Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 103 din 10 martie 2022  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 103 din 10 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 570 din 10 iunie 2022

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Irina-Ioana Kuglay.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Titi Cenuşă, de Lucian Simion şi de Daniel Dan Popa în Dosarul nr. 6.854/2/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.614D/2019.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 5 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 6.854/2/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Titi Cenuşă, de Lucian Simion şi de Daniel Dan Popa în procedura de soluţionare a apelului formulat, printre alţii, şi de autorii excepţiei împotriva unei sentinţe penale prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că, prin modul în care este formulat, art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală nu stabileşte cu claritate care sunt acele etape obligatorii de urmat şi care sunt actele procedurale/procesuale întocmite de organele judiciare cu ocazia modificării încadrării juridice în cursul judecăţii, care să-i confere inculpatului posibilitatea de a cunoaşte în mod exact încadrarea juridică pentru care va urma sa răspundă şi să-i ofere garanţia exercitării dreptului la apărare, prin raportare strictă la acuzaţia finală ce îi va fi reţinută în sarcină. Deopotrivă, susţin că modul mult prea general de formulare a normei criticate permite ca, în practica judiciară, schimbarea încadrării juridice a faptei în timpul judecăţii să aibă un caracter pur formal şi să se suprapună, de cele mai multe ori, cu etapa dezbaterilor. Având în vedere formularea „ar putea urma“ din cuprinsul textului criticat, afirmă că inculpatul este nevoit să îşi formuleze în paralel apărări, atât în raport cu vechile încadrări juridice date faptelor ce au făcut obiectul cercetării judecătoreşti, cât şi cu privire la noua încadrare juridică pusă în discuţie, fără a cunoaşte însă, în concret, care va fi acuzaţia finală asupra căreia se va orienta instanţa de judecata. Susţin, în esenţă, că inculpatul va afla acuzaţia penală finală şi concretă doar cu ocazia pronunţării hotărârii, moment în care posibilităţile sale de apărare sunt extrem de restrânse. Afirmă, totodată, că oricărui acuzat trebuie să i se aducă la cunoştinţă, cu promptitudine şi în detaliu, atât cauza acuzaţiei, respectiv faptele materiale pretinse împotriva lui, cât şi natura acuzaţiei, şi anume calificarea legală, Curtea de la Strasbourg statuând că, în materie penală, furnizarea de informaţii complete şi detaliate privind acuzaţiile împotriva pârâtului este o condiţie esenţială pentru a se asigura că procedurile sunt corecte. În esenţă, susţin că dispoziţiile art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală prezintă valenţe de neconstituţionalitate, întrucât îl lipsesc pe acuzat de posibilitatea de a-şi stabili strategia de apărare şi de a-şi formula apărări concrete referitor la acuzaţiile finale asupra cărora se va orienta instanţa de judecată.
    6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală precizează că nu va formula o opinie asupra excepţiei, apreciind-o ca fiind superfluă în condiţiile în care, printr-o decizie din 16 aprilie 2019, Curtea Constituţională s-a pronunţat deja asupra aspectelor de neconstituţionalitate ale textului de lege criticat.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, iar, prin notele scrise, autorii critică dispoziţiile art. 386 din Codul de procedură penală. În raport cu motivele de neconstituţionalitate formulate, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, având următorul conţinut: „Dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea.“
    11. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate invocă atât dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la principiul legalităţii, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 privind dreptul la apărare, cât şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, analizând critici similare celor formulate în prezenta cauză, a pronunţat Decizia nr. 250 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 20 iunie 2019, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 377 alin. (4) teza întâi şi ale art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care instanţa de judecată se pronunţă cu privire la schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare printr-o hotărâre judecătorească ce nu soluţionează fondul cauzei.
    13. În considerentele deciziei precitate, Curtea a observat că necesitatea recalificării în drept a faptelor reţinute în sarcina inculpatului poate să reiasă din cercetarea judecătorească, având în vedere materialul probator administrat în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, prin raportare la circumstanţele concrete ale cauzei (paragraful 28), şi că, potrivit practicii instanţelor de judecată, de regulă, cu privire la schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare, instanţa de judecată se pronunţă la finalul procesului, prin hotărâre judecătorească, sentinţă sau decizie, în funcţie de stadiul procesual, cu respectarea obligaţiilor de a pune în discuţia părţilor noua încadrare şi de a informa inculpatul că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea (paragraful 37).
    14. Totodată, Curtea a constatat că punerea în discuţia părţilor a noii încadrări juridice şi informarea inculpatului referitor la dreptul de a cere lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea, astfel cum prevede art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, are semnificaţia unei „simple menţionări a posibilităţii teoretice ca instanţa să ajungă la o concluzie diferită de cea a parchetului în ceea ce priveşte încadrarea infracţiunii“ (potrivit jurisprudenţei instanţei Curţii Europene a Drepturilor Omului), insuficientă pentru exercitarea în mod efectiv a dreptului la apărare şi pentru menţinerea caracterului echitabil al procedurii. Formularea cu caracter general şi imperativ a normei procesuale referitoare la obligativitatea punerii în discuţie de către instanţă a oricărei schimbări de încadrare juridică, precum şi modalitatea specifică în care este reglementată desfăşurarea unei atari proceduri în faţa instanţei constituie o garanţie ca părţile să nu fie surprinse de o altă încadrare juridică a faptelor şi ca ele să nu fie lipsite de posibilitatea de a pune concluzii cu privire la această nouă eventualitate. Curtea a reţinut însă că respectarea de către instanţa de judecată a obligaţiilor reglementate în art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, în condiţiile în care aceasta se pronunţă cu privire la schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare la finalul procesului, prin hotărâre judecătorească, sentinţă sau decizie, nu este în măsură să menţină caracterul echitabil al procesului penal şi exercitarea în mod efectiv de către inculpat a dreptului la apărare în procesul penal (paragraful 40).
    15. În aceste condiţii, Curtea a constatat că, pentru asigurarea caracterului echitabil al procesului penal şi în vederea exercitării în mod efectiv a dreptului la apărare de către inculpat, singura interpretare care asigură textului criticat - art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală - conformitatea cu dispoziţiile din Constituţie şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este aceea care impune ca schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare să se realizeze de către instanţa de judecată prin hotărâre care nu soluţionează fondul cauzei, ulterior punerii în discuţia părţilor a noii încadrări juridice a faptei, însă anterior soluţionării fondului cauzei (paragraful 46).
    16. Având în vedere că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“ şi că Decizia nr. 250 din 16 aprilie 2019, mai sus menţionată, este publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional în prezenta cauză, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală a devenit inadmisibilă.
    17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Titi Cenuşă, de Lucian Simion şi de Daniel Dan Popa în Dosarul nr. 6.854/2/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2022.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Ionescu

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016