Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 117 din 23 februarie 2021 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2020 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 117 din 23 februarie 2021 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2020 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 601 din 16 iunie 2021
Comenteaza legea

┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu    │- preşedinte       │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache     │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius     │- judecător        │
│Morar             │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan     │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila      │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu   │-                  │
│                  │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2020 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, obiecţie formulată de Guvernul României.
    2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.830 din 7 iulie 2020 şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 943A/2020.
    3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se învederează că prevederile criticate din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2020 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii sunt contrare art. 15 alin. (2) din Constituţie. În esenţă, se susţine că prin intervenţia legislativă de la „art. I pct. 2 din legea sus-menţionată“ se introduce un nou mecanism ce vizează stabilirea şi comunicarea valorii aferente consumului centralizat de medicamente, în funcţie de care se calculează contribuţia datorată de către deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă, aplicabil începând cu trimestrul I al anului 2020. Având în vedere că aceste noi dispoziţii vizează şi stabilirea valorii consumului de medicamente în mod diferit faţă de cea stabilită şi comunicată deja pentru trimestrul I al anului 2020, chiar şi în situaţia reglementării la „art. II alin. (2) din lege“ a unor dispoziţii referitoare la regularizarea contribuţiilor deja plătite, se consideră că s-ar putea crea premisele unor vicii de neconstituţionalitate în raport cu art. 15 alin. (2) din Constituţie. Faţă de această împrejurare, se apreciază că prevederile „art. I pct. 2“, ce vizează introducerea alin. (7^2) la art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, şi ale „art. II alin. (2)“ ar putea aduce atingere principiului neretroactivităţii legii.
    4. În continuare, se învederează că, în conformitate cu prevederile art. 22 din anexa nr. 1 la Decretul Preşedintelui României nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020, valoarea procentului aferent contribuţiei trimestriale [taxei clawback] pentru trimestrul I al anului 2020 a fost plafonată la valoarea trimestrului IV al anului 2019, plafonare justificată de tendinţa de creştere a consumului de medicamente, la care s-a adăugat evoluţia situaţiei epidemiologice pe teritoriul României, şi de evaluarea riscului de sănătate publică pentru perioada imediat următoare, elemente care au condus la creşterea contribuţiei trimestriale până la un nivel care putea fi nesustenabil, ceea ce ar fi implicat discontinuităţi în asigurarea tratamentului pacienţilor până la imposibilitatea acordării acestuia. De asemenea, prin Hotărârea Parlamentului nr. 3/2020 s-a încuviinţat starea de urgenţă pe întreg teritoriul României, pe o durată de 30 zile, de la data de 16 martie 2020, ca măsură excepţională adoptată de Preşedintele României prin Decretul nr. 195/2020.
    5. În acest context, pentru punerea în aplicare a acestor dispoziţii, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2020 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, valoarea procentului „p“ s-a plafonat la valoarea de 27,65%, calculată pentru trimestrului IV al anului 2019. Ulterior, pentru ca deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentanţii legali ai acestora să poată calcula, declara şi efectua plata contribuţiei trimestriale pentru trimestrul I al anului 2020, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a emis notificări cu privire la valoarea procentului „p“ pentru trimestrul I al anului 2020 de 27,65%, valoare plafonată la nivelul valorii procentului „p“ calculată pentru trimestrul IV al anului 2019, potrivit prevederilor art. 3^6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, aprobată prin Legea nr. 184/2015, cu modificările şi completările ulterioare; valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi bugetul Ministerului Sănătăţii, care include taxa pe valoarea adăugată prin raportare la valoarea de 2.628.611.064,69 lei, valoare ce nu include valoarea consumului pentru medicamentele prevăzute la art. 1^1 alin. (1), art. 1^2 alin. (1) şi art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat, în condiţiile legii.
    6. În continuare, se au în vedere dispoziţiile art. 5 alin. (3) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, potrivit cărora stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, după deducerea taxei pe valoarea adăugată de către aceştia din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, iar contribuţia se declară şi se virează trimestrial, la organul fiscal competent, până la data de 25 a celei de-a doua luni următoare încheierii trimestrului pentru care se datorează contribuţia. Faţă de această împrejurare, rezultă că, pentru trimestrul I al anului 2020, termenul maxim de declarare şi plată a contribuţiei trimestriale s-a împlinit la data de 25 mai 2020 inclusiv.
    7. La data de 15 mai 2020 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Legea nr. 53/2020 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2019 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, act normativ prin care se are în vedere aplicarea, începând cu trimestrul I al anului 2020, a unei noi formule de calcul, diferenţiat al contribuţiei trimestriale (taxa clawback) datorată de către deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor.
    8. Astfel, prin art. 3^7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, articol nou-introdus prin Legea nr. 53/2020, s-a stabilit că „începând cu trimestrul I al anului 2020, contribuţia trimestrială se calculează şi se datorează diferenţiat pentru medicamente de tip I, II şi III, prin aplicarea unor procente fixe de 25% (medicamente de tip I), 15% (medicamente de tip II) şi 20% (medicamente de tip III)“. Conform alin. (2) lit. d) al aceluiaşi articol, „lista medicamentelor de tip I, tip II şi tip III“ se aprobă trimestrial prin ordin al ministrului sănătăţii, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare încheierii unui trimestru, astfel încât, pentru trimestrul I al anului 2020, termenul de aprobare a listei medicamentelor de tip I, tip II şi tip III prin ordin al ministrului sănătăţii ar trebui să fie 25 aprilie 2020, termen anterior publicării Legii nr. 53/2020 în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intrării în vigoare a acesteia. În consecinţă, prin raportare la prevederile art. 78 din Constituţie, la data de 18 mai 2020 au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 53/2020, prin care este reglementată, începând cu trimestrul I al anului 2020, o altă modalitate de calcul al contribuţiei trimestriale, diferită faţă de modalitatea de calcul al contribuţiei trimestriale, în baza cărora au fost întocmite şi transmise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în data de 13 mai 2020, comunicările pentru plata contribuţiei trimestriale pentru trimestrul I al anului 2020.
    9. Faţă de această împrejurare, se arată că, raportat la data intrării în vigoare a Legii nr. 53/2020, precum şi la termenul stabilit de art. 3^7 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, articol nou-introdus prin Legea nr. 53/2020, potrivit căruia, pentru trimestrul I al anului 2020, ordinul pentru aprobarea listei medicamentelor de tip I, tip II şi tip III trebuia emis de ministrul sănătăţii până la data de 25 aprilie 2020, se poate observa că aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 53/2020 pentru trimestrul I al anului 2020 s-ar face cu încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, care consacră expres principiul neretroactivităţii legii. Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, iar jurisprudenţa Curţii Constituţionale este fermă, în sensul unei interpretări riguroase şi univoce a acestor prevederi constituţionale, nelăsând loc niciunei confuzii în privinţa modului şi cadrului de aplicare a acestui text constituţional explicit.
    10. Totodată, în final, precizează că în situaţia în care prevederile referitoare la modalitatea de calcul diferenţiat prevăzute în Legea nr. 53/2020 sunt aplicabile şi pentru trimestrul I al anului 2020, încasările la bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate reprezentând contribuţia trimestrială pentru trimestrul I al anului 2020 ar fi diminuate, având în vedere diferenţa de procente dintre valoarea de 27,65% şi valorile reglementate de Legea nr. 53/2020.
    11. Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată Preşedintelui României, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate.
    12. Preşedintele Camerei Deputaţilor precizează că raţiunea care a stat la baza legii este introducerea unui nou mecanism ce vizează stabilirea şi comunicarea valorii aferente consumului centralizat de medicamente în funcţie de care se calculează contribuţia datorată de către deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, aplicabil începând cu trimestrul I al anului 2020.
    13. De asemenea, arată că Parlamentul a ţinut cont de prevederile Legii nr. 53/2020, care a introdus o nouă clasificare a medicamentelor în medicamente de tip I, medicamente de tip II şi medicamente de tip III, în vederea calculării contribuţiei trimestriale, tocmai pentru a crea cadrul optim prin care să se asigure predictibilitatea şi previzibilitatea cadrului legal conform cerinţelor constituţionale. Clasificarea respectivă este în consonanţă cu procedura centralizată conform Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 31 martie 2004, de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea şi supravegherea medicamentelor de uz uman şi veterinar şi de instituire a unei Agenţii Europene pentru Medicamente, pe bază de studii clinice proprii.
    14. Consideră că legea criticată constituie o măsură concretă pe plan normativ în direcţia clarificării legislaţiei existente în privinţa contribuţiei trimestriale, respectiv a taxei clawback. Astfel, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 face referire la toate medicamentele suportate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, nu numai la cele rambursate din bugetul acestui fond incluse în Lista medicamentelor aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, cu modificările şi completările ulterioare. Pentru medicamentele din sublistele A, B, C - secţiunea C1 şi C3 şi sublista D se stabileşte „preţ de referinţă“, iar pentru medicamentele incluse în sublista C secţiunea C2 se stabileşte „preţ de decontare“. Prin urmare, legislaţia era neclară, fiind greu de identificat la care Listă de decontare a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate se face referire. În condiţiile în care valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente, care include şi taxa pe valoarea adăugată, suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, prevăzută la art. 5 alin. (7^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, era corelată cu valoarea CTt (consumul total trimestrial de medicamente), valoare din care se excludea valoarea consumului pentru medicamentele prevăzute la art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat, în condiţiile în care pentru simplificarea normativă nu mai există CTt, a fost necesară introducerea unui nou alineat, alin. (7^2), în care să se specifice că se exclud valorile de consum pentru excepţiile de la plata contribuţiei trimestriale. Totodată, nu au intervenit modificări la art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, care stabileşte că efectuarea calculului şi declararea contribuţiei trimestriale se realizează de către persoanele obligate la plata acesteia, după deducerea taxei pe valoarea adăugată de către aceştia din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Prin urmare, actul normativ criticat sporeşte claritatea legislaţiei în domeniu, în acord cu exigenţele impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    15. În ceea ce priveşte susţinerea Guvernului potrivit căreia aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 53/2020 pentru trimestrul I al anului 2020 s-ar face cu încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, prin punctul de vedere exprimat se aduce ca argument faptul că, potrivit principiului ad tempus deberi non potest obligatio, nu se poate ca obligaţia să fie datornică timpului, aspect ce a fost subliniat de legiuitor tocmai prin precizarea făcută la „art. II din legea supusă controlului de constituţionalitate“.
    16. Faţă de această împrejurare, arată că, de altfel, nici Guvernul României nu este sigur de oportunitatea demersului său, iar adevăratul scop pentru care a sesizat Curtea Constituţională este devoalat foarte clar în partea în care se arată că „în situaţia în care prevederile referitoare la modalitatea de calcul diferenţiat prevăzute în Legea nr. 53/2020 sunt aplicabile şi pentru trimestrul I al anului 2020, încasările la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate reprezentând contribuţia trimestrială pentru trimestrul I al anului 2020 ar fi diminuate, având în vedere diferenţa de procente dintre valoarea de 27,65% şi valorile reglementate de Legea nr. 53/2020.“
    17. Având în vedere cele de mai sus expuse, susţine faptul că Guvernul, prin critica formulată, tinde să încalce principiul separaţiei puterilor consacrat de art. 1 alin. (4) şi art. 61 alin. (1) din Constituţie, astfel încât se impune respingerea sesizării.
    18. Preşedintele Senatului arată că textul criticat reglementează modalitatea de calculare a contribuţiei trimestriale datorate de către deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor începând cu trimestrul I al anului 2020. Textul normativ criticat pentru vicii de neconstituţionalitate se referă la aceeaşi perioadă precum cea reglementată în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2019, aprobată cu modificări prin Legea nr. 53/2020, aflată deja în vigoare. Ca atare, Guvernul critică doar o aparenţă de retroactivitate a unei norme juridice în raport cu o realitate socială anterioară.
    19. Avocatul Poporului nu a comunicat punctul de vedere cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate.
    20. În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea Constituţională a solicitat Guvernului unele date referitoare la: (i) impactul bugetar creat pentru anul 2020 ca urmare a modificărilor legislative, succesive, ce au avut loc asupra actelor normative ce reglementează mecanismul privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011; (ii) dacă s-a procedat la aplicarea actelor normative menţionate care sunt deja cadrul legislativ activ, în succesiunea intrării lor în vigoare şi în funcţie de efectele pe care le produc, având în vedere că prin dinamica legislativă antereferită au fost schimbate modalitatea de calcul al contribuţiei trimestriale, precum şi unele aspecte ce ţin de relaţia interinstituţională între autorităţile publice cu atribuţii în domeniul sănătăţii, respectiv Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor în ceea ce priveşte comunicarea valorii aferente consumului centralizat de medicamente în funcţie de care se calculează contribuţia trimestrială datorată de către deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor şi cum s-a realizat această aplicare.
    21. Guvernul a comunicat Curţii Constituţionale răspunsul la întrebările adresate, astfel: (i) modificările legislative operate conduc la imposibilitatea de a cuantifica impactul bugetar pentru anul 2020, dat fiind numărul de variabile de la un trimestru la altul; Legea nr. 53/2020 reglementează o altă modalitate de calcul al contribuţiei trimestriale, respectiv se introduce un nou mecanism ce vizează stabilirea şi comunicarea valorii aferente consumului centralizat de medicamente în funcţie de care se calculează contribuţia datorată de către deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă, aplicabil începând cu trimestrul I al anului 2020, cuprinzând anumite termene în interiorul cărora ar fi trebuit să fie aplicat acest mecanism; prin raportare la succesiunea prevederilor legale menţionate, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a întocmit şi transmis în format electronic către deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă sau reprezentanţii legali ai acestora comunicările contribuţiei pentru trimestrul I al anului 2020.
    22. La dosarul cauzei, Asociaţia Producătorilor de Medicamente Generice din România, cu sediul în Bucureşti, a depus un „Memoriu amicus curiae“ prin care se apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    23. Dosarul a avut stabilit primul termen de judecată la data de 24 septembrie 2020, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus amânarea deschiderii dezbaterilor pentru data de 14 octombrie 2020. La data de 6 octombrie 2020, ţinând seama de necesitatea desfăşurării în bune condiţii a activităţii jurisdicţionale a Curţii Constituţionale, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 230 din Codul de procedură civilă, a dispus preschimbarea termenului de judecată de la data de 14 octombrie 2020 pentru data de 22 octombrie 2020, dată la care, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 18 noiembrie 2020; la această dată, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunţării asupra cauzei pentru data de 9 decembrie 2020, dată la care, în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 13 ianuarie 2021; la această dată, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunţării asupra cauzei pentru data de 28 ianuarie 2021, dată la care, pentru aceleaşi temeiuri, a dispus amânarea pronunţării asupra cauzei pentru data de 17 februarie 2021, dată la care, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, în temeiul art. 14 şi al art. 50 din Legea nr. 47/1992, a dispus redeschiderea dezbaterilor pentru data de 23 februarie 2021, dată la care a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    24. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgare şi să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate.
    25. Obiectul controlului de constituţionalitate, astfel cum a fost formulat în adresa de sesizare, îl constituie dispoziţiile Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2020 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, care au următorul cuprins: „Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31 din 26 martie 2020 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 27 martie 2020, cu următoarele modificări şi completări:
    1. Titlul se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "Ordonanţă de urgenţă
    pentru completarea şi modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii"

    2. Articolul unic se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. I
    Ordonanţa de urgenţă pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii se modifică şi se completează după cum urmează:
    1. La articolul 3^7 alineatul (1), literele a) şi c) ale alineatului (2) şi alineatele (3)-(5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
    ART. 3^7
    (1) Începând cu trimestrul 1 al anului 2020, pentru medicamentele prevăzute la art. 1, deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, care sunt persoane juridice române, precum şi deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, care nu sunt persoane juridice române, prin reprezentanţii legali ai acestora, datorează o contribuţie trimestrială diferenţiată în funcţie de clasificarea medicamentelor, în «medicamente de tip I», «medicamente de tip II» şi «medicamente de tip III
    [...]
    (2) [...] a) «medicamentele de tip I» sunt medicamentele autorizate în conformitate cu prevederile art. 704 şi 706 din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, medicamentele clasificate în conformitate cu prevederile art. 2 lit. b) din Regulamentul (CE) nr. 141/2000, al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 1999 privind produsele medicamentoase orfane, precum şi medicamentele pentru care s-a acordat o autorizaţie de uz pediatric (PUMA) şi medicamentele prevăzute la art. 710 - cu indicaţii susţinute de studii clinice de eficacitate proprii, din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care în ultima lună din fiecare trimestru nu există cel puţin un medicament generic sau biosimilar care să îndeplinească condiţiile de comercializare pe teritoriul României.
    .....................................................
    c) prin «medicament de tip III» se înţelege: medicamentele definite conform art. 708 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În scopul aplicării prezentei ordonanţe de urgenţă, medicamentele autorizate conform art. 708 alin. (3) şi (4), art. 709 şi art. 710 - cu indicaţie de substituţie, art. 711, 715 şi 718 din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi oricare alte medicamente care nu se încadrează la definiţiile de la lit. a) şi b) sunt considerate medicamente de tip III.
    (3) Pentru «medicamentele de tip I», contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea procentului de 25% asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, în condiţiile legii, comunicat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, potrivit art. 5 alin (7^2).
    (4) Pentru «medicamentele de tip II», contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea procentului de 15% asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, în condiţiile legii, comunicat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, potrivit art. 5 alin. (7^2).
    (5) Pentru «medicamentele de tip III» contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea procentului de 20% asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, în condiţiile legii, comunicat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate potrivit art. 5 alin. (7^2).
    2. La articolul 5, după alineatul (7^1) se introduce un nou alineat, alineatul (7^2), cu următorul cuprins:
    "(7^2) Începând cu trimestrul I al anului 2020, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, în primele 5 zile lucrătoare ale celei de-a doua luni următoare încheierii trimestrului pentru care datorează contribuţia, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include şi TVA-ul suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate, din care se exclude valoarea consumului pentru medicamentele prevăzute la art. 1^1 alin. (1), art. 1^2 alin. (1) şi art. 12, pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat, în condiţiile legii, pentru perioada în care, pentru aceste medicamente, nu se datorează contribuţie trimestrială."

    3. La articolul 12, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

    (3) Contractele cost-volum/cost-volum-rezultat reprezintă mecanisme de facilitare a accesului la medicamente prin care, în condiţii de sustenabilitate financiară şi predictibilitate a costurilor din sistemul de sănătate, deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, care sunt persoane juridice române, precum şi reprezentanţii legali ai deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, care nu sunt persoane juridice române, se angajează să susţină tratamentul cu medicamentele incluse în lista de medicamente prin plata unei contribuţii trimestriale stabilite conform prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru o anumită categorie de pacienţi şi pentru o anumită perioadă de timp şi nu datorează contribuţia trimestrială calculată potrivit art. 3^7 astfel cum a fost modificat şi completat prin prezenta lege.“
    ART. II
    (1) Prin derogare de la prevederile art. 3^7 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se aprobă lista «medicamentelor de tip I, medicamentelor de tip II şi medicamentelor de tip III», aferentă trimestrului I al anului 2020, prin ordin al ministrului sănătăţii.
    (2) Pentru contribuţia aferentă trimestrului I al anului 2020, stabilită şi calculată potrivit clasificării prevăzută la art. 3^7 alin. (1), astfel cum a fost modificat prin prezenta lege, se fac regularizări la următoarele termene legale de plată, numai în anul 2020, prin raportare la contribuţia stabilită şi calculată pentru trimestrul I al anului 2020, în condiţiile art. 3^6.“"


    26. Texte constituţionale invocate. În susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) cu privire la principiul neretroactivităţii legii.
    27. Admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate. În prealabil examinării obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea are obligaţia verificării condiţiilor de admisibilitate ale acesteia, prin prisma titularului dreptului de sesizare, a termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi a obiectului controlului de constituţionalitate. Dacă primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează să fie cercetate în ordinea antereferită, iar constatarea neîndeplinirii uneia dintre ele are efecte dirimante, făcând inutilă analiza celorlalte condiţii [Decizia nr. 66 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 martie 2018, paragraful 38].
    28. Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, atât sub aspectul titularilor dreptului de sesizare, întrucât a fost formulată de Guvernul României, care, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, are dreptul de a sesiza Curtea Constituţională pentru exercitarea controlului de constituţionalitate a priori, cât şi sub aspectul obiectului, fiind vorba de o lege adoptată de Parlament (care aprobă cu modificări şi completări o ordonanţă de urgenţă), dar nepromulgată încă.
    29. Cu privire la termenul în care poate fi sesizată instanţa de contencios constituţional, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, acesta este de 5 zile de la data depunerii legii adoptate la secretarii generali ai celor două Camere ale Parlamentului, respectiv de 2 zile, începând de la acelaşi moment, dacă legea a fost adoptată în procedură de urgenţă. Totodată, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Legea fundamentală, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, care, potrivit art. 77 alin. (1) teza a doua din Constituţie, se face în termen de cel mult 20 de zile de la primirea legii adoptate de Parlament.
    30. În prezenta cauză, legea care face obiectul controlului de constituţionalitate a fost adoptată în procedură de urgenţă, fiind depusă la secretarii generali ai celor două Camere ale Parlamentului la data de 17 iunie 2020, iar la data de 19 iunie 2020 a fost trimisă spre promulgare. Prezenta sesizare a fost înregistrată la Curtea Constituţională pe data de 7 iulie 2020.
    31. Luând act de faptul că sesizarea de neconstituţionalitate a fost formulată în termenul de 20 de zile, prevăzut de art. 77 alin. (1) teza a doua din Constituţie, Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate este admisibilă sub aspectul respectării termenului în care poate fi sesizată instanţa de control constituţional [a se vedea, în acelaşi sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 58 din 12 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 13 martie 2020, paragraful 39].
    32. Aşadar, nefiind incident niciun fine de neprimire al sesizării astfel formulate, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor criticate.
    33. Obiectul de reglementare. Soluţiile legislative preconizate prin legea criticată. Legea supusă controlului de constituţionalitate este urmarea aplicării dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare, coroborate cu cele ale art. 115 din Legea fundamentală, în virtutea cărora Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată şi care intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Cu această ocazie, Parlamentul aprobă sau respinge aceste ordonanţe de urgenţă printr-o lege, context în care va reglementa, dacă este cazul, şi măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei respective.
    34. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, legea de aprobare a unei ordonanţe de urgenţă poate viza numai obiectul de reglementare al ordonanţei de urgenţă şi măsurile conexe, de corelare sau de politică legislativă, ce au legătură cu domeniul astfel determinat. În consecinţă, o atare lege fie aprobă pur şi simplu ordonanţa de urgenţă, fie aprobă ordonanţa de urgenţă, cu modificarea, completarea, abrogarea sau chiar suspendarea unor dispoziţii ale acesteia; în ambele cazuri, însă, legiuitorul este competent să adopte măsuri de corelare a soluţiilor legislative preconizate cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislaţiei [Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 2 februarie 2015, paragraful 23]. De altfel, în privinţa celor anterior expuse, Curtea a reţinut aplicabilitatea art. 58 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit căruia „evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de acelaşi nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar şi prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente“. Totodată, Curtea reţine că toate aceste operaţiuni trebuie să fie circumscrise principiului legalităţii prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit căruia, „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“, principiu valabil şi aplicabil şi în procesul de legiferare.
    35. Prin urmare, Parlamentul este chemat să se pronunţe, în această procedură specială, asupra actului de natură legislativă adoptat de Guvern în virtutea competenţei sale de legiuitor delegat conferite de art. 115 alin. (4) din Constituţie. În această procedură, acţiunea Parlamentului se limitează strict la încuviinţarea, prin lege, a actului legislativ al Guvernului, pe care, în acest mod, îl ridică la rang de lege. De aceea, Parlamentul se pronunţă numai în limitele sesizării sale, neputând să amalgameze sau să convertească procedura specială de aprobare a ordonanţei de urgenţă într-o procedură de legiferare generală [Decizia nr. 590 din 14 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 939 din 13 octombrie 2020, paragraful 29].
    36. Potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, „Titlul actului normativ cuprinde denumirea generică a actului, în funcţie de categoria sa juridică şi de autoritatea emitentă, precum şi obiectul reglementării exprimat sintetic“. În lipsa unor dispoziţii generale ale legii care să orienteze reglementarea, obiectul acesteia este dat chiar prin titlu [Decizia nr. 590 din 14 iulie 2020, precitată, paragraful 30, Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 89].
    37. Analizând conţinutul normelor criticate, Curtea constată că legea supusă controlului de constituţionalitate aprobă, cu modificări şi completări, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2020 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 27 martie 2020, ordonanţă de urgenţă cu un singur articol, „Articol unic“, care prevede că „După articolul 3^5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011, aprobată prin Legea nr. 184/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 3^6, cu următorul cuprins: - Art. 3^6. Prin derogare de la prevederile art. 3^4 alin. (2), pentru trimestrul 1 al anului 2020, valoarea procentului «p» se plafonează la valoarea de 27,65%, calculată pentru trimestrului IV al anului 2019.“
    38. Curtea constată că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2020 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, supusă controlului de constituţionalitate, pe lângă aprobarea propriu-zisă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2020, urmează să modifice şi conţinutul unor norme juridice din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, astfel cum aceasta a fost completată atât prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.053 din 30 decembrie 2019, cât şi prin Legea nr. 53/2020 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2019 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020. În concret, soluţia legislativă reglementează modalitatea de calculare a contribuţiei trimestriale datorate de către deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor care au şi, respectiv, care nu au calitatea de persoane juridice române, începând cu trimestrul I al anului 2020.
    39. Ca atare, legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2020 are drept scop, pe lângă (i) aprobarea acesteia, şi (ii) instituirea/ajustarea unui mecanism nou ce vizează stabilirea şi comunicarea valorii aferente consumului centralizat de medicamente în funcţie de care se calculează contribuţia datorată de către deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, aplicabil începând cu trimestrul I al anului 2020, care a fost reglementat prin prevederile Legii nr. 53/2020 şi prin care legiuitorul a introdus o nouă clasificare a medicamentelor în medicamente de tip I, medicamente de tip II şi medicamente de tip III în vederea calculării contribuţiei trimestriale. Astfel cum reiese din motivarea amendamentelor formulate cu ocazia desfăşurării procesului legislativ, precum şi din punctele de vedere exprimate, aceste modificări au rolul de a crea cadrul optim prin care să se asigure predictibilitatea şi previzibilitatea cadrului legal, precum şi pentru a realiza o concordanţă între textele Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 ca urmare a modificărilor legislative operate în timp, inclusiv prin legea aflată în control de constituţionalitate; (iii) introducerea unor noi reguli în ceea ce priveşte calculul şi transmiterea valorii aferente consumului centralizat de medicamente. Astfel cum rezultă din motivarea amendamentelor formulate cu ocazia desfăşurării procesului legislativ, aceste modificări au rolul de corelare cu noile prevederi legislative şi pentru a nu comunica deţinătorilor de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentelor ori reprezentanţilor legali ai acestora date de consum ce nu fac obiectul contribuţiei trimestriale; (iv) legiferarea unor texte cu privire la aplicarea normelor legale ca urmare a modificărilor aduse legislaţiei în materie, respectiv, astfel cum reiese din motivarea amendamentelor formulate cu ocazia desfăşurării procesului legislativ, „pentru soluţionarea situaţiei create prin intrarea în vigoare a Legii nr. 53/2020“.
    40. În acest context, Curtea observă că, deşi toate operaţiunile cuprinse în legea supusă controlului de constituţionalitate a priori se subsumează aceluiaşi obiect de reglementare principal, respectiv aprobarea unei ordonanţe de urgenţă la a cărei operaţiune se ţine seama de dinamica legislativă creată între momentul adoptării acesteia şi cel al adoptării legii de aprobare, legea, astfel cum este configurată, nu se circumscrie criteriilor de calitate a legii, respectiv nu respectă cerinţele privind arhitectura actelor normative, aşa cum prevede Legea nr. 24/2000. În consecinţă, trebuie stabilit cu exactitate care sunt elementele structurale concrete ale legii de aprobare asupra căreia Curtea trebuie să îşi exercite controlul de constituţionalitate, aspect ce constituie o condiţie prealabilă în contextul analizei excepţiei de neconstituţionalitate.
    41. În acest context, pentru a se putea identifica în mod concret elementele structurale ale actului normativ, este necesară analiza arhitecturii Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2020 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, coroborată cu conţinutul său normativ şi al legislaţiei ce este supusă aprobării, modificării şi completării prin această lege. Această operaţiune este necesară în contextul efectuării controlului de constituţionalitate raportat la principiul constituţional care consacră neretroactivitatea legii civile, invocat în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate, întrucât, în funcţie de normele care dispun momentul intrării în vigoare a acestei legi şi de efectele vizate se poate evalua dacă normele criticate sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Astfel, în prealabil, este necesar a fi analizată legea în discuţie din punctul de vedere al tehnicii legislative, respectiv al modului de redactare şi al conţinutului acesteia, având în vedere faptul că aceasta operează cu elementele şi noţiunile de „Articol unic „, „Art. I şi Art. II“, „intrarea în vigoare a prezentei legi“ sau „conform prezentei ordonanţe de urgenţă“.
    42. Curtea reţine că, în ceea ce priveşte normele de tehnică legislativă, deşi acestea nu au valoare constituţională, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesare. De aceea, nerespectarea normelor de tehnică legislativă determină apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii [Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014]. Potrivit art. 40 cuprins în capitolul V - Structura actului normativ, secţiunea 1 - Părţile constitutive ale actului normativ din Legea nr. 24/2000, actul normativ are următoarele părţi constitutive: titlul şi, dacă este cazul, preambulul, formula introductivă, partea dispozitivă, formula de atestare a autenticităţii actului. În ceea ce priveşte titlul, preambulul, formula introductivă şi formula de atestare a autenticităţii Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2020, acestea nu pun probleme de identificare, fiind enunţate în mod clar şi precis. În ceea ce priveşte partea dispozitivă, potrivit art. 44 din Legea nr. 24/2000, partea dispozitivă a actului normativ reprezintă conţinutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia, potrivit art. 47 alin. (1), (3) şi (4) din aceeaşi lege, articolul este elementul structural de bază al părţii dispozitive, care se numerotează în continuare, în ordinea din text, de la începutul până la sfârşitul actului normativ, cu cifre arabe, iar dacă actul normativ cuprinde un singur articol, acesta se va defini prin expresia „Articol unic“; în cazul actelor normative care au ca obiect modificări sau completări ale altor acte normative, articolele se numerotează cu cifre romane, păstrându-se numerotarea cu cifre arabe pentru textele modificate sau completate.
    43. În concret, aprobarea unei ordonanţe de urgenţă cu modificări implică, din punctul de vedere al tehnicii legislative, referirea la conţinutul exclusiv al ordonanţei respective; or, la „articolul unic pct. 2 [cu referire la art. 12 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011], legiuitorul, în cadrul aceluiaşi alineat, operează cu două noţiuni diferite, astfel: „La articolul 12, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins: «(3) Contractele cost-volum/cost-volum-rezultat reprezintă mecanisme de facilitare a accesului la medicamente prin care, în condiţii de sustenabilitate financiară şi predictibilitate a costurilor din sistemul de sănătate, deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, care sunt persoane juridice române, precum şi reprezentanţii legali ai deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, care nu sunt persoane juridice române, se angajează să susţină tratamentul cu medicamentele incluse în lista de medicamente prin plata unei contribuţii trimestriale stabilite conform prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru o anumită categorie de pacienţi şi pentru o anumită perioadă de timp şi nu datorează contribuţia trimestrială calculată potrivit art. 3^7 astfel cum a fost modificat şi completat prin prezenta lege»“.
    44. Totodată, Curtea observă că, astfel cum reiese din arhitectura legii criticate, deşi art. II pare a fi element structural al ordonanţei de urgenţă a cărei aprobare are loc prin legea supusă controlului de constituţionalitate, din conţinutul acestuia se deduce că, în realitate, stabileşte efectele legii supuse controlului de constituţionalitate, respectiv ale Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2020 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, astfel: „Art. II. - (1) Prin derogare de la prevederile art. 3^7 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se aprobă lista «medicamentelor de tip I, medicamentelor de tip II şi medicamentelor de tip III», aferentă trimestrului I al anului 2020, prin ordin al ministrului sănătăţii. (2) Pentru contribuţia aferentă trimestrului I al anului 2020, stabilită şi calculată potrivit clasificării prevăzută la art. 3^7 alin. (1), astfel cum a fost modificat prin prezenta lege, se fac regularizări la următoarele termene legale de plată, numai în anul 2020, prin raportare la contribuţia stabilită şi calculată pentru trimestrul I al anului 2020, în condiţiile art. 3^6.“
    45. Or, toate aspectele care ţin de aprobarea cu modificări şi completări a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2020 ar fi trebuit concretizate în art. I cu subpunctele aferente (numerotarea cu cifre arabe), iar art. II ar fi trebuit să conţină aspectele ce ţin de intrarea în vigoare a Legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2020 şi la efectele pe care le va produce Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2020 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii după publicarea în Monitorul Oficial al României.
    46. Aşadar, având în vedere conţinutul normativ al Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2020 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, Curtea constată că aceasta conţine practic două aspecte: (i) aprobarea, cu modificări şi completări, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2020, cuprinsă în „articolul unic“ cu subpunctele aferente; (ii) stabilirea unor chestiuni ce ţin atât de aplicarea şi efectele juridice ale prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2020 în urma acestor modificări şi completări, coroborate cu actele normative adoptate ulterior (respectiv Legea nr. 53/2020), cât şi chestiuni referitoare la aplicarea legii aflate în controlul de constituţionalitate şi la efectele juridice pe care le presupune adoptarea acesteia, care sunt cuprinse în „art. II“.
    47. Având în vedere că deşi legea supusă controlului de constituţionalitate este o lege de aprobare a unei ordonanţe de urgenţă, respectiv a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2020 prin care s-a prevăzut că, „prin derogare de la prevederile art. 3^4 alin. (2) [s.n. din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011], pentru trimestrul I al anului 2020, valoarea procentului «p» se plafonează la valoarea de 27,65%, calculată pentru trimestrului IV al anului 2019“, în analiza constituţionalităţii sale, Curtea nu poate face abstracţie de modificările şi completările ulterioare aduse Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 în dinamica legislativă şi, prin urmare, va avea în vedere întreg cadrul normativ incident.
    48. Examinarea obiecţiei de neconstituţionalitate. Analizând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia are în vedere afectarea principiului neretroactivităţii legii civile în succesiunea adoptării actelor normative. Prin urmare, Curtea apreciază necesară, mai întâi, analiza cadrului legal privind instituirea acestei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, respectiv: caracterizare generală, regim juridic, etapele stabilirii acestor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, facilităţile fiscale ale anulării „penalităţilor de întârziere“ pentru persoanele care datorează această contribuţie.
    49. Contribuţiile pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii (Taxa clawback). Caracterizare generală. Contribuţia pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, concepută ca o sursă suplimentară de finanţare a sistemului de sănătate, reprezintă o contribuţie trimestrială datorată pentru medicamentele comercializate în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România. Contribuţia trimestrială datorată de către deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor (taxa clawback) impune producătorilor de medicamente să returneze statului român o parte din profitul realizat în urma vânzărilor de medicamente compensate care depăşesc suma alocată acestora de la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
    50. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut faptul că această contribuţie trimestrială a fost instituită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că acestor deţinători ai autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor li se decontează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilităţi), ceea ce nu este cazul celorlalţi subiecţi care desfăşoară o activitate comercială, fără a beneficia de alte avantaje (Decizia nr. 789 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 17 februarie 2016, paragraful 35, sau Decizia nr. 344 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 5 noiembrie 2013, sau Decizia nr. 249 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 5 iulie 2013).
    51. De asemenea, prin Decizia nr. 92 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 4 iunie 2020, paragrafele 19 şi 20, şi prin Decizia nr. 475 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 12 noiembrie 2019, paragrafele 26 şi 27, Curtea a observat că reglementarea cu privire la instituirea acestei contribuţii trimestriale a fost determinată de un interes public general, respectiv pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populaţiei la medicamente cu şi fără contribuţie personală acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naţionale de sănătate, şi ţinând cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuţie sustenabil pentru suplimentarea în continuare a surselor de finanţare a sistemului public de sănătate în regim de urgenţă, în vederea asigurării asistenţei medicale a populaţiei. În acest context şi pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat şi drepturile particularilor vizaţi prin reglementarea în discuţie, modul de calcul al contribuţiei stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori şi farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor au exclusivitatea punerii pe piaţă a medicamentelor, au certitudinea vânzării şi încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuţiei trimestriale, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menţionate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuţiei dă expresie, aşadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia şi avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor.
    52. Curtea a observat că deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuţiei trimestriale reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, întrucât, potrivit art. 890 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, Ministerul Sănătăţii stabileşte, avizează şi aprobă, prin ordin al ministrului sănătăţii, preţurile maximale ale medicamentelor de uz uman, cu autorizaţie de punere pe piaţă în România, cu excepţia medicamentelor care se eliberează fără prescripţie medicală. În aplicarea prevederilor legale de referinţă este stabilit, aşadar, modul de calcul al preţurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al preţului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuţie şi cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuţia trimestrială, cunoscând preţurile maximale ale medicamentelor, precum şi influenţa maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecţii care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că şi-au asumat că vor plăti o contribuţie raportată nu doar la preţul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecinţa plăţii unei contribuţii trimestriale întrun cuantum cât mai redus.
    53. Regim juridic. Contribuţie trimestrială, asimilată obligaţiei fiscale. Contribuţia pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 este o contribuţie trimestrială, iar mecanismul de calcul privind contribuţia trimestrială şi valorile aferente formulei de calcul, în dinamica legislativă, au fost modificate şi adaptate în funcţie de realităţile sociale şi economice apărute în evoluţia firească a societăţii, aspect ce reiese din expunerile de motive şi din preambulul actelor normative modificatoare [art. 3: „Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent «p» (...)“; art. 3^1: „(1) Începând cu trimestrul I al anului 2012 contribuţia trimestrială, denumită în continuare Ctd, datorată de fiecare plătitor se calculează astfel: (...)“; art. 3^2: „(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2018, contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent «p»“; art. 3^3: „Începând cu trimestrul IV al anului 2018, valoarea BAt din formula prevăzută la art. 3^2 alin. (2) este de 1.595 milioane lei.“; art. 3^4: „(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2019, contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent «p» (...)“; art. 3^5: „Prin excepţie de la prevederile art. 3^4, pentru trimestrul IV al anului 2019, valoarea BAt este de 1.668 milioane lei“; art. 3^6: „Prin derogare de la prevederile art. 3^4 alin. (2), pentru trimestrul I al anului 2020, valoarea procentului «p» se plafonează la valoarea de 27,65%, calculată pentru trimestrului IV al anului 2019“; art. 3^7: „Începând cu trimestrul I al anului 2020, contribuţia trimestrială se calculează şi se datorează diferenţiat pentru medicamente de tip I, II, şi III, în condiţiile prezentului articol.“
    54. Astfel, având în vedere norma de referinţă, respectiv art. 3^4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, începând cu data de 1 ianuarie 2019, contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent „p“ asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, din care se exclude valoarea consumului pentru medicamentele prevăzute la art. 1^1 alin. (1), art. 1^2 alin. (1) şi art. 12 din acelaşi act normativ, pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat, în condiţiile legii (art. 3^4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011), iar de la această normă sunt diferite derogări.
    55. Contribuţiile trimestriale prevăzute la art. 1 şi 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 sunt asimilate obligaţiei fiscale. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală administrează contribuţiile trimestriale prevăzute la art. 1 şi 12 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală (art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77 din 21 septembrie 2011).
    56. Obligaţia fiscală, astfel cum este definită la art. 1 pct. 27 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, reprezintă obligaţia de plată a oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând obligaţia fiscală principală şi obligaţia fiscală accesorie.
    57. Sumele încasate din contribuţia trimestrială prevăzută la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 constituie venituri la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi sunt folosite pentru medicamente incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală şi pentru servicii medicale (art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011).
    58. Prin Decizia nr. 245 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 15 iulie 2013, Curtea a reţinut că taxa clawback/contribuţia trimestrială este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituţie, în virtutea cărora „impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege“. Totodată, a arătat că taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituţiilor şi/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare. În acest sens este şi Decizia nr. 249 din 21 mai 2013, precitată, şi Decizia nr. 701 din 15 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 26 februarie 2019, paragraful 36.
    59. Etapa stabilirii contribuţiei pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii: (i) Raportarea consumului de medicamente. În virtutea art. 5 din Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr. 77/2011, farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamente potrivit prevederilor art. 1 şi 12 din acest act normativ îşi asumă sub semnătură electronică şi raportează la casele de asigurări de sănătate valoarea aferentă consumului de medicamente ce include şi taxa pe valoarea adăugată care se suportă din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, după cum urmează: a) farmaciile cu circuit deschis raportează lunar consumul, în condiţiile contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate; b) unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1 şi 12 din actul normativ precitat raportează lunar, până la data de 15 a lunii curente pentru luna anterioară, consumul de medicamente, pe baza metodologiei şi a formularelor de raportare aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate [art. 5 alin. (4)]. Unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1, după aprobarea bugetului propriu, raportează caselor de asigurări de sănătate bugetul anual aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii [art. 5 alin. (5)] Casele de asigurări de sănătate raportează lunar consumul centralizat de medicamente către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în baza metodologiei şi a formatului aprobat prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate [art. 5 alin. (6)]. Începând cu data de 1 ianuarie 2018, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, în primele 5 zile lucrătoare ale celei de-a doua luni următoare încheierii trimestrului pentru care datorează contribuţia, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include şi taxa pe valoarea adăugată suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate [art. 5 alin. (7^1)]. Potrivit art. 6, datele comunicate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pot fi contestate de persoanele prevăzute la art. 1 în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor. Contestaţiile şi actele doveditoare se depun la registratura Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi se soluţionează prin emiterea unui act administrativ comunicat contestatarilor în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora. Contestaţiile vor avea ca obiect datele aferente trimestrului pentru care au fost comunicate. Depunerea contestaţiilor nu suspendă obligaţia de plată a contribuţiei trimestriale. (ii) Stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei trimestriale. Virarea contribuţiei trimestriale. Neachitarea contribuţiei trimestriale. Stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, după deducerea taxei pe valoarea adăugată din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Contribuţia trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la art. 5 alin. (8). (iii) Virarea contribuţiei trimestriale. Termen. Contribuţia prevăzută la art. 3 se virează trimestrial, până la data de 25 a celei de-a doua luni următoare încheierii trimestrului pentru care se datorează contribuţia [art. 5 alin. (8)]. (iv) Neachitarea contribuţiei trimestriale. Consecinţe. În cazul neachitării contribuţiei trimestriale prevăzute la art. 3 la termenul stabilit prin art. 5 alin. (8) (la data de 25 a celei de-a doua luni următoare încheierii trimestrului pentru care se datorează contribuţia) de către deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, care sunt persoane juridice române, precum şi de către reprezentanţii legali ai deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, care nu sunt persoane juridice române, se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere, conform prevederilor Codului de procedură fiscală [art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011]. Astfel, în virtutea Codului de procedură fiscală, dobânda este o obligaţie fiscală accesorie reprezentând echivalentul prejudiciului creat titularului creanţei fiscale principale ca urmare a neachitării la scadenţă de către debitor a obligaţiilor fiscale principale, iar penalitatea de întârziere este obligaţia fiscală accesorie reprezentând sancţiunea pentru neachitarea la scadenţă de către debitor a obligaţiilor fiscale principale.
    60. În acest context, Curtea observă că, în decursul timpului, legiuitorul delegat a creat facilităţi fiscale privind anularea penalităţilor de întârziere pentru persoanele care datorau contribuţia pentru o anumită perioadă, respectiv cea cuprinsă între trimestrul IV al anului 2009 şi trimestrul III al anului 2011, în următoarele condiţii, îndeplinite cumulativ: (i) persoanele care datorează contribuţia trimestrială declară şi achită integral această taxă în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 24 august 2012, şi (ii) achită în termenul legal de plată prevăzut de Codul de procedură fiscală dobânzile datorate pentru obligaţiile principale şi stabilite prin decizii emise de organul fiscal. Astfel, în cazul îndeplinirii acestor condiţii, s-a prevăzut că se anulează penalităţile de întârziere aferente creanţelor fiscale principale, indiferent dacă împotriva actelor administrative fiscale sau titlurilor executorii prin care sau stabilit acestea s-au exercitat ori nu căile de atac prevăzute de lege [art. 5 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012].
    61. În concluzie, instanţa de contencios constituţional reţine că această contribuţie pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 este o contribuţie trimestrială, este asimilată obligaţiei fiscale şi este administrată de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în condiţiile Codului de procedură fiscală, ce constituie procedura de drept comun pentru administrarea creanţelor fiscale şi bugetare şi care se completează cu prevederile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă, în măsura în care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autorităţi publice şi contribuabili/plătitori.
    62. Sumele încasate din contribuţia trimestrială pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii constituie venituri la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Cu privire la scadenţa creanţelor fiscale rezultate din contribuţia analizată, Curtea reţine că aceasta se virează trimestrial, până la data de 25 a celei de-a doua luni următoare încheierii trimestrului pentru care se datorează contribuţia trimestrială, iar neachitarea la termenul stabilit de lege atrage aplicarea unor dobânzi şi penalităţi de întârziere. Atunci când legiuitorul a dorit să instituie anumite facilităţi fiscale, în sensul anulării sau eşalonării la plată a penalităţilor de întârziere pentru persoanele care datorează contribuţia trimestrială, a procedat direct printr-un act normativ distinct al cărui obiect de reglementare reiese chiar din titlul său şi care subsumează diferite reglementări fiscale şi bugetare, prevăzând, totodată, atât faptul că această contribuţie trimestrială este deja stabilită prin decizii emise de organul fiscal, cât şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor care datorează contribuţia trimestrială pentru a beneficia de asemenea facilităţi fiscale.
    63. Modalitatea de calcul, respectiv mecanismul, formula de calcul privind contribuţia trimestrială şi valorile aferente formulei de calcul, în dinamica legislativă, au fost modificate şi adaptate, astfel că toate modificările legislative, cu excepţia Legii nr. 53/2020 şi a legii criticate, vizează aplicarea pentru perioade viitoare, ulterioare intrării în vigoare a actelor normative în materie.
    64. Toate aspectele legate de contribuţia trimestrială includ o succesiune de acţiuni în care sunt implicate atât autorităţi ale statului în mai multe etape - Ministerul Sănătăţii, casele de asigurări şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cât şi operatori economici, respectiv deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, farmaciile etc.
    65. Măsurile instituite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 vizează atât materia fiscală, cât şi pe cea bugetară. De principiu, reglementările fiscale vizează cadrul legal privind impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii, care sunt venituri ale bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetului asigurărilor pentru şomaj şi fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale; contribuabilii care au obligaţia să plătească aceste impozite, taxe şi contribuţii sociale; modul de calcul şi de plată a acestora; procedura de modificare a acestor impozite, taxe şi contribuţii sociale [art. 1 alin. (1) din Codul fiscal]. În schimb, reglementările bugetare se referă la prevederea şi aprobarea în fiecare an a veniturilor şi a cheltuielilor sau, după caz, numai a cheltuielilor, în funcţie de sistemul de finanţare a instituţiilor publice (a se vedea definiţia bugetului din art. 2 pct. 6 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002). Cheltuielile bugetare sunt reprezentate de sumele aprobate în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, în limitele şi potrivit destinaţiilor stabilite prin bugetele respective, iar veniturile bugetare reprezintă resursele băneşti care se cuvin bugetelor antereferite, în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuţii şi alte vărsăminte. Astfel, dacă domeniul fiscal se referă la sistemul de taxe, impozite şi contribuţii sociale, cel bugetar vizează previzionarea şi aprobarea anuală a veniturilor şi a cheltuielilor, în funcţie de cadrul normativ existent şi de priorităţile politicilor/strategiilor publice, şi se referă la aspectele care ţin de bugetul de stat şi de bugetul asigurărilor sociale de stat (a se vedea Decizia nr. 61 din 12 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 5 iunie 2020, paragraful 73).
    66. Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că aceasta vizează legea în ansamblul său, cu referire specială asupra prevederilor „articolului unic pct. 2 şi ale art. II alin. (2)“ din legea analizată, iar, în mod tangenţial, este menţionată şi Legea nr. 53/2020 la care se raportează motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate.
    67. Referitor la principiul neretroactivităţii legii, Curtea, în jurisprudenţa sa, a reţinut că aplicarea legii civile în timp este guvernată de principiile neretroactivităţii legii civile, principiul aplicării imediate a legii noi şi principiul supravieţuirii legii vechi. Principiul neretroactivităţii legii civile este de rang constituţional şi are o valoare absolută, în sensul că legiuitorul nu poate institui nicio derogare, şi semnifică faptul că legea civilă se aplică tuturor situaţiilor juridice născute după intrarea ei în vigoare, iar nu situaţiilor juridice trecute, consumate (facta praeterita). În mod corelativ, potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, de la data intrării în vigoare acesteia, ea se aplică tuturor actelor, faptelor şi situaţiilor juridice viitoare (facta futura), actelor, faptelor şi situaţiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere începând cu această dată, precum şi efectelor viitoare ale unor situaţii juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia). Cu alte cuvinte, aplicarea imediată a legii noi semnifică faptul că o situaţie juridică produce acele efecte juridice care sunt prevăzute de legea în vigoare la data constituirii ei (tempus regit actum) (a se vedea Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015).
    68. De asemenea, în ceea ce priveşte principiul neretroactivităţii legii, în jurisprudenţa sa, spre exemplu prin Decizia nr. 35 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 25 iunie 2020, Curtea a statuat că după intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991, neretroactivitatea a devenit un principiu constituţional şi deci nici legiuitorul nu poate adopta acte cu încălcarea lui. Este o regulă imperativă de la care nu se poate deroga în materie civilă, indiferent dacă este vorba de legi materiale sau legi procesuale. Deci, chiar şi în ipoteza în care legiuitorul ar dori în mod justificat să înlăture sau să atenueze unele situaţii nedrepte, nu poate realiza acest lucru prin intermediul unei legi care să aibă caracter retroactiv, ci trebuie să caute mijloacele adecvate care să nu vină în contradicţie cu acest principiu constituţional (Decizia nr. 9 din 7 martie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 25 noiembrie 1994). Totodată, o lege devine obligatorie numai după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, ea rămânând în vigoare până la apariţia unei alte legi care o abrogă în mod explicit sau implicit. Prin urmare, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a noii legi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării acestei legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. A decide că prin dispoziţiile sale legea nouă ar putea desfiinţa sau modifica situaţii juridice anterioare, existente ca o consecinţă a actelor normative care nu mai sunt în vigoare, ar însemna să se încalce principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile. Însă, legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi (Decizia nr. 409 din 4 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 27 noiembrie 2003, Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008, Decizia nr. 437 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 7 noiembrie 2013, sau Decizia nr. 160 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 11 aprilie 2017, paragraful 16).
    69. Principiul neretroactivităţii legii îşi găseşte justificarea şi are rolul de a asigura stabilitatea şi securitatea raporturilor juridice. Prin urmare, numai o normă previzibilă poate determina în mod clar conduita subiecţilor de drept, destinatari ai legii. Tocmai de aceea o lege, odată adoptată, produce şi trebuie să producă efecte juridice numai pentru viitor. Aceasta pentru simplul motiv că legea se adresează subiectelor de drept, permiţând sau interzicând şi, bineînţeles, sancţionând atitudinile deviante. S-a constatat că este absurd să se pretindă unui subiect de drept să răspundă pentru comportamente şi o conduită pe care le-a avut anterior intrării în vigoare a unei legi care reglementează această conduită. Subiectul de drept nu putea să prevadă ce va reglementa legiuitorul, iar comportamentul său este normal şi firesc dacă se desfăşoară în cadrul ordinii de drept în vigoare (Decizia nr. 11 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 9 februarie 2015).
    70. Or, Curtea constată că prin „articolul unic pct. 2“ (cu referire la art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011) din legea dedusă controlului de constituţionalitate se introduce un nou alineat „(7^2)“ în cuprinsul art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, care instituie noi reguli pentru aceeaşi perioadă a anului, respectiv că, începând cu trimestrul I al anului 2020, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate trebuie să transmită în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, în primele 5 zile lucrătoare ale celei de-a doua luni următoare încheierii trimestrului pentru care datorează contribuţia, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente, care include şi taxa pe valoarea adăugată, suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate, din care se exclude valoarea consumului pentru medicamentele prevăzute la art. 1^1 alin. (1), art. 1^2 alin. (1) şi art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat, în condiţiile legii, pentru perioada în care, pentru aceste medicamente, nu se datorează contribuţie trimestrială şi care sunt în strânsă corelaţie cu întreg conţinutul normativ al legii criticate.
    71. Mai mult chiar, normele care vizează efectele pe care trebuie să le producă legea analizată, respectiv prevederile „art. II“, stabilesc faptul că, prin derogare de la prevederile art. 3^7 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare „a prezentei legi“, se aprobă lista „medicamentelor de tip I, medicamentelor de tip II şi medicamentelor de tip III“, aferentă trimestrului I al anului 2020, prin ordin al ministrului sănătăţii, iar pentru contribuţia aferentă trimestrului I al anului 2020, stabilită şi calculată potrivit clasificării prevăzute la art. 3^7 alin. (1), astfel cum a fost modificat prin această lege, se fac regularizări la următoarele termene legale de plată, numai în anul 2020, prin raportare la contribuţia stabilită şi calculată pentru trimestrul I al anului 2020, în condiţiile art. 3^6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011.
    72. În ceea ce priveşte mecanismul de regularizare prevăzut de „art. II alin. (2)“ din legea criticată, Curtea constată că practic se pune în discuţie recalcularea tuturor contribuţiilor stabilite în condiţiile art. 3^6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, al căror termen de plată este deja împlinit la data adoptării acestei legi, cel puţin pentru trimestrul I al anului 2020. Această recalculare vizează şi mecanismul introdus prin Legea nr. 53/2020, prin care s-a prevăzut o altă modalitate de calcul al contribuţiei stabilită diferenţiat, potrivit clasificării medicamentelor.
    73. Curtea observă că legea supusă controlului de constituţionalitate intervine asupra modalităţii de calcul al unei creanţe ce este deja certă (adică existenţa ei este neîndoielnică), este lichidă (adică cuantumul creanţei este precis determinat) şi exigibilă (adică a ajuns la scadenţă şi a expirat termenul de plată), creanţă ce a fost calculată după un criteriu stabilit conform prevederilor art. 3^4 şi 3^5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, coroborate cu cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2020 prin care s-a prevăzut că „prin derogare de la prevederile art. 3^4 alin. (2), pentru trimestrul I al anului 2020, valoarea procentului «p» se plafonează la valoarea de 27,65%, calculată pentru trimestrului IV al anului 2019“. Or, este de principiu că o situaţie juridică definitiv consolidată sub imperiul unei legi substanţiale nu poate fi guvernată de o lege ulterioară decât cu încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie (a se vedea în acest sens Decizia nr. 66 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 7 aprilie 2015, paragraful 31).
    74. Având în vedere cele expuse, precum şi faptul că retroactivitatea legii priveşte modificarea unei situaţii pentru trecut, Curtea constată că legea criticată, care prin conţinutul său normativ şi efectele pe care le produce vizează o perioadă anterioară adoptării sale de către Parlament şi anterioară intrării sale în vigoare, stabilind un nou mecanism de calcul al contribuţiei trimestriale aplicabil retroactiv pentru o perioadă care este deja epuizată din punctul de vedere al normelor de drept fiscal, astfel cum este configurată prin normele legale incidente în materie, precum şi anumite obligaţii în sarcina autorităţilor publice cu atribuţii în domeniu pentru trecut în ceea ce priveşte întregul mecanism al contribuţiei trimestriale datorate de către deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, este contrară, în ansamblu, principiului neretroactivităţii legii.
    75. Întrucât principiul neretroactivităţii legii este şi parte componentă a principiului securităţii juridice şi a principiului legalităţii, rezultă că aplicarea retroactivă a prevederilor Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2020 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii este contrară şi prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    76. De altfel, referitor la principiul stabilităţii/securităţii raporturilor juridice, Curtea reţine că, deşi nu este în mod expres consacrat de Constituţia României, acest principiu se deduce, printre altele, din prevederile art. 1 alin. (5) cu privire la principiul legalităţii, precum şi din preambulul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa (a se vedea şi Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008). Referitor la acelaşi principiu, instanţa de la Strasbourg a reţinut că „unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice“ (Hotărârea din 6 iunie 2005, pronunţată în Cauza Androne împotriva României, paragraful 44; Hotărârea din 7 octombrie 2009, pronunţată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99). Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, odată ce statul adoptă o soluţie, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate şi coerenţă rezonabile, pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de aplicare a acestei soluţii (Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României, paragraful 92; Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunţată în Cauza Beian împotriva României, paragraful 33).
    77. Curtea observă că normele criticate creează un climat de instabilitate juridică, economică şi financiară, atât pentru deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, cât şi pentru autorităţile statului, precum şi o insecuritate juridică cu privire la bugetul general consolidat, respectiv cu privire la bugetul Ministerului Sănătăţii şi bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Or, în virtutea art. 34 alin. (2) din Constituţie, statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.
    78. Prin urmare, Curtea constată că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2020 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) şi ale art. 15 alin. (2) din Constituţie.
    79. Totodată, având în vedere considerentele mai sus învederate cu privire la arhitectura actului normativ, componentă a normelor de tehnică legislativă, Curtea observă că legea supusă controlului de constituţionalitate a priori nu îndeplineşte nici criteriile de calitate a legii, astfel cum acestea sunt prevăzute de Legea nr. 24/2000 şi cum au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, necircumscriindu-se principiului legalităţii prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    80. Distinct de cele de mai sus prezentate, cu privire la o pretinsă neconstituţionalitate şi a Legii nr. 53/2020, Curtea observă că, pe de o parte, această lege nu este dedusă controlului de constituţionalitate în mod concret, ci este menţionată tangenţial în critica de neconstituţionalitate, iar, pe de altă parte, potrivit art. 146 lit. a) din Constituţie, controlul de constituţionalitate a priori se exercită de Curtea Constituţională numai asupra legilor înainte de promulgarea acestora, iar nu şi asupra dispoziţiilor unei legi în vigoare. Indiferent de conexiunile ce se pot face între textul modificator şi textul modificat, Curtea Constituţională, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie, nu se poate pronunţa în cadrul controlului a priori decât asupra textului modificator al legii care urmează să fie supusă promulgării şi nu poate extinde controlul de neconstituţionalitate şi asupra textului modificat dintr-o lege aflată în vigoare. În cazul legilor în vigoare, controlul de constituţionalitate al acestora se exercită de Curtea Constituţională, potrivit art. 146 lit. d), numai pe calea excepţiilor (Decizia nr. 498 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 27 iunie 2006).
    81. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite obiecţia de neconstituţionalitate şi constată că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2020 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii este neconstituţională, în ansamblul său.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 23 februarie 2021.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 117 din 23 februarie 2021

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016