Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 23 octombrie 2003 intre Romania si Republica Estonia pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital
EMITENT: ACT INTERNATIONAL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.126 din 30 noiembrie 2004
România şi Republica Estonia, dorind sã promoveze şi sã strângã relaţiile economice prin încheierea unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplicã persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplicã impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al autoritãţilor sale locale ori al unitãţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cãrora se aplicã prezenta convenţie sunt în special:
a) în cazul României:
(i) impozitul pe venitul realizat de persoane fizice;
(ii) impozitul pe profit;
(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;
(iv) impozitul pe venitul agricol;
(v) impozitul pe dividende;
(vi) impozitul pe clãdiri;
(vii) impozitul pe teren,
denumite în continuare impozit român;
b) în cazul Republicii Estonia:
(i) impozitul pe venit;
(ii) impozitul pe teren,
denumite în continuare impozit estonian.
4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenţã similare, care sunt stabilite dupã data semnãrii acesteia în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricãror modificãri importante aduse în legislaţiile lor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferitã:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Republica Estonia, dupã cum cere contextul;
b) termenul România înseamnã teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorialã şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mãrii teritoriale asupra cãrora România îşi exercitã suveranitatea, precum şi zona contiguã, platoul continental şi zona economicã exclusivã asupra cãrora România îşi exercitã, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţia;
c) termenul Estonia înseamnã Republica Estonia şi, când este folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul Estoniei şi orice altã zonã adiancentã apelor teritoriale ale Estoniei asupra cãreia, potrivit legislaţiei Estoniei şi în concordanţã cu legislaţia internaţionalã, pot fi exercitate drepturile Estoniei cu privire la fundul mãrii şi la subsolul acesteia şi la resursele lor naturale;
d) termenul persoanã include o persoanã fizicã, o societate şi orice altã asociere de persoane;
e) termenul societate înseamnã orice persoanã juridicã sau orice entitate care este consideratã ca o persoanã juridicã în scopul impozitãrii;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o navã sau aeronavã exploatatã de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului când asemenea navã sau aeronavã este exploatatã numai între locuri situate în celãlalt stat contractant;
h) expresia autoritate competentã înseamnã:
(i) în cazul României, ministrul finanţelor publice sau reprezentantul sãu autorizat;
(ii) în cazul Estoniei, ministrul finanţelor sau reprezentantul sãu autorizat;
i) termenul naţional înseamnã:
(i) în cazul României, orice persoanã fizicã având cetãţenia României şi orice persoanã juridicã, asociere de persoane şi orice altã entitate având statutul juridic în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;
(ii) în cazul Estoniei, orice persoanã fizicã având naţionalitatea Estoniei şi orice persoanã juridicã, parteneriat sau asociaţie având statutul juridic în conformitate cu legislaţia în vigoare în Estonia.
2. În ceea ce priveşte aplicarea prezentei convenţii în orice moment, de un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferitã, înţelesul pe care îl are la acel moment în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplicã, orice înţeles pe care îl are în legile fiscale aplicabile ale acelui stat prevalând înţelesului pe care termenul îl are în cadrul altor legi ale acelui stat.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoanã care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusã impunerii în acest stat datoritã domiciliului ori rezidenţei sale, sediului conducerii, locului înregistrãrii sau oricãrui alt criteriu de naturã similarã şi include, de asemenea, acest stat şi orice autoritate localã ori unitate administrativ-teritorialã a acestuia. Aceastã expresie, totuşi, nu include o persoanã care este supusã impozitãrii în acest stat numai pentru faptul cã realizeazã venituri din surse sau capital, situate în acest stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoanã fizicã este rezidentã a ambelor state contractante, atunci statutul sãu se determinã dupã cum urmeazã:
a) aceasta va fi consideratã rezidentã numai a statului în care are o locuinţã permanentã la dispoziţia sa; dacã dispune de o locuinţã permanentã la dispoziţia sa în ambele state, va fi consideratã rezidentã numai a statului cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul în care aceastã persoanã are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinţã permanentã la dispoziţia sa în nici unul dintre state, aceasta va fi consideratã rezidentã numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceastã persoanã locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidentã numai a statului al cãrui naţional este;
d) dacã aceastã persoanã este naţional al ambelor state sau al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoanã, alta decât o persoanã fizicã, este rezidentã a ambelor state contractante, autoritãţile competente ale acestora se vor strãdui sã rezolve problema de comun acord şi sã determine modul de aplicare a prezentei convenţii în cazul unei astfel de persoane.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã în întregime sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursalã;
c) un birou;
d) o fabricã;
e) un atelier; şi
f) o minã, un puţ petrolier sau de gaze, o carierã sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii, un proiect de construcţii, de asamblare sau de instalare ori activitãţile de supraveghere sau de consultanţã legate de acestea constituie sediu permanent numai când un asemenea şantier, proiect sau activitate dureazã o perioadã mai mare de 6 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se considerã cã nu include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitãrii, expunerii sau livrãrii de produse ori de mãrfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitãrii, expunerii sau livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrãrii de cãtre o altã întreprindere;
d) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpãrãrii de produse sau de mãrfuri ori colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfãşurãrii, pentru întreprindere, a oricãrei alte activitãţi cu caracter pregãtitor sau auxiliar;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activitãţi menţionate în subparagrafele a)-e), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultã din aceastã combinare sã aibã un caracter pregãtitor sau auxiliar.
5. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi consideratã cã are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai pentru cã aceasta vinde produse sau mãrfuri aparţinând întreprinderii, care au fost expuse în cadrul unui târg temporar sau expoziţii, la închiderea târgului ori expoziţiei menţionate.
6. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoanã - alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplicã prevederile paragrafului 7 - acţioneazã în numele unei întreprinderi şi are şi exercitã în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, aceastã întreprindere se considerã cã are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricãror activitãţi pe care persoana le exercitã pentru întreprindere, în afarã de cazul când activitãţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragrafele 4 şi 5 care, dacã sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.
7. O întreprindere nu se considerã cã are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul cã aceasta îşi exercitã activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sã acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
8. Faptul cã o societate care este rezidentã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidentã a celuilalt stat contractant sau care îşi exercitã activitatea de afaceri în celãlalt stat (printr-un sediu permanent ori în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv veniturile din agriculturã sau din exploatãri forestiere) situate în celãlalt stat contractant pot fi impuse în celãlalt stat.
2. Expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauzã sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizate în agriculturã şi exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se aplicã prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale. Navele şi aeronavele nu sunt considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplicã veniturilor obţinute din exploatarea directã, din închirierea sau din folosirea în orice altã formã a proprietãţii imobiliare.
4. Când deţinerea unor acţiuni sau a altor pãrţi sociale la o societate dã dreptul deţinãtorului acestor acţiuni sau pãrţi sociale de a beneficia de proprietãţi imobiliare deţinute de societate, venitul din folosirea directã, închirierea sau din folosirea în orice altã formã a unor asemenea drepturi poate fi impus în statul contractant în care este situatã proprietatea imobiliarã.
5. Prevederile paragrafelor 1, 3 şi 4 se aplicã, de asemenea, veniturilor provenind din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unor profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul când întreprinderea exercitã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercitã activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilã acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercitã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitând activitãţi identice sau similare în condiţii identice ori similare şi tratând cu toatã independenţa cu întreprinderea al cãrui sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul cã s-au efectuat în statul în care se aflã situat sediul permanent sau în altã parte. Aceste prevederi sunt aplicabile sub rezerva restricţiilor prevãzute de legislaţia internã a statului contractant în care sediul permanent este situat.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sã fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu împiedicã acest stat contractant sã determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie, totuşi, sã fie aceea prin care rezultatul obţinut sã fie în concordanţã cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul cã acest sediu permanent cumpãrã produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determinã în fiecare an prin aceeaşi metodã, în afarã de cazul când existã motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi navale şi aeriene
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant obţinute din exploatarea navelor sau aeronavelor în trafic internaţional sunt impozabile numai în acest stat.
2. Prevederile paragrafului 1 se aplicã, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţionalã de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participã, direct sau indirect, la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participã, direct sau indirect, la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,
şi, în oricare dintre cazuri, cele douã întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fãrã aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţã.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat şi impune în consecinţã profiturile pentru care o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în celãlalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, dacã condiţiile stabilite între cele douã întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celãlalt stat va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificãri se ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacã este necesar, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidentã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentã societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma brutã a dividendelor.
Prezentul paragraf nu afecteazã impunerea societãţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnã veniturile provenind din acţiuni sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţã, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte drepturi (inclusiv pãrţi sociale) care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia statului în care este rezidentã societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant, în care societatea plãtitoare de dividende este rezidentã, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în celãlalt stat profesii independente, printr-o bazã fixã situatã acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legãturã cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de acest sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
5. Când o societate rezidentã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plãtite unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legãturã cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent sau bazã fixã situatã în celãlalt stat, nici sã supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale acesteia, chiar dacã dividendele plãtite ori profiturile nedistribuite reprezintã în întregime sau în parte profituri ori venituri provenind din celãlalt stat.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma brutã a dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant, obţinute şi deţinute efectiv de Guvernul celuilalt stat contractant, inclusiv de autoritãţile sale locale ori de unitãţile sale administrativ-teritoriale, de Banca Naţionalã sau de orice instituţie financiarã deţinutã în întregime de acel Guvern, ori dobânzile realizate la împrumuturile garantate de acel Guvern sunt scutite de impozit în primul stat menţionat.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din titluri de creanţã de orice naturã, însoţite sau nu de garanţii ipotecare, şi în special veniturile din efecte publice şi venituri din titluri de creanţã sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţã sau obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provind dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în celãlalt stat profesii independente, printr-o bazã fixã situatã acolo, iar creanţa în legãturã cu care sunt plãtite dobânzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
6. Dobânzile se considerã cã provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este un rezident al acestuia. Totuşi, când persoana plãtitoare a dobânzilor, fie cã este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bazã fixã în legãturã cu care a fost contractatã creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportã de acest sediu permanent ori bazã fixã, atunci aceste dobânzi se considerã cã provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixã.
7. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altã persoanã, suma dobânzilor, ţinându-se seama de creanţa pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplicã numai la aceastã ultimã sumã menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestuia, dar, dacã beneficiarul efectiv al comisioanelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 2% din suma brutã a comisioanelor.
3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol înseamnã plãţi fãcute cãtre un broker, agent comisionar general sau oricãrei alte persoane asimilate unui broker ori unui agent de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant din care provin asemenea plãţi.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã o activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin comisioanele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în celãlalt stat profesii independente, printr-o bazã fixã situatã acolo, iar activitãţile pentru care se plãtesc comisioanele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
5. Comisioanele se considerã cã provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este un rezident al acestuia. Totuşi, când plãtitorul comisioanelor, fie cã este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bazã fixã de care sunt legate activitãţile care genereazã obligaţia de a plãti comisioanele şi aceste comisioane se suportã de acest sediu permanent ori bazã fixã, atunci aceste comisioane se considerã cã provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixã.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altã persoanã, suma comisioanelor, ţinându-se seama de activitãţile pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplicã numai la aceastã ultimã sumã menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar, dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma brutã a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnã plãţi de orice fel primite pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice (inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio ori de televiziune, transmisiilor destinate publicului prin satelit, cablu, fibre optice sau tehnologie similarã), orice patent, marcã de comerţ, desen sau model, plan, formulã secretã ori procedeu de fabricaţie secret sau pentru utilizarea ori dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în celãlalt stat profesii independente, printr-o bazã fixã situatã acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
5. Redevenţele se considerã cã provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este un rezident al acestui stat. Totuşi, când plãtitorul redevenţelor, fie cã este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bazã fixã de care este legatã obligaţia de a plãti redevenţele şi aceste redevenţe sunt suportate de acest sediu permanent ori bazã fixã, atunci aceste redevenţe se considerã cã provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixã.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altã persoanã, suma redevenţelor, avându-se în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplicã numai la aceastã ultimã sumã menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã, potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 14
Câştiguri de capital
1. Câştigurile sau veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţilor mobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celãlalt stat contractant, sau acţiunile la o societate al cãrei capital constã în principal în asemenea proprietãţi pot fi impuse în celãlalt stat.
2. Câştigurile provenind din înstrãinarea proprietãţii imobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare ţinând de o bazã fixã de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unor profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în celãlalt stat contractant.
3. Câştigurile realizate de o întreprindere a unui stat contractant din înstrãinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional de acea întreprindere sau a proprietãţilor mobiliare necesare exploatãrii acestor nave sau aeronave sunt impozabile numai în acest stat.
4. Câştigurile obţinute din înstrãinarea oricãror proprietãţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1-3, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
ART. 15
Profesii independente
1. Veniturile realizate de o persoanã fizicã care este rezidentã a unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat contractant. Dar aceste venituri pot fi impuse, de asemenea, în celãlalt stat contractant:
a) dacã are o bazã fixã în mod obişnuit la dispoziţia sa în celãlalt stat contractant în scopul exercitãrii activitãţilor sale, dar numai acea parte din venit care este atribuibilã acelei baze fixe;
b) dacã stã în celãlalt stat contractant o perioadã sau perioade ce depãşesc în total 183 de zile în orice perioadã de 12 luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; în acest caz, numai acea parte din venit care este obţinutã din activitãţile sale desfãşurate în celãlalt stat contractant.
2. Expresia profesii independente cuprinde în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentã a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 16
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariatã sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul când activitatea salariatã este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariatã este astfel exercitatã, remuneraţiile primite pentru aceastã activitate pot fi impuse în celãlalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariatã exercitatã în celãlalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pentru o perioadã sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în orice perioadã de 12 luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plãtite de o persoanã sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidentã a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bazã fixã pe care cel care angajeazã le are în celãlalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariatã exercitatã la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant pot fi impuse în acest stat.
ART. 17
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plãţi similare primite de un rezident al unui stat contractant, în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau al oricãrui alt organ similar al unei societãţi care este rezidentã a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în celãlalt stat.
ART. 18
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum este artistul de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpret muzical sau ca sportiv, din activitãţile sale personale desfãşurate în aceastã calitate în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în celãlalt stat.
2. Când veniturile în legãturã cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceastã calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 15 şi 16, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã veniturilor obţinute din activitãţile exercitate într-un stat contractant de un artist de spectacol sau de un sportiv dacã vizita în acel stat este în întregime sau în principal suportatã din fonduri publice ale unuia sau ale ambelor state contractante ori ale autoritãţilor lor locale sau ale unitãţilor lor administrativ-teritoriale. În acest caz, veniturile vor fi impozabile numai în statul contractant în care artistul de spectacol sau sportivul este rezident.
ART. 19
Pensii
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile, anuitãţile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariatã desfãşuratã în trecut sunt impozabile numai în acest stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, pensiile şi alte plãţi similare fãcute în cadrul legislaţiei referitoare la asigurãrile sociale a unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.
3. Termenul anuitate înseamnã o sumã determinatã, plãtibilã unei persoane fizice în mod periodic la scadenţe fixe în timpul vieţii sau în timpul unei perioade specificate ori determinabile, în virtutea unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plãţi pentru deplinã şi corespunzãtoare recompensare în bani sau în echivalent bãnesc.
ART. 20
Funcţii publice
1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plãtite de un stat contractant sau de o autoritate localã ori de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat sau autoritãţi ori unitãţi sunt impozabile numai în acesta.
b) Totuşi, aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizicã este rezidentã a acelui stat, şi:
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidentã a acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Pensiile plãtite de sau din fonduri create de un stat contractant ori de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat ori acestei autoritãţi sau acestei unitãţi sunt impozabile numai în acest stat.
b) Totuşi, aceste pensii sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana fizicã este rezidentã şi naţional al acelui stat.
3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se aplicã salariilor şi altor remuneraţii similare şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legãturã cu o activitate de afaceri desfãşuratã de un stat contractant sau de o autoritate localã ori de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia.
ART. 21
Studenţi şi practicanţi
Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregãtire un student ori un practicant sau un stagiar care este ori a fost rezident al celuilalt stat contractant imediat anterior venirii sale într-un stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educãrii sau pregãtirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume sã provinã din surse aflate în afara acelui stat.
ART. 22
Profesori şi cercetãtori
1. O persoanã fizicã care viziteazã un stat contractant pentru a preda sau a desfãşura activitãţi de cercetare la o universitate, colegiu ori la altã unitate de învãţãmânt recunoscutã în acel stat contractant şi care este sau a fost imediat înainte de aceastã vizitã un rezident al celuilalt stat contractant va fi scutitã de impozit în primul stat contractant menţionat pentru remuneraţiile obţinute pentru predare sau cercetare, pentru o perioadã care nu depãşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în scopul de a preda sau de a cerceta.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplicã venitului din cercetare, dacã asemenea cercetare nu este întreprinsã în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 23
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii sunt impozabile numai în acel stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietãţile imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacã primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercitã în celãlalt stat profesii independente, printr-o bazã fixã situatã acolo, şi dreptul sau proprietatea în legãturã cu care veniturile sunt plãtite este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
ART. 24
Capital
1. Capitalul constituit din proprietãţi imobiliare la care se face referire în art. 6, deţinut de un rezident al unui stat contractant şi care este situat în celãlalt stat contractant, poate fi impus în celãlalt stat.
2. Capitalul reprezentat de proprietãţi mobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celalalt stat contractant sau de proprietãţi mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente poate fi impus în celãlalt stat.
3. Capitalul constituit din nave şi aeronave exploatate de o întreprindere a unui stat contractant în trafic internaţional şi de proprietãţile mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea nave şi aeronave sunt impozabile numai în acest stat.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.
ART. 25
Eliminarea dublei impuneri
1. În cazul României, dubla impunere va fi eliminatã dupã cum urmeazã:
Când un rezident al României realizeazã venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pot fi impozitate în Estonia, România va acorda:
a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumã egalã cu impozitul pe venit plãtit în Estonia;
b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident o sumã egalã cu impozitul pe capital plãtit în Estonia.
Totuşi, aceastã deducere nu va depãşi în nici un caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculatã înainte ca deducerea sã fie acordatã, care este atribuibilã, dupã caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în Estonia.
2. În cazul Estoniei, dubla impunere va fi eliminatã dupã cum urmeazã:
a) când un rezident al Estoniei realizeazã venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prezenta convenţie, pot fi impozitate în România, în afara cazului în care în legislaţia sa internã se prevede un tratament mai favorabil, Estonia va acorda:
(i) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumã egalã cu impozitul pe venit plãtit în România;
(ii) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident o sumã egalã cu impozitul pe capital plãtit în România.
Totuşi, aceastã deducere nu va depãşi în nici un caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital în Estonia, astfel cum este calculatã înainte ca deducerea sã fie acordatã, care este atribuibilã, dupã caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în România;
b) în sensul subparagrafului a), când o societate care este rezidentã a Estoniei primeşte un dividend de la o societate care este rezidentã a României în care deţine cel puţin 10% din acţiunile sale având drepturi depline de vot, impozitul plãtit în România va include nu numai impozitul plãtit pe dividend, ci şi partea aferentã impozitului plãtit pe profiturile companiei din care a fost plãtit dividendul.
ART. 26
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legatã de aceasta, diferitã ori mai împovãrãtoare decât impozitarea şi obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţa. Aceastã prevedere, independent de prevederile art. 1, se aplicã, de asemenea, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în celãlalt stat contractant decât impunerea stabilitã întreprinderilor celuilalt stat care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Aceastã prevedere nu va fi interpretatã ca obligând un stat contractant sã acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personalã, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitãţile familiale pe care le acordã rezidenţilor sãi.
3. Cu excepţia cazului când se aplicã prevederile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11, paragrafului 6 al art. 12 ori paragrafului 6 al art. 13, dobânzile, comisioanele, redevenţele şi alte plãţi fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţã de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinãrii capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate faţã de un rezident al primului stat menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat, în mod direct sau indirect, de unul ori de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care sã fie diferitã sau mai împovãrãtoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
5. Prevederile prezentului articol se aplicã, independent de prevederile art. 2, impozitelor de orice fel şi de orice naturã.
ART. 27
Procedura amiabilã
1. Când o persoanã considerã cã datoritã mãsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultã ori va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia internã a acestor state, sã supunã cazul sãu autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 26, acelui stat contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultã o impunere contrarã prevederilor prezentei convenţii.
2. Autoritatea competentã se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare întemeiatã şi dacã ea însãşi nu este în mãsurã sã ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sã rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentã a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu prezenta convenţie. Orice înţelegere realizatã va fi aplicatã indiferent de perioada de prescripţie prevãzutã în legislaţia internã a statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sã rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii prezentei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de prezenta convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizãrii unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 28
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicãrii prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de prezenta convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã prevederilor acesteia. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratatã ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi va fi dezvãluitã numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv la instanţe judecãtoreşti şi organe administrative) însãrcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea ori urmãrirea impozitelor sau cu soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvãlui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) se a furniza informaţii care ar dezvãlui un secret comercial, de afaceri, industrial, profesional sau un procedeu comercial ori informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 29
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 30
Intrarea în vigoare
Prezenta convenţie va intra în vigoare la data ultimei notificãri prin care statele contractante se informeazã reciproc asupra îndeplinirii procedurilor legale interne, necesare intrãrii sale în vigoare. Prevederile prezentei convenţii vor începe sã producã efecte:
a) în cazul României:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursã, la venitul realizat la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie intrã în vigoare;
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit, pe venit şi pe capital, pentru impozitele percepute în fiecare an fiscal începând la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie intrã în vigoare;
b) în cazul Estoniei:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursã, la venitul realizat la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie intrã în vigoare;
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital, pentru impozitele percepute în fiecare an fiscal începând la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie intrã în vigoare.
ART. 31
Denunţarea
Prezenta conveţie va rãmâne în vigoare pânã când va fi denunţatã de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa convenţia pe cãi diplomatice, prin remiterea unei note de denunţare scrise cu cel puţin 6 luni înainte de sfârşitul oricãrui an calendaristic. În aceastã situaţie prezenta convenţie va înceta sã aibã efect:
a) în cazul României:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursã la venitul realizat la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare;
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit, pe venit şi pe capital, pentru impozitele percepute în fiecare an fiscal începând la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare;
b) în cazul Estoniei:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursã la venitul realizat la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare;
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi impozite pe capital, pentru impozitele percepute în fiecare an fiscal începând la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bunã şi cuvenitã formã, am semnat prezenta convenţie.
Semnatã la Bucureşti la 23 octombrie 2003, în douã exemplare originale în limbile românã, estonianã şi englezã, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba englezã va prevala.
Pentru România,
Mihai Nicolae Tãnãsescu,
ministrul finanţelor publice
Pentru Republica Estonia,
Heiki Loot,
secretar de stat în subordinea premierului
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
