Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   CONVENTIE din 31 mai 2007  intre Romania si Republica Sudan pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital*)    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

CONVENTIE din 31 mai 2007 intre Romania si Republica Sudan pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital*)

EMITENT: ACT INTERNATIONAL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 13 din 8 ianuarie 2008
_____________
*) Traducere.

România şi Republica Sudan, dorind sã încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, au convenit dupã cum urmeazã:

ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplicã persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplicã impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al autoritãţilor sale locale ori al unitãţilor sale administrativ-teritoriale sau al subdiviziunilor sale politice, dupã caz, indiferent de modul în care acestea sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cãrora se aplicã prezenta convenţie sunt în special:
a) în cazul României:
(i) impozitul pe venit;
(ii) impozitul pe profit,
denumite în continuare impozit român;
b) în cazul Republicii Sudan:
(1) impozitul pe venit, care include:
(i) impozitul pe profitul din afaceri al persoanelor fizice şi al societãţilor;
(ii) impozitul pe venitul personal din salarii;
(iii) impozitul pe venitul din chirii;
(2) impozitul pe câştigurile de capital, denumite în continuare impozit sudanez.
4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenţã similare, care sunt stabilite dupã data semnãrii acesteia, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricãror modificãri importante aduse în legislaţiile lor fiscale.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferitã:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Republica Sudan, dupã cum cere contextul;
b) termenul România înseamnã teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorialã şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mãrii teritoriale asupra cãrora România îşi exercitã suveranitatea, precum şi zona contiguã şi platoul continental şi zona economicã exclusivã asupra cãrora România îşi exercitã, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţie;
c) termenul Sudan înseamnã teritoriul Republicii Sudan şi, atunci când este folosit în sens geografic, include orice suprafaţã din afara mãrii teritoriale a Republicii Sudan care, în conformitate cu dreptul internaţional, a fost sau urmeazã sã fie desemnatã, în baza legislaţiei Republicii Sudan referitoare la platoul continental, ca o suprafaţã asupra cãreia pot fi exercitate drepturile suverane ale Republicii Sudan cu privire la fundul mãrii, subsolul şi resursele lor naturale;
d) termenul persoanã include o persoanã fizicã, o societate şi orice altã asociere de persoane;
e) termenul societate înseamnã orice persoanã juridicã sau orice entitate care este consideratã ca o persoanã juridicã în scopul impozitãrii;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul naţional înseamnã:
(i) în cazul României, orice persoanã fizicã având cetãţenia României şi orice persoanã juridicã, asociere de persoane şi orice altã entitate constituitã şi având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;
(ii) în cazul Republicii Sudan, orice persoanã fizicã având naţionalitatea Republicii Sudan şi orice persoanã juridicã, parteneriat şi asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în Republica Sudan;
h) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o navã sau aeronavã exploatatã de o întreprindere care are sediul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului când asemenea transport este efectuat numai între locuri din celãlalt stat contractant;
i) expresia autoritate competentã înseamnã:
(i) în cazul României, ministrul finanţelor publice sau reprezentantul sãu autorizat;
(ii) în cazul Republicii Sudan, ministrul finanţelor şi economiei naţionale sau reprezentantul sãu autorizat.
2. În ceea ce priveşte aplicarea prezentei convenţii în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, în cazul în care contextul nu cere o interpretare diferitã, înţelesul pe care îl are în acel moment în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care se aplicã prezenta convenţie.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoanã care potrivit legislaţiei acelui stat este supusã impozitãrii în acel stat datoritã domiciliului sãu, rezidenţei sale, locului sãu de conducere, locului sãu de înregistrare sau oricãrui alt criteriu de naturã similarã şi include, de asemenea, acel stat şi orice autoritate localã sau unitate administrativ-teritorialã ori subdiviziune politicã, dupã caz, a acestuia. Totuşi, aceastã expresie nu include o persoanã care este supusã impozitãrii în acel stat numai pentru faptul cã realizeazã venituri sau capital din surse situate în acel stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoanã fizicã este rezidentã a ambelor state contractante, atunci statutul sãu va fi determinat dupã cum urmeazã:
a) aceasta va fi consideratã rezidentã numai a statului contractant în care are o locuinţã permanentã la dispoziţia sa; dacã are o locuinţã permanentã la dispoziţia sa în ambele state, ea va fi consideratã rezidentã numai a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul contractant în care aceasta îşi are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu are o locuinţã permanentã la dispoziţia sa în niciunul dintre state, aceasta va fi consideratã rezidentã numai a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau nu locuieşte în niciunul dintre ele, ea va fi consideratã rezidentã numai a statului contractant al cãrui naţional este;
d) dacã aceasta este naţional al ambelor state sau nu este naţional al niciunuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoanã, alta decât o persoanã fizicã, este rezidentã a ambelor state contractante, aceasta va fi consideratã rezidentã numai a statului contractant în care se aflã locul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã în întregime sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursalã;
c) un birou;
d) o fabricã;
e) un atelier; şi
f) o minã, un puţ petrolier ori de gaze, o carierã sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii ori de instalare constituie sediu permanent numai atunci când acesta dureazã mai mult de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se considerã cã nu include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitãrii, expunerii sau livrãrii de bunuri ori de mãrfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitãrii, expunerii sau livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrãrii de cãtre o altã întreprindere;
d) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii, care sunt expuse la un târg comercial sau la o expoziţie şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea unui astfel de târg ori expoziţii;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpãrãrii de bunuri sau de mãrfuri ori al colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfãşurãrii pentru întreprindere a oricãrei alte activitãţi cu caracter pregãtitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare a activitãţilor menţionate în subparagrafele a)-f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultã din aceastã combinare sã aibã un caracter pregãtitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoanã - alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplicã prevederile paragrafului 7 - acţioneazã în numele unei întreprinderi şi exercitã în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se considerã cã are un sediu permanent în acel stat contractant în privinţa oricãror activitãţi pe care acea persoanã le desfãşoarã pentru întreprindere, în afarã de cazul când activitãţile unei astfel de persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacã sunt desfãşurate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.
6. Independent de prevederile precedente ale prezentului articol, o societate de asigurãri, cu excepţia reasigurãrilor, a unui stat contractant se considerã cã are un sediu permanent în celãlalt stat contractant dacã aceasta încaseazã prime pe teritoriul celuilalt stat contractant sau dacã asigurã riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplicã prevederile paragrafului 7.
7. O întreprindere nu se considerã cã are un sediu permanent într-un stat contractant numai datoritã faptului cã aceasta îşi desfãşoarã activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca asemenea persoane sã acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
8. Faptul cã o societate care este rezidentã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidentã a celuilalt stat contractant sau îşi desfãşoarã activitatea de afaceri în celãlalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv veniturile din agriculturã sau din exploatãri forestiere) situate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat contractant.
2. Expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul care îi este atribuit de legislaţia statului contractant în care sunt situate proprietãţile în cauzã. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agriculturã şi exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se aplicã prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau dreptul de a exploata zãcãmintele minerale, izvoare şi alte resurse naturale; navele şi aeronavele nu sunt considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplicã veniturilor obţinute din utilizarea directã, din închirierea sau din folosirea sub orice altã formã a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplicã, de asemenea, veniturilor din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare utilizate pentru desfãşurarea unor profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat contractant, în afarã de cazul când întreprinderea desfãşoarã o activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea desfãşoarã o activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii sunt impozabile în celãlalt stat contractant, dar numai acea parte din acestea care este atribuitã acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant desfãşoarã o activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã care desfãşoarã activitãţi identice sau similare, în condiţii identice ori similare şi care trateazã cu toatã independenţa cu întreprinderea al cãrei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmãrite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent dacã s-au efectuat în statul contractant în care este situat sediul permanent sau în altã parte. Aceste prevederi sunt aplicabile sub rezerva restricţiilor prevãzute de legislaţia internã.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sã fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nicio prevedere a paragrafului 2 nu împiedicã acel stat contractant sã determine profitul impozabil în conformitate cu repartizarea uzualã; totuşi, metoda de repartizare adoptatã trebuie sã fie aceea prin care rezultatul obţinut sã fie în concordanţã cu principiile enunţate în acest articol.
5. Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul cã acel sediu permanent cumpãrã bunuri sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie sediului permanent se determinã în fiecare an prin aceeaşi metodã, în afarã de cazul când existã motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transport internaţional
1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacã locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se aflã la bordul unei nave, atunci acesta se considerã a fi localizat în statul contractant în care este situat portul de înregistrare a navei sau, dacã nu existã un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploateazã nava.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplicã, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţionalã de transport.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când
a) o întreprindere a unui stat contractant participã direct sau indirect la conducerea, la controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participã direct sau indirect la conducerea, la controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,
şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele douã întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare de condiţii acceptate ori impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fãrã aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impozitate în consecinţã.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat - şi impoziteazã în consecinţã - profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în celãlalt stat contractant şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacã condiţiile stabilite între cele douã întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celãlalt stat contractant va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit în acel stat asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de ajustãri trebuie sã se ţinã seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacã este necesar, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidentã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat contractant.
2. Totuşi, astfel de dividende sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care este rezidentã societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dividendelor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi:
a) 5% din suma brutã a dividendelor, dacã beneficiarul efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deţine în mod direct cel puţin 25% din capitalul societãţii plãtitoare de dividende;
b) 10% din suma brutã a dividendelor, în toate celelalte cazuri.
Prezentul paragraf nu afecteazã impozitarea societãţii cu privire la profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã venituri provenind din acţiuni, din pãrţi miniere, din pãrţi de fondator sau din alte drepturi care nu sunt titluri de creanţã, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale, care sunt supuse aceluiaşi tratament fiscal ca şi veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia statului în care este rezidentã societatea distribuitoare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant, în care societatea plãtitoare de dividende este rezidentã printr-un sediu permanent situat acolo sau desfãşoarã în celãlalt stat contractant profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legãturã cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau de o bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau 14.
5. Când o societate rezidentã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, celãlalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legãturã cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent sau de o bazã fixã situatã în celãlalt stat contractant, nici sã supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale acesteia, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã în întregime ori în parte profituri sau venituri provenind din celãlalt stat contractant.
ART. 11
Dobânzi/câştiguri
1. Dobânzile/câştigurile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat contractant.
2. Totuşi, astfel de dobânzi/câştiguri sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor/câştigurilor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 5 % din suma brutã a dobânzilor/câştigurilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile/ câştigurile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat dacã sunt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã ori de o subdiviziune politicã, dupã caz, a acestuia sau de orice agenţie sau unitate bancarã ori instituţie a acelui guvern, autoritãţi locale sau unitãţi administrativ-teritoriale ori subdiviziuni politice, dupã caz, sau dacã creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate ori finanţate de o instituţie financiarã aparţinând în întregime guvernului celuilalt stat contractant.
4. Termenul dobânzi/câştiguri, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã venituri din titluri de creanţã de orice naturã, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauzã de participare la profiturile debitorului, şi, în special, veniturile din efecte publice şi veniturile din titluri de creanţã sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţã sau obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi/câştiguri în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor/câştigurilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile/câştigurile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în celãlalt stat contractant profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo, iar creanţa în legãturã cu care sunt plãtite dobânzile/câştigurile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau de o bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau 14.
6. Dobânzile/câştigurile se considerã cã provin dintr-un stat contractant atunci când plãtitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi, când plãtitorul dobânzilor/câştigurilor, fie cã este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bazã fixã în legãturã cu care a fost contractatã creanţa generatoare de dobânzi/câştiguri şi astfel de dobânzi/câştiguri sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau de o bazã fixã, atunci astfel de dobânzi/câştiguri se considerã cã provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixã.
7. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altã persoanã, suma dobânzilor/câştigurilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplicã numai pentru ultima sumã menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
8. În sensul prezentului articol, termenul dobânzi este folosit pentru România, iar termenul câştiguri este folosit pentru Republica Sudan.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat contractant.
2. Totuşi, astfel de redevenţe sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 5 % din suma brutã a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã plãţi de orice fel primite pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra programelor de calculator, filmelor de cinematograf şi filmelor ori benzilor pentru emisiunile de radio sau televiziune, transmisiunilor de orice fel destinate publicului, orice patent, marcã de comerţ, desen ori model, plan, formulã secretã sau procedeu de fabricaţie ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele printr-un sediu permanent situat acolo sau desfãşoarã în celãlalt stat contractant profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau de o bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau 14.
5. Redevenţele se considerã cã previn dintr-un stat contractant atunci când plãtitorul este rezident al acelui stat. Totuşi, când plãtitorul redevenţelor, fie cã este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bazã fixã de care este legatã obligaţia de a plãti redevenţele şi astfel de redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã, atunci când astfel de redevenţe se considerã cã provin din statul contractant în care este situat/situatã sediul permanent sau baza fixã.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altã persoanã, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plãtite acestea, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplicã numai pentru ultima sumã menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Câştiguri de capital
1. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţilor imobiliare la care se face referire în art. 6 şi care sunt situate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat contractant.
2. Câştigurile provenind din înstrãinarea proprietãţii mobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare ţinând de o bazã fixã de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru desfãşurarea unei profesii independente, inclusiv astfel de câştiguri provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori a unei asemenea baze fixe, sunt impozabile în celãlalt stat contractant.
3. Câştigurile provenind din înstrãinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional sau a proprietãţilor mobiliare necesare exploatãrii unor asemenea nave ori aeronave sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea acţiunilor sau a altor participãri la capitalul unei societãţi ale cãrei active sunt formate în totalitate sau în principal din proprietãţi imobiliare situate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
5. Câştigurile provenind din înstrãinarea oricãror proprietãţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2, 3 şi 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din desfãşurarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul când acesta are o bazã fixã aflatã în mod regulat la dispoziţia sa în celãlalt stat contractant în scopul desfãşurãrii activitãţilor sale. Dacã acesta are o astfel de bazã fixã, veniturile sunt impozabile în celãlalt stat contractant, dar numai acea parte din acestea care este atribuitã acelei baze fixe.
2. Expresia profesii independente include în special activitãţile independente cu caracter ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi desfãşurarea independentã a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist, contabil şi auditor.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salarialã sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul când activitatea salarialã este desfãşuratã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salarialã este astfel desfãşuratã, asemenea remuneraţii primite sunt impozabile în celãlalt stat contractant.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salarialã desfãşuratã în celãlalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat contractant pentru o perioadã sau perioade care nu depãşeşte/depãşesc în total 183 de zile în orice perioadã de 12 luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plãtite de un angajator sau în numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat contractant; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bazã fixã pe care angajatorul le are în celãlalt stat contractant.
3. Independent de prevederile anterioare ale prezentului articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salarialã desfãşuratã la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional sunt impozabile în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plãţi similare obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi care este rezidentã a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori de interpret muzical sau de sportiv din activitãţile lui personale desfãşurate în aceastã calitate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat contractant.
2. Când veniturile în legãturã cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în aceastã calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, sunt impozabile în statul contractant în care sunt desfãşurate activitãţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activitãţile menţionate la paragraful 1, în cadrul schimburilor culturale sau sportive aprobate de guvernele statelor contractante, şi care nu sunt desfãşurate în scopul de a obţine profituri sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt desfãşurate aceste activitãţi.
ART. 18
Pensii şi anuitãţi
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile, anuitãţile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea salarialã desfãşuratã în trecut sunt impozabile numai în acel stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1 al prezentului articol, plãţile fãcute în baza legislaţiei referitoare la asigurãrile sociale a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.
3. Termenul anuitate înseamnã o sumã determinatã plãtibilã în mod periodic, la scadenţe fixe, în timpul vieţii sau în timpul unei perioade specificate ori determinate, în virtutea unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plãţi pentru o deplinã şi corespunzãtoare recompensare în bani ori în echivalent bãnesc.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plãtite de un stat contractant ori de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã ori de o subdiviziune politicã, dupã caz, a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat ori autoritãţi sau unitãţi ori subdiviziuni, sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi, astfel de salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sunt prestate în acel stat, iar persoana fizicã este un rezident al acelui stat contractant şi:
(i) este un naţional al acelui stat contractant; sau
(ii) nu a devenit un rezident al acelui stat contractant numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Orice pensie plãtitã de sau din fonduri create de un stat contractant ori de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã ori de o subdiviziune politicã, dupã caz, a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat ori autoritãţi sau unitãţi ori subdiviziuni este impozabilã numai în acel stat contractant.
b) Totuşi, o astfel de pensie este impozabilã numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana fizicã este un rezident şi un naţional al acelui stat contractant.
3. Prevederile art. 15, 16, 17 şi 18 se aplicã salariilor şi altor remuneraţii similare, precum şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legãturã cu o activitate de afaceri desfãşuratã de un stat contractant ori de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã ori de o subdiviziune politicã, dupã caz, a acestuia.
ART. 20
Studenţi şi practicanţi
1. Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregãtire un student ori un practicant care este sau a fost înainte de sosirea sa într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educãrii sau pregãtirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume sã provinã din surse situate în afara acelui stat contractant.
2. Un student care studiazã la o universitate sau la altã instituţie de învãţãmânt superior dintr-un stat contractant ori un practicant care este sau a fost înaintea sosirii sale în celãlalt stat contractant rezident al primului stat menţionat şi care este prezent în celãlalt stat contractant pentru o perioadã continuã care nu depãşeşte 7 ani nu va fi impus în celãlalt stat contractant pentru remuneraţia primitã ca urmare a serviciilor prestate în acel stat, cu condiţia ca serviciile sã fie legate de studiile sau pregãtirea sa, iar remuneraţia sã reprezinte un venit necesar pentru întreţinerea sa.
ART. 21
Profesori şi cercetãtori
1. O persoanã fizicã ce este sau a fost rezident al unui stat contractant înainte de sosirea sa în celãlalt stat contractant şi care, la invitaţia unei universitãţi, colegiu, şcoli sau a altei instituţii educaţionale nonprofit similare, care este recunoscutã de guvernul celuilalt stat contractant, este prezentã în celãlalt stat contractant pentru o perioadã care nu depãşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în celãlalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau a cerceta ori pentru ambele, la o astfel de instituţie educaţionalã, este scutitã de impozit în celãlalt stat contractant pentru remuneraţia primitã pentru predare sau cercetare.
2. Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol nu se aplicã venitului din cercetare, dacã asemenea cercetare nu este întreprinsã în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 22
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentei convenţii sunt impozabile numai în acel stat contractant.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplicã veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietãţi imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacã beneficiarul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitatea de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau desfãşoarã în celãlalt stat profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo, iar dreptul sau proprietatea în legãturã cu care este plãtit venitul este efectiv legat/legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau 14.
ART. 23
Capital
1. Capitalul reprezentat de proprietãţile imobiliare la care se face referire în art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi situate în celãlalt stat contractant, este impozabil în celãlalt stat contractant.
2. Capitalul reprezentat de proprietãţi mobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau de proprietãţi mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celãlalt stat contractant pentru desfãşurarea unor profesii independente este impozabil în celãlalt stat.
3. Capitalul reprezentat de nave şi aeronave exploatate în trafic internaţional şi de proprietãţile mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea nave şi aeronave este impozabil numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.
ART. 24
Eliminarea dublei impuneri
S-a convenit ca dubla impunere sã fie evitatã dupã cum urmeazã:
1. În cazul României:
Când un rezident al României realizeazã venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sunt impozitate în Republica Sudan, România va acorda:
a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumã egalã cu impozitul pe venit plãtit în Republica Sudan;
b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumã egalã cu impozitul pe capital plãtit în Republica Sudan.
Totuşi, aceastã deducere nu va putea depãşi în niciun caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculatã înainte ca deducerea sã fie acordatã, care este atribuitã, dupã caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în Republica Sudan.
2. În cazul Republicii Sudan:
Când un rezident al Republicii Sudan realizeazã profituri, venituri, câştiguri de capital sau capital din surse situate în România în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, suma impozitului român plãtit în legãturã cu acele profituri, venituri, câştiguri de capital sau capital va fi dedusã din impozitul sudanez perceput acelui rezident, cu condiţia ca:
a) suma dedusã sã nu depãşeascã acea parte a impozitului sudanez aferent acelor profituri, venituri, câştiguri de capital sau capital, dupã caz; şi
b) în cazul unui dividend, impozitul sã fie plãtit în legãturã cu profiturile din care este plãtit dividendul unei societãţi care controleazã direct sau indirect cel puţin 10% din puterea de vot a societãţii plãtitoare de dividende.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant vreunei impozitãri sau vreunei obligaţii legate de aceasta, care sã fie diferitã sau mai împovãrãtoare decât impozitarea şi obligaţiile aferente la care sunt ori pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie, în special în ceea ce priveşte rezidenţa. Aceastã prevedere se aplicã, de asemenea, independent de prevederile art. 1, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în celãlalt stat contractant decât impozitarea aplicatã întreprinderilor celuilalt stat, care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Aceastã prevedere nu va fi interpretatã ca obligând un stat contractant sã acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personalã, înlesnire şi reducere în scopuri fiscale, pe care le acordã propriilor sãi rezidenţi, pe considerente legate de statutul civil sau de responsabilitãţile familiale.
3. Cu excepţia cazului când se aplicã prevederile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile/câştigurile, redevenţele şi alte plãţi fãcute de o întreprindere a unui stat contractant cãtre un rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţã de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinãrii capitalului impozabil al unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost contractate faţã de un rezident al primului stat menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat în mod direct sau indirect de unul ori de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat vreunei impozitãri sau vreunei obligaţii legate de aceasta care sã fie diferitã sau mai împovãrãtoare decât impozitarea şi obligaţiile aferente la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
5. Prevederile prezentului articol se aplicã numai impozitelor care fac obiectul prezentei convenţii.
ART. 26
Procedura amiabilã
1. Când o persoanã considerã cã datoritã mãsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultã ori va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, aceasta poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia internã a acelor state, sã prezinte cazul sãu autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, atunci când cazul sãu se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 25, celui din statul contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultã o impozitare contrarã prevederilor prezentei convenţii.
2. Autoritatea competentã se va strãdui, dacã reclamaţia i se pare întemeiatã şi dacã ea însãşi nu este în mãsurã sã ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sã rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentã a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu prezenta convenţie. Orice înţelegere realizatã va fi aplicatã indiferent de perioada de prescripţie prevãzutã în legislaţia internã a statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sã rezolve pe calea unei înţelegeri amiabile orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii prezentei convenţii. De asemenea, ele se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de prezenta convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, inclusiv prin intermediul unei comisii mixte formate din acestea sau din reprezentanţii lor, în scopul realizãrii unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente.
ART. 27
Schimbul de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicãrii prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiilor interne ale statelor contractante referitoare la impozitele vizate de aceasta, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã prezentei convenţii. Schimbul de informaţii nu este limitat de art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratatã ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã în baza prevederilor legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvãluitã numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv instanţelor judecãtoreşti şi organelor administrative) însãrcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmãrirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvãlui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute în baza legislaţiei sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvãlui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 28
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a 30-a zi de la data ultimei notificãri prin care statele contractante se informeazã reciproc asupra îndeplinirii procedurilor interne necesare pentru intrarea în vigoare a acesteia.
2. Prevederile prezentei convenţii vor produce efecte:
a) în cazul României:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursã la venitul plãtit în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare; şi
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital realizate în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare;
b) în cazul Republicii Sudan:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursã la venitul plãtit în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare; şi
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital realizate în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare.
ART. 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare pânã când va fi denunţatã de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa prezenta convenţie dupã 5 ani de la data la care aceasta a intrat în vigoare, cu condiţia remiterii pe cãi diplomatice cu cel puţin 6 luni înainte a unei note de denunţare scrise. În aceastã situaţie, prezenta convenţie va înceta sã aibã efect:
a) în cazul României:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursã la venitul plãtit în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare; şi
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital realizate în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare;
b) în cazul Republicii Sudan:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursã la venitul plãtit în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare; şi
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital realizate în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenita formã, am semnat prezenta convenţie.
Semnatã la Bucureşti la 31 mai 2007, în douã exemplare originale în limba englezã.

Pentru România,
Cãtãlin Doica,
secretar de stat la Ministerul Economiei şi Finanţelor

Pentru Republica Sudan,
Ahmed Adam Salim,
secretar general la Camera Impozitãrii

--------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016