Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 108 din 23 februarie 2021  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, în ansamblul său, şi ale art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008, în special, precum şi ale art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 108 din 23 februarie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, în ansamblul său, şi ale art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008, în special, precum şi ale art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 548 din 27 mai 2021

┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi ale art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Ovidiu Botea şi Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“ în Dosarul nr. 2.280/89/2018 al Tribunalului Vaslui - Civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.071D/2019.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se încadrează în domeniile de reglementare ale legilor organice.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 20 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.280/89/2018, Tribunalul Vaslui - Civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi ale art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Ovidiu Botea şi Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“ într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcţionarii publici statutari - drepturi salariale.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 încalcă, pe de o parte, art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie şi principiul separaţiei puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin (4) din Constituţie, întrucât salarizarea poliţiştilor ţine de regimul juridic al acestora şi trebuie stabilită, din perspectiva constituţională, prin lege organică, de către Parlament, nu printr-o ordonanţă simplă de Guvern. De asemenea, se încalcă art. 115 alin. (1) şi (6) din Constituţie din care rezultă interdicţia de a se reglementa prin ordonanţe simple, în domeniul rezervat legii organice, cu observaţia că salarizarea poliţiştilor reprezintă un domeniu rezervat legii organice. În susţinerea criticii de neconstituţionalitate este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 289 din 7 iunie 2005.
    6. Referitor la admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008, autorii arată că excepţia are legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât, în perioada ultimilor trei ani până la data încetării raportului de serviciu, salariul a fost calculat şi plătit prin luarea în considerare a valorii de referinţă de 197,33 lei, introdusă prin Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008, fiind evident că această normă a ultraactivat, după abrogarea prin art. 48 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi respingerea de către Parlament, prin Legea nr. 49/2012. Este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă si după ieşirea lor din vigoare, şi se susţine că normele privind salarizarea poliţiştilor, anterioare anului 2010, ultraactivează. Se invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 201 din 7 aprilie 2016, paragrafele 29 şi 31.
    7. De asemenea, se susţine că art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 încalcă principiul securităţii raporturilor juridice şi principiul statului de drept, întrucât prin conţinutul lui se manifestă ca o normă de trimitere care ultraactivează coeficienţii de ierarhizare şi valoarea de referinţă de „197,33 lei“ din anexa nr. 1 (abrogată) la Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 şi art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2003 şi, totodată, încorporează ideal normele abrogate.
    8. Concomitent, art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 încalcă nejustificat principiul nediscriminării prin raportare la dreptul la un nivel de trai decent şi principiul „la muncă egală, remuneraţie egală“, întrucât, fără nicio justificare obiectivă şi rezonabilă, legiuitorul a blocat salarizarea şi, implicit, nivelul de trai al poliţiştilor la nivelul anului 2009, în timp ce alte categorii socioprofesionale, cum sunt personalul din Ministerul Justiţiei, personalul din sănătate, din învăţământ, funcţiile de demnitate publică şi, indirect, prin raportare la remuneraţia viceprimarului, personalul din administraţia publică locală, au beneficiat de un tratament privilegiat, în sensul că au obţinut diverse forme de creşteri salariale, inclusiv prin valori de referinţă în cuantum superior faţă de valoarea de 197,33 lei, recunoscută personalului din sectorul de ordine publică şi apărare naţională. Nu există o justificare legitimă pentru a se deroga de la principiul valorii unice de referinţă pentru unele categorii bugetare, în timp ce alte categorii, cum este categoria poliţiştilor şi militarilor, „beneficiază“ de o valoare de referinţă cuprinsă într-o ordonanţă a Guvernului neconstituţională, faţă de calitatea şi competenţa specifică a emitentului (Guvernul României), abrogată în 2010, respinsă în 2012, şi mai ales reflectând nivelul de trai din 2009.
    9. Tribunalul Vaslui - Civilă consideră că dispoziţiile art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 nu sunt neconstituţionale, întrucât este apanajul statului să stabilească drepturile salariaţilor bugetari, iar dispoziţiile Constituţiei invocate nu au legătură cu textele de lege al căror control de constituţionalitate se solicită. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, instanţa judecătorească opinează că dispoziţiile legale sunt constituţionale şi apreciază că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, motivarea „punctului său de vedere“ nu este obligatorie, întrucât excepţia nu a fost invocată din oficiu.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Reţine că, astfel după cum instanţa de contencios constituţional a reţinut la nivel de principiu prin Decizia nr. 289 din 7 iunie 2005, atât încadrarea prin lege a diferiţilor funcţionari publici în anumite categorii, clase şi grade profesionale, cât şi salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ţinând seama şi de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp. Totodată, arată că, în esenţă, criticile formulate vizează, în fapt, nemulţumirea faţă de un cuantum al salariului şi neasigurarea nivelului de trai dorit prin raportare la costul vieţii într-o anumită perioadă de timp, astfel încât aspectele invocate tind preponderent la o modificare legislativă, ceea ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional, circumscriindu-se sferei competenţelor puterii legislative.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 31 ianuarie 2008, şi ale art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017.
    15. Referitor la prevederile art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008, Curtea observă că acestea au fost abrogate potrivit art. 48 alin. (1) pct. 26 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. De asemenea, Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 a fost respinsă prin Legea nr. 49/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 22 martie 2012.
    16. Sub acest aspect, Curtea observă că prin încheierea de sesizare, instanţa judecătorească, având de analizat condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, stabileşte că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât dispoziţiile a căror constituţionalitate se solicită a fi analizată nu au fost declarate neconstituţionale şi au legătură cu soluţionarea cauzei. În ceea ce priveşte condiţia cerută de art. 29 din Legea nr. 47/1992, ca dispoziţiile a căror constituţionalitate se solicită a fi controlată să fie „în vigoare“, instanţa constată că, deşi Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 este în prezent abrogată, articolele ce fac obiectul excepţiei continuă să îşi producă efectele până în prezent. Instanţa reţine că operaţiunea de calcul al drepturilor salariale ale categoriei bugetarilor se face, în prezent, pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislaţiei anterioare anului 2010. În consecinţă, instanţa apreciază că dispoziţiile art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 invocate pot constitui obiectul analizei Curţii Constituţionale.
    17. În aceste condiţii, având în vedere cele reţinute prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, şi faptul că dispoziţiile de lege criticate sunt incidente în cauza în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, observând că în prezenta cauză sunt formulate atât critici de neconstituţionalitate extrinsecă, cât şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea urmează să exercite controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008, în ansamblul său, şi asupra art. II din acest act normativ, în special, dispoziţii referitoare la valoarea de referinţă sectorială pentru determinarea soldelor de funcţie şi grad ale personalului militar, potrivit prevederilor Legii nr. 138/1999, cu modificările şi completările ulterioare, valoarea de referinţă sectorială în raport cu care se calculează salariile funcţionarilor publici cu statut special, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi valoarea de referinţă sectorială în baza căreia se calculează salariile funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2006, cu modificările ulterioare.
    18. Prevederile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 au următorul cuprins:
    "(2) Începând cu data de 1 iulie 2017:
    a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

    19. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind trăsăturile statului român, separaţia şi echilibrul puterilor în cadrul democraţiei constituţionale şi principiul legalităţii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici şi art. 115 alin. (1) şi (6) privind delegarea legislativă şi limitele ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului.
    20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate vizând Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008, în ansamblul său, şi art. II din acest act normativ, în special, Curtea reţine că, în esenţă, critica formulată vizează încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separarea şi echilibrul puterilor, art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la adoptarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici, precum şi ale art. 115 alin. (1) care se referă la abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legii organice. În ceea ce priveşte reglementarea prin lege organică a statutului poliţistului, funcţionar public cu statut special, Curtea, în acord cu jurisprudenţa sa, reţine că acesta este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale. De aceea, aspectele esenţiale ce vizează cele trei elemente ale raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul acestuia, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, paragraful 17, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 24, şi Decizia nr. 90 din 27 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 4 mai 2018, paragraful 16). Statutul juridic al unei categorii de personal este reprezentat de dispoziţiile de lege referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului juridic de muncă (Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragrafele 19 şi 21). În ceea ce priveşte reglementarea tuturor aspectelor esenţiale privind naşterea, executarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului, Curtea constată că acestea constituie obiectul reglementării Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.
    21. Or, Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008, supusă controlului de constituţionalitate în prezenta cauză, a avut ca obiect de reglementare, aşa cum reiese din însuşi titlul său, modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că „sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăseşte printre domeniile strict şi limitativ, care, conform art. 73 alin. (3) din Constituţie, fac obiectul de reglementare al legii organice“ (Decizia nr. 645 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 21 decembrie 2005, şi Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2021).
    22. În aceste condiţii, aplicând mutatis mutandis considerentele reţinute prin Decizia nr. 645 din 29 noiembrie 2005 şi Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020, precitate, în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză, Curtea constată că prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008, în ansamblul său, şi ale art. II din acest act normativ nu încalcă art. 1 alin. (4), art. 73 alin. (3) lit. j) şi nici art. 115 alin. (1) din Constituţie, impunându-se respingerea acestora ca neîntemeiate.
    23. În acelaşi timp, Curtea observă că dispoziţiile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 360/2002 dispun că „Funcţiile şi modul de salarizare ale poliţiştilor se stabilesc prin lege, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi“. Sub acest aspect, Curtea reţine însă că, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, controlul de constituţionalitate a legilor şi a altor acte normative se exercită prin raportare la dispoziţiile sau principiile Constituţiei, corelarea legislaţiei în vigoare fiind de competenţa legiuitorului.
    24. Referitor la susţinerile privind încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie referitoare la limitele ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, Curtea constată că invocarea acestor norme din Legea fundamentală nu are relevanţă în cauză, deoarece obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu îl constituie o ordonanţă de urgenţă a Guvernului, ci o ordonanţă simplă.
    25. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea reţine că aceste dispoziţii de lege au mai format obiect al controlului de constituţionalitate (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 81 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 29 mai 2020).
    26. Curtea a reţinut că normele legale evocate instituie reguli privind aplicarea în timp a legii-cadru a salarizării personalului plătit din fonduri publice, stabilind, pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017, obligaţia menţinerii în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017 a cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi a cuantumului sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    27. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea a reţinut că prevederile legale criticate vizează toate categoriile de personal plătit din fonduri publice şi se circumscriu scopului general urmărit de legiuitor - de a regla în timp disfuncţionalităţile existente în sistemul public de salarizare. Curtea a mai reţinut că prevederile art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002). Este dreptul exclusiv al legiuitorului să facă diferenţierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale. Atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate sunt diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare, la diferite autorităţi sau instituţii publice.
    28. În raport cu acestea, Curtea a constatat că stabilirea regulii menţinerii drepturilor salariale în perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 la nivelul lunii iunie 2017 nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea prevederilor din lege criticate.
    29. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. Constituţia prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaţilor la protecţia socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe ţară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007).
    30. Curtea a mai statuat că legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 15. De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen şi alţii împotriva Finlandei, paragraful 94).
    31. În consecinţă, Curtea a constatat că prevederile legale criticate, prin conţinutul lor normativ, nu pun în discuţie o restrângere a dreptului fundamental la salariu, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.
    32. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate formulată prin raportare la art. 47 din Constituţie privind dreptul la un nivel de trai decent, Curtea a reţinut că stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcţie de o serie de factori conjuncturali, precum situaţia economică a ţării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar şi nivelul de dezvoltare al societăţii la un anumit moment şi modul de organizare a societăţii (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011). În acelaşi timp, obligaţia statului de a asigura un trai decent trebuie adusă la îndeplinire în mod egal, faţă de toţi cetăţenii săi, indiferent de ipostaza juridică în care se află aceştia. Or, măsura stabilită prin textele de lege criticate se integrează în ansamblul de acţiuni ale statului de adaptare la resursele financiare existente, neputându-se reţine o afectare a nivelului de trai decent, contrară Constituţiei.
    33. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele evocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    34. Referitor la aspectele privind interpretarea şi aplicarea legislaţiei în materia salarizării poliţiştilor, Curtea precizează că acestea excedează controlului de constituţionalitate exercitat de instanţa de contencios constituţional, soluţionarea acestora revenind autorităţilor publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanţelor judecătoreşti.
    35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ovidiu Botea şi Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“ în Dosarul nr. 2.280/89/2018 al Tribunalului Vaslui - Civilă şi constată că prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, în ansamblul său, şi ale art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008, în special, precum şi ale art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Vaslui - Civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 23 februarie 2021.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Simina Popescu-Marin


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016