Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina-Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată de Victor Viorel Ponta în Dosarul nr. 6.805/2/2016/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.997D/2021. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Dan Lupaşcu din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, arătând că prin Decizia nr. 364 din 8 iunie 2022 sa admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt constituţionale, în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice. Arată că, în practică, deciziile sunt interpretate în mod diferit, astfel că solicită inserarea unei menţiuni potrivit căreia respingerea ca devenită inadmisibilă nu face inaplicabil cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Decizia nr. 1.324 din 3 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 6.805/2/2016/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Excepţia a fost ridicată de Victor Viorel Ponta în recursul împotriva sentinţei prin care s-a respins acţiunea formulată de acesta având ca obiect cererea de anulare a Ordinului ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 4.662 din 1 august 2016 privind luarea măsurilor prevăzute de art. 170 din Legea nr. 1/2011 şi constatarea nelegalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii ordinului contestat. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că, pentru ca legea să fie respectată, aceasta trebuie cunoscută şi înţeleasă de subiecţii de drept, iar pentru a fi înţeleasă, trebuie să fie suficient de precisă şi previzibilă, pentru a oferi securitate juridică destinatarilor săi. Dispoziţiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1/2011 nu întrunesc cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate, nu conţin referiri exprese, clare şi concise privind procedura de retragere a titlului de doctor în ceea ce priveşte nerespectarea standardelor de calitate şi de etică profesională la momentul obţinerii titlului de doctor şi aduc o gravă atingere stabilităţii raporturilor juridice, introducând insecuritate în circuitul civil prin posibilitatea revocării/retragerii actului administrativ de către autoritatea emitentă. Lipsa de claritate şi precizie a normei criticate a determinat aplicarea diferită de către instanţele de judecată a textelor din actele normative emise în executarea Legii nr. 1/2011, ducând la lezarea gravă a drepturilor garantate constituţional, respectiv securitatea juridică şi încrederea legitimă în actele administrative. 7. Decizia Curţii Constituţionale nr. 624 din 26 octombrie 2016 prin care s-a admis obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2016 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 este relevantă sub aspectul criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă referitoare la natura de act administrativ a titlului de doctor, dar şi sub aspectul instituţiilor revocării/retragerii şi anulării titlului, instituţii avute în vedere de către legiuitor în procesul de modificare a Legii nr. 1/2011. 8. Astfel, prin această decizie, Curtea Constituţională a statuat că principiul revocabilităţii actelor administrative este, alături de principiul legalităţii, un principiu de bază al regimului juridic al actelor administrative, având consacrare implicită în art. 21 şi 52 din Constituţie şi suport legal [art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004]. Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că, în principiu, toate actele administrative pot fi revocate. Cele normative pot fi revocate oricând, iar cele individuale pot fi revocate cu unele excepţii. Printre actele administrative individuale exceptate de la revocare se regăsesc şi actele administrative care au intrat în circuitul civil şi au generat drepturi subiective garantate de lege. Titlul ştiinţific de doctor este un act administrativ individual care, odată intrat în circuitul civil, produce efecte juridice în materia drepturilor personale, patrimoniale şi nepatrimoniale. 9. Prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie consacră ca principiu general obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor. Aceasta este o obligaţie generală care revine tuturor, inclusiv autorităţilor publice. Actele administrative care au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice nu mai pot fi revocate de autorităţile emitente, constatarea nulităţii sau anularea acestora putând fi dispusă numai de instanţa judecătorească competentă. Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată se stabilesc numai prin lege. Este o opţiune a legiuitorului ca pentru constatarea nulităţii şi anularea actului administrativ nelegal să prevadă calea şi procedura contenciosului administrativ. 10. În aceste condiţii, textul de lege criticat aduce atingere principiului irevocabilităţii actelor administrative individuale, cu consecinţe grave asupra drepturilor subiective născute ca urmare a intrării în circuitul civil a respectivului act. Posibilitatea revocării actului administrativ de către autoritatea emitentă încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, introduce insecuritate în circuitul civil şi lasă la dispoziţia subiectivă a autorităţii emitente existenţa unor drepturi ale persoanei care a dobândit titlul ştiinţific. De asemenea, în conformitate cu aspectele analizate de către Curtea Constituţională în cadrul deciziei menţionate, în situaţia în care există suspiciuni cu privire la nerespectarea procedurilor sau a standardelor de calitate ori de etică profesională, actul administrativ poate fi supus controlului unei entităţi independente faţă de entitatea care a emis titlul de doctor, cu competenţe specifice în acest domeniu, care poate lua măsuri sancţionatoare cu privire la retragerea titlului în cauză. Revocarea sau anularea actului administrativ nu poate fi dispusă însă decât de o instanţă judecătorească, respectând dispoziţiile Legii nr. 554/2004, soluţie consacrată de altfel şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 11. Prevederile legii care constituie obiectul sesizării instituie un regim legal într-o formă care încalcă mai multe prevederi din Legea fundamentală, dar şi din alte legi aflate în vigoare, respectiv art. 4 alin. (3), art. 77 şi art. 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. 12. În mod evident, prin actele normative date în executarea art. 170 din Legea nr. 1/2011 se realizează modificarea şi completarea voinţei legiuitorului prin obligarea Ministerului Educaţiei să ia măsura retragerii titlului ştiinţific de doctor pe baza propunerilor formulate de către organismele consultative indicate (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 588 din 21 septembrie 2017). 13. Caracterul vădit incomplet şi lipsit de predictibilitate al normelor privind retragerea titlului de doctor atât sub aspectul încălcării principiului irevocabilităţii actelor administrative, cât şi al lipsei de claritate este de natură să determine aplicarea discreţionară a unui text de lege. 14. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în strânsă legătură cu principiul general al legalităţii, a statuat cu privire la importanţa asigurării accesibilităţii şi previzibilităţii legii, inclusiv din punctul de vedere al stabilităţii acesteia. În acest sens este relevantă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 448 din 29 octombrie 2013. 15. În concluzie, arată autorul, prevederile legale criticate nu respectă art. 1 alin. (5) din Constituţie cu privire la criteriile de calitate ale legii - claritate precizie şi previzibilitate - şi aduc atingere principiului revocabilităţii actelor administrative, securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice în ceea ce priveşte procedura de retragere a titlului de doctor. 16. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Măsura retragerii titlului de doctor nu poate fi privită ca un simplu act de revocare a unui act administrativ individual care a intrat în circuitul civil. Aceasta constituie o măsură administrativă cu caracter sancţionatoriu fundamentată pe o procedură legală de verificare a actului ulterior emiterii acestuia, care are la bază rapoarte de evaluare elaborate de autorităţile competente în asigurarea calităţii învăţământului superior şi urmăreşte realizarea unui interes public major. 17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile avocatului prezent şi ale procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011. După sesizarea Curţii Constituţionale textul de lege criticat a fost abrogat prin art. 260 alin. (5) lit. a) din titlul VI al Legii învăţământului superior nr. 199/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 5 iulie 2023. 21. Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, precum şi faptul că dispoziţiile de lege criticate sunt aplicabile în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. 22. Textul de lege criticat avea următorul cuprins: "(1) În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică şi management universitar sau de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan: [...] b) retragerea titlului de doctor;." 23. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la criteriile de calitate ale legii, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 126 alin. (2) referitor la stabilirea prin lege a competenţei instanţelor judecătoreşti. Se invocă, de asemenea, încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, şi ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004. 24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 364 din 8 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 24 august 2022, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1/2011 sunt constituţionale, în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice. Motivele de neconstituţionalitate formulate cu acel prilej sunt similare celor din prezenta cauză, respectiv lipsa de rigoare şi previzibilitate a textului supus controlului, care aduce atingere principiului securităţii juridice, precum şi încălcarea principiului revocabilităţii actelor administrative, cu referire la cele reţinute prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 22 noiembrie 2016. 25. În motivarea Deciziei nr. 364 din 8 iunie 2022, precitată, Curtea a făcut referire la cele reţinute prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016 (paragrafele 48 şi 49) în care s-a reţinut că titlul de doctor este un act cu caracter administrativ şi că diploma de doctor, ca înscris certificator al titlului, nu poate fi altceva decât tot un act cu caracter administrativ. 26. De asemenea, Curtea a observat că prevederile art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, constituie consacrarea legislativă a principiului revocabilităţii actelor administrative, conţinând norme de procedură ce instituie calea prin intermediul căreia pot fi supuse controlului de legalitate, la cererea autorităţii emitente, actele administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice. Potrivit acestui text legal, actele administrative care au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice nu mai pot fi revocate de autorităţile emitente, constatarea nulităţii sau anularea acestora putând fi dispusă numai de instanţa judecătorească competentă prin introducerea unei acţiuni în termen de un an de la data emiterii actului. Principiul revocabilităţii actelor administrative este, alături de principiul legalităţii, un principiu de bază al regimului juridic al actelor administrative, având consacrare implicită în art. 21 şi 52 din Constituţie şi suport legal în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Jurisprudenţa a statuat că, în principiu, toate actele administrative pot fi revocate, cele normative oricând, iar cele individuale cu unele excepţii; printre actele administrative individuale exceptate se regăsesc şi actele administrative care au intrat în circuitul civil şi au generat drepturi subiective garantate de lege. Or, titlul ştiinţific de doctor este un act administrativ individual care, odată intrat în circuitul civil, produce efecte juridice în materia drepturilor personale, patrimoniale şi nepatrimoniale. 27. În acest context constituţional şi legal s-a statuat, tot prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, paragraful 50, că o reglementare care stabileşte că actul administrativ constatator al titlului ştiinţific se anulează de la data emiterii actului de revocare şi produce efecte doar pentru viitor constituie o încălcare a irevocabilităţii actelor administrative individuale, cu consecinţe grave asupra drepturilor subiective născute ca urmare a intrării în circuitul civil a respectivului act. Posibilitatea revocării actului administrativ de către autoritatea emitentă încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, induce insecuritate în circuitul civil şi lasă la dispoziţia subiectivă a autorităţii emitente existenţa unor drepturi ale persoanei care a dobândit titlul ştiinţific. 28. Curtea a subliniat că, în contextul Deciziei nr. 624 din 26 octombrie 2016, intrarea actului administrativ în circuitul civil şi producerea de efecte juridice nu se realizează prin simpla emitere a ordinului de atribuire a titlului de doctor, ci doar dacă acesta a generat la rândul său raporturi juridice distincte. În acest sens, la paragraful 55 din această decizie, Curtea a reţinut că deţinerea titlului de doctor poate constitui o condiţie pentru accederea într-o funcţie, pentru dobândirea unei calităţi profesionale, a unui statut profesional, iar, uneori, are implicaţii inclusiv sub aspect patrimonial, acolo unde legiuitorul a înţeles să gratifice persoana care deţine titlul de doctor cu sporuri salariale corespunzătoare acestei pregătiri ştiinţifice. 29. Prin Decizia nr. 364 din 8 iunie 2022, Curtea a reţinut că art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1/2011 reglementează retragerea titlului de doctor, indiferent dacă actul respectiv a intrat sau nu în circuitul juridic şi a produs sau nu efecte juridice. Din moment ce organul emitent îl desfiinţează pentru motive anterioare emiterii sale (nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională), această retragere are natura juridică a unei revocări. Însă principiul revocabilităţii actelor administrative nu este unul absolut, ci cunoaşte şi excepţii, printre acestea numărându-se şi actele administrative individuale care au intrat în circuitul civil şi au generat drepturi subiective garantate de lege, care nu pot fi revocate, ci doar anulate de o altă autoritate decât cea emitentă. 30. În consecinţă, Curtea a reţinut că titlul de doctor şi diploma de doctor care au intrat în circuitul civil şi au generat drepturi subiective garantate de lege se încadrează în această categorie, acestea neputând fi revocate. 31. Totodată, Curtea a reţinut că retragerea titlului de doctor - act administrativ - care a intrat în circuitul civil şi a generat drepturi subiective garantate de lege nu poate lua forma revocării dispuse de instituţia emitentă, ci pe cea a anulării, sens în care Curtea, prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, paragraful 51, a impus exigenţa ca aceasta să se realizeze exclusiv de o instanţă judecătorească. Indiferent de denumirea lor, actele administrative, odată intrate în circuitul civil, se anulează de instanţa judecătorească, şi nu de instituţia emitentă, tocmai pentru că ele nu mai pot fi revocate. 32. Dacă principiul revocabilităţii actelor administrative are o consacrare implicită în art. 21 şi 52 din Constituţie, excepţiile de la acestea sunt cuprinse, de asemenea, în aceleaşi prevederi coroborate cu alte valori, exigenţe şi principii constituţionale. 33. În acest sens, Curtea a reţinut că art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta de securitate juridică, conturează conţinutul şi limitele revocabilităţii actelor administrative. Astfel, odată ce un act administrativ a intrat în circuitul civil şi produce efecte juridice, principiul securităţii juridice interzice revocarea lui chiar de către emitent. 34. Curtea a reţinut că trebuie realizată o diferenţiere între anularea titlului de doctor de către instanţa judecătorească, pe de o parte, şi controlul judecătoresc cu privire la revocarea acestui titlu de către organul administrativ emitent, pe de altă parte. Cele două situaţii evocă ipoteze distincte, conturate după criteriul intrării în circuitul civil şi al producerii de efecte juridice. 35. Curtea a reţinut că, în cazul în care au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, atât titlul de doctor, cât şi înscrisul constatator pot fi desfiinţate numai prin hotărâre judecătorească, pentru că, altfel, dacă desfiinţarea titlului se lasă la îndemâna instituţiei emitente a actului, se imprimă şi se induce o insecuritate asupra raportului juridic deja stabilit. 36. Pentru toate cele anterior expuse, Curtea a reţinut că art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1/2011 încalcă art. 21 şi 52 coroborate cu art. 1 alin. (5) din Constituţie cu referire la exigenţele constituţionale privind limitele principiului revocabilităţii actului administrativ individual, fiind constituţional numai în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice. 37. Prin urmare, Curtea a reţinut că este exclusă competenţa autorităţii publice emitente de a retrage titlul de doctor care a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, această competenţă revenind instanţei judecătoreşti sesizate în condiţiile legii generale în materie, respectiv Legea nr. 554/2004. În acest caz, retragerea îmbracă forma anulării actului, caz în care instanţa va verifica numai legalitatea parcurgerii procedurii de conferire/atribuire a titlului de doctor şi de emitere a diplomei de doctor, fără a avea competenţa de a evalua ea însăşi calitatea lucrării, nivelul ştiinţific al acesteia sau caracterul ştiinţific al activităţii deţinătorului titlului de doctor. 38. Referitor la critica formulată şi în prezenta cauză privind lipsa de rigoare a sintagmei „în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională“, motivată prin faptul că prin generalitatea sa nu identifică aceste cazuri, în mod concret în sine şi temporal, ceea ce ar fi contrar dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii şi ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, Curtea a constatat că sintagma este variabilă în timp pentru că standardele de calitate sau de etică profesională sunt, la rândul lor, variabile, potrivit reglementării normative în vigoare la data conferirii/atribuirii titlului de doctor. Însă, odată ce comisia de doctorat s-a pronunţat, nicio altă comisie nu se poate transforma în cenzorul acesteia, astfel încât să infirme constatările acesteia şi să dea un verdict propriu. Cele stabilite de comisia de doctorat şi validate de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare sunt aspecte necenzurabile ale actului administrativ emis, întrucât vizează aprecierea valorică a conţinutului tezei de doctorat, şi angajează răspunderea autorităţii emitente a actului. O reapreciere axiologică a tezei de doctorat şi infirmarea titlului de doctor pe considerente străine principiului legalităţii creează un veritabil risc la adresa securităţii juridice. 39. Curtea a mai reţinut că, după cum nici instanţa judecătorească nu are competenţa de a statua cu privire la fondul ştiinţific al tezei de doctorat elaborate, nici autoritatea emitentă nu are competenţa de a reaprecia fondul ştiinţific al acesteia. Astfel, anularea sau revocarea, după caz, a titlului de doctor/diplomei de doctor nu poate fi realizată pentru aceste aspecte, ci doar pentru aspecte ce ţin de legalitatea desfăşurării procedurii de conferire/atribuire, cu respectarea termenelor prevăzute de lege pentru anularea/revocarea acestora, precum şi a condiţiilor de legalitate în vigoare la momentul acordării lor. Altfel s-ar ajunge la arbitrar şi la o insecuritate juridică permanentă în privinţa deţinerii titlului de doctor. 40. Curtea a concluzionat că toate aceste aspecte ţin de interpretarea şi aplicarea legii, revenind autorităţii emitente sarcina de a face aprecierea in concreto a motivelor invocate pentru revocarea titlului de doctor, cu respectarea principiului aplicării în timp a legii [potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie], apreciere care este supusă controlului judecătoresc. 41. Având în vedere cele anterior menţionate, dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, precum şi data sesizării Curţii Constituţionale în prezenta cauză, anterioară datelor la care decizia de admitere a excepţiei a fost pronunţată şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Curtea reţine că prezenta excepţie de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. 42. Prin Decizia nr. 585 din 24 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 21 aprilie 2023, paragraful 28, Curtea a reţinut, referitor la exercitarea căii de atac a revizuirii în situaţia soluţiei de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei, următoarele: deşi în cauză se va pronunţa o soluţie procedurală de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei, se impune precizarea că, potrivit jurisprudenţei constituţionale în materie, decizia de admitere constituie, şi în prezenta cauză, motiv de revizuire a hotărârii instanţei judecătoreşti dacă litigiul a fost definitiv soluţionat în timp ce excepţia de neconstituţionalitate se afla, spre soluţionare, pe rolul Curţii Constituţionale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării deciziei de admitere în Monitorul Oficial al României, Partea I. În consecinţă, soluţia procedurală pronunţată în cauza de faţă nu împiedică, ci, din contră, dă posibilitatea valorificării deciziei de admitere menţionate în condiţiile arătate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 497 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, paragraful 32, şi Decizia nr. 212 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 2 august 2019, paragraful 36). 43. În aceste condiţii, potrivit celor reţinute prin Decizia nr. 585 din 24 noiembrie 2022, antereferită, precum şi jurisprudenţei Curţii, reprezentată, de exemplu, prin Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, paragraful 18, Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, paragraful 33, Decizia nr. 365 din 2 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, paragraful 40, Decizia nr. 291 din 25 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 23 august 2023, paragraful 21, în temeiul prezentei decizii, Decizia nr. 364 din 8 iunie 2022 va putea constitui motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă. 44. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată de Victor Viorel Ponta în Dosarul nr. 6.805/2/2016/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 martie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina-Cătălina Turcu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
