Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
-----------
*) Traducere.
Statele pãrţi la prezenta Convenţie,
În dorinta de a codifica regulile de drept internaţional relative la marea libera,
Recunoscând ca dispoziţiile de mai jos, adoptate de Conferinţa Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului marii, ţinuta la Geneva între 24 februarie - 27 aprilie 1958, sunt în esenta declarative a principiilor stabilite de dreptul internaţional,
Au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii:
ART. 1
Prin "marea libera" se înţelege acea parte a marii care nu aparţine marii teritoriale sau apelor interioare ale unui Stat.
ART. 2
Marea libera fiind deschisã tuturor naţiunilor, nici un Stat nu poate în mod legitim sa pretindã supunerea unei pãrţi oarecare din aceasta suveranitãţii sale. Libertatea marii libere se exercita în condiţiile determinate de prezentele articole şi alte reguli de drept internaţional. Pentru Statele riverane sau neriverane, ea include mai ales:
1) libertatea navigaţiei;
2) libertatea pescuitului;
3) liberatatea de a pune cabluri şi conducte petroliere submarine;
4) libertatea de survol.
Aceste libertãţi, precum şi alte libertãţi recunoscute de principiile generale ale dreptului internaţional sunt exercitate de toate Statele ţinând seama în mod raţional de interesul pe care marea libera îl reprezintã pentru celelalte State.
ART. 3
1. Pentru a se bucura de libertãţile marii în condiţii egale cu Statele riverane, Statele lipsite de litoral trebuie sa aibã acces liber la mare. În acest scop, Statele situate între mare şi un stat lipsit de litoral, vor acorda, potrivit unei înţelegeri comune şi în conformitate cu condiţiile internaţionale în vigoare:
a) Statului lipsit de litoral, tranzit liber pe teritoriile lor, pe baza de reciprocitate;
b) navelor arborand pavilionul unui Stat, un tratament egal cu acela al propriilor nave sau al navelor oricãrui Stat în ceea ce priveşte accesul în porturile maritime şi folosirea lor.
2. Statele situate între mare şi un Stat lipsit de litoral vor reglementa de comun acord cu acesta din urma, toate chestiunile relative la libertatea de tranzit şi la egalitatea de tratament în porturi, în cazul când aceste State nu ar fi deja pãrţi la convenţiile internaţionale în vigoare, ţinând seama de drepturile Statului riveran sau de tranzit şi de particularitãţile Statului fãrã litoral.
ART. 4
Navele oricãrui Stat, riveran sau neriveran, au dreptul sa navigheze în marea libera sub pavilionul acestuia.
ART. 5
1. Fiecare Stat fixeazã condiţiile potrivit cãrora el acorda navelor naţionalitatea sa, precum şi condiţiile de înmatriculare şi dreptul de a purta pavilionul sau. Trebuie sa existe o legatura substantiala între Stat şi Nava; Statul trebuie mai ales sa-şi exercite în mod efectiv jurisdicţia şi controlul în domeniile tehnic, administrativ şi social, asupra navelor care poarta pavilionul sau.
2. Fiecare Stat elibereazã navelor cãrora le-a acordat dreptul de a purta pavilionul sau documente în acest scop.
ART. 6
1. Navele navigheaza sub pavilionul unui singur Stat şi sunt supuse jurisdicţiei exclusive a acestuia în marea libera, în afarã cazurilor excepţionale prevãzute în mod expres de tratatele internaţionale sau prin prezentele articole. Nici o schimbare de pavilion nu poate sa intervinã în cursul unei cãlãtorii sau unei escale, în afarã de cazul de transfer real al proprietãţii sau de schimbare a înmatriculãrii.
2. Nava care navigheaza sub pavilioanele a doua sau mai multe State, de care se foloseşte la alegerea sa, nu se poate prevala, fata de orice Stat terţ, de nici una din aceste nationalitati şi poate sa fie asimilatã unei nave fãrã naţionalitate.
ART. 7
Dispoziţiile articolelor precedente nu prejudiciazã cu nimic problema navelor afectate serviciului oficial al unei organizaţii interguvernamentale purtând pavilionul organizaţiei.
ART. 8
1. Navele de rãzboi se bucura în marea libera de imunitate completa de jurisdicţie fata de orice Stat, cu excepţia Statului pavilionului.
2. În sensul prezentelor articole, expresia "nava de rãzboi" desemneazã o nava aparţinând marinei de rãzboi a unui Stat şi care poarta semnele exterioare distinctive ale navelor de rãzboi de naţionalitatea sa. Comandantul trebuie sa fie în serviciul Statului, numele sau trebuie sa figureze pe lista ofiţerilor flotei militare şi echipajul trebuie sa fie supus regulilor disciplinei militare.
ART. 9
Navele aparţinând unui Stat sau folosite de el şi afectate numai unui serviciu guvernamental necomercial se bucura în marea libera de imunitate completa de jurisdicţie fata de orice Stat, cu excepţia Statului pavilionului.
ART. 10
1. Orice Stat este obligat sa ia mãsurile necesare, cu privire la navele care poarta pavilionul sau, pentru a asigura securitatea în mare, mai ales în ceea ce priveşte:
a) folosirea semnalelor, întreţinerea comunicaţiilor şi prevenirea abordajelor;
b) componenta şi condiţiile de munca ale echipajelor, ţinând seama de actele internaţionale în materie de munca;
c) construcţia şi echiparea navei şi posibilitatea ei de a pluti pe mare.
2. Prescriind aceste mãsuri, fiecare Stat este obligat sa se conformeze normelor internaţionale general acceptate şi sa ia toate mãsurile necesare pentru a le asigura respectarea.
ART. 11
1. În cazul unui abordaj sau oricãrui alt incident de navigaţie privind o nava în marea libera, de natura sa angajeze responsabilitatea penalã sau disciplinarã a cãpitanului sau a oricãrei alte persoane în serviciul navei, nici o urmãrire penalã sau disciplinarã nu poate sa fie începutã contra acestor persoane decât înaintea autoritãţilor judiciare sau administrative, fie ale Statului pavilionului, fie ale Statului a cãrui cetãţenie o au aceste persoane.
2. În materie disciplinarã, Statul care a eliberat un brevet de comandant sau un certificat de capacitate este singurul competent sa pronunţe, conform procedurii legale corespunzãtoare, retragerea acestor titluri, chiar dacã titularul nu are cetãţenia Statului care le-a eliberat.
3. Nici o sechestrare sau reţinere chiar pentru mãsuri de instrucţie nu poate sa fie ordonatã de alte autoritãţi decât acelea ale Statului pavilionului.
ART. 12
1. Orice Stat este ţinut sa oblige capitanul unei nave care navigheaza sub pavilionul sau, atât cat capitanul poate sa facã aceasta fãrã sa punã în primejdie serioasã nava, echipajul sau pasagerii:
a) de a acorda asistenta oricãrei persoane aflate în mare, în pericol de pieire;
b) de a se indrepta cu toatã viteza posibila în ajutorul persoanelor în primejdie, dacã este informat de nevoia lor de ajutor, în mãsura în care se poate conta în mod rezonabil pe aceasta acţiune din partea sa;
c) de a acorda, dupã un abordaj, asistenta celeilalte nave, echipajului şi pasagerilor acesteia şi, în mãsura posibilului, de a indica celeilalte nave numele propriei sale nave, portul sau de înmatriculare şi portul cel mai apropiat la care va ajunge.
2. Toate Statele riverane vor favoriza crearea şi întreţinerea unui serviciu corespunzãtor şi eficace de cercetare şi de salvare pentru a asigura securitatea în mare şi deasupra marii şi vor încheia în acest scop, dacã este cazul, acorduri regionale de colaborare mutuala cu Statele vecine.
ART. 13
Orice Stat este obligat sa ia mãsuri eficace pentru a impiedica şi pedepsi transportul sclavilor pe vasele autorizate sa abordeze pavilionul sau şi pentru a impiedica uzurparea pavilionului sau în acest scop. Orice sclav care se refugiaza pe o nava oricare ar fi pavilionul acesteia, este liber "ipso facto".
ART. 14
Toate Statele trebuie sa colaboreze, în mãsura posibilului, la reprimarea pirateriei în marea libera sau în orice alt loc care nu este sub jurisdicţia vreunui Stat.
ART. 15
Constituie piraterie actele mai jos enumerate:
1) Orice act ilegal de violenta, de detenţiune sau orice jefuire comisã pentru scopuri personale de echipajul sau pasagerii unei nave particulare sau ai unei aeronave particulare şi îndreptate:
a) impotriva unei alte nave sau aeronave, în marea libera, sau impotriva persoanelor sau bunurilor de la Bordul acestora;
b) impotriva unei nave sau aeronave, persoanelor sau bunurilor, într-un loc care nu este sub jurisdicţia vreunui Stat.
2) Toate actele de participare voluntara la folosirea unei nave sau aeronave, când acela care le comite are cunostinta de faptele care dau acestei nave sau aeronave caracterul unei nave sau aeronave-pirat;
3) Orice acţiune care are ca scop sa incite la comiterea actelor definite în alineatele 1 sau 2 din prezentul articol sau este întreprinsã cu intenţia de a le usura.
ART. 16
Actele de piraterie, astfel cum sunt definite la articolul 15, sãvârşite de o nava de rãzboi sau de o nava sau aeronava de Stat al carei echipaj razvratit a preluat controlul navei sau aeronavei, sunt asimilate actelor comise de o nava particularã.
ART. 17
Sunt considerate ca nave sau aeronave-pirat navele sau aeronavele destinate, de persoanele sub controlul cãrora se gãsesc efectiv, sa comita unul din actele menţionate la articolul 15. În aceeaşi situaţie se considera şi navele sau aeronavele care au servit la comiterea unor astfel de acte, atâta timp cat ele rãmân sub controlul persoanelor vinovate de aceste acte.
ART. 18
O nava sau aeronava poate sa-şi menţinã naţionalitatea cu toatã transformarea sa într-o nava sau aeronava-pirat. Menţinerea sau pierderea naţionalitãţii sunt determinate în conformitate cu legea Statului care i-a conferit aceasta naţionalitate.
ART. 19
Orice Stat poate sa sechestreze o nava sau aeronava-pirat, sau o nava capturata în urma actelor de piraterie şi care este în mana piratilor, sa aresteze persoanele şi sa sechestreze bunurile care se gãsesc la bordul acestei nave sau aeronave în marea libera sau în orice alt loc care nu este sub jurisdicţia vreunui Stat. Tribunalele Statului care a efectuat sechestrarea pot sa se pronunţe asupra pedepselor de aplicat, precum şi asupra mãsurilor de luat în ceea ce priveşte navele, aeronavele sau bunurile, sub rezerva drepturilor persoanelor terţe de buna credinţa.
ART. 20
Când sechestrarea unei nave sau aeronave suspecte de piraterie a fost efectuatã fãrã un motiv întemeiat Statul care a reţinut nava sau aeronava este rãspunzãtor fata de Statul a cãrui naţionalitate o are nava sau aeronava de orice pierdere sau paguba cauzate de sechestrare.
ART. 21
Orice sechestrare pentru motive de piraterie nu poate sa fie executatã decât de navele de rãzboi sau de aeronavele militare, sau de alte nave sau aeronave afectate unui serviciu public şi autorizate în acest scop.
ART. 22
1. În afarã cazurilor în care actele de amestec sunt bazate pe drepturi acordate printr-un tratat, o nava de rãzboi care intalneste în marea libera o nava de comerţ strãinã nu este indreptatita sa o supunã controlului decât numai dacã are vreun motiv întemeiat de a banui ca aceasta nava:
a) se ocupa cu pirateria, sau
b) se ocupa cu vânzarea sclavilor, sau
c) arborand un pavilion strãin sau refuzând sa înalte pavilionul sau, este în realitate o nava având aceeaşi naţionalitate cu nava de rãzboi.
2. În toate cazurile prevãzute la alineatele a, b şi c, nava de rãzboi poate sa procedeze la verificarea documentelor care autoriza purtarea pavilionului. În acest scop, ea poate trimite la nava suspecta o ambarcatiune sub comanda unui ofiţer. Dacã, dupã verificarea documentelor, banuielile continua, ea poate sa procedeze la o examinare ulterioara, la bordul vasului, care trebuie sa fie efectuatã cu toatã consideraţia posibila.
3. Dacã banuielile nu sunt gãsite ca întemeiate şi nava reţinutã n-a comis nici un act care sa le justifice, ea trebuie sa fie indemnizata de orice pierdere sau paguba.
ART. 23
1. Urmãrirea unei nave strãine poate sa fie întreprinsã dacã autoritãţile competente ale Statului riveran au motive întemeiate sa creadã ca aceasta nava a contravenit legilor şi regulamentelor acestui Stat. Aceasta urmãrire trebuie sa înceapã când nava strãinã sau una din ambarcatiunile sale se afla în apele interioare, în marea teritorialã sau în zona contigua a Statului care întreprinde urmãrirea şi nu poate sa fie continuatã dincolo de limitele marii teritoriale sau zonei contigui decât cu condiţia sa nu fie întreruptã. Nu este necesar ca nava care ordonã oprirea unei nave strãine ce navigheaza în marea teritorialã sau în zona contigua sa se gãseascã de asemenea în limitele marii teritoriale sau zonei contigui în momentul când nava vizata primeşte ordinul de oprire. Dacã nava strãinã se gãseşte într-o zona contigua, astfel cum este definitã la articolul 24 al Convenţiei asupra marii teritoriale şi zonei contigui, urmãrirea nu poate sa fie începutã decât pentru o cauza de violare a drepturilor care urmau sa fie protejate prin instituirea acestei zone.
2. Dreptul de urmãrire înceteazã din momentul în care nava urmãritã intra în marea teritorialã a tarii cãreia îi aparţine sau în aceea a unui stat terţ.
3. Urmãrirea nu se considera începutã decât cu condiţia ca nava care urmãreşte sa se fi asigurat, prin mijloacele utilizabile de care dispune, ca nava urmãritã sau una din ambarcatiunile sale sau alte ambarcatiuni care acţioneazã împreunã şi folosesc nava urmãritã ca nava-baza, se gãsesc în interiorul limitelor marii teritoriale sau, dacã este cazul, în zona contigua. Urmãrirea nu poate sa fie începutã, decât dupã emiterea unui semnal de oprire, vizual sau sonor, dat la o distanta care sa permitã navei vizate sa-l vada sau sa-l auda.
4. Dreptul de urmãrire nu poate sa fie exercitat decât de navele de rãzboi sau de aeronavele militare sau alte nave sau aeronave afectate unui serviciu public şi special autorizate în acest scop.
5. În cazul unei urmãriri efectuate de o aeronava:
a) dispoziţiile paragrafelor 1-3 din prezentul articol se aplica "mutatis mutandis" acestui mod de urmãrire;
b) aeronava care da ordinul de oprire trebuie ea însãşi sa urmãreascã activ nava pana ce o nava sau aeronava a Statului riveran, avertizata de aeronava, soseste la fata locului pentru a continua urmãrirea, afarã de cazul când aeronava nu poate ea însãşi sa opreascã nava. Pentru a justifica controlul unei nave în marea libera, nu este suficient ca nava sa fi fost doar reperata de aeronava, ca ar fi comis o infracţiune sau ca fiind suspecta de infracţiune, dacã în acelaşi timp nu i s-a cerut sa se opreascã şi n-a fost urmãritã de aeronava însãşi sau de alte aeronave sau nave care sa continue urmãrirea fãrã întrerupere.
6. Eliberarea unei nave reţinute într-un loc aflat sub jurisdicţia unui Stat şi escortata cãtre un post al acestui Stat, în vederea unei examinari de cãtre autoritãţile competente, nu poate sa fie cerutã numai pentru faptul ca nava şi escorta sa au traversat o parte a marii libere când împrejurãrile au fãcut necesarã aceasta traversare.
7. Dacã o nava a fost opritã sau sechestrata în marea libera în împrejurãri care nu justifica exercitarea dreptului de urmãrire, ea trebuie sa fie indemnizata de orice pierdere sau paguba.
ART. 24
Orice stat obligat sa emita reguli cu privire la evitarea murdaririi marilor prin hidrocarburi, rãspândite de nave sau conducte petroliere sau rezultând din exploatarea solului şi subsolului submarin, ţinând seama de dispoziţiile convenţionale existente în aceasta materie.
ART. 25
1. Orice Stat este obligat sa ia mãsuri pentru evitarea murdaririi marilor datoritã aruncarii în apa a deşeurilor radioactive, ţinând seama de toate normele şi de reglementãrile care ar putea fi elaborate de organizaţiile internaţionale competente.
2. Toate statele sunt obligate sa colaboreze cu organizaţiile internaţionale competente în adoptarea mãsurilor tinzând la evitarea murdariei marilor sau a spaţiului aerian de deasupra rezultând din orice activitãţi care comporta întrebuinţarea de materiale radioactive sau de alţi agenţi vatamatori.
ART. 26
1. Orice stat are dreptul sa punã cabluri şi conducte petroliere submarine pe fundul marii libere.
2. Statutul riveran nu poate sa împiedice punerea sau întreţinerea acestor cabluri sau conducte petroliere, excepţie fãcând dreptul sau de a lua mãsuri potrivite pentru exploatarea platoului continental şi exploatarea resurselor sale naturale.
3. Punând aceste cabluri sau conducte petroliere, Statul respectiv trebuie sa ţinã seama în mod cuvenit de cablurile sau conductele petroliere deja instalate pe fundul marii. În special, el nu trebuie sa împiedice posibilitãţile de reparare a cablurilor sau conductelor petroliere existente.
ART. 27
Orice Stat este obligat sa ia mãsurile legislative necesare pentru ca ruperea sau deteriorarea unui cablu submarin în marea libera de cãtre o nava purtând pavilionul sau, sau de o persoana supusã jurisdicţiei sale, facuta în mod intentionat sau prin neglijenţa culpabilã şi care ar putea sa aibã ca rezultat întreruperea sau împiedicarea comunicaţiilor telegrafice sau telefonice, precum şi ruperea sau deteriorarea în aceleaşi condiţii a unui cablu de inalta tensiune sau a unei conducte petroliere submarine, sa constituie infracţiuni posibile de sancţionare. Aceasta dispoziţie nu se aplica ruperilor sau deteriorarilor ai cãror autori nu ar fi avut decât scopul legitim de a-şi proteja viata sau securitatea navei lor, dupã ce au luat toate mãsurile necesare pentru a evita aceste ruperi sau deteriorãri.
ART. 28
Orice Stat este obligat sa ia mãsurile legislative necesare pentru ca persoanele supuse jurisdicţiei sale care sunt proprietari ai unui cablu sau ai unei conducte petroliere în marea libera şi care, prin punerea sau repararea acestui cablu sau conducte petroliere, sa suporte cheltuielile de reparatie.
ART. 29
Orice Stat este obligat sa ia mãsurile legislative necesare pentru ca proprietarii navelor care pot sa dovedeascã ca au sacrificat o ancora, o plasa sau o alta unealta de pescuit pentru a nu aduce pagube unui cablu sau unei conducte petroliere submarine sa fie indemnizati de cãtre proprietarul cablului sau conductei, cu condiţia ca în prealabil ei sa fi luat toate mãsurile de precautii rationale.
ART. 30
Dispoziţiile prezentei Convenţii nu aduc atingere convenţiilor sau altor acorduri internaţionale în vigoare în raporturile între Statele pãrţi la aceste convenţii sau acorduri.
ART. 31
Prezenta Convenţie va fi deschisã pentru semnare, pana la 31 octombrie 1958, tuturor Statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau ale unei instituţii specializate, precum şi oricãrui alt Stat invitat de Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite sa devinã parte la Convenţie.
ART. 32
Prezenta Convenţie va fi ratificatã. Instrumentele de ratificare vor fi depuse Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 33
Prezenta Convenţie va fi deschisã aderãrii oricãrui Stat aparţinând uneia din categoriile menţionate la articolul 31. Instrumentele de aderare vor fi depuse Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 34
1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la data depunerii la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de al douãzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare din Statele care vor ratifica sau adera la Convenţie dupã depunerea celui de al douãzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare, Convenţia va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la depunerea, de cãtre acest Stat, a instrumentului sau de ratificare sau de aderare.
ART. 35
1. Dupã expirarea unei perioade de cinci ani începând de la data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare, o cerere de revizuire a prezentei Convenţii va putea fi oricând formulatã, de oricare Parte Contractantã, printr-o notificare scrisã adresatã Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite hotãrãşte asupra mãsurilor ce urmeazã sa fie luate, dacã este cazul, în legatura cu aceasta cerere.
ART. 36
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite notifica tuturor Statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi celorlalte State vizate în articolul 31:
a) semnarea prezentei Convenţii şi depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare, conform articolelor 31, 32 şi 33;
b) data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare, conform articolului 34;
c) cererile de revizuire prezentate conform articolului 35.
ART. 37
Originalul prezentei Convenţii, ale carei texte englez, chinez, spaniol, francez şi rus sunt deopotrivã valabile, va fi depus la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate conforme tuturor Statelor indicate în articolul 31.
Drept care plenipotenţiarii subsemnati, în mod cuvenit autorizaţi de guvernele respective, au semnat prezenta Convenţie.
Încheiatã la Geneva, la douãzeci şi noua aprilie una mie noua sute cincizeci şi opt.
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
