Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 120 din 28 februarie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 109 alin. (1) şi ale art. 111 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 120 din 28 februarie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 109 alin. (1) şi ale art. 111 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 450 din 5 iunie 2019

┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 109 alin. (1) şi ale art. 111 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice“, excepţie ridicată de Claudiu Ovidiu Grosu în Dosarul nr. 7.259/180/2009 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.485D/2017.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 12 februarie 2019, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Sorin-Ioan Chiriazi, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, amânarea pronunţării pentru data de 28 februarie 2019, dată la care a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    3. Prin Încheierea din 15 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 7.259/180/2009, Judecătoria Bacău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 109 alin. (1) şi ale art. 111 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice“. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Claudiu Ovidiu Grosu, întro cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că nerespectarea Constituţiei derivă din faptul că agentul constatator al contravenţiei aplică o sancţiune care, ca natură, se apropie de domeniul penal, fără să fi avut loc vreun proces. Reţinerea permisului de conducere, amenda şi punctele de penalizare sunt sancţiuni apropiate de cele penale, respectiv asimilate acestora, conform practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi care îşi produc efectele imediat, în absenţa unui litigiu dedus controlului instanţelor de judecată, iar contravenientul nu îşi poate face apărarea anterior aplicării acestor sancţiuni şi nici nu i se poate asigura exercitarea dreptului la un avocat. Ca atare, sunt încălcate dreptul la apărare, prezumţia de nevinovăţie, accesul liber la justiţie şi la cele două grade de jurisdicţie în materie penală (contravenţională), în timp ce reţinerea permisului de conducere este o veritabilă confiscare, realizată în absenţa unei hotărâri judecătoreşti, aducându-se atingere astfel şi dreptului de proprietate asupra permisului de conducere.
    5. Judecătoria Bacău - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât partea are dreptul de a formula plângere contravenţională, mijloc procedural care oferă toate garanţiile unui proces echitabil. Aplicarea sancţiunii de către organul constatator nu încalcă dreptul de apărare al contravenientului, măsurile luate fiind supuse controlului instanţelor de judecată. Totodată, invocarea dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu este întemeiată, dispoziţiile respective neavând legătură cu cauza, deoarece dreptul de proprietate al petentului nu este afectat prin aplicarea unei sancţiuni contravenţionale, iar măsura reţinerii permisului de conducere nu este de natură să afecteze patrimoniul acestuia. Nu sunt încălcate nici prevederile convenţionale referitoare la dreptul oricărei persoane la două grade de jurisdicţie în materie penală, contravenientul având dreptul legal de a formula recurs împotriva hotărârii pronunţate în cauza având ca obiect plângere prealabilă.
    6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    7. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale. Se invocă, în acest sens, deciziile nr. 214 din 17 februarie 2009 şi nr. 32 din 14 ianuarie 2010.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare şi motivării autorului, prevederile art. 109 alin. (1) şi ale art. 111 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare. Analizând dispoziţiile legale criticate prin raportare la specificul litigiului în care excepţia a fost ridicată, Curtea constată că obiectul acesteia urmează a fi restrâns, cu privire la prevederile art. 111 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, doar la acele texte care au legătură cu cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, deşi autorul excepţiei indică întreg articolul 111, care este structurat în 7 alineate, se observă că doar alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (3) ale acestui articol sunt incidente în cauză, având în vedere că în speţă permisul de conducere a fost reţinut ca urmare a cumulării a cel puţin 15 puncte de penalizare, în urma aplicării sancţiunii contravenţionale complementare pentru depăşirea limitei de viteză permisă pentru un anumit segment de drum public. Aşadar, Curtea va examina dispoziţiile art. 109 alin. (1) şi ale art. 111 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2008 pentru modificarea art. 111 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 7 noiembrie 2008. Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va examina constituţionalitatea dispoziţiilor legale mai sus indicate, în redactarea acestora la data sesizării sale prin Încheierea din 15 decembrie 2009, aceasta fiind următoarea:
    - Art. 109 alin. (1): „(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către poliţiştii de frontieră“;
    – Art. 111 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (3):
    "(1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în următoarele cazuri:
    a) la cumularea a cel puţin 15 puncte de penalizare; [...]
(2) La reţinerea permisului de conducere, în cazurile prevăzute la alin. (1), titularului acestuia i se eliberează o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie.
(3) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi d), precum şi în cele menţionate la art. 85 alin. (2) şi (4), art. 86 alin. (2), art. 87 alin. (1), (2), (4) şi (5), art. 89 alin. (1), art. 90 alin. (1), art. 92 alin. (3) şi (5) şi la art. 102 alin. (3) lit. a) şi c), dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulaţie.“"


    11. În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie, precum şi art. 24 - Dreptul la apărare. De asemenea, este invocată nerespectarea dispoziţiilor art. 6 pct. 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la aceasta şi ale art. 2 din Protocolul nr. 7 la aceeaşi Convenţie.
    12. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că în susţinerea acesteia sunt prezentate argumente ce, în esenţă, se referă la asimilarea domeniului contravenţional materiei penale, cu beneficiul specific garanţiilor acestei din urmă materii.
    13. Astfel de susţineri au mai fost analizate de Curtea Constituţională, exemplificative fiind Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, Decizia nr. 1096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, Decizia nr. 1.360 din 27 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 15 decembrie 2009 sau Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012. Prin aceste decizii, Curtea a constatat că, deşi în dreptul românesc contravenţiile au fost scoase de sub incidenţa legii penale şi au fost supuse unui regim administrativ, totuşi legislaţia contravenţională intră, în anumite condiţii, sub incidenţa garanţiilor instituite de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, sub aspectul noţiunii de „acuzaţie în materie penală“. O atare concluzie a avut în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că, în scopul aplicării prevederilor art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (acuzaţie „în materie penală“), trebuie avute în vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei în dreptul naţional; 2. natura faptei; 3. natura şi gradul de gravitate ale sancţiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză (Hotărârea din 8 iunie 1976, pronunţată în Cauza Engel şi alţii împotriva Olandei, paragrafele 80-82). Prin urmare, modul de definire a faptelor în dreptul intern are o valoare relativă, esenţială fiind natura faptei şi a sancţiunii.
    14. Cu referire la materia regimului juridic al circulaţiei pe drumurile publice, Curtea a reamintit, de pildă, prin Decizia nr. 532 din 5 iulie 2016, paragraful 22, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care a statuat că, din cauza înmulţirii numărului „infracţiunilor uşoare“, în special în domeniul circulaţiei rutiere, care nu presupun un comportament atât de reprobabil şi o reacţie vădită a opiniei publice specifice infracţiunilor propriu-zise, un stat are libertatea de a introduce un sistem de sancţionare sui generis aplicabil de autorităţile administrative, cu condiţia de a oferi persoanei interesate posibilitatea de a contesta decizia luată în faţa unui tribunal care oferă toate garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţie (Hotărârea din 21 februarie 1984, pronunţată în Cauza Öztürk împotriva Germaniei, paragrafele 49-53).
    15. Prin urmare, dincolo de relativitatea aprecierii incidenţei garanţiilor procesuale specifice oricărei „acuzaţii în materie penală“, stabilite de art. 6 pct. 2 şi 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, esenţială este asigurarea unui proces echitabil în condiţiile art. 6 pct. 1 din Convenţie, aplicabil oricărei persoane, şi nu doar celei acuzate, în sensul de a asigura accesul liber la o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care să judece în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil respectiva cauză.
    16. Or, Curtea Constituţională observă, în acest sens, prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, potrivit cărora „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta.“ Aşadar, persoana în cauză are la dispoziţie mijloace şi proceduri legale pentru aşi exercita dreptul de acces la justiţie.
    17. Mai mult, prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, Curtea Constituţională a statuat că „procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumţia de care se bucură. În acest caz, instanţa de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării adevărului.“
    18. Revenind la cauza de faţă, Curtea constată că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei, de vreme ce acesta s-a adresat instanţei judecătoreşti în temeiul art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, beneficiind de toate garanţiile specifice procesului judiciar. În plus, potrivit art. 118 alin. (2) din acelaşi act normativ, „Plângerea suspendă executarea amenzilor şi a sancţiunilor contravenţionale complementare de la data înregistrării acesteia până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti.“ Totodată, Curtea reţine că nu se poate pune problema incidenţei art. 23 alin. (11) din Constituţie, invocat, potrivit căruia „Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată“, deoarece în speţă au fost contestate sancţiunea amenzii contravenţionale şi sancţiunea contravenţională complementară constând în reţinerea permisului de conducere pentru depăşirea limitei de viteză permisă pentru un anumit segment de drum public. În fine, Curtea reţine că în cauză nu poate fi pusă în discuţie nici încălcarea dreptului de proprietate prin reţinerea permisului de conducere de către poliţistul rutier, aceasta fiind o sancţiune specifică în materia circulaţiei pe drumurile publice prin care se urmăreşte împiedicarea temporară a exercitării dreptului de a conduce pe drumurile publice, şi nu o măsură de restrângere a unui drept de proprietate, în sine, conferit prin deţinerea permisului de conducere. Posesia permisului de conducere nu conferă un drept de proprietate propriu-zis, ci confirmă dreptul titularului de a conduce pe drumurile publice, în condiţiile legii.
    19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Claudiu Ovidiu Grosu în Dosarul nr. 7.259/180/2009 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 109 alin. (1) şi ale art. 111 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Bacău - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 28 februarie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent-şef,
                    Claudia-Margareta Krupenschi

    ----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice