Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 110 din 16 martie 2023  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 110 din 16 martie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 609 din 3 iulie 2023

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Aristotel Adrian Căncescu în Dosarul nr. 595/64/2019 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.454D/2019.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune, în principal, concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece textul criticat nu are legătură cu cauza în care a fost invocată, având ca obiect soluţionarea unei cereri de strămutare, iar dispoziţia criticată se referă la compunerea completului de judecată în cazul soluţionării unui apel sau recurs. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că stabilirea competenţei de judecată şi a compunerii completului de judecată este atributul exclusiv al legiuitorului, existând norme de procedură neechivoce cu privire la compunerea completului de judecată a cererii de strămutare atât la curtea de apel, cât şi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi anume art. 38 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală şi art. 31 lit. a) din legea specială, Legea nr. 304/2004.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Sentinţa penală nr. 76/F din 19 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 595/64/2019, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Aristotel Adrian Căncescu într-o cauză penală având ca obiect soluţionarea cererii de strămutare a judecării unei cauze penale, cerere formulată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate la data de 22 noiembrie 2019.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că intervenţiile legislative asupra textului de lege criticat nu asigură dreptul la proces echitabil, respectiv garanţia judecătorului imparţial. Astfel, modalitatea de reglementare a compunerii completului de judecată într-o procedură specială şi incidentă cauzei care se judecă în fond la tribunal de o instanţă superioară ierarhic, ca o chestiune prejudicială judecăţii cererii de strămutare, nu corespunde exigenţelor principiului legalităţii. Problema compunerii instanţei de judecată în cererea de strămutare este una cu semnificaţii deosebite în materia drepturilor şi libertăţilor fundamentale, şi anume a garantării dreptului la un proces echitabil, respectiv a garantării imparţialităţii instanţei. Legiuitorul a optat, în materia strămutării, pentru o competenţă specială numai în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv numai în favoarea curţii de apel, tocmai pentru a sublinia rolul şi importanţa instituţiei, atât în ceea ce priveşte asigurarea efectivă a imparţialităţii şi garanţia procesului echitabil, cât şi în ceea ce priveşte convingerea intimă asupra imparţialităţii. În acest sens sunt relevante în speţă hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în cauzele Piersack împotriva Belgiei şi Monnet împotriva Franţei.
    6. Se susţine că există o necorelare între sensul şi litera legii, care plasează judecata, în special în primă şi ultimă instanţă, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi curtea de apel, iar lipsa oricărei căi de atac plasează judecata în condiţii similare „judecăţii definitive“. Toată chestiunea imparţialităţii instanţei - ca garanţie, drept fundamental şi incident procedural - ce judecă ierarhic la nivelul curţii de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie atestă necorelarea între art. 71 din Codul de procedură penală, art. 54 din Legea nr. 304/2004, respectiv art. 38 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală, care se referă la strămutarea în primă instanţă, fără a exista cale de atac.
    7. Dreptul european, respectiv drepturile fundamentale ale omului, mai exact procesul echitabil, prin raportare la blocul de constituţionalitate dat de art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, respectiv art. 11 şi 20 din Constituţie, stabilesc dreptul de acces la un judecător, respectiv la un recurs real şi efectiv. În concluzie, dacă instanţa se pronunţă în primă instanţă, însă hotărârea sa este definitivă, caracter specific apelului şi recursului, atunci soluţionarea cauzei ar trebui să se realizeze de un complet format din 2 judecători.
    8. Curtea de Apel Braşov - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile criticate nu comportă neclarităţi din perspectiva acurateţei conţinutului. Stabilirea competenţei şi a procedurii de judecată este atributul exclusiv al legiuitorului; judecătorii sunt independenţi, ei supunându-se numai legii. În aplicarea acestor prevederi constituţionale, legiuitorul stabileşte componenţa completului de judecată şi conduita pe care trebuie să o aibă acesta la soluţionarea cauzelor care îi sunt repartizate. Normele procedural penale sunt neechivoce în ceea ce priveşte compunerea completului de judecată chemat să soluţioneze o cerere de strămutare la nivelul curţii de apel. Conform art. 38 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală, competenţa de a soluţiona în primă instanţă o cerere de strămutare vizând o cauză aflată pe rolul unei instanţe din circumscripţia sa teritorială aparţine curţii de apel, iar conform art. 54 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 304/2004, cauzele date în competenţa de primă instanţă curţii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător. Nu se poate realiza o similitudine între competenţa dată în calea de atac a curţii de apel (apel sau contestaţie), unde completul este format dintr-un număr de 2 judecători în materie penală [conform art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, coroborat cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei], şi competenţa pentru soluţionarea cauzelor în primă instanţă (cu referire expresă la instituţia strămutării), indiferent de împrejurarea că dosarul cu privire la care s-a formulat o cerere de strămutare se află pe rolul tribunalului sau al judecătoriei. În raport cu susţinerile autorului excepţiei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă cererile de strămutare în complet format din 3 judecători, conform art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 304/2004, neputându-se face confuzie cu completurile de recurs (care soluţionează căile de atac prevăzute de lege), acestea fiind formate tot din 3 judecători. Pe de altă parte, chiar dacă hotărârile pronunţate de curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privitor la cererile de strămutare sunt definitive (datorită caracterului lor incidental, ele neprivind fondul acuzaţiei aduse inculpatului), fiind date fără cale de atac, prin aceasta nu se aduce atingere dreptului părţilor la un proces echitabil, neimpunându-se stabilirea la nivelul curţii de apel a unui complet colegial asimilat celui care soluţionează cauzele în apel/recurs pentru soluţionarea acestui tip de cauze.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „Apelurile şi recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel“. Potrivit art. VI alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 16 octombrie 2018, „Dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privitoare la judecarea apelurilor în complet format din 3 judecători se aplică apelurilor formulate în procese pornite începând cu data de 1 ianuarie 2020. În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi până la data de 31 decembrie 2019 inclusiv, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători“. Ulterior, prin Legea nr. 239/2019 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1024 din 19 decembrie 2019, s-a stabilit că dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 se aplică apelurilor formulate în procese pornite începând cu data de 1 ianuarie 2021. Acest termen a fost prorogat la 1 ianuarie 2023, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 215/2020 privind adoptarea unor măsuri în materia alcătuirii completurilor de judecată în apel, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1316 din 30 decembrie 2020.
    13. Cu privire la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, la data de 16 decembrie 2022, Legea nr. 304/2004 a fost abrogată prin Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022, însă, având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a se pronunţa asupra prevederilor criticate, cererea de strămutare fiind formulată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate la data de 22 noiembrie 2019.
    14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, şi art. 124 privind înfăptuirea justiţiei. De asemenea, se invocă încălcarea dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 14 privind egalitatea în faţa tribunalelor şi a curţilor de justiţie din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, referitor la admisibilitatea acesteia, că obiectul cauzei penale în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă soluţionarea cererii de strămutare a soluţionării unui dosar penal înregistrat în anul 2015 al Tribunalului Braşov la o altă instanţă de acelaşi grad, cerere formulată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov la data de 22 noiembrie 2019. În cadrul soluţionării acestei cauze s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora apelurile şi recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.
    16. Or, întrucât procesul în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect soluţionarea unei cereri de strămutare şi a fost pornit la data de 22 noiembrie 2019, dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 nu au legătură cu soluţionarea cauzei.
    17. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“.
    18. Referitor la condiţia de admisibilitate privind relevanţa unei excepţii de neconstituţionalitate, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că prima teză a art. 146 lit. d) din Constituţie, privind excepţia de neconstituţionalitate ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial, reglementează un control de constituţionalitate a posteriori, concret şi incident, ce presupune existenţa sine qua non a unui litigiu pendinte, în cadrul căruia să se invoce neconstituţionalitatea unor acte normative de reglementare primară care să aibă legătură cu soluţionarea acestuia (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 338 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013, şi Decizia nr. 108 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 21, sau Decizia nr. 713 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 19 aprilie 2018, paragraful 22). Acest control de constituţionalitate este a posteriori, pentru că vizează acte normative de reglementare primară intrate în vigoare. De asemenea, este un control concret, pentru că porneşte de la un litigiu concret, aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti, aceasta din urmă sesizând judecătorul constituţional doar cu soluţionarea chestiunii de constituţionalitate, adică a raportului abstract de conformitate a actului de reglementare primară cu Constituţia. În sfârşit, este un control incident, pentru că apare în cadrul unui litigiu pendinte pe rolul unei instanţe judecătoreşti, dar nu poate fi soluţionat de aceasta, ci trebuie deferit Curţii Constituţionale, care îl va soluţiona fără a cunoaşte sau a interveni pe fondul cauzei litigioase care l-a determinat. Însă Curtea Constituţională nu poate analiza conformitatea unor acte normative cu Constituţia în absenţa unei legături relevante între excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi procesul pendinte. Prin urmare, Curtea a constatat că, de principiu, condiţionarea sesizării sale cu o excepţie de neconstituţionalitate de legătura dispoziţiei legale criticate cu soluţionarea cauzelor reprezintă un aspect esenţial al acestui tip de control de constituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 710 din 2 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 17 martie 2022, paragraful 17).
    19. Curtea a mai stabilit că „legătura cu soluţionarea cauzei“, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014).
    20. Prin urmare, normele criticate, raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, nu au legătură cu soluţionarea acesteia, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, şi, în consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 este inadmisibilă.
    21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Aristotel Adrian Căncescu în Dosarul nr. 595/64/2019 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 16 martie 2023.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016