Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 110 din 27 februarie 2025  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) şi ale art. 318 alin. (16) teza a doua din Codul de procedură penală     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 110 din 27 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) şi ale art. 318 alin. (16) teza a doua din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 763 din 14 august 2025

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) şi ale art. 318 alin. (16) teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Ionescu în Dosarul nr. 782/46/2020 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.965D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 72 alin. (1) din Codul de procedură penală arată că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei, instanţa judecătorească reţinând că autorul excepţiei nu a depus o cerere de strămutare a cauzei care să fie înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 318 alin. (16) teza a doua din Codul de procedură penală arată că pentru a avea legătură cu soluţionarea cauzei judecătorul de cameră preliminară ar fi trebuit învestit pentru a doua oară cu o cerere de confirmare a unei soluţii de renunţare la urmărirea penală în acelaşi dosar. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 213 din 7 aprilie 2022 şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 270 din 17 mai 2022.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 15 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 782/46/2020, Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) şi ale art. 318 alin. (16) teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Ionescu într-o cauză penală având ca obiect confirmarea renunţării la urmărirea penală.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că dispoziţiile art. 318 alin. (16) teza a doua din Codul de procedură penală vin în contradicţie flagrantă cu cele ale art. 3 alin. (1^1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi cele ale art. 64 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Susţine că organul de urmărire penală are sarcina de a demonstra întrunirea elementelor de tipicitate ale faptei penale, ceea ce, în anumite circumstanţe, poate fi extrem de dificil. Totodată, intimatul-suspect/inculpat, într-o procedură de confirmare a renunţării la urmărirea penală, poate prezenta judecătorului de cameră preliminară mijloace de probă, care să facă necesară aprofundarea cercetărilor. Or, acest lucru îl poate conduce pe procuror la aceeaşi concluzie ca şi în primul ciclu procesual, şi anume că soluţia pe care o consideră legală şi temeinică pentru cauză este cea de renunţare la urmărirea penală. În continuare, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 72 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale deoarece nu permit suspectului sau inculpatului faţă de care procurorul a solicitat confirmarea renunţării la urmărirea penală să solicite strămutarea cauzei.
    6. Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile art. 72 alin. (1) din Codul de procedură penală dispun că strămutarea poate fi cerută de părţi, de persoana vătămată sau de procuror. Făcând referire la art. 32 şi 33 din Codul de procedură penală, instanţa judecătorească apreciază că autorul excepţiei are calitatea cerută de lege pentru a promova o cerere de strămutare în procesul penal pendinte, aceea de intimat-suspect. Consideră că textul criticat nu îngrădeşte dreptul intimatului-suspect, citat în această calitate în procedura reglementată de art. 318 din Codul de procedură penală, de a solicita strămutarea cauzei, atâta vreme cât solicitarea de confirmare a ordonanţei de renunţare la urmărirea penală se judecă cu citarea persoanei care a făcut sesizarea, a părţilor, a suspectului, a persoanei vătămate şi a altor persoane interesate. Instanţa judecătorească menţionează că intimatul-suspect nu a depus o cerere, potrivit art. 72 alin. (2) din Codul procedură penală, care să fie înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţă competentă să analizeze atât chestiunea în discuţie, cât şi temeinicia unei atari cereri.
    7. În continuare, susţine că din economia dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură penală se deduce că soluţia de renunţare la urmărirea penală poate fi dispusă de procurorul de caz atunci când se apreciază, în raport cu criteriile expres şi limitativ prevăzute de art. 318 alin. (2) lit. a)-f) şi alin. (3) din acelaşi act normativ, că nu există un interes public în urmărirea faptei. O astfel de soluţie este supusă verificării, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, atât procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, cât şi instanţei competente - judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. În cazul în care judecătorul a respins cererea de confirmare a soluţiei de renunţare la urmărirea penală, a apreciat - în baza aceloraşi criterii - că există un interes public în urmărirea faptei. Odată tranşată această chestiune, o nouă soluţie de renunţare nu ar mai putea fi dispusă, întrucât urmează să se procedeze conform art. 318 alin. (15) lit. a) sau b) din Codul de procedură penală - fie se dispune clasarea, fie se trimite cauza procurorului, pentru a începe sau a completa urmărirea penală. Dacă ar exista posibilitatea ca, după respingerea cererii de confirmare, să fie dispusă o nouă soluţie de renunţare, conform art. 318 din Codul procedură penală, dosarul nu ar putea fi definitiv soluţionat într-un termen rezonabil şi atunci ar fi încălcat dreptul părţilor la un proces echitabil, consfinţit de Constituţie. Primind dosarul după finalizarea acestuia de către procurorul de caz, instanţa va putea dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 80 din Codul penal.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 72 alin. (1) şi ale art. 318 alin. (16) teza a doua din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut:
    - Art. 72 alin. (1): „Strămutarea poate fi cerută de părţi, de persoana vătămată sau de procuror.“;
    – Art. 318 alin. (16) teza a doua: „Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (15) este definitivă. În cazul în care judecătorul a respins cererea de confirmare a soluţiei de renunţare la urmărirea penală, o nouă renunţare nu mai poate fi dispusă, indiferent de motivul invocat.“

    12. Autorul excepţiei susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la cerinţele de calitate a legii, art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie şi art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea constată că aceasta a fost invocată într-o cauză penală al cărei obiect îl constituie confirmarea soluţiei de renunţare la urmărirea penală. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 318 alin. (15) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea şi temeinicia soluţiei de renunţare la urmărirea penală pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a înscrisurilor noi prezentate şi, prin încheiere, admite sau respinge cererea de confirmare formulată de procuror. De asemenea, potrivit art. 72 alin. (2) şi (5) din Codul de procedură penală, cererea de strămutare se depune la instanţa de unde se solicită strămutarea şi trebuie să cuprindă indicarea temeiului de strămutare, precum şi motivarea în fapt şi în drept; aceasta se înaintează de îndată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau curţii de apel competente împreună cu înscrisurile anexate. Procedura de soluţionare a unei astfel de cereri este reglementată de dispoziţiile art. 73 şi 74 din Codul de procedură penală, competenţa revenindu-i Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cazul în care instanţa de unde se solicită strămutarea este o curte de apel.
    14. Aşa fiind, Curtea observă că soluţionarea unei cereri prin care se solicită strămutarea cauzei la o curte de apel învecinată curţii de la care se solicită strămutarea, inclusiv analiza condiţiilor de admisibilitate referitoare la persoanele care pot formula o astfel de cerere intră în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    15. Astfel, ţinând seama de exigenţele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti care au legătură cu soluţionarea cauzei, Curtea constată că dispoziţiile art. 72 alin. (1) din Codul de procedură penală nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, respectiv confirmarea soluţiei de renunţare la urmărirea penală.
    16. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (16) fraza a doua din Codul de procedură penală, Curtea observă că acestea prevăd imposibilitatea dispunerii unei noi soluţii de renunţare la urmărirea penală în ipoteza în care judecătorul de cameră preliminară a respins anterior o cerere de confirmare a unei astfel de soluţii.
    17. Cu privire la cadrul procesual în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în cauză, judecătorul de cameră preliminară a fost învestit pentru prima dată cu o cerere de confirmare a unei soluţii de renunţare la urmărirea penală. Or, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti (...) privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei (...)“. Întrucât, în speţă, judecătorul de cameră preliminară nu a fost sesizat pentru a doua oară cu o cerere de confirmare a unei ordonanţe de renunţare la urmărirea penală, Curtea constată că dispoziţiile art. 318 alin. (16) teza a doua din Codul de procedură penală nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în sensul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă (în acelaşi sens, a se vedea, Decizia nr. 270 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 1 septembrie 2022, paragrafele 27 şi 28, Decizia nr. 213 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 26 septembrie 2022, paragrafele 14 şi 15, Decizia nr. 20 din 27 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 16 iunie 2022, paragrafele 12 şi 13, Decizia nr. 48 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 24 aprilie 2019, paragrafele 39 şi 40).
    18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) şi ale art. 318 alin. (16) teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Ionescu în Dosarul nr. 782/46/2020 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 27 februarie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Daniela Ramona Mariţiu

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016