Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 121 din 10 martie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 lit. a) şi d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 121 din 10 martie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 lit. a) şi d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 121 din 10 martie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 lit. a) şi d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 487 din 9 iunie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 106 lit. a) şi d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Ionel Stan în Dosarul nr. 5.194/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 211D/2018.
    2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei de neconstituţionalitate Ionel Stan. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosar note scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate Ionel Stan, care solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, având în vedere şi notele scrise depuse la dosar.
    4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 lit. a) din Legea nr. 303/2004, deoarece acestea nu au legătură cu cauza, referindu-se la admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii. Cât priveşte dispoziţiile art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004 apreciază că acestea sunt constituţionale. Arată că, este adevărat că, prin Decizia nr. 588 din 21 septembrie 2017, paragraful 23, Curtea a apreciat că elementele esenţiale referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului juridic de muncă al magistraţilor trebuie reglementate prin lege, iar nu printr-un act cu forţă inferioară acesteia. Însă apreciază că momentul încheierii raportului de muncă este acela al publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului de numire în funcţia de judecător sau procuror. Or, procedurile anterioare acestui moment reprezintă proceduri prealabile, de selecţie, care pot fi reglementate prin regulament adoptat de Consiliul Superior al Magistraturii.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 2 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.194/2/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 lit. a) şi d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Ionel Stan în cadrul acţiunii având ca obiect principal anularea parţială a Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea nr. 279/2012 a Consiliului Superior al Magistraturii, cu referire la proba interviului, precum şi, în subsidiar, anularea Hotărârii nr. 648/2017 a Consiliului Superior al Magistraturii privind validarea concursului de admitere în magistratură, sesiunea februarie-mai 2017.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), ale art. 73 alin. (3) lit. l) şi ale art. 134 alin. (4), care impun ca organizarea instanţelor judecătoreşti să se facă prin lege organică. În acest sens, arată că în Legea nr. 303/2004 se reglementează modalitatea şi criteriile esenţiale pentru admiterea în magistratură. Însă, în mod neconstituţional şi neexplicabil, aceeaşi lege, prin art. 106 lit. a) şi d), trimite la adoptarea unui regulament, act administrativ normativ inferior Constituţiei, legilor, ordonanţelor şi chiar hotărârilor de Guvern, ajungându-se ca, în final, admiterea în magistratură să se realizeze, în realitate, pe baza unei examinări netransparente şi subiective şi într-un cadru stabilit pe baza unui act normativ inferior legii organice, care completează în mod nepermis şi neconstituţional criteriile şi probele prevăzute strict în legea organică, respectiv competenţa profesională stabilită pe baza materiei învăţate, a aptitudinilor psihice şi medicale care se examinează numai de o comisie numită în baza unui ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului sănătăţii - după cum rezultă din prevederile art. 14 alin. (2) lit. e) din lege - şi a bunei reputaţii, „condiţie care prezumă şi se analizează împreună cu existenţa cazierului fiscal şi a antecedentelor penale, ultimele două condiţii verificându-se după rămânerea definitivă a rezultatelor concursului, conform art. 15 alin. (8) din aceeaşi lege“. Proba interviului nu se poate examina prin notare de la 1 la 10 şi nu poate face parte deci din nota finală a candidatului, Legea nr. 303/2004 neprevăzând contestaţii, notarea sau includerea acestei probe în media finală.
    7. În concluzie, se susţine că, în cuprinsul art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, cu referire la îndeplinirea condiţiilor enumerate, se foloseşte cuvântul „cumulativ“, ceea ce înseamnă că trimiterea la reglementarea unor probe de concurs suplimentare, altele decât cele prevăzute în acest text de lege organică, încalcă art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, deoarece intrarea în magistratură - unde se exercită una dintre cele trei puteri ale statului - nu poate fi reglementată în concret printr-un regulament, act administrativ inferior legii organice.
    8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 106 lit. a) şi d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul cuprins:
    "Consiliul Superior al Magistraturii aprobă, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I:
    a) Regulamentul privind concursul de admitere şi examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, care prevede modul de organizare, tematica, bibliografia, probele de examen, procedura de desfăşurare a concursului de admitere şi a examenului de absolvire, precum şi media minimă de admitere şi de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii;
    [...]
    d) Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură;."

    13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 73 alin. (3) lit. l) potrivit cărora organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti şi a Ministerului Public se reglementează prin lege organică şi ale art. 134 alin. (4), potrivit cărora Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenţei justiţiei.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat face parte din titlul V - Dispoziţii tranzitorii şi finale al Legii nr. 303/2004 şi prevede atribuţia Consiliului Superior al Magistraturii de a aproba, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, regulamentele care vizează cariera judecătorilor şi procurorilor, printre care Regulamentul privind concursul de admitere şi examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii [art. 106 lit. a)] şi Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură [art. 106 lit. d)].
    15. Referitor la admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 106 lit. a) din Legea nr. 303/2004, Curtea reţine că obiectul litigiului în cadrul căruia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate îl constituie anularea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea nr. 279/2012 a Consiliului Superior al Magistraturii, cu referire la proba interviului, şi anularea Hotărârii nr. 648/2017 a Consiliului Superior al Magistraturii privind validarea concursului de admitere în magistratură, sesiunea februarie-mai 2017. Având în vedere acestea, Curtea constată că prevederile art. 106 lit. a) din Legea nr. 303/2004 nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, deoarece se referă la concursul de admitere şi examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, iar nu la concursul de admitere în magistratură. În concluzie, întrucât, potrivit art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, dispoziţiile de lege care formează obiect al excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 lit. a) din Legea nr. 303/2004 este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare.
    16. Cu privire la dispoziţiile art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004, Curtea reţine că acestea prevăd atribuţia Consiliului Superior al Magistraturii de a aproba, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură. În realitate, autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că Regulamentul din 5 aprilie 2012 privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 279/2012, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 19 aprilie 2012, „completează în mod nepermis şi neconstituţional criteriile şi probele prevăzute strict în legea organică pentru admiterea în magistratură, respectiv competenţa profesională stabilită pe baza materiei învăţate, a aptitudinilor psihice şi medicale şi a bunei reputaţii“, notarea la proba interviului neputând face parte deci din nota finală a candidatului, întrucât Legea nr. 303/2004 nu prevede norme referitoare la notarea acestei probe, nici includerea notei la această probă în media finală şi nici contestaţii referitoare la nota obţinută la această probă.
    17. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine, în primul rând, că în jurisprudenţa sa a stabilit, cu valoare de principiu, că reglementarea statutului judecătorilor şi procurorilor trebuie să se realizeze prin lege organică. Astfel, prin Decizia nr. 474 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 3 august 2016, paragraful 28, Curtea a reţinut următoarele: conţinutul normativ al art. 125 alin. (2) din Constituţie se subsumează celui al art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, acest din urmă text constituţional cuprinzând toată sfera de relaţii sociale privitoare la justiţie, respectiv organizare, funcţionare, statut. Mai mult, art. 125 alin. (2) din Constituţie face trimitere la faptul că reglementarea aspectelor care ţin de cariera magistratului - aşadar, de statutul acestuia - se realizează prin legea organică a Consiliului Superior al Magistraturii, lege care face parte din art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie. De asemenea, prin Decizia nr. 588 din 21 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 20 octombrie 2017, paragraful 23, ţinând cont de jurisprudenţa sa în materia reglementării, prin acte cu caracter inferior legii, a aspectelor esenţiale ce ţin de statutul unor categorii de personal pentru care Constituţia impune adoptarea unei legi organice, Curtea a constatat că, a fortiori, în situaţia magistraţilor, al căror statut este consacrat la nivel constituţional în art. 125 (Statutul judecătorilor) şi în art. 132 (Statutul procurorilor), elementele esenţiale referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului juridic de muncă al acestora trebuie reglementate prin lege, iar nu printr-un act cu forţă inferioară acesteia.
    18. În al doilea rând, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragraful 19), a stabilit că statutul juridic al unei categorii de personal este reprezentat de dispoziţiile de lege referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului juridic de muncă în care se află respectiva categorie. Referitor la statutul poliţistului, Curtea a reţinut că acesta este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale şi, de aceea, aspectele esenţiale ce vizează cele trei elemente ale raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul poliţistului, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, respectiv Legea nr. 360/2002 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, paragraful 17, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 24, sau Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, precitată, paragraful 17). Totodată, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, paragraful 18, că aspectele privind ocuparea posturilor de conducere ţin în mod evident de cariera poliţistului şi presupun o modificare atât a atribuţiilor (a felului muncii), cât şi a salarizării, iar exercitarea raportului de serviciu al poliţistului se realizează de la naşterea acestuia, prin actul de numire, şi până la încetarea lui, în condiţiile legii. Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor constituţionale, statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică şi ţinând cont de faptul că aspectele esenţiale privind ocuparea posturilor de conducere vizează o modificare a raporturilor de muncă, aceste aspecte esenţiale - cum sunt, spre exemplu, condiţiile generale de participare la examen/concurs, condiţiile de vechime necesară participării la examen/concurs, tipul probelor de examen/concurs, condiţiile în care candidaţii sunt declaraţi „admişi“ şi posibilitatea de contestare - trebuie reglementate prin lege organică, urmând ca regulile specifice procedurii de ocupare a funcţiilor de conducere să fie explicate şi detaliate prin ordin al ministrului de resort. De asemenea, prin Decizia nr. 306 din 8 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 22 iunie 2018, paragraful 22, Curtea a aplicat mutatis mutandis considerentele Deciziei sale nr. 172 din 24 martie 2016 referitoare la ocuparea posturilor de execuţie de către poliţişti. În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională şi referitor la statutul militarilor, prin Decizia nr. 307 din 8 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 9 iulie 2018.
    19. În concluzie, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, în jurisprudenţa sa, că, în cazul tuturor categoriilor de personal al căror statut trebuie reglementat, potrivit Constituţiei, prin lege organică, aspectele esenţiale referitoare la ocuparea posturilor trebuie reglementate prin lege organică, iar nu prin acte administrative cu caracter inferior legii.
    20. Analizând evoluţia legislativă a dispoziţiilor aplicabile admiterii în magistratură, Curtea reţine că prevederile din Legea nr. 303/2004 referitoare la concursul de admitere în magistratură au fost completate şi modificate prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018, însă, în cauza de faţă, în argumentarea soluţiei Curţii, vor fi avute în vedere dispoziţiile Legii nr. 303/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 242/2018, întrucât aceasta este aplicabilă litigiului în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. De asemenea, Curtea reţine că, în prezent, Regulamentul din 5 aprilie 2012 privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 279/2012, cu modificările şi completările ulterioare, este abrogat prin Regulamentul din 17 septembrie 2019 privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 192/2019, însă relevante pentru cauza de faţă sunt prevederile Regulamentului din 2012, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Regulament.
    21. Cu privire la modalităţile şi condiţiile de admitere în magistratură, Curtea reţine că, potrivit Legii nr. 303/2004, o persoană poate fi numită judecător sau procuror de Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în două situaţii: (i) după promovarea examenului de capacitate al judecătorilor stagiari şi al procurorilor stagiari (aceştia fiind numiţi în funcţie de către Consiliul Superior al Magistraturii, pe baza promovării examenului de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii) sau (ii) după admiterea la concursul prevăzut de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. Legea nr. 303/2004 reglementează două modalităţi de admitere în magistratură, modalităţi care au două elemente comune: primul constă în condiţiile generale ce definesc vocaţia sau posibilitatea unei persoane de a dobândi calitatea de magistrat, iar al doilea rezidă în promovarea concursului organizat pe baza competenţei profesionale, a aptitudinilor şi a bunei reputaţii. După promovarea fie a examenului de capacitate, fie a concursului pe post, toţi magistraţii sunt numiţi în funcţie prin decret al Preşedintelui României, bucurându-se de acelaşi statut unic, reglementat de Legea nr. 303/2004 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 14 din 22 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 20 martie 2013).
    22. Analizând ansamblul dispoziţiilor de lege referitoare la modalităţile şi la condiţiile de admitere în magistratură, Curtea reţine că art. 12 din Legea nr. 303/2004 (care face parte din titlul II - Cariera judecătorilor şi procurorilor, capitolul I - Admiterea în magistratură şi formarea profesională iniţială a judecătorilor şi procurorilor) prevede cu titlu general că admiterea în magistratură a judecătorilor şi a procurorilor „se face prin concurs, pe baza competenţei profesionale, a aptitudinilor şi a bunei reputaţii“. Art. 15-20 din aceeaşi lege se referă la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii şi la formarea profesională iniţială a auditorilor de justiţie, capitolul II (art. 21-30) al titlului II vizează judecătorii stagiari şi procurorii stagiari, iar regulile privind numirea judecătorilor şi procurorilor sunt cuprinse în capitolul III - Numirea judecătorilor şi procurorilor (art. 31-34) al titlului II al legii. Astfel, pe de o parte, potrivit art. 31 alin. (1) din lege, judecătorii şi procurorii care au promovat examenul de capacitate sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Pe de altă parte, potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 242/2018, „Pot fi numiţi în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (2), foştii judecători şi procurori care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), avocaţii, notarii, asistenţii judiciari, consilierii juridici, personalul de probaţiune cu studii superioare juridice, ofiţerii de poliţie judiciară cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române şi Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din învăţământul juridic superior acreditat, precum şi magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani.“ Astfel, art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, referitor la admiterea în magistratură, face trimitere la art. 14 alin. (2), referitor la admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii, şi stabileşte că poate fi numită în magistratură pe bază de concurs o persoană dintre cele prevăzute în cuprinsul alin. (1), cu o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani, care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: are cetăţenia română, domiciliul în România şi capacitate deplină de exerciţiu; este licenţiată în drept; nu are antecedente penale sau cazier fiscal şi se bucură de o bună reputaţie; cunoaşte limba română; este aptă, din punct de vedere medical şi psihologic, pentru exercitarea funcţiei. Potrivit art. 33 alin. (2) din lege, concursul de admitere în magistratură se organizează anual sau ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Naţional al Magistraturii, pentru ocuparea posturilor vacante de la judecătorii şi parchetele de pe lângă acestea. De asemenea, potrivit art. 33 alin. (2^1) din lege, dispoziţiile art. 15 alin. (8) - potrivit cărora „verificarea îndeplinirii condiţiei bunei reputaţii şi a condiţiei de a fi apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei se realizează după afişarea rezultatelor definitive ale concursului“ - se aplică în mod corespunzător şi concursului pentru admiterea în magistratură. Potrivit art. 33 alin. (3) din acelaşi act normativ, „În termen de cel mult 30 de zile de la data validării concursului prevăzut la alin. (1), Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror a candidaţilor admişi“. În conformitate cu art. 33 alin. (11) şi (12) din actul normativ analizat, Preşedintele României putea refuza o singură dată numirea judecătorilor şi procurorilor prevăzuţi la alin. (1), iar refuzul motivat se comunică de îndată Consiliului Superior al Magistraturii. În situaţia în care Consiliul Superior al Magistraturii susţinea propunerea iniţială, avea obligaţia să motiveze opţiunea şi să o comunice de îndată Preşedintelui României. Legea mai prevede, la art. 33 alin. (13) şi (14), că persoanele numite în condiţiile art. 33 sunt obligate să urmeze, pe o perioadă de 6 luni, un curs de formare profesională în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, care va cuprinde în mod obligatoriu elemente de drept comunitar, şi că aceste persoane nu pot fi delegate, detaşate, transferate şi nu pot promova la alte instanţe sau parchete timp de cel puţin 3 ani de la numirea în funcţie.
    23. În continuare, Curtea reţine că Regulamentul cuprinde în capitolul I dispoziţii generale, capitolul II prevede regulile referitoare la organizarea concursului (art. 3-13), iar capitolul III conţine reguli privind desfăşurarea concursului (art. 14-31). Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) şi (2) din Regulament, examinarea candidaţilor se face în două etape: prima etapă este eliminatorie şi constă în susţinerea următoarelor probe scrise eliminatorii: 1. un test-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice, susţinut la următoarele discipline: drept civil; drept procesual civil; drept penal; drept procesual penal; 2. un test-grilă de verificare a raţionamentului logic; a doua etapă constă în susţinerea unui interviu. Potrivit art. 22 alin. (1) din Regulament, „Candidaţii susţin un interviu în faţa comisiei de examinare din care fac parte un psiholog, un judecător, un procuror, un cadru didactic universitar selectat, de regulă, din rândul celor ce au gradul didactic de profesor universitar şi un pedagog, desemnaţi de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii. Numărul comisiilor de interviu se stabileşte în funcţie de numărul candidaţilor declaraţi admişi după prima etapă eliminatorie […]“, iar, potrivit art. 22 alin. (2), „interviul constă în: a) elaborarea în scris a unei analize cu privire la subiectul extras de către candidat şi susţinerea orală a acestuia; b) analiza orală a unei speţe cu elemente de etică specifice profesiei“. Regulamentul mai prevede că Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea interviului, elaborată de Institutul Naţional al Magistraturii, se publică pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii şi Institutului Naţional al Magistraturii, odată cu anunţul privind organizarea concursului.
    24. În ceea ce priveşte posibilităţile de contestare a notelor, Curtea reţine că, potrivit art. 18 alin. (1) din Regulament, candidaţii pot face contestaţii la baremul de evaluare şi notare pentru testul-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice în termen de 24 de ore de la afişarea acestuia la centrele de concurs. Contestaţiile la barem se soluţionează de comisia de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva rezultatelor de la testul-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice în cel mult 48 de ore de la expirarea termenului de contestare. Soluţia se motivează în termen de 3 zile de la expirarea termenului pentru soluţionarea contestaţiilor, iar baremul stabilit în urma soluţionării contestaţiilor se publică pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii şi Institutului Naţional al Magistraturii. Potrivit art. 20 alin. (1) din Regulament, „Candidaţii pot contesta punctajul obţinut la proba prevăzută la art. 15“, adică la testul-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice, iar, în conformitate cu art. 21 alin. (3) din Regulament, candidaţii pot contesta punctajul obţinut la testul-grilă de verificare a raţionamentului logic. În schimb, potrivit art. 22 alin. (6) din Regulament, nota obţinută la interviu reprezintă media aritmetică a notelor acordate de membrii comisiei de examinare şi este definitivă. Aprecierea interviului se face în baza grilei de evaluare elaborate de comisia de examinare, cu note de la 1 la 10 [art. 22 alin. (4) din Regulament].
    25. Aplicând jurisprudenţa de principiu a Curţii Constituţionale - potrivit căreia aspectele esenţiale referitoare la încheierea raportului juridic de muncă al magistraţilor trebuie reglementate prin lege organică, iar nu printr-un act normativ cu forţă inferioară acesteia - la dispoziţiile de lege privind admiterea în magistratură, Curtea constată că Legea nr. 303/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 242/2018, prevede anumite aspecte esenţiale ale numirii în funcţia de judecător sau procuror a persoanelor prevăzute la art. 33 alin. (1) din aceasta, aspecte esenţiale ce vizează: susţinerea unui concurs, pe baza competenţei profesionale, a aptitudinilor şi a bunei reputaţii [art. 12 şi art. 33 alin. (1)], categoriile de persoane care pot participa la concurs şi condiţiile de vechime în specialitate [art. 33 alin. (1)], condiţiile pentru admiterea în magistratură [art. 33 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (2)], criteriile pe baza cărora are loc concursul (art. 12), condiţiile de validare a concursului de către Consiliul Superior al Magistraturii, precum şi condiţiile de numire în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror a candidaţilor admişi [art. 33 alin. (3)]. De asemenea, legea prevede reguli referitoare la organizarea şi desfăşurarea concursului, cum este cea potrivit căreia concursul se organizează anual sau ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Naţional al Magistraturii [art. 33 alin. (2)], sau cea potrivit căreia verificarea îndeplinirii condiţiei bunei reputaţii şi a condiţiei de a fi apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei se realizează după afişarea rezultatelor definitive ale concursului [art. 33 alin. (2^1) raportat la art. 15 alin. (8)].
    26. Curtea constată însă că Legea nr. 303/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 242/2018, nu prevede etapele sau probele de concurs, modalitatea de stabilire a rezultatelor şi nici posibilitatea de contestare a notelor obţinute la fiecare probă. Regulamentul stabileşte procedura şi modul de desfăşurare a concursului, prevăzând etapele şi probele acestuia, modalitatea de stabilire a rezultatelor, precum şi posibilităţile de contestare a notelor.
    27. Astfel, analizând conţinutul etapelor şi probelor concursului de admitere în magistratură, Curtea observă că în Regulament sunt prevăzute atât etapa scrisă eliminatorie (care constă în susţinerea unui test-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice şi a unui test-grilă de verificare a raţionamentului logic), cât şi etapa interviului (care constă în elaborarea în scris a unei analize cu privire la subiectul extras de către candidat şi susţinerea orală a acestuia, precum şi în analiza orală a unei speţe cu elemente de etică specifice profesiei). Aceste etape şi probe au ca scop verificarea competenţei profesionale a candidatului şi, în consecinţă, reprezintă aspecte esenţiale pentru ocuparea posturilor de judecător sau procuror, aspecte care trebuie să fie prevăzute în Legea nr. 303/2004, pentru a se respecta prevederile constituţionale. De asemenea, modalitatea de stabilire a rezultatelor şi posibilitatea de contestare a notelor obţinute la fiecare probă - alte aspecte esenţiale ale ocupării prin concurs a posturilor - sunt prevăzute numai în Regulament, iar nu şi în Legea nr. 303/2004.
    28. În concluzie, faptul că legea organică privind statutul judecătorilor şi procurorilor - Legea nr. 303/2004 - nu prevede aspecte esenţiale privind concursul pentru admiterea în magistratură, cum sunt etapele şi probele de concurs, modalitatea de stabilire a rezultatelor şi posibilitatea de contestare a fiecărei probe, contravine dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, potrivit cărora organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii şi organizarea instanţelor judecătoreşti se reglementează prin lege organică. Astfel, aspectele esenţiale ale admiterii în magistratură trebuie să fie prevăzute în Legea nr. 303/2004, iar Regulamentul aprobat prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, trebuie doar să detalieze procedura privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru admiterea în magistratură.
    29. Totodată, în ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii, Curtea reţine că şi aceasta este întemeiată. Astfel, posibilitatea Consiliului Superior al Magistraturii de a adopta, prin regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aspecte esenţiale care ţin de ocuparea posturilor de judecător sau procuror, determină o stare de incertitudine juridică. Or, normele privind admiterea în magistratură trebuie să respecte anumite cerinţe de stabilitate şi previzibilitate. Astfel, delegarea atribuţiei de a stabili aceste norme Consiliului Superior al Magistraturii, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ ce au caracter infralegal, determină o stare de incertitudine juridică, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp.
    30. În consecinţă, Curtea subliniază că, pentru înlăturarea viciului de neconstituţionalitate, aspectele esenţiale privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea posturilor de judecător şi procuror - cum sunt regulile generale privind constituirea comisiilor de concurs, tipul etapelor şi probelor de concurs, modalitatea de stabilire a rezultatelor şi posibilitatea de contestare a fiecărei probe - trebuie să fie reglementate prin lege organică, urmând ca regulile specifice acestor proceduri să fie explicitate şi detaliate prin regulament al Consiliului Superior al Magistraturii.
    31. În final, Curtea observă că art. 33 alin. (2^1) din Legea nr. 303/2004, în forma actuală, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 242/2018, stabileşte că, referitor la concursul de admitere în magistratură prevăzut de art. 33 alin. (1), se aplică dispoziţiile art. 15 privind concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, iar art. 15 alin. (6) din aceasta prevede că „Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului prevăzut la alin. (1), inclusiv comisiile de concurs şi constituirea acestora, probele de concurs şi modalitatea de stabilire şi contestare a rezultatelor se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 106 lit. a)“. Aşadar, Curtea reţine că şi în noua reglementare, aspecte esenţiale ale admiterii în magistratură sunt lăsate la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii, nefiind prevăzute în lege. Prin urmare, subzistă viciul de neconstituţionalitate constatat de Curtea Constituţională şi în ceea ce priveşte Legea nr. 303/2004, în forma actuală.
    32. De asemenea, Curtea observă că, pentru respectarea prevederilor constituţionale, legiuitorul trebuie să completeze dispoziţiile Legii nr. 303/2004 nu numai cu aspectele esenţiale ale concursului de admitere în magistratură, organizat potrivit art. 33 din lege, ci şi cu aspectele esenţiale ce ţin de ocuparea posturilor de judecător sau procuror prin celelalte modalităţi de admitere în magistratură. Astfel, Curtea reţine că şi în cazul concursului pentru admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii, al examenului de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii şi al examenului de capacitate al judecătorilor stagiari şi al procurorilor stagiari, legea trebuie să prevadă aspectele esenţiale, cum sunt, spre exemplu, condiţiile de participare, regulile generale privind constituirea comisiilor de concurs, tipul etapelor şi probelor de concurs, modalitatea de stabilire a rezultatelor şi posibilitatea de contestare a fiecărei probe. Totodată, Legea nr. 303/2004 trebuie să prevadă şi aspectele esenţiale ale ocupării posturilor de magistrat-asistent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională.
    33. Ca efect al prezentei decizii, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţie, „Dispoziţiile din legile [...] în vigoare, [...] constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.“ Aşadar, Curtea constată că dispoziţiile art. 147 alin. (1) din Constituţie obligă legiuitorul să pună de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei în 45 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei decizii.
    34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, în ceea ce priveşte soluţia referitoare la dispoziţiile art. 106 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, şi cu majoritate de voturi, în ceea ce priveşte soluţia referitoare la dispoziţiile art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Ionel Stan în Dosarul nr. 5.194/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    2. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt neconstituţionale.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016