Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIA CIVILA nr. 464 din 3 martie 2011 privind solutionarea recursului formulat de Societatea Comerciala ESTAGRE - S.R.L. impotriva Sentintei civile nr. 1.247 din 15 aprilie 2010
Pe rol se aflã soluţionarea recursului formulat de recurenta reclamantã Societatea Comercialã ESTAGRE - S.R.L. împotriva Sentinţei civile nr. 1.247 din 15 aprilie 2010, pronunţatã de Tribunalul Bucureşti - Secţia a XI-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 36.047/3/2009, în contradictoriu cu intimatul pârât Consiliul Judeţean Dâmboviţa. La apelul nominal fãcut în şedinţã publicã se prezintã recurenta reclamantã Societatea Comercialã ESTAGRE - S.R.L., prin consilier juridic Daniela Grijitu, cu delegaţie de reprezentare la dosar, şi intimatul pârât Consiliul Judeţean Dâmboviţa, prin consilier juridic Sãlcianu Silvia, cu delegaţie de reprezentare la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinitã. S-a fãcut referatul cauzei de cãtre grefierul de şedinţã, dupã care: Ambele pãrţi, prin reprezentanţi, învedereazã instanţei cã nu mai au alte cereri de formulat în cauzã. Nemaifiind cereri de formulat sau excepţii de invocat, Curtea constatã cauza în stare de judecatã, acordând cuvântul pe recurs. Recurenta reclamantã, prin consilier juridic, solicitã admiterea recursului aşa cum a fost formulat, fãrã cheltuieli de judecatã. Intimatul pârât, prin consilier juridic, solicitã respingerea recursului şi menţinerea sentinţei civile recurate ca fiind legalã şi temeinicã pentru considerentele expuse pe larg prin întâmpinare. Depune la dosar practicã judiciarã.
CURTEA, Prin Sentinţa civilã nr. 1.247 din 15 aprilie 2010 Tribunalul Bucureşti - Secţia a XI-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiatã cererea prin care reclamanta Societatea Comercialã ESTAGRE - S.R.L. a solicitat anularea Hotãrârii nr. 146 din 18 decembrie 2008, adoptatã de pârâtul Consiliul Judeţean Dâmboviţa. În prealabil, instanţa a respins ca neîntemeiatã excepţia inadmisibilitãţii acţiunii. Instanţa a reţinut cã prin hotãrârea contestatã s-a stabilit o taxã specialã în sarcina agenţilor economici care au ca obiect de activitate exploatãri de carierã balastierã situate în judeţul Dâmboviţa. Examinând susţinerile pãrţilor, instanţa a stabilit cã hotãrârea atacatã a fost legal adoptatã, în condiţiile în care art. 30 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale abiliteazã consiliile judeţene sã stabileascã taxe speciale, iar reclamanta, prin natura activitãţii desfãşurate, contribuie într-o mãsurã mai mare la degradarea drumurilor judeţene. Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei, arãtând, în esenţã, cã instanţa de fond nu a precizat motivele pentru care i-a înlãturat susţinerile şi a ignorat faptul cã nu deţine mijloace de transport agregate. Legal citat, intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arãtând cã a respectat procedura de adoptare a hotãrârii atacate şi cã taxa instituitã în concordanţã cu prevederile art. 30 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 273/2006 a fost stabilitã proporţional cu activitatea desfãşuratã de reclamantã şi consecinţele acesteia în ceea ce priveşte degradarea drumurilor naţionale. Analizând actele dosarului în raport cu susţinerile pãrţilor, Curtea constatã cã recursul este fondat, pentru considerentele de mai jos. Prin Hotãrârea nr. 146 din 18 decembrie 2008, intimatul a aprobat procedura privind instituirea şi perceperea taxei speciale de reparare şi întreţinere a drumurilor judeţene. Conform alin. 2, taxa a fost stabilitã în sarcina agenţilor economici care au ca obiect de activitate exploatãri de carierã balastierã situate în judeţul Dâmboviţa. Aşa cum reiese din preambulul sãu, hotãrârea a fost adoptatã în temeiul prevederilor art. 282 din Legea nr. 571/2003, art. 30 din Legea nr. 273/2006 şi al Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997. Examinând prevederile ce constituie temeiul de drept al hotãrârii contestate, Curtea reţine urmãtoarele: Art. 282 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 prevede cã pentru funcţionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice şi juridice, consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, dupã caz, pot adopta taxe speciale. Art. 2 pct. 55 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale defineşte taxa ca fiind suma plãtitã de o persoanã fizicã sau juridicã, de regulã, pentru serviciile prestate acesteia de cãtre un operator economic, o instituţie publicã ori un serviciu public, iar art. 30 alin. (6) din aceeaşi lege prevede în mod imperativ cã taxele speciale se încaseazã numai de la persoanele fizice şi juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective. Din coroborarea textelor citate mai sus reiese cã taxele speciale sunt adoptate pentru funcţionarea unor servicii publice create în interesul persoanelor fizice şi juridice, dar sunt suportate exclusiv de acele persoane care se folosesc de aceste servicii, deci care obţin un beneficiu direct de pe urma lor. Întrucât are ca destinaţie repararea şi întreţinerea drumurilor judeţene, taxa instituitã prin Hotãrârea nr. 146 din 18 decembrie 2008 trebuie suportatã exclusiv de persoanele care folosesc aceste drumuri şi trebuie calculatã, pe cât posibil, direct proporţional cu contribuţia pe care fiecare categorie de beneficiar o are la degradarea acestor drumuri. În atare situaţie, persoanele juridice vizate de hotãrârea atacatã nu pot fi obligate la plata unei taxe speciale calculate în raport cu materialul excavat şi facturat, ci, eventual, în raport cu materialul efectiv transportat, în mãsura în care transportul este efectuat de producãtor. În plus, Curtea reţine cã, potrivit probelor administrate, reclamanta nu deţine mijloace de transport ale cãror caracteristici constructive sunt de naturã a degrada cãile de rulare. În atare situaţie, nu se poate susţine cã recurenta reclamantã se foloseşte de serviciul public, în sensul art. 30 alin. (6) din Legea nr. 273/2006, pentru a fi obligatã la suportarea taxei. Având în vedere considerentele expuse, Curtea constatã cã hotãrârea atacatã este nelegalã, întrucât stabileşte o taxã cu încãlcarea prevederilor art. 30 alin. (6) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale. Prin urmare, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 din Codul de procedurã civilã, va admite recursul şi, pe cale de consecinţã, va modifica în parte sentinţa, în sensul cã va admite acţiunea şi va anula actul administrativ atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta reclamantã Societatea Comercialã ESTAGRE - S.R.L. împotriva Sentinţei civile nr. 1.247 din 15 aprilie 2010, pronunţatã de Tribunalul Bucureşti - Secţia a XI-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 36.047/3/2009, în contradictoriu cu intimatul pârât Consiliul Judeţean Dâmboviţa. Modificã în parte sentinţa recuratã în sensul cã admite cererea, anuleazã Hotãrârea Consiliului Local nr. 146 din 18 decembrie 2008 a Consiliului Judeţean Dâmboviţa. Menţine celelalte dispoziţii. Irevocabilã. Pronunţatã în şedinţa publicã astãzi, 3 martie 2011.
PREŞEDINTE, ALINA NICOLETA GHICA
Judecãtor, Daniel Severin
Judecãtor, Radu Ionel
Grefier, Claudia Nicoleta Nedelea
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
