 - Acces liber la justiţie, precum şi prevederilor art. 6 şi 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la legalitatea incriminării şi a pedepsei şi ale art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie referitor la dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Codul penal, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituţionale. Prin această decizie, Curtea a reţinut, în esenţă, că ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancţionate prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018. Astfel, deşi Curtea Constituţională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidenţiind reperele unui comportament constituţional pe care legiuitorul avea obligaţia să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare, de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale. În consecinţă, Curtea a constatat că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018, precitată, ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.
    15. Curtea a constatat că o astfel de consecinţă este rezultatul nerespectării de către legiuitor a obligaţiilor ce îi revin potrivit Legii fundamentale şi al pasivităţii sale, chiar şi în ciuda faptului că deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie semnalau încă din anul 2019 practica neunitară rezultată din lipsa intervenţiei legislative. De asemenea, Curtea a subliniat că raţiunea care a stat la baza pronunţării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripţie a răspunderii penale sau înlăturarea instituţiei întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal la exigenţele constituţionale. Astfel, Curtea a observat că termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din Codul penal nu sunt afectate de deciziile Curţii Constituţionale.
    16. În acest context, Curtea a reţinut că situaţia creată prin pasivitatea legiuitorului în urma publicării deciziei de admitere amintite reprezintă o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală, care consacră caracterul de stat de drept al statului român, precum şi supremaţia Constituţiei. Aceasta, deoarece prevalenţa Constituţiei asupra întregului sistem normativ reprezintă principiul crucial al statului de drept. Or, garant al supremaţiei Legii fundamentale este însăşi Curtea Constituţională, prin deciziile pe care le pronunţă, astfel că neglijarea constatărilor şi dispoziţiilor cuprinse în deciziile acesteia determină fragilizarea structurii constituţionale ce trebuie să caracterizeze statul de drept (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 26 mai 2022, paragraful 20).
    17. Aşadar, Curtea a constatat că legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018, cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav, generat de aplicarea neunitară a textului de lege „cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea“, care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale.
    18. Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“ şi ţinând cont de faptul că Decizia nr. 358 din 26 mai 2022, precitată, a fost publicată ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional în prezenta cauză, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal a devenit inadmisibilă.
    19. Nu în ultimul rând, Curtea reţine că, având în vedere dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, soluţia de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, pronunţată prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022, le va profita şi autoarelor prezentei excepţii, aceasta putând constitui temei de revizuire, conform dispoziţiei procesual penale anterior menţionate.
    20. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 cu referire la cele ale art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, Curtea constată că autoarele excepţiei, prin argumentele formulate, solicită, în realitate, Curţii Constituţionale modificarea dispoziţiilor legale ale art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, în sensul reglementării unei soluţii legislative distincte care să poată fi pronunţată în faza apelului, soluţie care să constea în obligativitatea trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanţă, ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului de către instanţa de apel. Autoarele prezentei excepţii apreciază că doar astfel poate fi asigurat standardul dublului grad de jurisdicţie în materie penală, astfel cum acesta este reglementat la art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    21. Însă modificarea şi completarea dispoziţiilor Codului de procedură penală este de competenţa exclusivă a Parlamentului, conform dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, excedând competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.
    22. Pentru aceste motive, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 cu referire la cele ale art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.
    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Traian Miclăuş în Dosarul nr. 40.494/3/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.
    2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 cu referire la cele ale art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Universal Agrozootehnica - S.R.L. din Bucureşti şi Societatea Software & Hardware - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 40.494/3/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 27 februarie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Cristina Teodora Pop


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 124 din 27 februarie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016