Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
--------
*) Traducere.
Conferinţa generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţã şi Culturã, denumitã în continuare UNESCO, întrunitã în cea de a 32-a sesiune a sa, la Paris, în perioada 29 septembrie - 17 octombrie 2003,
cu referire la instrumentele internaţionale în materia drepturilor omului, în special Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului din 1948, Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale din 1966 şi Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice din 1966,
luând în considerare importanţa patrimoniului cultural imaterial ca fiind creuzet al diversitãţii culturale şi garant al dezvoltãrii durabile, aşa cum a fost subliniat prin Recomandarea UNESCO asupra salvgardãrii culturii tradiţionale şi populare din 1989, prin Declaraţia Universalã a UNESCO asupra Diversitãţii Culturale din 2001 şi prin Declaraţia de la Istanbul din 2002, adoptatã la a Treia masã rotundã a miniştrilor culturii,
luând în considerare interdependenţa profundã care existã între patrimoniul cultural imaterial şi patrimoniul material cultural şi natural,
recunoscând cã procesele de mondializare şi de transformare socialã, pe lângã condiţiile pe care le creeazã pentru reînnoirea unui dialog între comunitãţi, pot antrena totodatã, ca şi în cazul fenomenelor de intoleranţã, grave ameninţãri privind deteriorarea, dispariţia şi distrugerea patrimoniului cultural imaterial, în principal datoritã lipsei resurselor pentru salvgardarea acestuia,
conştientã de voinţa universalã şi de preocuparea comunã privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial al umanitãţii,
recunoscând cã comunitãţile, îndeosebi comunitãţile autohtone, grupurile şi, în unele cazuri, indivizii joacã un rol important în crearea, salvarea, protejarea şi pãstrarea patrimoniului cultural imaterial, contribuind astfel la îmbogãţirea diversitãţii culturale şi a creativitãţii umane,
observând anvergura activitãţii depuse de UNESCO în ceea ce priveşte elaborarea instrumentelor normative pentru protecţia patrimoniului cultural, îndeosebi Convenţia pentru protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural din 1972,
observând în plus cã în prezent nu existã nici un instrument multilateral cu caracter obligatoriu vizând salvgardarea patrimoniului cultural imaterial,
considerând cã acordurile, recomandãrile şi rezoluţiile internaţionale existente privind patrimoniul cultural şi natural trebuie îmbogãţite şi completate în mod eficace prin mijlocirea unor noi dispoziţii referitoare la patrimoniul cultural imaterial,
având în vedere necesitatea de a stimula conştientizarea, în special în rândul tinerelor generaţii, a importanţei patrimoniului cultural imaterial şi a salvgardãrii sale,
considerând cã se impune ca şi comunitatea internaţionalã sã contribuie, împreunã cu statele pãrţi la prezenta convenţie, la salvgardarea acestui patrimoniu, în spiritul cooperãrii şi ajutorului mutual,
amintind programele UNESCO referitoare la patrimoniul cultural imaterial, mai ales Proclamaţia capodoperelor patrimoniului oral şi imaterial al umanitãţii,
considerând rolul inestimabil al patrimoniului cultural imaterial ca factor de apropiere, de schimb şi de înţelegere între fiinţele umane,
adoptã la 17 octombrie 2003 prezenta convenţie.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Scopurile convenţiei
Prezenta convenţie are urmãtoarele scopuri:
a) salvgardarea patrimoniului cultural imaterial;
b) respectarea patrimoniului cultural imaterial al comunitãţilor, grupurilor şi indivizilor care aparţin acestora;
c) sensibilizarea, la nivel local, naţional şi internaţional, asupra importanţei patrimoniului cultural imaterial şi recunoaşterii sale reciproce;
d) cooperarea şi asistenţa internaţionalã.
ART. 2
Definiţii
În sensul prezentei convenţii:
1. prin patrimoniu cultural imaterial se înţelege: practicile, reprezentãrile, expresiile, cunoştinţele, abilitãţile - împreunã cu instrumentele, obiectele, artefactele şi spaţiile culturale asociate acestora -, pe care comunitãţile, grupurile şi, în unele cazuri, indivizii le recunosc ca parte integrantã a patrimoniului lor cultural. Acest patrimoniu cultural imaterial, transmis din generaţie în generaţie, este recreat în permanenţã de comunitãţi şi grupuri, în funcţie de mediul lor, de interacţiunea cu natura şi istoria lor, conferindu-le un sentiment de identitate şi continuitate şi contribuind astfel la promovarea respectului faţã de diversitatea culturalã şi creativitatea umanã. În sensul prezentei convenţii, va fi luat în considerare numai patrimoniul cultural imaterial compatibil cu instrumentele internaţionale privind drepturile omului existente şi cu exigenţele respectului mutual între comunitãţi, grupuri şi persoane şi de dezvoltare durabilã;
2. patrimoniul cultural imaterial, aşa cum este definit la paragraful 1 supra, se manifestã îndeosebi în urmãtoarele domenii:
a) tradiţii şi expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial;
b) artele spectacolului;
c) practici sociale, ritualuri şi evenimente festive;
d) cunoştinţe şi practici referitoare la naturã şi la univers;
e) tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale;
3. prin salvgardare se înţelege mãsurile vizând asigurarea viabilitãţii patrimoniului cultural imaterial, cuprinzând identificarea, documentarea, cercetarea, prezervarea, protecţia, promovarea, punerea în valoare, transmiterea, în special prin intermediul educaţiei formale şi nonformale, precum şi revitalizarea diferitelor aspecte ale acestui patrimoniu;
4. prin state pãrţi se înţelege statele care sunt legate prin prezenta convenţie şi între care aceasta este în vigoare;
5. prezenta convenţie se aplicã mutatis mutandis la teritoriile vizate de art. 33, care devin pãrţi la aceasta, în condiţiile precizate în acest articol. Astfel, prin expresia state pãrţi se înţelege în mod egal şi aceste teritorii.
ART. 3
Relaţie cu alte instrumente internaţionale
Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu poate fi interpretatã ca:
a) modificând statutul sau reducând nivelul de protecţie al bunurilor declarate ca aparţinând patrimoniului mondial prin Convenţia pentru protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural din 1972, la care un element din patrimoniul cultural imaterial îi este direct asociat; sau
b) afectând drepturile şi obligaţiile statelor pãrţi decurgând în virtutea unui alt instrument internaţional privind drepturile de proprietate intelectualã sau utilizarea de resurse biologice şi ecologice, la care acestea sunt parte.
CAP. II
Organele convenţiei
ART. 4
Adunarea generalã a statelor pãrţi
1. Se înfiinţeazã o adunare generalã a statelor pãrţi, denumitã în continuare Adunarea generalã. Adunarea generalã este organul suveran al prezentei convenţii.
2. Adunarea generalã se întruneşte în sesiune ordinarã din 2 în 2 ani. Adunarea generalã se poate întruni în sesiune extraordinarã dacã aşa hotãrãşte sau la solicitarea Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial ori a cel puţin unei treimi a statelor pãrţi.
3. Adunarea generalã adoptã propriul regulament interior.
ART. 5
Comitetul Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial
1. Se înfiinţeazã pe lângã UNESCO Comitetul Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, denumit în continuare Comitetul. El este compus din reprezentanţi ai 18 state pãrţi, aleşi de statele pãrţi reunite în cadrul Adunãrii generale la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, conform dispoziţiilor art. 34.
2. Numãrul statelor membre în Comitet poate fi majorat la 24, din momentul în care numãrul statelor pãrţi la convenţie ajunge la 50.
ART. 6
Alegerea şi mandatul statelor membre în Comitet
1. Alegerea statelor membre în Comitet trebuie sã rãspundã principiilor repartiţiei geografice şi rotaţiei echitabile.
2. Statele pãrţi la prezenta convenţie, întrunite în Adunarea generalã, aleg statele membre în Comitet pentru un mandat de 4 ani.
3. Totuşi, mandatul a jumãtate din statele membre în Comitet alese în prima sesiune de alegeri este de numai 2 ani. Aceste state sunt desemnate prin tragere la sorţi la primele alegeri.
4. Din 2 în 2 ani, Adunarea generalã procedeazã la reînnoirea a jumãtate din statele membre în Comitet.
5. Adunarea generalã va alege, de asemenea, atâtea state membre în Comitet cât va fi necesar pentru a completa locurile vacante.
6. Un stat membru în Comitet nu poate fi ales pentru douã mandate consecutive.
7. Statele membre în Comitet vor desemna, în calitate de reprezentanţi, persoane calificate în diferitele domenii ale patrimoniului cultural imaterial.
ART. 7
Funcţiile Comitetului
Fãrã a prejudicia alte atribuţii care îi sunt conferite prin prezenta convenţie, funcţiile Comitetului sunt urmãtoarele:
a) promovarea obiectivelor prezentei convenţii, încurajarea şi urmãrirea îndeplinirii acestora;
b) acordarea de consultanţã de înaltã specialitate şi formularea de recomandãri cu privire la mãsurile privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial;
c) pregãtirea şi supunerea spre aprobare Adunãrii generale a unui proiect privind utilizarea resurselor Fondului pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial în conformitate cu art. 25;
d) cãutarea de modalitãţi de suplimentare a resurselor proprii şi adoptarea în acest sens a mãsurilor necesare, în conformitate cu art. 25;
e) întocmirea şi supunerea spre aprobare Adunãrii generale a directivelor operaţionale pentru punerea în practicã a prezentei convenţii;
f) examinarea, în conformitate cu art. 29, a rapoartelor statelor pãrţi şi elaborarea unui rezumat destinat Adunãrii generale;
g) examinarea cererilor înaintate de statele pãrţi şi, în baza criteriilor de selecţie obiective stabilite de Comitet şi aprobate de plenul Adunãrii generale, luarea deciziei privind:
(i) înscrierea pe liste şi propunerile prevãzute la art. 16, 17 şi 18;
(ii) acordarea de asistenţã internaţionalã în conformitate cu art. 22.
ART. 8
Metode de lucru ale Comitetului
1. Comitetul rãspunde în faţa Adunãrii generale, cãreia îi va da seamã cu privire la toate activitãţile şi deciziile sale.
2. Comitetul adoptã propriul regulament interior cu majoritatea a douã treimi din totalul membrilor sãi.
3. Comitetul poate înfiinţa, cu caracter temporar, organe consultative ad hoc, pe care le considerã necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale.
4. Comitetul poate invita la întrunirile sale orice organism de drept public ori privat sau orice persoanã fizicã, cu competenţã recunoscutã în diferitele domenii ale patrimoniului cultural imaterial, pentru a le consulta în probleme specifice.
ART. 9
Acreditarea organizaţiilor consultative
1. Comitetul propune Adunãrii generale acreditarea organizaţiilor neguvernamentale cu competenţã recunoscutã în domeniul patrimoniului cultural imaterial. Aceste organizaţii vor exercita funcţii consultative pe lângã Comitet.
2. Comitetul propune, de asemenea, Adunãrii generale criteriile şi modalitãţile acestei acreditãri.
ART. 10
Secretariatul
1. Comitetul este asistat de Secretariatul UNESCO.
2. Secretariatul pregãteşte întreaga documentaţie pentru Adunarea generalã şi Comitet, precum şi proiectul ordinii de zi a întrunirilor şi urmãreşte punerea în executare a deciziilor lor.
CAP. III
Salvgardarea patrimoniului cultural imaterial la nivel naţional
ART. 11
Rolul statelor pãrţi
Fiecare stat parte trebuie sã:
a) ia mãsurile necesare pentru asigurarea salvgardãrii patrimoniului cultural imaterial existent pe teritoriul sãu;
b) în cadrul mãsurilor de salvgardare prevãzute în paragraful 3 al art. 2, sã identifice şi sã defineascã diferitele elemente ale patrimoniului cultural imaterial existent pe teritoriul sãu, cu participarea comunitãţilor, grupurilor şi organizaţiilor neguvernamentale cunoscute.
ART. 12
Inventarierea
1. Pentru a asigura identificarea în scopul salvgardãrii, fiecare stat parte va întocmi, în funcţie de propria situaţie, unul sau mai multe inventare ale patrimoniului cultural imaterial existent pe teritoriul sãu. Aceste inventare vor fi actualizate în mod regulat.
2. La prezentarea rapoartelor periodice în faţa Comitetului, în conformitate cu art. 29, fiecare stat parte va furniza informaţii relevante cu privire la aceste inventare.
ART. 13
Alte mãsuri de salvgardare
În vederea salvgardãrii, dezvoltãrii şi punerii în valoare a patrimoniului cultural imaterial existent pe teritoriul sãu, fiecare stat parte va face tot posibilul pentru:
a) adoptarea unei politici generale pentru punerea în valoare a funcţiei patrimoniului cultural imaterial în societate şi pentru a integra salvgardarea acestui patrimoniu în programele planificate;
b) desemnarea sau înfiinţarea unuia sau mai multor organisme competente pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial prezent pe teritoriul sãu;
c) sprijinirea studiilor ştiinţifice, tehnice şi artistice, precum şi a metodologiilor de cercetare în scopul salvgardãrii efective a patrimoniului cultural imaterial, în special a patrimoniului cultural imaterial aflat în pericol;
d) adoptarea mãsurilor adecvate de ordin juridic, tehnic, administrativ şi financiar, pentru:
(i) sprijinirea înfiinţãrii sau dezvoltãrii unor instituţii care sã asigure instruirea în gestionarea patrimoniului cultural imaterial, precum şi transmiterea acestui patrimoniu prin intermediul unor forumuri şi spaţii destinate reprezentãrii şi exprimãrii sale;
(ii) asigurarea accesului la patrimoniul cultural imaterial, cu respectarea practicilor cutumiare care guverneazã accesul la aspectele specifice ale acestui patrimoniu;
(iii) crearea unor instituţii de documentare în domeniul patrimoniului cultural imaterial şi facilitarea accesului la acestea.
ART. 14
Educaţie, sensibilizare şi consolidarea capacitãţilor
Fiecare stat parte se va strãdui ca, prin toate mijloacele adecvate:
a) sã asigure recunoaşterea, respectul şi punerea în valoare a patrimoniului cultural imaterial în societate, în special prin:
(i) programe educative, de sensibilizare şi de difuzare a informaţiilor în rândul publicului, mai ales al tinerilor;
(ii) programe educative şi de formare specifice în interiorul comunitãţilor şi grupurilor interesate;
(iii) activitãţi de consolidare a capacitãţilor în domeniul salvgardãrii patrimoniului cultural imaterial şi în special în ceea ce priveşte gestiunea şi cercetarea ştiinţificã; şi
(iv) mijloace neformale de transmitere a cunoştinţelor;
b) sã informeze publicul cu privire la pericolele ce ameninţã acest patrimoniu, precum şi cu privire la activitãţile realizate în aplicarea prezentei convenţii;
c) sã promoveze educaţia privind protejarea spaţiilor naturale şi a locurilor importante pentru memoria colectivã, ca elemente indispensabile exprimãrii patrimoniului cultural imaterial.
ART. 15
Participarea comunitãţilor, grupurilor şi indivizilor
În cadrul acţiunilor de salvgardare a patrimoniului cultural imaterial, fiecare stat parte se va strãdui sã asigure o cât mai largã participare posibilã a comunitãţilor, grupurilor şi, acolo unde este cazul, a indivizilor care creeazã, întreţin şi transmit acest patrimoniu şi sã îi implice activ în gestionarea acestor activitãţi.
CAP. IV
Salvgardarea patrimoniului cultural imaterial la nivel internaţional
ART. 16
Lista reprezentativã a patrimoniului cultural imaterial al umanitãţii
1. Pentru asigurarea unei mai bune vizibilitãţi a patrimoniului cultural imaterial, pentru conştientizarea importanţei acestuia şi pentru încurajarea unui dialog bazat pe respectarea diversitãţii culturale, Comitetul, la propunerea statelor pãrţi interesate, va întocmi, va actualiza şi va publica Lista reprezentativã a patrimoniului cultural imaterial al umanitãţii.
2. Comitetul va elabora şi va supune spre aprobare Adunãrii generale criteriile de întocmire, actualizare şi publicare a listei reprezentative.
ART. 17
Lista patrimoniului cultural imaterial care necesitã salvgardare în regim de urgenţã
1. Pentru a adopta cele mai adecvate mãsuri de salvgardare, Comitetul va întocmi, va actualiza şi va publica Lista patrimoniului cultural imaterial care necesitã salvgardare în regim de urgenţã şi va înscrie acest patrimoniu pe lista de solicitãri a statului parte interesat.
2. Comitetul va elabora şi va supune spre aprobare Adunãrii generale criteriile de întocmire, actualizare şi publicare a acestei liste.
3. În cazuri de extremã urgenţã - ale cãror criterii obiective sunt aprobate de Adunarea generalã, la propunerea Comitetului -, acesta din urmã, cu consultarea statului parte interesat, poate înscrie un element din patrimoniul aflat pe lista menţionatã la paragraful 1.
ART. 18
Programe, proiecte şi activitãţi pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial
1. Pe baza propunerilor înaintate de statele pãrţi şi în conformitate cu criteriile stabilite de Comitet şi aprobate de Adunarea generalã, Comitetul va selecta periodic şi va promova proiecte, programe şi activitãţi cu caracter naţional, subregional şi regional, în vederea salvgardãrii patrimoniului considerat a reflecta cel mai bine principiile şi obiectivele prezentei convenţii, luând în considerare nevoile speciale ale ţãrilor în curs de dezvoltare.
2. În acest scop se vor primi, se vor analiza şi se vor aproba cererile de asistenţã internaţionalã formulate de statele pãrţi, în vederea elaborãrii propunerilor menţionate.
3. Comitetul va însoţi aplicarea unor astfel de programe, proiecte şi activitãţi prin utilizarea celor mai bune practici, în funcţie de modalitãţile pe care le va determina.
CAP. V
Cooperarea şi asistenţa internaţionalã
ART. 19
Cooperarea
1. În sensul prezentei convenţii, cooperarea internaţionalã cuprinde în mod special schimbul de informaţii şi de experienţã, iniţiative comune, precum şi crearea unui mecanism de asistenţã pentru statele pãrţi în eforturile lor pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial.
2. Fãrã a încãlca prevederile legislaţiei naţionale, dreptul şi practicile cutumiare, statele pãrţi recunosc cã salvgardarea patrimoniului cultural imaterial este în interesul general al umanitãţii şi se angajeazã în acest scop sã coopereze la nivel bilateral, subregional, regional şi internaţional.
ART. 20
Obiectivele asistenţei internaţionale
Asistenţa internaţionalã poate fi acordatã pentru urmãtoarele obiective:
a) salvgardarea patrimoniului cultural imaterial înscris în Lista patrimoniului cultural imaterial care necesitã salvgardare în regim de urgenţã;
b) pregãtirea inventarelor conform art. 11 şi 12;
c) sprijinirea programelor, proiectelor şi activitãţilor derulate la nivel naţional, subregional şi regional de salvgardare a patrimoniului cultural imaterial;
d) orice alte obiective pe care Comitetul le va considera necesare.
ART. 21
Forme de asistenţã internaţionalã
Asistenţa acordatã de Comitet unui stat parte este reglementatã de directivele operaţionale prevãzute la art. 7 şi prin acordul avut în vedere la art. 24, putând lua urmãtoarele forme:
a) studii referitoare la diferite aspecte ale salvgardãrii;
b) servicii oferite de experţi şi de alte persoane cu experienţã practicã;
c) formarea întregului personal necesar;
d) elaborarea de mãsuri normative sau altele asemenea;
e) crearea şi utilizarea infrastructurilor;
f) furnizarea de echipament şi de cunoştinţe de specialitate;
g) alte forme de asistenţã financiarã şi tehnicã, incluzând, acolo unde este cazul, acordarea de credite cu dobândã micã şi de donaţii.
ART. 22
Condiţiile în care se acordã asistenţã internaţionalã
1. Comitetul va stabili procedura de examinare a cererilor pentru acordarea asistenţei internaţionale şi va determina elementele pe care trebuie sã le conţinã, cum ar fi mãsurile avute în vedere, intervenţiile necesare şi evaluarea costurilor.
2. În caz de urgenţã, cererea de asistenţã va fi examinatã cu prioritate de cãtre Comitet.
3. Pentru luarea unei decizii, Comitetul va efectua studiile şi consultãrile pe care le va considera necesare.
ART. 23
Cererile de asistenţã internaţionalã
1. Fiecare stat parte poate prezenta Comitetului o cerere de asistenţã internaţionalã pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial existent pe teritoriul sãu.
2. O astfel de cerere poate fi prezentatã în comun de douã sau mai multe state pãrţi.
3. Cererea trebuie sã cuprindã elementele de informare prevãzute la art. 22 paragraful 1, împreunã cu documentaţia necesarã.
ART. 24
Rolul statelor pãrţi beneficiare
1. În conformitate cu prevederile prezentei convenţii, asistenţa internaţionalã acordatã se realizeazã în baza unui acord între statul parte beneficiar şi Comitet.
2. Ca regulã generalã, statul parte beneficiar trebuie sã participe, în limita resurselor proprii, la costurile mãsurilor de salvgardare pe care le furnizeazã asistenţa internaţionalã.
3. Statul parte beneficiar va remite Comitetului un raport cu privire la utilizarea asistenţei acordate pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial.
CAP. VI
Fondul pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial
ART. 25
Natura şi resursele Fondului pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial
1. Se creeazã Fondul pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, denumit în continuare Fondul.
2. Fondul este constituit ca fond de depozit, conform dispoziţiilor Regulamentului financiar al UNESCO.
3. Resursele Fondului sunt formate din:
a) contribuţiile statelor pãrţi;
b) fonduri alocate cu aceastã destinaţie de Conferinţa generalã a UNESCO;
c) vãrsãminte, donaţii sau legate care vor putea fi fãcute de cãtre:
(i) alte state;
(ii) organizaţii şi programe din sistemul Naţiunilor Unite, în special Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, şi alte organizaţii internaţionale;
(iii) organisme publice sau private ori persoane fizice;
d) orice dobânzi produse de resursele Fondului;
e) produsul colectelor şi încasãrilor de la manifestãrile organizate în beneficiul Fondului;
f) toate celelalte resurse autorizate de regulamentul Fondului pe care îl va elabora Comitetul.
4. Folosirea resurselor de cãtre Comitet va fi decisã pe baza liniilor directoare formulate de Adunarea generalã.
5. Comitetul poate sã accepte contribuţii şi alte forme de asistenţã care sã fie folosite în scopuri generale sau specifice, pentru proiecte speciale, cu condiţia ca aceste proiecte sã fi fost aprobate de Comitet.
6. Contribuţiile aduse la Fond nu pot fi însoţite de nici o condiţie politicã, economicã sau de altã naturã care sã fie incompatibilã cu obiectivele prezentei convenţii.
ART. 26
Contribuţiile statelor pãrţi la Fond
1. Fãrã a renunţa la orice altã contribuţie voluntarã complementarã, statele pãrţi la prezenta convenţie se angajeazã sã verse la Fond, cel puţin la fiecare 2 ani, contribuţii al cãror cuantum, calculat dupã un procentaj uniform aplicabil la toate statele pãrţi, va fi hotãrât de Adunarea generalã. Aceastã hotãrâre a Adunãrii generale va fi luatã cu majoritatea statelor pãrţi prezente şi votante, care nu au fãcut declaraţia menţionatã la paragraful 2. Contribuţia obligatorie a statelor pãrţi nu va putea depãşi în nici un caz 1% din contribuţia lor la bugetul ordinar al UNESCO.
2. Totuşi, orice stat parte la care se referã art. 32 sau 33 poate, în momentul depunerii instrumentelor sale de ratificare, de acceptare sau de aderare, sã declare cã nu se considerã legat de prevederile paragrafului 1.
3. Un stat parte la prezenta convenţie, care a fãcut declaraţia menţionatã la paragraful 2, poate oricând sã-şi retragã respectiva declaraţie, notificând aceasta directorului general al UNESCO. Totuşi, retragerea declaraţiei nu va avea efect asupra contribuţiei obligatorii datorate de acest stat decât începând de la data deschiderii sesiunii urmãtoare a Adunãrii generale.
4. Pentru ca acest Comitet sã fie în mãsurã sã-şi prevadã operaţiunile într-un mod eficace, contribuţiile statelor pãrţi la prezenta convenţie, care au fãcut declaraţia menţionatã la paragraful 2, trebuie vãrsate în mod regulat, cel puţin la fiecare 2 ani, şi nu vor trebui sã fie inferioare contribuţiilor pe care ar fi trebuit sã le depunã dacã ar fi fost legate de prevederile paragrafului 1.
5. Orice stat parte la prezenta convenţie, care a întârziat cu plata contribuţiei sale obligatorii sau voluntare pentru anul în curs şi pentru anul civil care l-a precedat, nu este eligibil în Comitet, aceastã prevedere neaplicându-se la prima alegere. Mandatul unui astfel de stat care este deja membru în Comitet va expira în momentul oricãrei alegeri prevãzute la art. 6.
ART. 27
Contribuţii voluntare suplimentare la Fond
Statele pãrţi care doresc sã verse contribuţii voluntare pe lângã cele aflate sub incidenţa art. 26 vor informa în cel mai scurt timp posibil Comitetul, astfel încât sã-i permitã sã-şi planifice activitãţile în consecinţã.
ART. 28
Campaniile internaţionale de colectare de fonduri
În mãsura în care este posibil, statele pãrţi îşi vor da concursul la campaniile internaţionale de colecte organizate în beneficiul Fondului, sub auspiciile UNESCO.
CAP. VII
Raportãrile
ART. 29
Rapoartele statelor pãrţi
Statele pãrţi vor prezenta Comitetului, în forma şi la termenele stabilite de acesta din urmã, rapoarte asupra dispoziţiilor legislative, reglementãrilor sau altor mãsuri luate pentru punerea în practicã a prezentei convenţii.
ART. 30
Rapoartele Comitetului
1. Pe baza activitãţii sale şi a rapoartelor statelor pãrţi menţionate la art. 29, Comitetul va prezenta un raport la fiecare sesiune a Adunãrii generale.
2. Raportul va fi adus la cunoştinţã Conferinţei generale a UNESCO.
CAP. VIII
Clauze tranzitorii
ART. 31
Relaţia cu Proclamaţia capodoperelor patrimoniului oral şi imaterial al umanitãţii
1. Comitetul va include în Lista reprezentativã a patrimoniului cultural imaterial al umanitãţii elementele proclamate "Capodopere ale patrimoniului oral şi imaterial al umanitãţii" înainte de intrarea în vigoare a prezentei convenţii.
2. Includerea acestor elemente în Lista reprezentativã a patrimoniului cultural imaterial al umanitãţii nu va modifica în nici un fel criteriile pentru viitoarele înscrieri, în conformitate cu art. 16 paragraful 2.
3. Nici o altã proclamaţie nu va fi fãcutã dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii.
CAP. IX
Dispoziţii finale
ART. 32
Ratificarea, acceptarea sau aprobarea
1. Prezenta convenţie va fi înaintatã spre ratificare, acceptare sau aprobare statelor membre ale UNESCO, conform procedurilor lor constituţionale respective.
2. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la directorul general al UNESCO.
ART. 33
Aderarea
1. Prezenta convenţie este deschisã aderãrii oricãrui stat care nu este membru al UNESCO, invitat sã adere la ea de cãtre Conferinţa generalã a UNESCO.
2. Prezenta convenţie este deschisã în mod egal şi aderãrii teritoriilor care se bucurã de autoguvernare completã, recunoscute ca atare de Organizaţia Naţiunilor Unite, dar care nu au accedat la independenţa deplinã conform Rezoluţiei 1.514 (XV) a Adunãrii generale şi care au competenţã în problemele la care se referã prezenta convenţie.
3. Instrumentele de aderare se depun la directorul general al UNESCO.
ART. 34
Intrarea în vigoare
Prezenta convenţie va intra în vigoare dupã 3 luni de la data depunerii celui de-al 30-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, dar numai pentru statele care vor fi depus instrumentele respective de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la aceastã datã ori la o datã anterioarã. Prezenta convenţie va intra în vigoare pentru orice alt stat dupã 3 luni de la depunerea instrumentului sãu de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
ART. 35
Regimuri constituţionale federative sau neunitare
Prevederile care urmeazã se aplicã statelor pãrţi la prezenta convenţie, care au un sistem constituţional federativ sau neunitar:
a) în ceea ce priveşte prevederile prezentei convenţii, a cãror aplicare necesitã o acţiune legislativã a puterii legislative federale sau centrale, obligaţiile guvernului federal sau central vor fi aceleaşi ca cele ale statelor pãrţi care nu sunt state federative;
b) în ceea ce priveşte prevederile prezentei convenţii a cãror aplicare necesitã o acţiune legislativã a fiecãruia dintre statele, ţãrile, provinciile sau cantoanele constitutive, care nu sunt, în virtutea sistemului constituţional al federaţiei, obligate sã ia mãsuri legislative, guvernul federal va aduce, cu avizul sãu favorabil, respectivele prevederi la cunoştinţã autoritãţilor competente ale statelor, ţãrilor, provinciilor sau cantoanelor, pentru adoptare.
ART. 36
Denunţarea
1. Fiecare dintre statele pãrţi poate denunţa prezenta convenţie.
2. Denunţarea va fi notificatã printr-un instrument scris, depus la directorul general al UNESCO.
3. Denunţarea va intra în vigoare la 12 luni de la primirea instrumentului de denunţare. Ea nu va modifica cu nimic obligaţiile financiare asumate de statul parte care face denunţarea, pânã la data la care retragerea intrã în vigoare.
ART. 37
Funcţiile depozitarului
Directorul general al UNESCO, în calitate de depozitar al prezentei convenţii, va informa statele membre ale Organizaţiei, statele nemembre menţionate la art. 33, precum şi Organizaţia Naţiunilor Unite asupra depunerii tuturor instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, menţionate la art. 32 şi 33, şi asupra denunţurilor prevãzute la art. 36.
ART. 38
Amendamente
1. Orice stat parte poate propune amendamente la prezenta convenţie, prin comunicare în scris, adresatã directorului general. Directorul general va transmite aceastã comunicare tututor statelor pãrţi. Dacã, în urmãtoarele 6 luni de la data transmiterii comunicãrii, cel puţin jumãtate din numãrul statelor pãrţi rãspunde favorabil acestei cereri, directorul general va prezenta propunerea la urmãtoarea sesiune a Adunãrii generale pentru discuţii şi eventualã adoptare.
2. Amendamentele se adoptã cu majoritatea a douã treimi din numãrul statelor pãrţi prezente şi participante la vot.
3. Odatã adoptate, amendamentele la prezenta convenţie sunt înaintate statelor pãrţi pentru ratificare, acceptare, aprobare sau adeziune.
4. Pentru statele pãrţi care au ratificat, acceptat, aprobat sau aderat la acestea, amendamentele la prezenta convenţie intrã în vigoare la 3 luni dupã depunerea instrumentelor la care se face referire în paragraful 3 de cãtre douã treimi din numãrul statelor pãrţi. În continuare, pentru fiecare stat parte care ratificã, acceptã, aprobã un amendament sau aderã la acesta, amendamentul intrã în vigoare la 3 luni dupã data depunerii de cãtre statul parte a instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare.
5. Procedura stabilitã în paragrafele 3 şi 4 nu se aplicã la amendamentele aduse art. 5, relativ la numãrul statelor membre în Comitet. Aceste amendamente vor intra în vigoare la data la care au fost adoptate.
6. Un stat care devine parte la prezenta convenţie dupã intrarea în vigoare a amendamentelor în conformitate cu paragraful 4 şi care nu manifestã o intenţie diferitã este considerat:
a) parte la prezenta convenţie, aşa cum a fost amendatã; şi
b) parte la prezenta convenţie, neamendatã în legãturã cu orice alt stat parte care nu este obligat prin aceste amendamente.
ART. 39
Textele valabile
Prezenta convenţie a fost redactatã în limbile englezã, arabã, chinezã, spaniolã, francezã şi rusã, toate cele şase texte fiind în mod egal autentice.
ART. 40
Înregistrarea
În conformitate cu art. 120 din Carta Naţiunilor Unite, prezenta convenţie va fi înregistratã la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la cererea directorului general al UNESCO.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
