Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   CONVENTIE din 23 septembrie 1987  intre Guvernul Republicii Socialiste Romania si Guvernul Republicii Tunisiene privind evitarea dublei impuneri asupra veniturilor si averii    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

CONVENTIE din 23 septembrie 1987 intre Guvernul Republicii Socialiste Romania si Guvernul Republicii Tunisiene privind evitarea dublei impuneri asupra veniturilor si averii

EMITENT: CONSILIUL DE STAT
PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 60 din 24 decembrie 1987

Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Tunisiene,
în dorinta de a promova şi întãri relaţiile economice între cele doua tari pe baza egalitãţii în drepturi, respectãrii principiilor suveranitãţii şi independentei naţionale, neamestecului în treburile interne avantajului reciproc,

au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii:

ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unui stat contractant sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe avere percepute în contul fiecãruia dintre statele contractante, al unitãţilor lor administrativ - teritoriale sau al colectivitãţilor locale ale acestora, indiferent de sistemul de percepere.
2. Sînt considerate impozite pe venit şi pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totalã sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile sau imobile, precum şi impozitele asupra creşterii valorii averii.
3. Impozitele actuale care cad sub incidenta prezentei convenţii sînt urmãtoarele:
a) În ce priveşte România:
- impozitul pe veniturile persoanelor fizice şi persoanelor juridice;
- impozitul pe veniturile societãţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice romane şi a partenerilor strãini;
- impozitul pe veniturile din activitãţi agricole (denumite în continuare impozite romane);
b) în ce priveşte Tunisia:
- impozitul pe beneficiile industriale şi comerciale;
- impozitul pe beneficiile societãţilor;
- impozitul pe beneficiile profesiilor necomerciale;
- impozitul pe retribuţii, salarii, pensii şi rente viagere;
- impozitul asupra creşterii valorii bunurilor imobiliare;
- impozitul asupra veniturilor din valori mobiliare;
- impozitul pe veniturile din creanţe, depozite, cauţiuni şi conturi curente (I.R.C.);
- contribuţia pentru solidaritate;
- contribuţia personalã de stat (denumite în continuare impozite tunisiene).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor identice sau similare care se vor adauga impozitelor existente sau care le vor înlocui. Autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica modificãrile importante aduse legislaţiei fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã, dupã context, România sau Tunisia;
b) termenul România înseamnã Republica Socialistã România şi, folosit în sens geografic, desemneazã teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv marea sa teritorialã, precum şi zona economicã exclusiva şi platoul continental asupra cãrora România exercita, în conformitate cu dreptul internaţional şi propria sa legislaţie, drepturi suverane privind explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale existente în apele marii, pe fundul şi în subsolul acesteia;
c) termenul Tunisia înseamnã teritoriul Republicii Tunisiene şi zonele adiacente apelor teritoriale ale Tunisiei asupra cãrora, în conformitate cu dreptul internaţional, Tunisia poate exercita drepturi în ce priveşte fundul marii, subsolul marin şi resursele naturale ale acestora;
d) termenul persoana înseamnã persoanele fizice, societãţile şi orice alte grupãri de persoane;
e) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice entitate consideratã ca persoana juridicã în vederea impozitãrii;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul nationali înseamnã:
- în cazul României, toate persoanele fizice care poseda cetãţenia romana şi toate persoanele juridice sau alte entitãţi constituite în conformitate cu propria sa legislaţie:
- în cazul Tunisiei, toate persoanele fizice care poseda naţionalitatea tunisianã şi toate persoanele juridice sau alte entitãţi constituite în conformitate cu propria sa legislaţie;
h) expresia trafic internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava sau o aeronava exploatate de o întreprindere care are locul conducerii efective într-unul din statele contractante, cu excepţia cazului cînd un astfel de transport este efectuat numai între doua locuri situate în celãlalt stat contractant;
i) expresia autoritate competenta înseamnã:
(1) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat legal;
(2) în cazul Tunisiei, ministrul planului şi finanţelor sau reprezentantul sau autorizat legal.
2. În ce priveşte aplicarea convenţiei de cãtre fiecare dintre statele contractante, orice termen care nu este altfel definit va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferita, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplica.
ART. 4
Domiciliu fiscal
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant indica orice persoana care, în virtutea legislaţiei acelui stat, este subiect de impunere în acel stat datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau oricãrui alt criteriu de natura similarã.
2. Cînd, conform prevederilor paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci acest caz se rezolva dupã urmãtoarele reguli:
a) persoana va fi consideratã rezidenţã a statului în care dispune de o locuinta permanenta. Dacã dispune de cîte o locuinta permanenta în fiecare dintre statele contractante, ea va fi consideratã rezidenţã a statului cu care legãturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã nu dispune de o locuinta permanenta în nici unul dintre state, atunci va fi consideratã rezidenţã a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau dacã nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul din ele, va fi consideratã rezidenţã a statului a cãrui cetãţenie sau naţionalitate o are;
d) dacã aceasta persoana are cetãţenia sau naţionalitatea ambelor state sau dacã nu are cetãţenia sau naţionalitatea nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante rezolva problema de comun acord.
3. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, ea este consideratã rezidenţã a statului unde este situat sediul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indica un loc fix de afaceri, în care întreprinderea exercita, în totalitate sau în parte, activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;
g) un şantier de construcţii sau de montaj a cãrui durata depãşeşte 6 luni.
3. Nu se considera sediu permanent:
a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii de mãrfuri aparţinînd întreprinderii;
b) pãstrarea mãrfurilor aparţinînd întreprinderii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii;
c) pãstrarea mãrfurilor aparţinînd întreprinderii numai în scopul de a fi prelucrate de cãtre o alta întreprindere;
d) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a cumpara produse sau mãrfuri ori de a stringe informaţii pentru întreprindere;
e) menţinerea, de întreprindere, a unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informaţii, pentru cercetãri ştiinţifice sau activitãţi analoage care au un caracter preparator sau auxiliar.
4. O persoana - alta decît un agent cu statut independent în sensul paragrafului 5 -, care activeazã într-unul din statele contractante în contul unei întreprinderi din celãlalt stat contractant, se considera sediu permanent în primul stat contractant dacã dispune în acest prim stat de puteri pe care le exercita în mod obişnuit, care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, cu excepţia cazului cînd activitatea acestei persoane se limiteazã la cumpãrarea de mãrfuri sau de produse pentru întreprindere.
5. Nu se considera ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai pentru faptul ca aceasta îşi exercita aici activitatea prin intermediul unui curtier, al unui comisionar general sau al oricãrui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
6. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care îşi exercita activitatea în acest celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a considera vreuna din aceste societãţi ca sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri imobiliare
1. Veniturile provenind din bunuri imobile, inclusiv veniturile din exploatãri agricole sau forestiere, sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. În sensul prezentei convenţii, expresia bunuri imobile este definitã în conformitate cu legislaţia statului contractant în care sînt situate bunurile în discuţie. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile bunurilor imobile, inventarul viu şi mort al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica dispoziţiile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la redevenţe variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele maritime şi aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din arendarea ori din orice alta forma de folosire a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi, precum şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Beneficiile întreprinderilor
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afarã de cazul în care întreprinderea exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel celãlalt stat. Dacã întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care acestea sînt de atribuit acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat în acel celãlalt stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitind activitãţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al cãrui sediu permanent este.
3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sînt admise la scãdere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla sediul permanent sau în alta parte.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent sa fie determinate prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei pãrţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu impiedica acest stat contractant sa determine beneficiile impozabile în conformitate cu repartiţia uzualã; totuşi metoda de repartizare adoptatã trebuie sa fie, ca rezultat, în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acesta a cumpãrat mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive valabile şi suficiente de a proceda altfel.
7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sînt afectate de dispoziţiile prezentului articol.
8. Participãrile unui asociat la beneficiile unei întreprinderi constituite sub forma unei "societãţi de fapt" sau a unei "asociaţii în participaţie" sînt impozabile numai în statul în care respectiva întreprindere are un sediu permanent.
ART. 8
Întreprinderi de transport
1. Beneficiile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau a aeronavelor sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacã locul conducerii efective al unei întreprinderi de transporturi navale se afla la bordul unei nave, acest loc se considera situat în statul contractant în care este situat portul de înregistrare a navei sau, dacã nu exista un atare port, în statul în care cel care exploateazã nava este rezident.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica, de asemenea, în mod corespunzãtor, beneficiilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la un organism internaţional de transporturi.
4. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1 ale prezentului articol şi ale art. 7, beneficiile obţinute din exploatarea navelor sau a aeronavelor unei întreprinderi a unui stat contractant pentru transporturi exclusiv între puncte situate pe teritoriul unui stat contractant sînt impozabile în acest stat.
ART. 9
Întreprinderi asociate
Atunci cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau cînd
b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant
şi cînd, şi în unul şi în celãlalt caz, cele doua întreprinderi sînt legate, în relaţiile lor financiare sau comerciale, prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficiile care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost obţinute de cãtre una din întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinta.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate rezidenţã a unui stat contractant cãtre o persoana rezidenţã a celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dividende sînt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat; impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 12 la suta din suma bruta a dividendelor.
Dispoziţiile acestui paragraf nu privesc impozitarea societãţii pentru beneficiile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende folosit în prezentul articol indica veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni sau din drepturi de folosinta, din pãrţi miniere, din pãrţi de fondator sau alte pãrţi de beneficiu, cu excepţia creanţelor, ca şi veniturile din alte pãrţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant în care este rezident societatea distribuitoare a dividendelor. În acest context, beneficiile repartizate de societãţile mixte subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cînd beneficiarul de dividende, rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant, în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, un sediu permanent sau o baza fixa de care este legatã efectiv participarea generatoare de dividende. În aceste situaţii se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Dacã o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acest celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acestui celãlalt stat, cu excepţia cazului cînd aceste dividende sînt plãtite unui rezident din acest celãlalt stat sau cînd participarea generatoare de dividende este legatã în mod efectiv de un sediu stabil sau de o baza fixa situate în acest celãlalt stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite reprezintã, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celãlalt stat.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dobinzi sînt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat; dacã persoana care primeşte dobânzile este beneficiara efectivã a acestora, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma bruta a dobinzilor.
Dispoziţiile primului alineat al paragrafului 2 al prezentului articol nu se aplica dobinzilor la creditele acordate şi garantate, direct sau indirect, de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorialã, o colectivitate localã sau un organism public (inclusiv instituţiile financiare sau bãncile de stat).
3. Termenul dobinzi folosit în prezentul articol indica veniturile din creanţe de orice fel, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de clauza participãrii la beneficiile debitorului şi anume veniturile din efecte publice şi din obligaţiile la împrumuturi, inclusiv primele şi premiile legate de aceste titluri, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate de legislaţia fiscalã a statului din care provin veniturile. Penalizãrile pentru plata cu intirziere nu sînt considerate dobinzi în sensul prezentului articol.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica în cazul cînd beneficiarul efectiv al dobinzilor, rezident al unui stat contractant, exercita în celãlalt stat contractant, din care provin dobinzile, fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu permanent, fie o activitate independenta prin intermediul unei baze fixe situate în acel celãlalt stat, şi de care sînt legate efectiv creanţele generatoare de dobinzi. În aceste situaţii se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Dobinzile sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd plãtitorul lor este acest stat, o unitate administrativ-teritorialã, o colectivitate localã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, cînd plãtitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa pentru care a fost contractatã creanta generatoare de dobinzi şi acestea se suporta de sediul permanent sau de baza fixa respectiva, atunci dobinzile sînt considerate ca provenind din statul contractant în care sînt situate sediul permanent sau baza fixa.
6. Dacã, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau a relaţiilor pe care şi unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma dobinzilor plãtite, ţinînd seama de creanta pentru care sînt datorate, depãşeşte pe cea asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant şi tinindu-se seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 12
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant.
2. Totuşi, aceste comisioane sînt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat; dacã persoana care primeşte comisioanele este beneficiara efectivã a acestora, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 4 la suta din suma bruta a comisioanelor.
3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol indica remuneraţiile plãtite oricãrei persoane pentru serviciile prestate în calitate de intermediar, comisionar general sau oricãrei alte persoane asimilate unui intermediar sau comisionar de cãtre legislaţia fiscalã a statului din care provine o astfel de suma.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica în cazul cînd beneficiarul efectiv al comisioanelor, rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant, din care provin comisioanele, un sediu permanent de care sînt legate efectiv comisioanele. În aceste situaţii se aplica prevederile art. 7.
5. Comisioanele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd plãtitorul lor este acest stat, o unitate administrativ-teritorialã, o colectivitate localã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, cînd plãtitorul comisioanelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent pentru care a fost contractatã obligaţia de a plati comisioanele şi acestea se suporta de sediul permanent respectiv, atunci comisioanele sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Dacã, urmare a relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau a relaţiilor pe care şi unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma comisioanelor plãtite, ţinînd seama de serviciile pentru care sînt datorate, depãşeşte pe cea asupra cãreia ar fi convenit plãtitorul şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a comisioanelor rãmîne impozabili conform legislaţiei fiecãrui stat contractant şi tinindu-se seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 13
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant.
2. Totuşi, aceste redevenţe sînt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat; dacã persoana care primeşte redevenţele este beneficiara efectivã a acestora, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 12 la suta din suma bruta a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol indica remuneraţiile de orice fel plãtite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele de cinematograf şi filmele şi benzile destinate televiziunii sau radiodifuziunii, a unui brevet de invenţie, a unei mãrci de fabrica sau de comerţ, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secrete, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţiile relative la experienta cistigata în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific, precum şi remuneraţiile obţinute din acordarea de asistenta tehnica şi din folosirea studiilor tehnice sau economice.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica în cazul cînd beneficiarul efectiv al redevenţelor, rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, un sediu permanent sau o baza fixa de care sînt legate efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe. În aceste situaţii se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd plãtitorul lor este acest stat, o unitate administrativ-teritorialã, o colectivitate localã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, cînd plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe şi acestea se suporta de sediul permanent sau de baza fixa respectiva, atunci redevenţele sînt considerate ca provenind din statul contractant în care sînt situate sediul permanent sau baza fixa.
6. Dacã, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau a relaţiilor pe care şi unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma redevenţelor plãtite, ţinînd seama de serviciul pentru care sînt datorate, depãşeşte pe cea asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant şi tinindu-se seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 14
Cistiguri din înstrãinãri de bunuri
1. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a bunurilor mobile ţinînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv asemenea cistiguri provenind din înstrãinarea acestui sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe sînt impozabile în acest celãlalt stat.
3. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît cele menţionate la paragraf 1 şi 2, sînt impozabile numai în statul contractant al cãrui rezident este cedentul.
4. Cistigurile provenind din înstrãinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional, precum şi a bunurilor mobile necesare exploatãrii acestor mijloace de transport, sînt impozabile numai în statul contractant în care, în virtutea prevederilor art. 8, sînt impozabile beneficiile obţinute din asemenea activitãţi.
ART. 15
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi independente cu caracter analog sînt impozabile numai în acest stat. Totuşi, aceste venituri sînt impozabile în celãlalt stat contractant în urmãtoarele cazuri:
a) dacã cel în cauza dispune în mod obişnuit celãlalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activitãţilor sale; în acest caz este impozabilã în celãlalt stat contractant numai partea din venituri care este de atribuit acelei baze fixe; sau
b) dacã şederea în celãlalt stat contractant este pe o perioada sau pe perioade cu durata totalã egala sau mai mare de 183 de zile în timpul unui an fiscal.
2. Expresia profesii independente cuprinde în special activitãţi independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiei de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist sau contabil.
ART. 16
Profesii dependente
1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã sînt impozabile numai în acest stat, cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitatã de celãlalt stat contractant. Dacã activitatea este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite cu acest titlu sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã exercitatã în celãlalt stat contractant sînt impozabile numai în primul stat contractant dacã:
a) beneficiarul rãmîne în celãlalt stat o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat; şi
b) remuneraţiile sînt plãtite de o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã, care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi
c) sarcina remuneraţiilor nu este suportatã de cãtre un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã exercitatã la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional sînt impozabile în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 17
Remuneraţiile membrilor consiliilor de administraţie sau de conducere
Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare primite de cãtre un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administraţie sau de conducere al unei societãţi rezidente în celãlalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant.
ART. 18
Artişti şi sportivi
1. Prin derogare de la prevederile art. 15 şi 16, veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine din activitãţi personale desfãşurate în celãlalt stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum ar fi artist de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune, sau de interpret muzical ori în calitate de sportiv, sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Cînd veniturile provenind din activitãţile personale ale artistului de spectacole sau sportivului nu revin artistului sau sportivului, ci altei persoane, aceste venituri, prin derogare de la dispoziţiile art. 7, 15 şi 16, sînt impozabile în statul contractant în care se desfãşoarã activitatea artistului sau sportivului.
3. Veniturile realizate cu ocazia activitãţilor desfãşurate în cadrul schimburilor culturale stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele doua state contractante sînt scutite de impozit.
ART. 19
Pensii
Sub rezerva dispoziţiilor art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca desfasurata anterior sînt impozabile numai în acest stat.
ART. 20
Funcţii guvernamentale
1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorialã sau de o colectivitate localã din acel stat unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, acelei unitãţi sau acelei colectivitãţi sînt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi, aceste remuneraţii sînt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sînt prestate în acel stat şi dacã persoana fizica este rezidenţã a acelui stat şi:
(i) are cetãţenia sau naţionalitatea acelui stat, sau
(ii) nu a devenit rezidenţã a acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
a) Pensiile plãtite de cãtre un stat contractant, o unitate administrativ - teritorialã sau o colectivitate localã din acel stat, fie direct, fie prin prelevarea din fondurile pe care le-a constituit, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, acelei unitãţi sau acelei colectivitãţi sînt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi, aceste pensii sînt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana fizica este un rezident al acestui stat şi dacã poseda cetãţenia sau naţionalitatea acestuia.
3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se aplica remuneraţiilor şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în cadrul unei activitãţi industriale sau comerciale desfãşurate de un stat contractant, de o unitate administrativ - teritorialã sau de o colectivitate localã din acel stat.
ART. 21
Profesori
Remuneraţiile primite de profesori şi alţi membri ai corpului didactic, rezidenţi ai unui stat contractant, care predau sau întreprind cercetãri ştiinţifice într-o universitate sau în orice alta instituţie de învãţãmînt recunoscuta oficial, în celãlalt stat contractant, pentru aceasta activitate sînt impozabile numai în acest celãlalt stat.
ART. 22
Studenţi şi stagiari
1. Sumele pe care un student sau un stagiar, care este sau a fost imediat anterior venirii sale într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant numai în scopul educãrii sau instruirii sale, le primeşte pentru întreţinere, educare sau instruire nu vor fi impuse în acest stat, cu condiţia ca aceste sume sa provinã din surse situate în afarã acestui stat.
2. Orice persoana fizica rezidenţã a unui stat contractant care se afla temporar în celãlalt stat contractant în baza unor acorduri încheiate cu guvernul acestui celãlalt stat, pentru a se perfectiona, a efectua cercetãri sau a urma studii, este scutitã de impozit în acel celãlalt stat pentru alocaţia pe care o primeşte pentru aceasta perfecţionare, cercetare sau studii pentru o perioada care nu depãşeşte trei ani.
3. Veniturile realizate de persoanele menţionate la paragrafele 1 şi 2 ale prezentului articol, rezidente ale unui stat contractant, din munca salariata pe care o presteazã în celãlalt stat contractant în vederea completãrii resurselor necesare întreţinerii lor, sînt scutite de impozit cu condiţia ca venitul anual sa nu depãşeascã doua mii dolari S.U.A. (2000) sau echivalentul acestora în moneda nationala a celor doua state contractante, pentru întregul an de impunere.
ART. 23
Impunerea averii
1. Averea constituitã din bunuri imobile, asa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilã în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. Averea constituitã din bunuri mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesii independente este impozabilã în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
3. Navele şi aeronavele exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatãrii unor astfel de mijloace de transport, sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii de transport.
4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat.
ART. 24
Alte venituri
Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant despre care nu se trateazã la articolele precedente ale prezentei convenţii sînt impozabile numai în acest stat, indiferent de unde provin.
ART. 25
Dispoziţii privind evitarea dublei impuneri
Dubla impunere va fi evitata în modul urmãtor:
1. În ce priveşte România, impozitul plãtit de un rezident al României asupra veniturilor sau averii impozitate în Tunisia, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, va fi scãzut din impozitul roman exigibil conform legislaţiei fiscale romane.
Aceasta deducere nu poate, totuşi, sa depãşeascã partea de impozit calculatã înaintea deducerii, corespunzãtoare elementelor de venit primite de acest celãlalt stat.
Beneficiile vãrsate de întreprinderile de stat romane la bugetul statului sînt considerate ca impozit roman.
2. În ce priveşte Tunisia:
a) Cînd un rezident realizeazã venituri sau deţine avere care, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, sînt impozabile în România, Tunisia deduce, din impozitul pe care îl percepe asupra veniturilor sau averii rezidentului, o suma egala cu impozitul plãtit în România.
Cu toate acestea, suma dedusã nu poate depãşi partea de impozit pe venit sau pe avere calculatã înaintea deducerii, corespunzãtoare veniturilor impozitate în România.
b) Cînd, în conformitate cu dispoziţiile convenţiei, veniturile pe care un rezident al Tunisiei le primeşte sau averea pe care o poseda sînt exceptate de impozit în Tunisia, aceasta poate, la calcularea impozitului asupra venitului sau averii rezidentului, sa ţinã seama de veniturile sau averea exceptate.
ART. 26
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant, indiferent ca sînt sau nu rezidenţi ai unuia dintre statele contractante, nu sînt supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere, diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuşi nationalii acestui celãlalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Un stat contractant nu va majorã baza impozabilã a unui rezident al unuia sau al celuilalt stat contractant, incluzind în aceasta elemente de venit care au fost deja impuse în celãlalt stat contractant, dupã expirarea termenului prevãzut de legislaţia sa nationala şi, în orice caz, dupã expirarea a patru ani de la sfîrşitul perioadei impozabile în cursul cãreia veniturile în cauza au fost realizate.
3. Impozitarea unui sediu permanent pe care întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu se va face în acest celãlalt stat în condiţii mai puţin avantajoase decît impozitarea întreprinderilor acestui celãlalt stat care desfãşoarã aceeaşi activitate.
4. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu poate fi interpretatã ca obligind unul din statele contractante sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deduceri personale, scutiri şi reduceri de impozite în funcţie de situaţia sau de sarcinile familiale pe care le acorda propriilor rezidenţi.
5. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este, în totalitate sau în parte, deţinut sau controlat, direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat contractant la nici un impozit sau obligaţie legatã de impunere, diferita sau mai împovãrãtoare decît acelea la care sînt sau vor putea fi supuse întreprinderile de acelaşi fel ale primului stat.
6. În sensul prezentului articol, termenul impozitare indica impozitele de orice natura şi denumire.
ART. 27
Procedura amiabila
1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciazã ca mãsurile luate de un stat contractant sau de fiecare din cele doua state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformã cu prezenta convenţie, el poate, independent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţilor competente ale statului al cãrui rezident este. Cazul va trebui supus celuilalt stat contractant în termen de patru ani urmãtori primei notificãri a mãsurii care atrage impozitarea ce nu este în conformitate cu prevederile convenţiei.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa dea o soluţie satisfãcãtoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri neconforme cu convenţia.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante, se vor strãdui sa rezolve, pe calea procedurii amiabile, orice dificultãţi sau dubii cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, sa se punã de acord în vederea evitãrii dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizãrii unei înţelegeri, astfel cum se prevede la paragrafele precedente. Cînd, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral de vederi, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compusa din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 28
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii sau ale legilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate prin convenţie, în mãsura în care impozitarea pe care o stabilesc nu este contrarã prevederilor convenţiei. Orice informaţie astfel obţinutã va fi ţinuta secret şi nu va fi divulgatã nici unei persoane sau autoritãţi, altele decît cele însãrcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia din statele contractante obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrarii propriei legislaţii sau practicii administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei legislaţii sau în cadrul practicii sale administrative normale sau a celei a celuilalt stat contractant;
c) de a transmite informaţii care ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial ori informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 29
Funcţionari diplomatici şi consulari
Dispoziţiile prezentei convenţii nu afecteazã privilegiile fiscale de care beneficiazã functionarii diplomatici sau consulari, precum şi ai altor reprezentante oficiale deschise de un stat contractant pe teritoriul celuilalt stat contractant în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a convenţiilor sau acordurilor speciale la care cele doua state contractante sînt pãrţi.
ART. 30
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi aprobatã în conformitate cu dispoziţiile constituţionale în vigoare în fiecare din statele contractante şi va intra în vigoare în cea de-a 30-a zi urmãtoare datei schimbului notificãrilor prin care se constata ca ambele pãrţi s-au conformat acestor prevederi.
2. Dispoziţiile prezentei convenţii sînt aplicabile:
a) în ce priveşte impozitul reţinut la sursa, asupra veniturilor plãtite nerezidentilor sau trecute în creditul acestora, cu începere de la 1 ianuarie a anului calendaristic care urmeazã celui în care ale loc schimbul instrumentelor de ratificare; şi
b) în ce priveşte celelalte impozite, pentru întregul an de impunere cu începere de la 1 ianuarie a anului calendaristic care urmeazã celui în care are loc schimbul instrumentelor de ratificare.
ART. 31
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pe o durata nedeterminatã. Fiecare stat contractant poate denunta convenţia, pe cale diplomaticã, pînã la 30 iunie inclusiv al fiecãrui an calendaristic, începînd din cel de-al cincilea an urmãtor celui în cursul cãruia aceasta a intrat în vigoare. În acest caz, aplicarea prezentei convenţii înceteazã la 31 decembrie al anului în care s-a notificat denunţarea.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma de cãtre guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.
Facuta la Tunis la 23 septembrie 1987, în doua exemplare originale, redactate fiecare în limbile romana şi franceza, cele doua texte avînd aceeaşi valoare juridicã. În caz de divergenţe în interpretarea dispoziţiilor convenţiei, textul în limba franceza are precãdere.

Pentru
Guvernul Republicii Socialiste România,
Constantin Stanca

Pentru
Guvernul Republicii Tunisiene,
Ahmed Ben Arfa

-----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016