Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 113 din 27 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 113 din 27 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 782 din 21 august 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona     │-                 │
│Mariţiu            │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius Scutaru în Dosarul nr. 1.434/110/2020/a1.4 al Tribunalului Bacău - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.368D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci este nemulţumit de modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor criticate. În acest sens, invocă Decizia nr. 592 din 24 noiembrie 2022.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 11 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.434/110/2020/a1.4, Tribunalul Bacău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius Scutaru în procedura camerei preliminare.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în prealabil, că, pe fondul caracterului confuz, imprecis şi imprevizibil al dispoziţiilor art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală, procurorul de caz a delegat efectuarea majorităţii actelor de urmărire penală organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare, ceea ce a dus la invocarea încălcării normelor referitoare la competenţa materială a organelor de urmărire penală. În acest context al cauzei se arată că, de principiu, potrivit art. 55 din Codul de procedură penală, exercitarea atribuţiilor de a efectua urmărirea penală este facultativă pentru procuror, însă aceasta este obligatorie în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 56 alin. (3) lit. a)-e) din acelaşi cod, ceea ce înseamnă că, în aceste situaţii, procurorul are îndatorirea să efectueze personal toate actele de urmărire penală. Chiar dacă există derogări de la această regulă, ele sunt prevăzute în mod expres de lege şi sunt justificate de urgenţa actelor procesuale, care nu suferă amânare, sau de necesitatea efectuării acestora în afara razei de competenţă teritorială a organului care instrumentează cauza.
    6. Autorul excepţiei consideră că, din analiza coroborată a prevederilor art. 56 alin. (3) lit. e) şi ale art. 324 alin. (1) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, rezultă că în propria sa cauză urmărirea penală trebuia efectuată în mod obligatoriu de către procuror. Or, contrar acestor norme legale, majoritatea actelor de cercetare penală nu au fost efectuate de procuror, ci de organele de cercetare penală, unele în baza unor ordonanţe de delegare date de procuror în temeiul prevederilor art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală, criticate pentru neconstituţionalitate.
    7. Se susţine, prin urmare, că aceste din urmă dispoziţii intră într-o evidentă contradicţie cu normele imperative ale art. 56 alin. (3) din acelaşi cod, fiind astfel lipsite de previzibilitate în procesul de interpretare şi aplicare. Ca atare, procurorul, deşi este obligat să efectueze, în condiţiile prevăzute de lege, actele de cercetare penală, totuşi, el poate să delege aceste atribuţii prin simple ordonanţe de delegare, lăsând deschisă şi posibilitatea unei practici neunitare în materie. Mai mult decât atât, art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală nu stabileşte în concret ce acte de urmărire penală pot fi efectuate de organele de cercetare penală în temeiul delegării, limitânduse doar la sintagma „unor acte de urmărire penală“.
    8. Strict sub aspectul neconstituţionalităţii art. 324 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală, se arată că acest text contravine, totodată, şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece pentru acelaşi tip de infracţiuni, prevăzute de art. 56 alin. (3) din Codul de procedură penală, procurorul poate delega sau poate efectua el însuşi urmărirea penală, cetăţenii fiind astfel afectaţi sub aspectul principiului egalităţii de şanse.
    9. Prin prisma art. 20 din Constituţie, care, în caz de neconcordanţă faţă de normele din dreptul intern cu caracter mai puţin favorabil, acordă prioritate reglementărilor internaţionale privind drepturile omului, se susţine că este încălcat şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, text care, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu poate primi o interpretare restrictivă, în condiţiile în care, într-o societate democratică, dreptul la un proces echitabil reprezintă fundamentul principiului preeminenţei dreptului.
    10. În sfârşit, se susţine că dispoziţiile legale criticate contrazic atât rolul atribuit Ministerului Public de art. 131 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care nu mai poate reprezenta drepturile şi libertăţile cetăţenilor, cât şi principiul legalităţii, care, potrivit art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală, este unul dintre principiile pe baza căruia procurorii îşi desfăşoară activitatea.
    11. Tribunalul Bacău - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că dispoziţia de lege criticată are menirea de a facilita efectuarea actelor de urmărire penală, în situaţii în care, din diferite considerente, care nu sunt precizate expres de legiuitor şi care sunt lăsate la aprecierea procurorului, nu poate să efectueze el însuşi anumite acte de procedură penală, având posibilitatea de a apela la organele de cercetare penale, care să procedeze la efectuarea acelor acte, în scopul de a duce la bun sfârşit activitatea de cercetare. Susţine că nu există discriminare în situaţia în care procurorul apelează la dispoziţiile art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală în cazul în care este vorba despre vreuna dintre infracţiunile prevăzute de art. 56 alin. (3) lit. a)-e) din acelaşi act normativ deoarece, şi în ipoteza delegării, procurorul îşi păstrează rolul de conducător şi supraveghetor al activităţii de cercetare penală a poliţiei judiciare conform normelor de procedură cuprinse în art. 55 alin. (6). Chiar dacă procurorul face uz de aplicarea dispoziţiilor referitoare la delegare, aceasta nu exclude respectarea art. 56 alin. (3) din Codul de procedură penală, întrucât actele de urmărire penală, faţă de care procurorul poate dispune delegarea, fac parte integrantă din întreaga activitate de urmărire penală care rămâne în continuare în competenţa exclusivă a procurorului.
    12. De asemenea, nu se poate identifica vreun motiv de neconstituţionalitate din perspectiva art. 20 din Constituţie prin raportare la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv dreptul la un proces echitabil, întrucât şi în ipoteza delegării procurorul îşi păstrează rolul său de apărător al ordinii de drept şi al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, care conduce şi supraveghează, cu respectarea principiului legalităţii şi al imparţialităţii, activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare. Prin posibilitatea conferită de textul de lege criticat, se dă expresie dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare. Mai mult, persoanele interesate nu sunt împiedicate în niciun fel să îşi exercite dreptul la apărare în condiţiile prevăzute de lege şi să sesizeze procurorului care supraveghează urmărirea penală orice neregularităţi menite să prejudicieze drepturile procesuale. Totodată, în cursul urmăririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, potrivit art. 92 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu excepţiile prevăzute de lege.
    13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 324 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut:
    "(3) În cazurile în care procurorul efectuează urmărirea penală, poate delega, prin ordonanţă, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală.
(4) Punerea în mişcare a acţiunii penale, luarea sau propunerea măsurilor restrictive de drepturi şi libertăţi, încuviinţarea de probatorii ori dispunerea celorlalte acte sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul delegării prevăzute la alin. (3)."

    17. Autorul excepţiei susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, în art. 131 alin. (1) şi (2) privind rolul Ministerului Public şi în art. 132 alin. (1) referitor la statutul procurorului, precum şi în art. 20 referitor la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că excepţii cu acelaşi obiect şi cu o motivare identică au fost soluţionate prin Decizia nr. 592 din 24 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 21 aprilie 2023, şi Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017. Cu acele prilejuri, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia, constatând că autorii acesteia nu au formulat veritabile critici de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 324 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală, nemulţumirea lor vizând, în realitate, modul de interpretare şi aplicare de către procurori a respectivelor prevederi de lege. Or, Curtea nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele ce ţin de aplicarea legii (Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, şi Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23), acestea urmând a fi soluţionate de către instanţele judecătoreşti. Atât interpretarea conţinutului normelor juridice, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii la situaţia de fapt dedusă judecăţii, cât şi aprecierea legalităţii activităţii desfăşurate de organele de urmărire penală sunt, în speţă, de competenţa judecătorului de cameră preliminară. În cazuri similare, Curtea a reţinut că a răspunde criticilor autorului excepţiei într-o astfel de situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
    19. De asemenea, Curtea a constatat că autorii excepţiei îşi construiesc argumentaţia plecând de la compararea mai multor texte cuprinse în Codul de procedură penală, pe care le consideră contradictorii. Se indică în acest sens prevederile art. 56 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură penală, potrivit cărora, în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 188-191, 257, 277, 279-283 şi 289-294 din Codul penal, urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, norme pe care le consideră încălcate prin textele de lege criticate, care permit procurorului să delege, prin ordonanţă, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală, în cazurile în care acesta efectuează urmărirea penală. Or, neconstituţionalitatea unei norme juridice are un caracter intrinsec şi autonom, ce rezidă în însuşi conţinutul său normativ şi nu poate fi dedusă prin coroborarea sau compararea mai multor texte cuprinse în acelaşi act sau în alte acte normative. În acest sens, Curtea a arătat, în jurisprudenţa sa, că neconstituţionalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a acesteia şi nu poate fi dedusă pe calea unei interpretări per a contrario, operaţie care presupune a atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a prevăzut in terminis (Decizia nr. 122 din 16 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 27 aprilie 2004), iar examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele (Decizia nr. 33 din 28 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 5 iunie 2003). Prin urmare, şi din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate are caracter de inadmisibilitate.
    20. Totodată, Curtea a reţinut că susţinerea autorilor în sensul determinării exacte a actelor de urmărire care pot fi obiect al ordonanţei procurorului de delegare a organelor de cercetare penală este în mod vădit eronată, deoarece art. 324 alin. (4) din Codul de procedură penală, de asemenea criticat, menţionează expres actele de urmărire care nu pot forma obiectul delegării, astfel că, printr-o simplă interpretare per a contrario, coroborată, a celor două alineate criticate, rezultă că celelalte acte de urmărire pot forma obiectul delegării. Întrucât se pretinde o altă redactare normativă a textelor legale atacate, care să cuprindă enumerarea exhaustivă a tuturor celorlalte acte de urmărire penală care pot fi efectuate de organele de cercetare penală în baza delegării dispuse prin ordonanţa procurorului, rezultă că se doreşte, în realitate, modificarea textului legislativ într-o manieră considerată satisfăcătoare în mod subiectiv, în baza unor interpretări proprii date dispoziţiilor art. 324 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală şi plecând de la modul în care acestea au fost aplicate în anumite cauze. Or, Curtea nu este în drept să analizeze critici care tind la modificarea textului de lege sau prin care sunt vizate diferite modalităţi de interpretare şi aplicare a acestuia. Pentru această din urmă ipoteză, autorul excepţiei are la dispoziţie alte instrumente juridice de natură procesuală, cum ar fi excepţia de necompetenţă a organelor de urmărire penală, excepţie, de altfel, invocată şi analizată de către instanţa de judecată în faza camerei preliminare şi respinsă ca neîntemeiată.
    21. Curtea constată că în prezenta cauză sunt formulate critici de neconstituţionalitate identice faţă de aceleaşi texte legale, astfel că se impune, pentru aceleaşi raţiuni, menţinerea aceleiaşi soluţii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate.
    22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius Scutaru în Dosarul nr. 1.434/110/2020/a1.4 al Tribunalului Bacău - Secţia penală.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 27 februarie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Daniela Ramona Mariţiu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 113 din 27 februarie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016