Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE din 22 noiembrie 1928 privind expozitiile internationale*)
Subsemnaţii, plenipotentiari ai guvernelor enumerate mai jos, intrunindu-se în conferinţa la Paris, de la 12 la 22 noiembrie 1928, au convenit, de comun acord şi sub rezerva ratificãrii, asupra dispoziţiilor urmãtoare:
TITLUL I Definiţii
ART. 1 Dispoziţiile prezentei convenţii nu se aplica decît expozitiilor internaţionale oficiale sau oficial recunoscute. Se considera ca expoziţie internationala oficialã sau oficial recunoscuta, orice manifestatie, oricare ar fi denumirea ei, la care sînt invitate pe cale diplomaticã tari strãine, care are, în genere, un caracter neperiodic, al carei scop principal este de a face sa reiasã progresele sãvîrşite de diferitele tari, într-o ramura sau mai multe ramuri ale producţiei şi în care nu se face, în principiu, nici o diferenţa între cumpãrãtori sau vizitatori pentru intrarea în localurile expoziţiei. Nu sînt supuse dispoziţiilor zisei Convenţii: 1. Expoziţiile de o durata mai mica de trei saptamini; 2. Expoziţiile ştiinţifice, organizate cu ocazia unor congrese internaţionale, cu condiţia ca durata lor sa nu depãşeascã cea prevãzutã la nr. 1; 3. Expoziţiile de arte plastice; 4. Expoziţiile organizate de o singura ţara într-o alta ţara, în urma invitatiei acesteia. Ţãrile contractante sînt de acord sa refuze patronajul şi subvenţiile statului, precum şi celelalte avantaje prevãzute la titlurile III, IV şi V de mai jos, expozitiilor internaţionale care, cazind sub aplicarea prezentei Convenţii, nu ar îndeplini obligaţiile care sînt prevãzute în Convenţie. ART. 2 O expoziţie este generalã cînd ea cuprinde produsele activitãţii umane ce aparţin mai multor ramuri ale producţiei sau cînd ea este organizatã în scopul de a face sa reiasã ansamblul progreselor realizate într-un anumit domeniu, ca: igiena, artele aplicate, comfortul modern, dezvoltarea coloniala, etc. Ea este specialã cînd nu intereseazã decît o singura ştiinţa aplicatã (electricitatea, optica, chimia, etc), o singura tehnica (textila, turnatorie, arte grafice, etc), o singura materie prima (talpa şi piele, mãtase, nichel, etc), o singura nevoie elementara (încãlzit, alimentaţie, transport, etc). Se va întocmi prin îngrijirea Biroului Internaţional prevãzut la articolul 10, o clasificare a expozitiilor care va servi de baza spre a determina profesiunile şi obiectele ce pot lua loc într-o expoziţie specialã pe baza alineatului precedent. Aceasta lista va putea fi revizuitã în toţi anii. ART. 3 Durata expozitiilor internaţionale nu trebuie sa depãşeascã şase luni; totuşi Biroul Internaţional poate sa autorizeze o expoziţie generalã pe o durata superioarã, care n-ar putea, în nici un caz, sa depãşeascã 12 luni.
TITLUL II Frecventa expozitiilor
ART. 4 Frecventa expozitiilor internaţionale vizate prin prezenta Convenţie este reglementatã dupã principiile urmãtoare: Expoziţiile generale sînt clasate în doua categorii: Prima categorie: expoziţiile generale care implica pentru ţãrile invitate obligaţia de a construi pavilioane naţionale; A doua categorie: expoziţiile generale care nu implica pentru ţãrile invitate obligaţia sus-menţionatã. În aceeaşi ţara nu se poate organiza, în cursul unei perioade de 15 ani, decît o singura expoziţie generalã de prima categorie; un interval de 10 ani trebuie sa separe doua expoziţii generale de orice categorie. Nici o ţara contractantã nu poate sa organizeze o participare la o expoziţie generalã de prima categorie, decît în cazul cînd aceasta expoziţie ar urma cu cel puţin şase ani expoziţiei generale de prima categorie precedenta. Ea nu poate sa organizeze o participare la o expoziţie generalã de a doua categorie decît dacã aceasta este separatã de expozitia generalã care a precedat-o printr-un interval de doi ani. Acest interval se mãreşte la patru ani cînd este vorba de expoziţii de aceeaşi mãsura. Termenele prevãzute de paragraful precedent se aplica fãrã ca sa fie nevoie sa se facã distincţie între expoziţiile organizate de o ţara, aderenta sau nu la Convenţie. Expoziţii speciale de aceeaşi natura nu pot sa se ţinã în acelaşi timp pe teritoriile ţãrilor contractante. Pentru ca ele sa se poatã reînnoi în aceeaşi ţara, este obligatoriu un termen de 5 ani. În mod excepţional, Biroul Internaţional poate totuşi sa reducã acest din urma termen, pînã la un minimum de trei ani, atunci cînd considera ca acest termen este justificat de evoluţia rapida a uneia sau alteia din ramurile de producţie. Aceeaşi reducere de termen poate fi acordatã expozitiilor care se ţin de acum în mod tradiţional în unele tari, la un interval mai mic de 5 ani. Expoziţii speciale de natura diferita nu pot sa aibã loc în aceeaşi ţara la un interval mai mic de trei luni. Termenele menţionate în prezentul articol au ca punct de plecare data de deschidere a expoziţiei. ART. 5 Ţara contractantã pe teritoriul cãreia este organizatã o expoziţie, conform cu dispoziţiile prezentei Convenţii, trebuie, sub rezerva articolului 8 de mai jos, sa adreseze pe cale diplomaticã o invitaţie cãtre ţãrile strãine: Cu trei ani înainte, cînd este vorba de expoziţii generale de prima categorie, Cu doi ani înainte, pentru expoziţiile generale de categoria a doua, Cu un an înainte, pentru expoziţiile speciale. Nici un guvern nu poate sa organizeze sau sa patroneze o participare la o expoziţie internationala dacã invitaţia de mai sus n-a fost adresatã. ART. 6 Cînd mai multe tari vor fi în concurenta între ele, pentru organizarea unei expoziţii internaţionale, ele vor proceda la un schimb de vederi pentru a se determina ţara care va obţine privilegiul organizãrii. În cazul cînd acordul nu ar putea sa intervinã, ele vor cere arbitrajul Biroului Internaţional, care va tine seama de consideratiunile invocate şi îndeosebi de motivele speciale de natura istorica sau morala, de perioada scursa de la ultima expoziţie şi de numãrul de manifestatii deja organizate de cãtre ţãrile concurente. ART. 7 Cînd o expoziţie, care rãspunde caracteristicilor manifestatiilor definite prin articolul 1, este organizatã într-o ţara neaderenta la prezenta Convenţie, ţãrile contractante, înainte de a accepta invitaţia la aceasta expoziţie, vor cere avizul Biroului Internaţional. Ele nu-şi vor da adeziunea la expozitia proiectata, dacã ea nu prezintã aceleaşi garanţii care sînt cerute prin prezenta Convenţie sau cel puţin anumite garanţii suficiente. În caz de simultaneitate de data între o expoziţie organizatã de o ţara contractantã şi una organizatã de o ţara necontractanta, celelalte tari contractante îşi vor da de preferinta, afarã numai de împrejurãri excepţionale, adeziunea celei dintii. ART. 8 Ţãrile care voiesc sa organizeze o expoziţie, vizata prin prezenta Convenţie, trebuie sa adreseze Biroului Internaţional, cel puţin cu şase luni înainte de termenele pentru invitaţii fixate de articolul 5, o cerere spre a obţine înregistrarea acestei expoziţii. Aceasta cerere va arata titlul expoziţiei şi durata sa: ea va fi însoţitã de clasificatie, de regulamentul general, de regulamentul juriului şi de toate documentele care indica mãsurile propuse în scopul asigurãrii securitãţii persoanelor şi a construcţiilor, protecţia proprietãţii industriale şi artistice şi pentru a satisface obligaţiile prevãzute la titlurile IV şi V. Biroul nu acorda înregistrarea decît dacã expozitia îndeplineşte condiţiile prezentei Convenţii. Nici o ţara contractantã nu va accepta invitaţia de a participa la o expoziţie, vizata prin prezenta Convenţie, dacã aceasta invitaţie nu face menţiunea ca înregistrarea a fost acordatã. Totuşi ţãrile contractante care au primit aceasta invitaţie, rãmîn cu totul libere sa nu participe la o expoziţie organizatã în conformitate cu stipulatiunile prezentei Convenţii. ART. 9 Cînd o ţara va renunţa sa organizeze o expoziţie pe care o proiectase şi care obtinuse înregistrarea, Biroul Internaţional va decide asupra datei cînd ea va putea fi admisã sa concureze din nou cu celelalte tari, pentru organizarea unei alte expoziţii.
TITLUL III Biroul Internaţional al expozitiilor
ART. 10 Se înfiinţeazã un Birou Internaţional al expozitiilor însãrcinat sa vegheze la aplicarea Convenţiei. Acest Birou cuprinde un Consiliu de administraţie, asistat de o comisie de clasificare şi un director, a cãror numire şi atribuţii sînt fixate prin regulamentul prevãzut în articolul urmãtor. Prima întrunire a Consiliului de administraţie al Biroului Internaţional va fi convocatã la Paris de guvernul Republicii Franceze, în anul care va urma dupã punerea în vigoare a Convenţiei. În cursul acelei întruniri Consiliul va fixa sediul Biroului Internaţional şi va alege pe director. ART. 11 Consiliul de administraţie se compune din membrii desemnaţi de cãtre ţãrile contractante în numãr de unul pînã la trei de fiecare ţara. El este autorizat sa-şi alãture, cu titlu consultativ, doi sau trei membri din Camera de Comerţ internationala, desemnaţi de aceasta Camera. Consiliul decide asupra tuturor chestiunilor pentru care prezenta Convenţie îi atribuie competenta; el discuta şi adopta regulamentele relative la organizarea şi la funcţionarea interioarã a Biroului internaţional. El stabileşte bugetul încasãrilor şi cheltuielilor, controleazã şi aproba conturile. ART. 12 Orice ţara, oricare ar fi numãrul delegaţilor sãi, dispune de un vot în sinul Consiliului. Orice ţara poate sa încredinţeze reprezentanta sa delegaţiei unei alte tari, care în acest caz dispune de un numãr de voturi egal cu numãrul ţãrilor pe care le reprezintã. Pentru validitatea deliberãrilor se cere quorumul de doua treimi a ţãrilor reprezentate în Consiliu. Votarile se fac cu majoritate absolutã, cu excepţia cazurilor urmãtoare: 1. Întocmirea regulamentului; 2. Sporirea bugetului; 3. Respingerea unei cereri prezentate de o ţara contractantã sau admiterea unei cereri, atunci cînd mai multe tari sînt în concurenta; 4. Autorizarea unei expoziţii generale pentru o durata mai mare de şase luni; În aceste patru cazuri se cere o majoritate de doua treimi a ţãrilor reprezentate la Biroul internaţional. ART. 13 Comisia de clasificare este compusa din reprezentanţii a 12 tari contractante, numiţi de guvernul lor. Din aceste tari jumãtate sînt desemnate de Biroul internaţional; cealaltã jumãtate formeazã obictul unei rotatii în condiţiile fixate de regulamentul Biroului. Comisia poate sa-şi alãture, cu titlu consultativ, pe unul sau doi membri ai Camerei de comerţ internaţional, desemnaţi de acea Camera. Aceasta Comisie supune aprobãrii Consiliului de administraţie clasificarea prevãzutã la articolul 2 şi modificãrile ce ar putea sa-i fie aduse. Pentru aplicarea termenelor prevãzute la articolul 4, ea îşi da avizul asupra chestiunii de a se şti dacã o expoziţie supusã înregistrãrii este specialã sau generalã şi dacã, în ciuda titlului sau şi a clasificarii sale, ea nu este de aceeaşi natura cu o expoziţie precedenta sau cu o expoziţie specialã ce se organizeazã la aceeaşi data. ART. 14 Bugetul Biroului se fixeazã provizoriu la 4.000 lire sterline. Cheltuielile Biroului sînt suportate de ţãrile contractante ale cãror pãrţi de contribuţie se fixeazã în modul urmãtor: partea ţãrilor membre ale Socetatii Natiunulor este fixatã în proporţia contribuţiei pe care aceste tari o vãrsa la Societatea Naţiunilor. Afarã de cazul de sporire a bugetului fixat mai sus, partea celor mai mari tari nu poate sa depãşeascã 500 lire sterline. Ţãrile care nu sînt membre la Societatea Naţiunilor desemneazã, ţinînd seama de dezvoltarea lor economicã, pe o ţara membra a Societãţii Naţiunilor, iar partea lor este egala cu aceea care se vãrsa de cãtre ţara astfel desemnatã. Consiliul de administraţie poate în afarã de aceasta sa încuviinţeze perceperea oricãror alte venituri ca rasplata pentru serviciile aduse grupãrilor sau particularilor.
TITLUL IV Obligaţiile tarii care invita şi ale ţãrilor participante
ART. 15 Guvernul care invita la o expoziţie internationala trebuie sa numeascã un comisar al guvernului sau un delegat însãrcinat sa-l reprezinte şi sa garanteze executarea angajamentelor luate fata de participanţii strãini. Comisarul sau delegatul trebuie, în afarã de aceasta, sa ia orice mãsuri folositoare pentru paza materialã a obiectelor expuse. ART. 16 Guvernele ţãrilor participante trebuie sa numeascã comisari sau delegaţi în scopul de a le reprezenta şi a veghea la respectarea regulamentelor edictate cu ocazia manifestãrii. Comisarii sau delegaţii sînt singurii însãrcinaţi sa reglementeze atribuirea sau repartiţia locurilor între expozanti, în pavilioanele ţãrilor lor şi în secţiunile naţionale. ART. 17 Într-o expoziţie generalã nu se poate percepe de cãtre administraţie nici o taxa pentru locurile acoperite sau descoperite prevãzute în programul expoziţiei şi atribuite fiecãrei tari participante. ART. 18 În orice expoziţie, vizata de prezenta Convenţie, obiectele strãine pasibile de drepturi vamale şi taxe sînt admise cu scutire provizorie, cu condiţia ca ele sa fie reexportate. Un certificat al expeditorului, care va însoţi mãrfurile, va atesta numãrul şi natura, mãrcile şi numerele coletelor, precum şi denumirea comercialã a produselor, greutatile, originea şi valoarea lor. Obiectele sînt scoase din vama în localurile expoziţiei fãrã sa fie supuse unei examinari vamale la frontiera. Dispoziţiile precedente sînt aplicabile sub rezerva regulamentelor vamale ale tarii organizatoare a expoziţiei. Cînd, dupã legislaţia nationala a tarii care invita, este necesarã o cauţiune pentru obţinerea scutirii provizorii prevãzutã la paragraful precedent, cauţiunea data de comisarul fiecãrei tari participante, în numele expozantilor sãi, se va considera ca o garanţie suficienta pentru plata taxelor vamale şi a celorlalte dãri şi taxe la care sînt supuse obiectele expuse, care nu vor fi reexportate dupã închiderea expoziţiei în termenele fixate. Sînt excluse da la beneficiul scutirii provizorii de taxe stocurile de mãrfuri care nu constituie mostre propriu-zise şi care sînt importate în unicul scop de a fi puse în vînzare în cursul expoziţiei. În caz de distrugere totalã sau parţialã a obiectelor expuse, expozantul beneficiazã de scutire: 1. Dacã dovedeşte ca cantitãţile nereprezentate sau ca obiectele deteriorate au fost utilizate pentru serviciile expoziţiei sau nu mai pot fi vîndute din cauza naturii lor perisabile şi, 2. Dacã tariful vamal nu supune nici unei taxe sau drept de intrare obiectele deteriorate sau inutilizabile. Acest beneficiu nu se va acorda dacã obiectele vor fi date spre consumarea la care ele sînt în mod normal destinate. Dovezile prevãzute la alineatul 4 sînt prezentate de cãtre comisarul sau delegatul tarii al carei cetãţean este expozantul, decizia aparţinînd administraţiei tarii în care se tine expozitia. Pentru aplicarea dispoziţiilor care preced, trebuie sa fie considerate ca obiecte destinate expoziţiei: 1. Materialele de construcţie chiar dacã sînt importate în stare de materie prima, destinatã a fi prelucrata dupã sosirea în ţara în care se tine expozitia, 2. Instrumentele, materialul de transport pentru lucrãrile expoziţiei, 3. Obiectele ce servesc decorarii interioare şi exterioare a localurilor, standurilor, galantarelor expozantilor, 4. Obiectele ce servesc decorarii şi mobilarii localurilor afectate comisarilor sau delegaţilor ţãrilor participante, precum şi articolele de birou destinate uzului lor, 5. Obiectele şi produsele întrebuinţate la instalarile şi la funcţionarea maşinilor sau aparatelor expuse, 6. Mostrele necesare juriului pentru aprecierea şi judecarea obiectelor expuse, sub rezerva prezentãrii unei dovezi din partea comisarului sectiei, în care sa se menţioneze natura şi cantitatea obiectelor consumate. Pe lîngã acestea, sînt scutite de taxe: 1. Cataloagele, brosurile şi afisele oficiale, ilustrate sau nu, publicate de ţara care participa la expoziţie, 2. Cataloagele, brosurile, afisele şi orice alte publicaţii, ilustrate sau nu, distribuite în mod gratuit de expunatorii obiectelor strãine în incinta expoziţiei şi numai pe timpul duratei ei. Dispoziţiile prezentului articol nu se aplica la obiectele care, din cauza legislaţiei tarii organizatoare, fac parte dintr-un monopol de stat sau a cãror vînzare este opritã sau reglementatã prin licenta, afarã numai sub condiţiile prescrise de guvernul acelei tari. Totuşi expunerea acestor produse rãmîne autorizata, sub rezerva mãsurilor de control în scopul de a se interzice vînzarea lor. ART. 19 Regulamentul oricãrei expoziţii internaţionale trebuie sa cuprindã o clauza care da expunatorului dreptul de a-şi retrage declaraţia de participare, în cazul cînd, dupã acceptarea de a participa la expoziţie, ar interveni o agravare a taxelor aplicabile produselor acestui expunator. ART. 20 La sfîrşitul expoziţiei expunatorul poate, dacã totuşi legislaţia tarii unde are loc expozitia nu se opune, sa vinda şi sa livreze mostrele expuse. În cazul acesta, el nu este supus altor taxe decît acelora pe care le-ar avea de achitat în caz de import direct. ART. 21 Într-o expoziţie internationala nu se poate face uz, spre a se indica un grup sau o instituţie, de o denumire geograficã care se referã la o ţara participanta, decît cu autorizaţia comisarului sau a delegatului acelei tari. În caz de neparticipare a ţãrilor contractante, asemenea interziceri se pronunţa de cãtre administraţia expoziţiei în urma cererii guvernelor interesate. ART. 22 Într-o expoziţie nu sînt considerate ca naţionale, şi în consecinta nu pot fi arãtate sub aceasta denumire, decît secţiile constituite sub autoritatea unui comisar sau a unui delegat, numit conform art. 15 şi 16 de guvernul tarii organizatoare sau participante. ART. 23 Secţia nationala a unei tari nu poate cuprinde decît obiectele care aparţin acelei tari. Totuşi, poate sa figureze în ea, cu autorizaţia comisarului sau a delegatului tarii interesate, un obiect aparţinînd altei tari, cu condiţia ca el sa nu serveascã decît pentru a completa instalatia, sa fie fãrã influenta asupra atribuirii recompensei obiectului principal şi ca atare sa nu beneficieze el însuşi de nici o recompensa. Sînt considerate ca aparţinînd industriei şi agriculturii unei tari, obiectele care au fost extrase din solul sau, recoltate sau fabricate pe teritoriul ei. ART. 24 Afarã numai de cazul unor dispoziţii contrarii în legislaţia tarii organizatoare, în principiu, nu trebuie concedat într-o expoziţie, nici un monopol de orice natura ar fi. Totuşi, asdministratia expoziţiei va putea, dacã o va socoti necesar, sa acorde monopolurile urmãtoare: luminatul, incalzitul, vamuirea, manutanta şi publicitatea în interiorul expoziţiei. În acest caz, ea va avea de îndeplinit urmãtoarele condiţii: 1. Sa indice existenta acestui monopol sau a acestor monopoluri în regulamntul expoziţiei şi în buletinul de adeziune ce urmeazã sa fie semnat de expunatori. 2. Sa asigure expunatorilor uzul serviciilor monopolizate în condiţiile aplicate obişnuit în ţara. 3. Sa nu limiteze în nici un caz puterile comisarilor în secţiile lor respective. Comisarul tarii organizatoare va lua orice mãsura pentru ca tarifele de mina de lucru, cerute ţãrilor participante, sa nu fie mai urcate decît cele cerute administraţiei tarii organizatoare. ART. 25 Fiecare ţara, unde va avea loc o expoziţie internationala, va oferi bunele ei servicii pentru a obţine de la administraţiile, companiile şi întreprinderile de cai ferate, de navigaţie sau de aviatie ale ei, usurinta de transport în favoarea obiectelor destinate acestei expoziţii. ART. 26 Fiecare ţara va folosi toate mijloacele care, dupã legislaţia ei, i se vor pãrea cele mai nimerite, pentru a acţiona contra promotorilor de expoziţii fictive sau de expoziţii la care participanţii sînt fraudulos atrasi prin promisiuni, anunţuri sau reclame mincinoase.
TITLUL V Recompense
ART. 27 Regulamentul general al expoziţiei va trebui sa arate dacã, independent de brevetele de participare, care pot fi acordate totdeauna, se vor da sau nu recompense expunatorilor. În cazul cînd vor fi prevãzute recompense, atribuirea lor poate fi limitatã la anumite clase. Înainte de deschiderea expoziţiei, expunatorii care iau parte la expoziţie, fie în secţii, fie în pavilionul lor naţional şi care vor voi sa ramina în afarã atribuirii recompenselor, vor face o declaraţie la administraţia expoziţiei, prin intermediul comisarul sau al delegaţilor lor. Membrii juriului rãmîn obligatoriu în afarã atribuirii recompenselor. ART. 28 Participarea la o expoziţie este libera sau supusã unei admiteri prealabile. Participarea este libera atunci cînd toate obiectele pot fi admise la expoziţie, sub rezerva ca expunatorul sa fi subscris la timpul cuvenit buletinul de adeziune, şi sa fi îndeplinit condiţiile generale stabilite pentru aceasta adeziune. Participarea este supusã unei admiteri prealabile, atunci cînd regulamentul general prevede ca obiectele chemate sa figureze în expoziţie trebuie sa satisfacã anumite condiţii speciale, precum este buna fabricare sau originalitatea. În acest caz, regulamentul va face cunoscut procedeele pe care ţara organizatoare le-ar fi adoptat pentru admiterea obiectelor în secţia ei nationala, în scopul de a permite ţãrilor invitate sa se conformeze cu ele, fiecare ţara pãstrînd facultatea de a aplica aceste procedee dupã aprecierea sa. ART. 29 Aprecierea şi judecarea obiectelor expuse sînt încredinţate unui juriu internaţional constituit în conformitate cu regulile urmãtoare: 1. Fiecare ţara este reprezentatã în juriu proporţional cu partea pe care o ia la expoziţie, tinindu-se mai ales seama de numãrul expozantilor, exclusiv colaboratorii şi cooperatorii, şi de suprafata ce ocupa. Fiecare ţara are drept la cel puţin un jurat în orice clasa, în care sînt expuse produsele ei, afarã numai de cazul cînd administraţia expoziţiei şi comisarul sau delegatul tarii interesate sînt de acord pentru a recunoaşte ca aceasta reprezentare nu este justificatã prin insemnatatea participãrii ei în aceasta clasa. Nici o ţara nu poate avea mai mult de şapte jurati în aceeaşi clasa; totuşi, aceasta limitare nu este aplicabilã la clasele alimentaţiei lichide şi solide. 2. Funcţia de jurat trebuie sa fie atribuitã unor persoane care poseda cunoştinţele tehnice necesare. 3. Juratii nu pot fi investiti în funcţiile lor decît cu agrementul guvernului lor. 4. Juriul comporta trei grade de jurisdicţii sau instanţe. ART. 30 Recompensele se împart în cinci categorii: 1. Marele premiu. 2. Diplome de onoare. 3. Medalii de aur. 4. Medalii de argint. 5. Medalii de bronz. Pe lîngã acestea se pot atribui, la propunerea expozantilor recompensati sau a membrilor juriului, diplome colaboratorilor sau cooperatorilor sãi. Calitatea de membru al juriului poate fi menţionatã de cãtre titularul acestei funcţii în toate cazurile în care expunatorii sînt autorizaţi sa aminteasca recompensele lor. Calificarea de: "hors concours" este de acum înainte interzisã atît pentru membrii juriului, cît şi pentru expunatorii care au cerut sa ramina în afarã atribuirii recompenselor. ART. 31 Lista premiantilor expoziţiei se va inregistra la Biroul Internaţional. Laureatii nu se vor putea prevala de recompensele acordate decît cu condiţia de a mentiona, dupã recompensa, titlul exact al expoziţiei. Ei vor fi autorizaţi sa adauge la aceasta menţiune monograma Biroului Internaţional. Biroul internaţional al expozitiilor va face cunoscut Biroului internaţional al proprietãţii industriale din Berna expoziţiile înregistrate şi îi va trimite lista premiantilor. ART. 32 Se vor stabili, prin îngrijirea Biroului internaţional, regulamente-tip, fixind condiţiile generale de alcãtuire şi funcţionare a juriilor şi determinînd modul de atribuire a premiilor. Adoptarea lor se va recomanda ţãrilor organizatoare.
TITLUL VI Dispoziţii finale
ART. 33 Prezenta Convenţie va fi ratificatã: a) Fiecare guvern, îndatã ce va fi gata pentru depunerea ratificãrilor, va informa despre aceasta guvernul francez. De îndatã ce 7 guverne se vor fi declarat gata sa efectueze aceasta depunere, se va proceda la aceasta în cursul lunii ce va urma dupã primirea ultimei declaraţii de cãtre guvernul francez, şi la ziua fixatã de zisul guvern; b) Ratificarile vor fi depuse în arhivele guvernului francez; c) Depunerea ratificãrilor va fi constatatã printr-un proces-verbal, semnat de cãtre reprezentanţii ţãrilor care iau parte la Convenţie şi de cãtre Ministerul Afacerilor Strãine al Republicii Franceze; d) Guvernele ţãrilor semnatare, care nu vor fi fost în mãsura sa depunã instrumentul de ratificare în condiţiile prescrise la paragraful a al prezentului articol, o vor putea face ulterior printr-o notificare scrisã, adresatã guvernului Republicii Franceze şi însoţitã de instrumentul de ratificare; e) O copie certificatã conformã de pe procesul-verbal relativ la prima depunere de ratificare, şi de pe notificãrile menţionate la alineatul precedent, va fi remisã îndatã, prin îngrijirea guvernului francez şi pe cale diplomaticã, guvernele care au semnat prezenta Convenţie sau au aderat la ea.Totodatã, în cazul prevãzut la alineatul precedent, guvernul francez va face cunoscutã data la care a primit notificarea. ART. 34 a) Prezenta Convenţie nu se aplica de drept decît la teritoriile metropolitane ale ţãrilor contractante; b) Dacã o ţara va dori punerea ei în vigoare în coloniile sale, protectoratele, teritoriile de dincolo de mare şi teritoriile sub suveranitate sau sub mandat, intenţia ei va fi menţionatã chiar în instrumentul de ratificare sau va fi obiectul unei notificãri adresatã în scris guvernului francez, care va fi depusa în arhivele acestui guvern. Dacã se va alege acest procedeu, guvernul francez va transmite guvernelor ţãrilor semnatare şi aderente o copie certificatã conformã de pe notificare, aratind data la care a fost primitã; c) Expoziţiile care nu cuprind decît produsele metropolei şi ale coloniilor, ale protecoratelor, ale teritoriilor de dincolo de mare şi ale teritoriilor sub suveranitate sau sub mandat, sînt considerate ca expoziţii naţionale şi, prin urmare, nu sînt vizate prin prezenta Convenţie, fãrã a fi cazul sa se cerceteze dacã aceasta Convenţie a fost extinsã la acele teritorii. ART. 35 a) Dupã intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, orice ţara nesemnatara va putea sa adere la ea, oricind; b) În acest scop, ea va notifica, în scris şi pe cale diplomaticã, guvernului francez adeziunea ei, care va fi depusa în arhivele acestui guvern; c) Guvernul francez va transmite imediat guvernelor ţãrilor semnatare şi aderente o copie certificatã conformã de pe notificare, aratind data la care a fost primitã. ART. 36 Prezenta Convenţie va produce efect pentru ţãrile contractante care au participat la prima depunere a ratificãrilor o luna dupã data procesului-verbal. Pentru ţãrile care o vor ratifica ulterior sau care vor adera la ea, precum şi pentru colonii, protectorate, teritoriile de dincolo de mare şi teritoriile sub suveranitate sau sub mandat, nemenţionate în instrumentele de ratificare, Convenţia va produce efect o luna dupã data primirii notificãrilor, prevãzute la articolele 33, alineatul d; 34, alineatul b; 35, alineatul b. ART. 37 Ţãrile contractante nu pot denunta prezenta Convenţie, înaintea unui termen de cinci ani, cu începere de la intrarea ei în vigoare. Denunţarea va putea fi atunci efectuatã, oricind, printr-o notificare adresatã guvernului Republicii Franceze. Ea îşi va produce efectele un an dupã data primirii acestei notificãri. O copie certificatã conformã de pe notificare, cu arãtarea datei la care a fost primitã, va fi transmisã imediat de cãtre guvernul Republicii Franceze, guvernelor ţãrilor semnatare şi aderente. Dispoziţiile prezentului articol se aplica, de asemenea coloniilor, protectoratelor, teritoriilor de dincolo de mare, teritoriilor sub suveranitate sau sub mandat. ART. 38 Dacã, în urma denuntarilor, numãrul ţãrilor contractante ar fi redus la mai puţin de şapte, guvernul Republicii Franceze va convoca imediat o Conferinţa internationala care sa decidã asupra tuturor mãsurilor ce trebuie luate. ART. 39 Guvernul Republicii Franceze va comunica, de asemenea, Biroului internaţional o copie de pe orice ratificãri, adeziuni şi denuntari. ART. 40 Prezenta Convenţie va putea fi semnatala Paris, pînã la 30 aprilie 1929. Drept care plenipotenţiarii mai jos arãtaţi au semnat prezenta Convenţie. Facuta la Paris la douãzeci şi doua noiembrie una mie noua sute douãzeci şi opt, într-un singur exemplar, care va rãmîne depus în arhivele guvernului Republicii Franceze şi de pe care vor fi remise, pe cale diplomaticã, copii certificate conforme, tuturor guvernelor ţãrilor reprezentate la Conferinţa de la Paris.
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
