Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 117 din 27 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 alin. (1) lit. h), alin. (7) şi alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ şi ale art. 8 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 117 din 27 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 alin. (1) lit. h), alin. (7) şi alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ şi ale art. 8 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 751 din 12 august 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina             │-                 │
│Popescu-Marin      │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ şi ale art. 8 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de Petru Marocico în Dosarul nr. 3.038/86/2020/a1 al Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 506D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că, în esenţă, criticile de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie vizează aspecte referitoare la aplicarea în concret a legii, şi nu o retroactivitate cuprinsă în corpul legii. De asemenea, situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu reprezintă o încălcare a art. 16 din Constituţie, iar invocarea încălcării dispoziţiilor art. 40 din Constituţie privind dreptul de asociere este neîntemeiată, deoarece normele criticate nu îngrădesc dreptul unei persoane de a se asocia în alt partid politic, iar manifestarea unei asemenea opţiuni implică şi suportarea consecinţelor pe care legea le prevede în acest caz.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Decizia nr. 59 din 25 ianuarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 3.038/86/2020/a1, Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ şi ale art. 8 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de Petru Marocico. Curtea Constituţională a fost sesizată ca urmare a admiterii recursului împotriva încheierii prin care Tribunalul Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate anterior menţionată, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a ordinului prefectului prin care s-a constatat încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate referitoare la încetarea de drept a mandatului de primar, ca urmare a înscrierii alesului local în alt partid politic decât cel pe listele căruia a fost ales, sunt neconstituţionale, în măsura în care sunt aplicate retroactiv, şi pentru mandatele aleşilor locali, reglementate de Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 393/2004 reglementează cazurile de încetare a mandatului primarului, în timp ce art. 16 din aceeaşi lege stabileşte regulile procedurale privind încetarea mandatului. Se arată că mandatul de primar al autorului excepţiei a început în luna iunie 2016, iar la acea dată era în vigoare Legea nr. 393/2004, abrogată ulterior prin Codul administrativ. Având în vedere că mandatul de primar era reglementat de un anumit act normativ, este evident că întreaga durată a mandatului este supusă legislaţiei în vigoare de la momentul începerii acestuia. În consecinţă, se arată că pentru constatarea încetării mandatului de primar, înainte de termen, trebuie aplicat actul normativ în vigoare la data începerii mandatului (în speţă, Legea nr. 393/2004) şi nu modificările legislative intervenite ulterior (art. 160 din Codul administrativ). Sunt invocate dispoziţiile art. 597 alin. (1) lit. e) din Codul administrativ care cuprind norme tranzitorii şi se susţine că legiuitorul ar fi trebuit să menţioneze că dispoziţiile art. 160 din Codul administrativ se aplică doar mandatelor validate în temeiul acestui act normativ. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate, este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 61 din 18 ianuarie 2007.
    6. Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate creează o situaţie discriminatorie între aleşii locali cărora le-au încetat mandatele în cazurile şi conform procedurii reglementate de Legea nr. 393/2004 şi aleşii locali faţă de care s-a dispus încetarea mandatelor în temeiul Codului administrativ, deşi ambele categorii şi-au început mandatele în baza Legii nr. 393/2004. Astfel, potrivit art. 160 alin. (10) din Codul administrativ, aleşii locali cărora le-a încetat mandatul sunt privaţi de o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti prin care se soluţionează contestaţia împotriva ordinului prefectului privind constatarea încetării, înainte de termen, a mandatului de primar, spre deosebire de cei care au atacat ordinul prefectului, potrivit Legii nr. 393/2004.
    7. De asemenea, autorul excepţiei susţine că sunt încălcate dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Constituţie. Astfel, arată că legislaţia în vigoare prevede că unui primar îi încetează mandatul dacă se asociază în alt partid politic decât cel pe listele căruia a fost ales, astfel încât dreptul la liberă asociere în partide politice este în mod grav afectat de consecinţa juridică a asocierii în alt partid, pierderea mandatului. Se mai arată că, în cazul altor funcţii şi demnităţi publice alese prin vot, precum cea de deputat sau de senator, nu există o astfel de îngrădire, fiind totodată o discriminare între cele două categorii de aleşi prin votul cetăţenilor.
    8. Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal reţine că din coroborarea dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 şi ale art. 160 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 rezultă că unui primar îi încetează mandatul în situaţia în care se asociază în alt partid politic decât cel pe listele căruia a fost ales şi, în consecinţă, analiza de constituţionalitate solicitată este de natură să influenţeze soluţia ce va fi pronunţată în cauză, în raport cu limitele în care trebuie aplicat dreptul la libera asociere şi principiul constituţional al neretroactivităţii, consacrate de art. 40 alin. (1) şi de art. 15 alin. (2) din Constituţie.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul actului de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 160 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, şi ale art. 8 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 10 iunie 2015. Din analiza criticilor de neconstituţionalitate formulate cu privire la art. 160 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, Curtea observă că, în realitate, sunt vizate doar dispoziţiile art. 160 alin. (1) lit. h), alin. (7) şi alin. (10) din acest act normativ şi, în consecinţă, aceste norme juridice vor fi reţinute ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate. Prevederile legale care formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate au următorul cuprins:
    - Art. 160 alin. (1) lit. h), alin. (7) şi alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019:
    "(1) Mandatul primarului încetează, de drept, în următoarele cazuri: (...);
h) pierderea, prin demisie, a calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţii naţionale pe a cărei listă a fost ales; (...)
(7) În toate cazurile de încetare înainte de termen a mandatului de primar, prefectul emite un ordin prin care constată încetarea mandatului primarului. Ordinul are la bază un referat semnat de secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, precum şi actele din care rezultă motivul legal de încetare a mandatului. (...)
(10) Instanţa de contencios administrativ este obligată să se pronunţe în termen de 30 de zile, nefiind aplicabilă procedura de regularizare a cererii. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă.:"

    – Art. 8 alin. (2) din Legea nr. 14/2003: "Înscrierea unei persoane într-un alt partid politic constituie de drept demisie din partidul al cărui membru a fost anterior.";

    13. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 şi ale art. 160 alin. (1) lit. h) şi alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, iar Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 152 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 25 iulie 2024, Decizia nr. 543 din 24 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 23 februarie 2024, sau Decizia nr. 285 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 10 august 2022).
    15. Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 instituie regula potrivit căreia înscrierea unei persoane într-un alt partid politic constituie de drept demisie din partidul al cărui membru a fost anterior. Această reglementare, analizată în contextul normativ din care face parte, se integrează în regimul juridic configurat de legiuitor cu privire la membrii unui partid politic, aflându-se în conexiune logico-juridică cu celelalte prevederi cuprinse în art. 8 din Legea nr. 14/2003. Astfel, un cetăţean român nu poate face parte în acelaşi timp din două sau mai multe partide politice [art. 8 alin. (1) din Legea nr. 14/2003], iar la înscrierea într-un partid politic orice persoană este obligată să declare în scris, pe propria răspundere, dacă are sau nu calitatea de membru al unui alt partid politic [art. 8 alin. (3) din Legea nr. 14/2003]. De asemenea, membrii au dreptul de a demisiona din partid în orice moment, cu efect imediat [art. 16 alin. (2) din Legea nr. 14/2003].
    16. Sub acest aspect, Curtea a reţinut că, în temeiul dreptului de asociere, garantat de art. 40 din Constituţie, dobândirea calităţii de membru al unui partid politic este expresia manifestării de voinţă liberă şi conştientă a cetăţeanului, în considerarea unor raţiuni comune, de natură ideologică, şi a unor interese şi scopuri politice comune ca finalitate, exprimate în programul politic propriu fiecărui partid.
    17. În acelaşi timp, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Constituţie permit legiuitorului să stabilească în ce condiţii se constituie şi îşi desfăşoară activitatea partidele politice. Opţiunea legiuitorului în stabilirea unor reguli privind membrii partidelor politice, care apar nu numai ca fireşti, ci şi necesare într-o societate democratică, ce este caracterizată prin pluralism politic, este expresia dispoziţiilor constituţionale evocate.
    18. În continuare, din analiza conţinutului normativ al dispoziţiilor art. 160 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, Curtea a observat că acestea stabilesc unul dintre cazurile în care intervine încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar, constând în pierderea, prin demisie, a calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţii naţionale pe a cărui/cărei listă a fost ales.
    19. Curtea a observat că dispoziţiile art. 160 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 preiau soluţia legislativă cuprinsă în art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, astfel cum a fost completat prin art. I pct. 6 din Legea nr. 249/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 27 iunie 2006, în prezent abrogată potrivit art. 597 alin. (2) lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019. Prevederile art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004 au constituit obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 153 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 14 iunie 2013, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.
    20. Astfel, cu privire la soluţia legislativă criticată, Curtea a reţinut că raţiunea sa rezidă în faptul că, în urma demisiei din partidul politic care i-a susţinut candidatura, primarul pierde, consecutiv, şi girul alegătorilor, obţinut iniţial în virtutea candidaturii sale pe o listă susţinută în campania electorală de un anumit partid politic şi votată în final de aceştia. Legiuitorul a optat pentru o astfel de reglementare urmărind diminuarea migraţiei politice şi a oportunismului politic. Schimbarea, pe parcursul mandatului, a apartenenţei politice a primarului riscă să afecteze înseşi interesele comunităţii, pe de o parte, prin perturbaţiile şi instabilitatea pe care le poate genera în cadrul aparatului administrativ prin intermediul căruia îşi exercită prerogativele de putere cu care a fost învestit prin lege şi care pot afecta eficacitatea acţiunilor întreprinse în îndeplinirea competenţelor sale, iar, pe de altă parte, prin lipsa de certitudine în ceea ce priveşte realizarea obiectivelor promovate în timpul campaniei electorale, în considerarea cărora alegătorii i-au acordat votul.
    21. De asemenea, Curtea a reţinut că, deşi dispoziţiile legale criticate reprezintă o reflectare a art. 8 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor“, textul constituţional nu impune în mod obligatoriu o atare soluţie legislativă, lăsând legiuitorului posibilitatea de a condiţiona sau nu păstrarea mandatului celor aleşi prin scrutin uninominal de pierderea calităţii de membru al partidului politic prin demisie.
    22. Curtea a constatat că dispoziţiile art. 160 alin. (1) lit. h) din Codul administrativ dau expresie opţiunii legiuitorului în materia alegerii şi funcţionării primarilor, fără a fi de natură să încalce dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Constituţie. Totodată, Curtea a reţinut că, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituţie, demnităţile şi funcţiile publice se exercită în condiţiile legii, astfel încât activitatea primarilor trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcţionare a acestora.
    23. De asemenea, nu se pot reţine nici criticile formulate prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, argumentate pe existenţa unui pretins tratament discriminatoriu al primarilor faţă de parlamentari, în cazul acestora din urmă neaplicându-se aceeaşi sancţiune a încetării mandatului de parlamentar ca o consecinţă a pierderii calităţii de membru al partidului politic care i-a susţinut candidatura. În acest sens, Curtea reţine că parlamentarii sunt reprezentanţii întregului popor, prin care acesta exercită suveranitatea naţională, potrivit art. 2 alin. (1) din Constituţie, şi care acţionează în virtutea unui mandat reprezentativ acordat de întreaga naţiune, potrivit art. 69 din Constituţie. Deosebirea se justifică prin statutul constituţional diferit al celor două categorii de aleşi, fiecare fiind reprezentanţi ai unor autorităţi distincte, respectiv ai autorităţii legiuitoare şi ai celei executive, care funcţionează în baza principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, în cadrul democraţiei constituţionale, potrivit art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. Curtea remarcă, totodată, că legiuitorul constituant a înţeles să reglementeze în chiar textul Legii fundamentale cazurile în care încetează calitatea de deputat sau de senator, acestea fiind enumerate în mod limitativ în art. 70 alin. (2) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 153 din 12 martie 2013, precitată).
    24. Referitor la dispoziţiile art. 160 alin. (7) din Codul administrativ, Curtea observă că acestea preiau, în esenţă, soluţia legislativă consacrată anterior prin prevederile art. 16 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali (abrogată prin art. 597 alin. (2) lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ), prevederi care au format, în repetate rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate. În jurisprudenţa sa (spre exemplu, Decizia nr. 35 din 27 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 5 mai 2022, Decizia nr. 699 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 29 ianuarie 2020, Decizia nr. 466 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 4 ianuarie 2019, şi Decizia nr. 544 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 28 octombrie 2016), Curtea Constituţională a observat că art. 16 din Legea nr. 393/2004 atribuie prefectului rolul de a „constata“ încetarea mandatului de primar, astfel că, în acest caz, prefectul îndeplineşte, în temeiul legii, o formalitate necesară în vederea asigurării funcţionării autorităţii administraţiei publice, în condiţii de imparţialitate, fără a fi pusă în discuţie crearea unui raport de subordonare între primar şi prefect.
    25. Curtea a constatat că prevederile de lege criticate dau expresie rolului prefectului, în calitate de reprezentant al Guvernului, de a asigura, la nivelul local, monitorizarea aplicării unitare şi respectării Constituţiei, a legilor, a ordonanţelor şi a hotărârilor Guvernului, precum şi a celorlalte acte normative [a se vedea art. 249 alin. (1) şi art. 253 lit. a) din Codul administrativ în prezent în vigoare].
    26. Referitor la dispoziţiile art. 160 alin. (10) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind caracterul definitiv al hotărârii instanţei de contencios administrativ prin care se soluţionează acţiunea formulată de primar împotriva ordinului prefectului de constatare a încetării mandatului primarului, Curtea a reţinut că textul legal criticat nu consacră o soluţie normativă nouă în materia dreptului administrativ, ci aceasta a existat în mod identic şi anterior adoptării Codului administrativ, regăsindu-se la art. 69 alin. (5) teza finală din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, articol abrogat de art. 597 alin. (2) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ.
    27. Astfel, examinând excepţii de neconstituţionalitate al căror obiect au fost dispoziţiile art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, Curtea Constituţională a reţinut, în esenţă, că modalitatea de contestare în justiţie a ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar este în mod firesc caracterizată prin celeritate, natura cauzelor supuse controlului judecătoresc în asemenea situaţii impunând o rezolvare promptă şi definitivă pentru trecerea la etapa următoare, cea a declanşării procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea scrutinului pentru alegerea unui nou primar. În aceste condiţii, Curtea a constatat că prevederile art. 69 alin. (5) teza finală din Legea nr. 215/2001 conţin norme de procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, adoptate de legiuitor în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie. Dispoziţiile legale criticate asigură accesul la justiţie, iar pe parcursul soluţionării contestaţiei de către instanţa de contencios administrativ ambele părţi din litigiu - atât primarul, cât şi prefectul - îşi pot exercita neîngrădit drepturile şi garanţiile procesuale specifice procesului echitabil într-un stat democratic.
    28. Distinct, Curtea reţine că susţinerile autorului excepţiei potrivit cărora, în temeiul art. 160 alin. (10) din Codul administrativ, aleşii locali cărora le-a încetat mandatul sunt privaţi de o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti prin care se soluţionează contestaţia împotriva ordinului prefectului privind constatarea încetării, înainte de termen, a mandatului de primar, spre deosebire de cei care au atacat ordinul prefectului, potrivit Legii nr. 393/2004, nu pot fi reţinute, de vreme ce dispoziţiile art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, aplicabile anterior intrării în vigoare a prevederilor art. 160 alin. (10) din Codul administrativ, consacrau, de asemenea, caracterul „definitiv şi irevocabil“ al hotărârii instanţei de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar.
    29. În consecinţă, Curtea constată că, prin conţinutul lor normativ, dispoziţiile legale criticate nu încalcă sub niciun aspect prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 40 din Constituţie.
    30. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional antereferită îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în prezenta cauză.
    31. Referitor la criticile de neconstituţionalitate formulate în raport cu art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că prevederile legale criticate nu conţin în sine norme cu caracter retroactiv, ci dispun pentru viitor, fiind aplicabile de la data intrării lor în vigoare şi, în consecinţă, nu poate fi reţinută încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile.
    32. De asemenea, Curtea precizează că, în soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, nu pot fi aplicate considerentele care au condus la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 61 din 18 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2007, deoarece ipotezele juridice sunt diferite, în sensul că în prezenta cauză dispoziţiile legale criticate nu modifică statutul de ales local dobândit la data începerii mandatului, prin instituirea unui caz nou de încetare a acestuia.
    33. În plus, Curtea subliniază că aspectele sesizate de autorul excepţiei referitoare la aplicarea legii în cauza dedusă judecăţii nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, soluţionarea acestora fiind de competenţa instanţei judecătoreşti.
    34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Petru Marocico în Dosarul nr. 3.038/86/2020/a1 al Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 160 alin. (1) lit. h), alin. (7) şi alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ şi ale art. 8 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 27 februarie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Simina Popescu-Marin

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 117 din 27 februarie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"