Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE nr. 59 din 1937 privind stabilirea virstei minime pentru admiterea copiilor la muncile industriale (revizuita)*)
EMITENT: ORGANIZATIA INTERNATIONALA A MUNCII PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 81 din 6 iunie 1973
----------
*) Traducere.
CONFERINŢA INTERNAŢIONALĂ A MUNCII
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,
convocată la Geneva de către Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii şi care s-a întrunit aici la 3 iunie 1937 în cea de-a douăzeci şi treia sesiune a sa,
după ce a hotărît să adopte diferite propuneri privitoare la revizuirea parţială a convenţiei care stabileste vîrsta minima pentru admiterea copiilor la muncile industriale, adoptată de către conferinţă la prima sa sesiune, problemă care constituie cel de-al şaselea punct al ordinii de zi a sesiunii,
considerînd că aceste propuneri trebuie să ia forma unei convenţii internaţionale,
adoptă, la 22 iunie 1937, convenţia următoare, care se va numi "Convenţie (revizuită) privind vîrsta minima (industrie), 1937".
PARTEA I
Dispoziţii generale
ART. 1
1. Pentru aplicarea prezentei convenţii vor fi considerate ca întreprinderi industriale mai ales:
a) minele, carierele şi industriile extractive de orice natură;
b) industriile în care produsele sînt prelucrate, modificate, curăţate, reparate, decorate, finisate, pregătite pentru vînzare, sau în care materialele suferă o transformare, inclusiv construcţia de nave, industriile de casare a materialelor, precum şi producerea, transformarea şi transmiterea forţei motrice în general şi a electricităţii;
c) construirea, reconstruirea, întreţinerea, repararea, modificarea sau demolarea oricăror construcţii şi edificii, cai ferate, tramvaie, porturi, docuri, diguri, canale, instalaţii pentru navigaţie interioara, drumuri, tunele, poduri, viaducte, canale colectoare, canale obisnuite, puturi, instalaţii telegrafice sau telefonice, instalaţii electrice, uzine de gaz, distribuirea apei sau alte lucrări de construcţii, precum şi lucrările de pregătire şi de fundaţie care preced lucrările prevăzute de acest alineat;
d) transportul persoanelor sau mărfurilor pe drumuri, cale ferată sau pe apă, inclusiv manipularea mărfurilor în docuri, cheiuri, debarcadere şi antrepozite, cu excepţia transportului manual.
2. În fiecare ţară autoritatea competentă va determina linia de demarcaţie între industrie, pe de o parte, şi comerţ şi agricultura, pe de altă parte.
ART. 2
1. Copiii sub 15 ani nu pot fi angajaţi sau primiţi să muncească în întreprinderile industriale, publice sau particulare, sau în unităţile subordonate acestora.
2. Legislaţia naţională poate autoriza folosirea muncii copiilor sub 15 ani în cazurile în care acestia sînt membrii familiei celui care angajează şi care foloseşte ca forţă de muncă numai propria familie, cu excepţia muncilor care, prin natura lor sau condiţiile în care sînt îndeplinite, periclitează viaţa, sănăatatea sau moralitatea celor care le execută.
ART. 3
Dispoziţiile prezentei convenţii nu privesc munca copiilor din cadrul şcolilor profesionale, cu condiţia ca această muncă să fie aprobată şi supravegheată de către autoritatea publică.
ART. 4
În scopul de a permite controlul aplicării dispoziţiilor prezentei convenţii, orice conducător de întreprindere industrială este obligat să ţină un registru de evidenţă a tuturor persoanelor sub 18 ani a căror muncă o foloseşte, cu indicarea datei naşterii acestora.
ART. 5
1. În ceea ce priveşte muncile care, prin natura lor sau condiţiile în care ele se îndeplinesc, periclitează viaţa, sănătatea sau moralitatea persoanelor care le execută, legile naţionale trebuie:
a) fie să stabilească limita sau limitele de vîrstă peste 15 ani pentru admiterea tinerilor la aceste munci;
b) fie să delege unei autorităţi competente împuternicirea de a stabili limita sau limitele de vîrstă peste 15 ani pentru admiterea tinerilor la aceste munci.
2. Rapoartele anuale care trebuie să fie prezentate în conformitate cu articolul 22 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii trebuie să conţină, după caz, toate informaţiile privind vîrsta sau vîrstele stabilite de către legile naţionale potrivit alineatului a) al paragrafului precedent, sau măsurile luate de către autoritatea competentă în virtutea împuternicirii delegate în conformitate cu alineatul b) al paragrafului precedent.
PARTEA a II-a
Dispoziţii speciale pentru anumite ţări
ART. 6
1. În Japonia, în locul dispoziţiilor articolelor 2 şi 5 de mai sus se aplică dispoziţiile prezentului articol.
2. Copiii sub 14 ani nu pot fi angajaţi sau primiţi să muncească în întreprinderile industriale, publice sau particulare, sau în unităţile subordonate acestora. Prin excepţie, legislaţia naţională poate autoriza folosirea muncii acestor copii în întreprinderile unde muncesc numai membrii de familie ai celui care angajează.
3. Copiii sub 16 ani nu pot fi angajaţi sau primiţi să lucreze în mine şi în fabrici cu condiţii de muncă periculoase sau insalubre, definite ca atare de legislaţia naţională.
ART. 7
1. În India, în locul dispoziţiilor articolelor 2, 4 şi 5 de mai sus se aplica dispoziţiile prezentului articol, cu valabilitate pentru toate teritoriile în care "Indian Legislature" are competenţa de a le aplica.
2. Copiii sub 12 ani nu pot fi angajaţi sau primiţi să muncească în fabricile care folosesc forţa motrice şi în care muncesc mai mult de zece persoane.
3. Copiii sub 13 ani nu pot fi angajaţi sau primiţi să muncească în transportul pe cale ferată de pasageri, de mărfuri şi servicii poştale sau la manipularea mărfurilor în docuri, cheiuri sau debarcadere, cu excepţia transportului manual.
4. Copiii sub 15 ani nu pot fi angajaţi sau primiţi să muncească:
a) în minele, carierele şi industriile extractive de orice natură;
b) în muncile cărora li se aplică prezentul articol şi care sînt considerate periculoase sau insalubre de către autoritatea competentă.
5. Cu excepţia persoanelor care prin certificat medical au fost declarate apte pentru o astfel de muncă:
a) persoanele care au împlinit 12 ani, dar care nu au împlinit vîrsta de 17 ani, nu pot munci în fabricile care folosesc forţa motrică şi în care muncesc mai mult de zece persoane;
b) persoanele care au împlinit 15 ani, dar care nu au atins încă vîrsta de 17 ani, nu pot munci în mine.
ART. 8
1. În China, în locul dispoziţiilor articolelor 2, 4 şi 5 se aplică dispoziţiile prezentului articol.
2. Copiii sub 12 ani nu pot fi angajaţi sau primiţi să muncească în nici o fabrică care foloseşte maşini acţionate de forţa motrică şi în care muncesc în mod obişnuit treizeci sau peste treizeci de persoane.
3. Copiii sub 15 ani nu pot fi angajaţi sau primiţi să muncească:
a) în minele în care muncesc în mod obişnuit cincizeci sau peste cincizeci de persoane;
b) în muncile periculoase sau insalubre, definite ca atare de legislaţia naţională, din orice fabrică care foloseşte maşini acţionate de forţa motrică şi în care muncesc în mod obişnuit treizeci sau peste treizeci de persoane.
4. Conducătorul oricărei întreprinderi industriale căreia îi este aplicabil prezentul articol este obligat să ţină un registru de evidenţă a tuturor persoanelor sub 16 ani a căror muncă o foloseşte, care să conţină şi dovezile referitoare la vîrsta acestora, cerute de către autoritatea competentă.
ART. 9
1. Conferinţa Internaţională a Muncii poate, la oricare dintre sesiunile sale în care această problemă figurează înscrisă pe ordinea de zi, să adopte, cu o majoritate de două treimi, proiecte de amendamente la unul sau mai multe dintre articolele precedente ale părţii a doua a prezentei convenţii.
2. Un astfel de proiect de amendament trebuie să indice statul sau statele membre cărora urmează să li se aplice prevederile sale şi, în termen de un an sau, în împrejurări excepţionale, în termen de 18 luni de la închiderea sesiunii conferinţei, trebuie să fie supus de către acest sau aceste state membre autorităţii sau autorităţilor naţionale în competenţa cărora intră problema respectivă, în scopul de a-l transforma în lege sau de a lua măsuri de alt ordin.
3. Statul membru care va obţine consimţămîntul autorităţii sau autorităţilor competente va comunica directorului general al Biroului Internaţional al Muncii, în scopul înregistrării, ratificarea formală a amendamentului.
4. Proiectul de amendament, odată ratificat de către statul sau statele membre cărora urmează să li se aplice, va intra în vigoare ca amendament la prezenta convenţie.
PARTEA a III-a
Dispoziţii finale
ART. 10
Ratificările oficiale ale prezentei convenţii vor fi comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii, care le va înregistra.
ART. 11
1. Prezenta convenţie nu va obliga decît statele membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii ale căror ratificări vor fi înregistrate de către directorul general.
2. Ea va intra în vigoare după 12 luni de la înregistrarea de către directorul general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre.
3. Drept urmare, pentru fiecare stat membru, aceasta convenţie va intra în vigoare după 12 luni de la data înregistrării ratificării sale.
ART. 12
Indată după înregistrarea a cel puţin două ratificări din partea statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii, directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica acest fapt tuturor statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii. El le va notifica, de asemenea, toate înregistrările ulterioare de ratificări din partea altor state membre ale organizaţiei.
ART. 13
1. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie o poate denunţa, la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale în vigoare a convenţiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de acesta. Denunţarea nu va avea efect decît după expirarea termenului de un an de la înregistrarea ei.
2. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie şi care, în termen de un an de la expirarea perioadei de 10 ani menţionată la paragraful precedent, nu va face uz de facultatea de a o denunţa prevăzută de prezentul articol, va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi, drept urmare, va putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecarei perioade de 10 ani, în condiţiile prevăzute de prezentul articol.
ART. 14
Ori de cîte ori va considera necesar, Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta conferinţei generale un raport asupra aplicării prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să înscrie pe ordinea de zi a conferinţei problema revizuirii totale sau parţiale a acesteia.
ART. 15
1. În cazul în care conferinţa va adopta o noua convenţie care va revizui total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel:
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va determina, de plin drept, fără a se mai ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus, denunţarea imediata a prezentei convenţii, sub rezerva ca noua convenţie de revizuire să fi intrat în vigoare;
b) începînd de la data intrării în vigoare a noii convenţii de revizuire, prezenta convenţie va înceta să mai fie deschisă ratificării de către statele membre ale organizaţiei.
2. Prezenta convenţie va rămîne în orice caz în vigoare, în forma şi conţinutul sau, pentru statele membre care au ratificat-o dar care nu vor ratifica convenţia de revizuire.
ART. 16
Textele francez şi englez ale prezentei convenţii au aceeaşi valabilitate.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
