Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE EUROPEANA din 7 iunie 1968 in domeniul informatiei asupra dreptului strain*)
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenţii, considerînd cã scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai strînsã între membrii sãi, convinse cã stabilirea unui sistem de asistenţã reciprocã internaţionalã în vederea, facilitãrii obţinerii de cãtre autoritãţile judiciare a informaţiilor asupra dreptului strãin va contribui la atingerea acestui scop, au convenit asupra celor ce urmeazã: ART. 1 Sfera de aplicare a convenţiei 1. Pãrţile contractante se angajeazã sã-şi transmitã, conform dispoziţiilor prezentei convenţii, informaţii privind dreptul lor în domeniul civil şi comercial, precum şi în domeniul procedurii civile şi comerciale şi al organizãrii judiciare. 2. Totuşi, douã sau mai multe pãrţi contractante vor putea, în ceea ce le priveşte, sã extindã sfera de aplicare a prezentei convenţii şi în alte domenii decît cele menţionate în paragraful precedent. Textul unei astfel de înţelegeri va fi comunicat secretarului general al Consiliului Europei. ART. 2 Organe naţionale de legãturã 1. Pentru aplicarea prezentei convenţii, fiecare parte contractantã va crea sau va desemna un organ unic (numit în continuare organ primitor), care va avea urmãtoarele sarcini: a) de a primi cererile de informaţii prevãzute de paragraful 1 al art. 1, care provin din partea unei alte pãrţi contractante; b) de a da curs acestor cereri, conform art. 6. Acest organ poate fi un compartiment ministerial sau un alt organ de stat. 2. Fiecare parte contractantã va putea crea sau desemna unu sau mai multe organe (denumite în continuare organe transmiţãtoare), însãrcinate cu primirea cererilor de informaţii din partea autoritãţilor sale judiciare şi cu transmiterea lor cãtre organul primitor, strãin, competent. Organul primitor va putea fi desemnat şi ca organ transmiţãtor. 3. Fiecare parte contractantã va comunica secretarului general al Consiliului Europei denumirea şi adresa organului sãu primitor şi, dacã estev cazul, pe cele ale organului/organelor sale transmiţãtoare. ART. 3 Autoritãţile abilitate sã formuleze cererea de informaţii 1. Cererea de informaţii va trebui sã emane întotdeauna de la o autoritate judiciarã, chiar dacã nu a fost formulatã de aceasta. Cererea va putea fi fãcutã numai atunci cînd un proces a fost deja pornit. 2. Orice parte contractantã va putea, dacã nu şi-a creat sau desemnat organele transmiţãtoare, sã indice, prin declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, acele organe ale sale pe care le considerã drept autoritate judiciarã, în sensul paragrafului precedent. 3. Douã sau mai multe pãrţi contractante vor putea conveni, în ceea ce le priveşte, sã extindã aplicarea prezentei convenţii la cereri provenind de la alte autoritãţi decît cele judiciare. Textul unui astfel de acord va fi comunicat secretarului general al Consiliului Europei. ART. 4 Conţinutul cererii de informaţii 1. În cererea de informaţii se vor indica autoritatea judiciarã de la care emanã, precum şi natura procesului. În cerere se vor preciza, cît mai exact posibil, punctele cu privire la care se cere informaţia referitoare la dreptul statului cãruia i se adreseazã cererea şi, în cazul în care ar exista mai multe sisteme juridice în statul solicitat, sistemul în legãturã cu care se cer informaţiile. 2. La cerere se va adãuga o expunere a datelor necesare atît pentru o înţelegere corectã, cît şi pentru formularea unui rãspuns exact şi precis; se vor putea anexa copii de pe documente, în cazul în care acestea ar putea fi necesare pentru clarificarea înţelesului cererii. 3. Cererea va putea sã includã întrebãri şi din alte domenii decît cele menţionate în art. 1 paragraful 1, dacã sînt legate de punctele principale ale cererii. 4. Cînd cererea nu este formulatã de cãtre o autoritate judiciarã, ea va fi însoţitã de o decizie din partea autoritãţii judiciare care a aprobat-o. ART. 5 Transmiterea cererii de informaţii Cererea de informaţii va fi adresatã direct organului primitor al statului solicitat de cãtre un organ transmiţãtor sau, în lipsa unui asemenea organ, de cãtre autoritatea judiciarã de la care emanã. ART. 6 Autoritãţi împuternicite sã rãspundã 1. Organul primitor sesizat cu o cerere de informaţii va putea fie sã formuleze el însuşi rãspunsul, fie sã transmitã cererea unui alt organ de stat sau oficial, care va formula rãspunsul. 2. Organul primitor va putea, în cazuri justificate sau din motive de organizare administrativã, sã transmitã cererea cãtre un organism privat sau cãtre un jurist calificat, care va formula, rãspunsul. 3. În cazul în care aplicarea prevederilor paragrafului precedent este de naturã sã implice cheltuieli, organul primitor, înainte de a efectua transmiterea vizatã de acel paragraf, va indica autoritãţii de la care emanã cererea, organismul privat sau juriştii cãrora li se va transmite cererea; în acest caz, organul primitor va face, în mãsura posibilitãţilor, o informare cu privire la costul probabil şi va cere consimţãmîntul autoritãţii care a adresat cererea. ART. 7 Conţinutul rãspunsului Rãspunsul va trebui sã aibã drept scop informarea autoritãţii de la care emanã cererea, în mod obiectiv şi imparţial, asupra dreptului statului solicitat. Rãspunsul va cuprinde, dupã caz, texte de legi, regulamente şi decizii judiciare. El va fi însoţit, în mãsura consideratã necesarã pentru o bunã informare a solicitantului, de documente complementare, precum extrase din lucrãri de doctrinã şi lucrãri pregãtitoare. El va putea fi însoţit, eventual, de comentarii explicative. ART. 8 Efectele rãspunsului Informaţiile cuprinse în rãspuns nu obligã autoritatea judiciarã de la care emanã cererea. ART. 9 Comunicarea rãspunsului Organul primitor va comunica rãspunsul fie organului transmiţãtor, dacã cererea i-a fost transmisã de cãtre acesta, fie autoritãţii judiciare, dacã aceasta l-a sesizat direct. ART. 10 Obligaţia de a rãspunde 1. Organul primitor cãruia i-a fost adresatã o cerere de informaţii are obligaţia, sub rezerva dispoziţiilor art. 11, de a-i da curs, conform dispoziţiilor art. 6. 2. In cazul în care rãspunsul nu este formulat de cãtre însuşi organul primitor, acesta rãmîne totuşi obligat sã vegheze ca rãspunsul sã fie transmis în condiţiile prevãzute la art. 12. ART. 11 Excepţii de la obligaţia de a rãspunde Statul solicitat va putea sã refuze a da curs cererii de informaţii, atunci cînd interesele sale sînt afectate de litigiul care a ocazionat formularea cererii sau atunci cînd considerã cã rãspunsul ar fi de naturã sã aducã atingere suveranitãţii sau securitãţii sale. ART. 12 Termenul de rãspuns Rãspunsul la o cerere de informaţii trebuie dat cît mai repede posibil. Totuşi, dacã elaborarea rãspunsului necesitã un timp mai lung, organul primitor va informa despre aceasta autoritatea strãinã care a fãcut cererea, precizînd totodatã, dacã este cu putinţã, data la care va putea fi comunicat rãspunsul. ART. 13 Informaţii complementare 1. Organul primitor, precum şi organul sau persoana însãrcinatã de acesta, conform art. 6, sã furnizeze rãspunsul, vor putea cere autoritãţii de la care emanã cererea informaţiile complementare pe care le considerã necesare pentru elaborarea rãspunsului. 2. Cererea de informaţii complementare va fi transmisã de organul primitor pe calea prevãzutã de ari. 9 pentru comunicarea rãspunsului. ART. 14 Limbi 1. Cererea de informaţii şi anexele sale vor fi redactate în limba sau în una din limbile oficiale ale statului solicitat sau vor fi însoţite de o traducere în aceastã limbã. Rãspunsul va fi redactat în limba statului solicitat. 2. Totuşi, douã sau mai multe pãrţi contractante vor putea conveni, în ceea ce le priveşte, derogarea de la dispoziţiile paragrafului precedent. ART. 15 Cheltuieli 1. Rãspunsul nu trebuie sã implice plata unor taxe sau cheltuieli de nici o naturã, cu excepţia celor menţionate în paragraful 3 al art. 6, care vor fi suportate de statul de la care emanã cererea. 2. Totuşi, douã sau mai multe pãrţi contractante vor putea conveni, în ceea ce le priveşte, derogarea de la dispoziţiile paragrafului precedent. ART. 16 State federale In statele federale, funcţiile organului primitor, altele decît cele exercitate în conformitate cu prevederile art. 2 paragraful 1 lit. a), vor putea fi atribuite, din motive de ordin constituţional, altor organe de stat. ART. 17 Intrarea în vigoare a convenţiei 1. Prezenta convenţie este deschisã spre a fi semnatã de cãtre statele membre ale Consiliului Europei. Ea va fi ratificatã sau acceptatã. Instrumentele ratificãrii sau acceptãrii vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei. 2. Convenţia va intra în vigoare la trei luni dupã data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare sau acceptare. 3. In privinţa oricãrui stat semnatar care o va ratifica sau accepta ulterior, convenţia va intra în vigoare la trei luni dupã data depunerii instrumentului sãu de ratificare sau acceptare. ART. 18 Aderarea unui stat care nu este membru al Consiliului Europei 1. Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul de miniştri al Consiliului Europei va putea invita orice stat, care nu este membru al Consiliului Europei, sã adere la prezenta convenţie. 2. Aderarea se va efectua prin depunerea, la secretarul general al Consiliului Europei, a unui instrument de aderare care va produce efect dupã trei luni de la data depunerii sale. ART. 19 Sfera teritorialã a convenţiei 1. Oricare parte contractantã poate desemna, în momentul semnãrii sau în momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aderare, teritoriul sau teritoriile unde se va aplica prezenta convenţie. 2. Oricare parte contractantã poate, în momentul depunerii instrumentului sãu de ratificare, de acceptare sau de aderare, sau în orice alt moment ulterior, sã extindã aplicarea prezentei convenţii, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, în sensul includerii oricãrui alt teritoriu desemnat în declaraţie şi de ale cãrui relaţii internaţionale rãspunde sau pentru care este îndreptãţitã sã stipuleze. 3. Orice declaraţie fãcutã în virtutea paragrafului precedent poate fi retrasã, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în aceastã declaraţie, în condiţiile prevãzute de art. 20 al prezentei convenţii. ART. 20 Durata convenţiei şi denunţarea ei 1. Prezenta convenţie rãmîne în vigoare pentru un timp nelimitat. 2. Orice parte contractantã va putea, în ceea ce o priveşte, sã denunţe prezenta convenţie, adresînd o notificare secretarului general al Consiliului Europei. 3. Denunţarea va produce efect dupã şase luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general. ART. 21 Funcţiile secretarului general al Consiliului Europei Secretarul general al Consiliului Europei va înştiinţa statele membre ale Consiliului Europei şi toate statele care au aderat la prezenta convenţie, cu privire la: a) toate semnãturile; b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare; c) data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii conform art. 17; d) orice notificare primitã în aplicarea dispoziţiilor art. 1 paragraful 2, art. 2 paragraful 3, art. 3 paragraful 2 şi art. 19 paragrafele 2 şi 3; e) orice notificare primitã în aplicarea dispoziţiilor art. 20 şi data la care denunţarea va produce efect. Drept pentru care subsemnatele, fiind autorizate în acest sens, au semnat prezenta convenţie. Încheiatã la Londra, la 7 iunie 1968, în limbile francezã şi englezã, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii conforme cu originalul fiecãrui stat semnatar şi aderant.
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
