Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. d) şi ale art. 83 alin. (2) teza întâi din Codul penal, excepţie ridicată, din oficiu, de Judecătoria Piatra-Neamţ - Secţia penală în Dosarul nr. 3.824/279/2017 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.366D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că autoarea acesteia critică normele procesual penale ce fac obiect al excepţiei prin raportare la dispoziţiile art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală, realizând o comparaţie între instituţia renunţării la aplicarea pedepsei şi instituţia amânării aplicării pedepsei, pe de o parte, şi instituţia renunţării la urmărirea penală, pe de altă parte, aspect inadmisibil în formularea unei excepţii de neconstituţionalitate. Invocă, în acest sens, Decizia Curţii nr. 422 din 23 iunie 2020. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând Decizia Curţii nr. 113 din 25 februarie 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 29 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.824/279/2017, Judecătoria Piatra-Neamţ - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. d) şi ale art. 83 alin. (2) teza întâi din Codul penal. Excepţia a fost ridicată din oficiu în soluţionarea unei cauze penale în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, din perspectiva necorelării limitelor de pedeapsă pe care le impun cu cele instituite de dispoziţiile art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală, necorelare care atrage un tratament juridic substanţial diferit persoanelor aflate în situaţii identice. În concret, observă că, potrivit dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal, nu se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 5 ani, iar, în conformitate cu prevederile art. 83 alin. (2) teza întâi din Codul penal, nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare. În schimb, conform art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală când constată că nu există un interes public în urmărirea faptei. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 80 alin. (2) lit. d) şi ale art. 83 alin. (2) teza întâi din Codul penal sunt constituţionale. În acest sens, reţine că tratamentul juridic diferenţiat instituit prin dispoziţiile de lege criticate este justificat, având în vedere faptul că limitele de pedeapsă nu reprezintă un drept fundamental, ci constituie expresia politicii penale a legiuitorului. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 80 alin. (2) lit. d) şi ale art. 83 alin. (2) teza întâi din Codul penal, care au următorul cuprins: - Art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal: „Nu se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei dacă: […] d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 5 ani.“; – Art. 83 alin. (2) teza întâi din Codul penal: „Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare. […]“. 11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 124 alin. (1) şi (2) privind înfăptuirea justiţiei. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate determină neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate prin compararea lor cu prevederile art. 318 din Codul de procedură penală, solicitând, în esenţă, ca instanţa de judecată să aibă posibilitatea de a realiza un examen de individualizare a pedepsei, pentru a dispune renunţarea la aplicarea acesteia ori amânarea aplicării pedepsei, în condiţii similare dispunerii de către procuror a renunţării la urmărirea penală, în caz contrar textele de lege criticate fiind neconstituţionale. Curtea reţine însă că, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]“, aşa încât constată că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. 13. Curtea constată, totodată, că a mai fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 80 alin. (2) lit. d), respectiv ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, motivele de neconstituţionalitate fiind formulate din aceeaşi perspectivă. Examinând excepţia de neconstituţionalitate din perspectiva acestor critici, instanţa de control constituţional a apreciat că se realizează o comparaţie între instituţia renunţării la aplicarea pedepsei şi instituţia renunţării la urmărirea penală şi, având în vedere aceste aspecte, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate, prin deciziile nr. 527 din 11 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 15 octombrie 2017; nr. 774 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 13 februarie 2018; nr. 207 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 4 iulie 2019; nr. 648 din 17 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1015 din 17 decembrie 2019, respectiv nr. 106 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 18 mai 2020. 14. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. d) şi ale art. 83 alin. (2) teza întâi din Codul penal, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Piatra-Neamţ - Secţia penală în Dosarul nr. 3.824/279/2017. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 martie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
