Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Traducere din limba franceza.
Subsemnaţii, autorizaţi în cuvenitã forma, reuniti sub auspiciile Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite,
Constatind ca la 10 iunie 1958, în urma Conferintei Naţiunilor Unite privind Arbitrajul Comercial Internaţional, a fost semnatã la New York Convenţia pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale strãine.
În dorinta de a contribui la dezvoltarea comerţului european, prin înlãturarea, în mãsura posibilitãţilor, a unor dificultãţi susceptibile de a impiedica organizarea şi funcţionarea arbitrajului comercial internaţional în relaţiile dintre persoanele fizice sau juridice din diferite tari ale Europei,
Au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii:
ART. 1
Domeniul de aplicare a Convenţiei
1. Prezenta Convenţie se aplica:
a) convenţiilor de arbitraj încheiate, pentru reglementarea litigiilor nãscute sau care se vor naşte din operaţii de comerţ internaţional, între persoanele fizice sau juridice avînd, în momentul încheierii Convenţiei, resedinta lor obişnuitã sau sediul în State Contractante diferite;
b) procedurilor şi sentinţelor arbitrale întemeiate pe convenţiile arãtate la paragraful 1 lit. a din acest articol.
2. În sensul prezentei Convenţii se înţelege prin:
a) "convenţie de arbitraj", fie o clauza compromisorie înscrisã într-un contract, fie un compromis, contractul sau compromisul fiind semnate de pãrţi sau conţinute într-un schimb de scrisori, de telegrame sau de comunicãri prin telex şi, în raporturile între tari ale cãror legi nu impun forma scrisã pentru convenţia de arbitraj, orice convenţie încheiatã în formele permise de aceste legi;
b) "arbitraj", reglementarea litigiilor nu numai de cãtre arbitrii numiţi pentru cazuri determinate (arbitraj ad-hoc), ci şi de cãtre instituţii permanente de arbitraj;
c) "sediu", locul unde este situata întreprinderea care a încheiat convenţia de arbitraj.
ART. 2
Capacitatea persoanelor juridice de drept public de a se supune arbitrajului
1. În cazurile prevãzute de articolul I, paragraful 1 al prezentei Convenţii, persoanele juridice calificate, prin legea care le este aplicabilã, drept "persoane juridice de drept public", au facultatea de a încheia în mod valabil convenţii de arbitraj.
2. În momentul semnãrii sau ratificãrii prezentei Convenţii ori aderãrii la ea, orice stat va putea declara ca limiteazã aceasta facultate, în condiţiile precizate în declaraţia sa.
ART. 3
Capacitatea strãinilor de a fi arbitri
În arbitrajele supuse prezentei Convenţii, strãinii pot fi desemnaţi ca arbitri.
ART. 4
Organizarea arbitrajului
1. Pãrţile la o convenţie de arbitraj sînt libere sa prevadã:
a) ca litigiile lor vor fi supuse unei instituţii permanente de arbitraj; în acest caz, arbitrajul se va desfasura în conformitate cu Regulamentul instituţiei desemnate; sau
b) ca litigiile lor vor fi supuse unei proceduri arbitrale ad-hoc; în acest caz, pãrţile vor avea în special facultatea
i. de a desemna arbitrii sau de a stabili modalitãţile potrivit cãrora vor fi desemnaţi arbitrii în caz de litigiu;
îi. de a determina locul arbitrajului;
iii. de a fixa regulile de procedura pe care le vor urma arbitrii.
2. Dacã pãrţile au înţeles sa supunã reglementarea litigiilor lor unui arbitraj ad-hoc şi dacã într-un termen de 30 de zile de la data notificãrii cererii de arbitraj cãtre pîrît, una din pãrţi nu şi-a desemnat arbitrul sau, acesta va fi desemnat, dacã nu exista înţelegere contrarã, la cererea celeilalte pãrţi, de cãtre Preşedintele Camerei de Comerţ competente a tarii în care partea în culpa are, în momentul introducerii cererii de arbitraj, resedinta sa obişnuitã sau sediul. Prezentul paragraf se aplica şi la înlocuirea arbitrilor desemnaţi de cãtre o parte sau de cãtre Preşedintele Camerei de Comerţ mai sus vizata.
3. Dacã pãrţile au hotãrît sa supunã reglementarea litigiilor lor unui arbitraj ad-hoc printr-unul sau mai mulţi arbitri fãrã ca convenţia de arbitraj sa conţinã indicaţii în legatura cu mãsurile necesare pentru organizarea arbitrajului, cum ar fi cele prevãzute la paragraful 1 al prezentului articol, aceste mãsuri vor fi luate, dacã pãrţile nu se înţeleg în aceasta privinta şi sub rezerva cazului menţionat la paragraful 2 de mai sus, de cãtre arbitrul sau arbitrii deja desemnaţi. În lipsa unui acord între pãrţi asupra desemnãrii arbitrului unic sau în lipsa acordului între arbitri asupra mãsurilor de luat, reclamantul va putea sa se adreseze, pentru luarea acestor mãsuri, dacã pãrţile au hotãrît locul arbitrajului, la alegerea sa, fie Preşedintelui Camerei de Comerţ competente a tarii unde se afla locul ales de pãrţi, fie Preşedintelui Camerei de Comerţ competente a tarii în care pîrîtul îşi are, în momentul introducerii cererii de arbitraj, resedinta sa obişnuitã sau sediul sau; dacã pãrţile nu s-au înţeles asupra locului arbitrajului, reclamantul se va putea adresa, la alegerea sa, fie Preşedintelui Camerei de Comerţ competente a tarii în care pîrîtul îşi are, în momentul introducerii cererii de arbitraj, resedinta sa obişnuitã sau sediul sau, fie Comitetului Special a cãrui compunere şi modalitate de funcţionare sînt determinate prin anexa la prezenta Convenţie. Dacã reclamantul nu-şi exercita drepturile care-i sînt acordate prin prezentul paragraf, aceste drepturi vor putea fi exercitate de cãtre pîrît sau de cãtre arbitri.
4. Preşedintele sau Comitetul Special sesizati vor putea proceda, dupã caz,
a) la desemnarea arbitrului unic, a arbitrului preşedinte, a suprrbitrului sau a arbitrului terţ;
b) la înlocuirea unuia sau a mai multor arbitri desemnaţi dupã o alta procedura decît cea prevãzutã la paragraful 2 al prezentului articol;
c) la determinarea locului arbitrajului, subintelegindu-se ca arbitrii pot sa aleagã un alt loc de arbitraj;
d) la stabilirea directa, sau prin referire la regulamentul unei instituţii arbitrale permanente, a regulilor de procedura care trebuie respectate de arbitri, dacã aceştia nu şi-au fixat regulile lor de procedura, în lipsa unui acord între pãrţi în aceasta privinta.
5. Dacã pãrţile au convenit sa supunã reglementarea litigiilor unei instituţii arbitrale permanente fãrã a desemna aceasta instituţie şi nu se înţeleg asupra acestei desemnari, reclamantul va putea sa ceara aceasta desemnare în conformitate cu procedura prevãzutã la paragraful 3 de mai sus.
6. Dacã convenţia de arbitraj nu conţine nici o indicaţie asupra modului de arbitraj (arbitraj printr-o instituţie permanenta de arbitraj sau arbitraj ad-hoc) cãruia pãrţile s-au înţeles sa supunã litigiul lor şi dacã pãrţile nu cad de acord asupra acestei chestiuni, reclamantul va avea facultatea de a recurge, în aceasta privinta, la procedura prevãzutã la paragraful 3 de mai sus. Preşedintele Camerei de Comerţ competente sau Comitetul Special pot, fie sa îndrepte pãrţile la o instituţie permanenta de arbitraj, fie sa le invite sa-şi desemneze arbitrii, într-un termen pe care îl vor fixa pãrţilor, şi sa convinã în acelaşi termen asupra mãsurilor necesare functionarii arbitrajului. În acest din urma caz, vor fi aplicabile paragrafele 2, 3 şi 4 din prezentul articol.
7. Dacã în termen de 60 de zile din momentul în care a fost sesizat cu una din cererile enumerate la paragrafele 2, 3, 4, 5 şi 6 ale acestui articol, Preşedintele Camerei de Comerţ desemnat în baza unuia din aceste paragrafe, n-a dat urmare cererii, reclamantul va putea sa se adreseze Comitetului Special pentru ca acesta sa-şi asume funcţiile care nu au fost îndeplinite.
ART. 5
Declinarea competentei arbitrale
1. Partea care înţelege sa ridice o excepţie intemeiata pe incompetenta arbitrului trebuie, cînd este vorba de excepţii întemeiate pe inexistenta, nulitatea sau caducitatea convenţiei de arbitraj, sa facã acest lucru în cursul procedurii arbitrale, cel mai tirziu în momentul prezentãrii apararilor sale în fond, iar cînd este vorba de excepţii întemeiate pe faptul ca chestiunea litigioasa ar depãşi împuternicirile arbitrului, de îndatã ce va fi ridicatã, în procedura arbitralã, problema care ar depãşi aceste împuterniciri. Cînd intirzierea pãrţilor în ridicarea exceptiei este datoratã unei cauze socotitã intemeiata de cãtre arbitru, acesta va declara excepţia admisibilã.
2. Excepţiile de incompetenta arãtate la paragraful 1 de mai sus şi care nu au fost ridicate în termenele fixate în acest paragraf 1, nu vor mai putea fi ridicate în cursul procedurii arbitrale, dacã este vorba de excepţii pe care, în virtutea legii aplicabile de cãtre arbitru, pãrţile au singure facultatea de a le invoca, nici în cursul unei proceduri judiciare ulterioare asupra fondului sau executãrii sentinţei, dacã este vorba de excepţii lãsate la facultatea pãrţilor în virtutea legii determinate de norma conflictuala a instanţei judecãtoreşti sesizate cu fondul sau cu executarea sentinţei. Judecãtorul va putea totuşi controla decizia prin care arbitrul a constatat tardivitatea exceptiei.
3. Sub rezerva controlului judiciar ulterior prevãzut prin legea forului, arbitrul a cãrui competenta este contestatã nu trebuie sa se desesizeze de proces; el are dreptul de a hotãrî asupra propriei sale competente şi asupra existenţei sau valabilitãţii convenţiei de arbitraj sau a contractului din care aceasta convenţie face parte.
ART. 6
Competenta judiciarã
1. Excepţia intemeiata pe existenta unei convenţii de arbitraj şi prezentatã în fata instanţei judecãtoreşti sesizate de cãtre una din pãrţi la convenţia de arbitraj, trebuie sa fie ridicatã de cãtre pîrît, sub pedeapsa decãderii, înaintea sau în momentul prezentãrii apararilor sale asupra fondului, dupã cum legea instanţei sesizate considera excepţia de incompetenta ca o chestiune de procedura sau de fond.
2. Cînd vor trebui sa se pronunţe asupra existenţei sau valabilitãţii unei convenţii de arbitraj, tribunalele Statelor Contractante vor hotãrî, în ceea ce priveşte capacitatea pãrţilor, potrivit legii care este aplicabilã, iar în ceea ce priveşte celelalte probleme:
a) conform legii cãreia pãrţile au supus convenţia de arbitraj;
b) în lipsa unei indicaţii în aceasta privinta, conform legii tarii unde sentinta trebuie sa fie pronunţatã;
c) în lipsa indicaţiilor asupra legii la care pãrţile au supus convenţia şi dacã, în momentul în care problema este supusã unei instanţe judecãtoreşti, nu este posibil sa se prevadã care este ţara în care se va da sentinta, conform legii competente în virtutea normelor conflictuale ale tribunalului sesizat.
Judecãtorul sesizat poate sa nu recunoascã convenţia de arbitraj dacã, dupã legea forului, litigiul nu este susceptibil de arbitraj.
3. Cînd, înaintea oricãrui recurs la o instanta judecãtoreascã, a fost introdusã o procedura de arbitraj, instanţele judecãtoreşti ale Statelor Contractante, sesizate ulterior cu o cerere referitoare la acelaşi litigiu, între aceleaşi pãrţi, sau cu o cerere în constatarea inexistentei, a nulitãţii sau a caducitatii convenţiei de arbitraj, vor suspenda, afarã de cazul cînd exista motive grave, judecata asupra competentei arbitrului pînã la pronunţarea sentinţei arbitrale.
4. Cererea de mãsuri provizorii sau conservatorii adresatã unei autoritãţi judiciare nu trebuie sa fie consideratã ca incompatibilã cu convenţia de arbitraj, şi nici ca o supunere a litigiului, în ceea ce priveşte fondul sau, instanţei judecãtoreşti.
ART. 7
Legea aplicabilã
1. Pãrţile sînt libere sa determine legea pe care arbitrii trebuie sa o aplice fondului litigiului. În lipsa indicarii de cãtre pãrţi a legii aplicabile, arbitrii vor aplica legea desemnatã de norma conflictuala pe care ei o vor considera potrivita în speta. În amindoua cazurile, arbitrii vor tine seama de stipulaţiile contractului şi de uzanţele comerciale.
2. Arbitrii vor hotãrî ca mediatori amiabili*), dacã aceasta este vointa pãrţilor şi dacã legea care reglementeazã arbitrajul permite acest lucru.
-----------------
*) ("en amiables compositeurs").
ART. 8
Motivarea sentinţei
Se considera ca pãrţile s-au înţeles ca sentinta arbitralã sa fie motivatã, afarã de cazul cînd:
a) pãrţile au declarat în mod expres ca sentinta nu trebuie sa fie motivatã; sau
b) ele s-au supus unei proceduri arbitrale în cadrul cãreia nu este obiceiul de a se motiva sentinta şi în mãsura în care, în acest caz, pãrţile sau una din ele nu cer în mod expres înainte de încheierea dezbaterilor sau, dacã nu au fost dezbateri, înainte de redactarea sentinţei, ca sentinta sa fie motivatã.
ART. 9
Anularea sentinţei arbitrale
1. Anularea într-unul din Statele Contractante a unei sentinţe arbitrale ce cade sub prevederile prezentei Convenţii nu va constitui un motiv de refuz de recunoaştere sau de executare într-un alt Stat Contractant decît dacã aceasta anulare a fost pronunţatã în Statul în care, sau dupã legea cãruia, sentinta a fost data şi aceasta pentru unul din urmãtoarele motive:
a) pãrţile la convenţia de arbitraj erau, conform legii care le este aplicabilã, lovite de incapacitate, sau zisa convenţie nu este valabilã potrivit legii cãreia pãrţile au supus-o sau, în lipsa indicaţiilor în aceasta privinta, potrivit legii tarii unde sentinta a fost pronunţatã; sau
b) partea care cere anularea nu a fost informatã în mod cuvenit despre desemnarea arbitrului sau despre procedura arbitralã, sau i-a fost imposibil dintr-un alt motiv sa-şi susţinã cauza; sau
c) sentinta se referã la un diferend nementionat în compromis sau care nu intra în prevederile clauzei compromisorii; sau conţine hotãrîri care depãşesc termenii compromisului sau ai clauzei compromisorii; totuşi, dacã dispoziţiile sentinţei care se referã la probleme supuse arbitrajului pot fi separate de cele care se referã la probleme nesupuse arbitrajului, primele vor putea sa nu fie anulate; sau
d) constituirea tribunalului arbitral sau procedura de arbitraj nu a fost conformã cu convenţia pãrţilor sau, în lipsa convenţiei, cu dispoziţiile articolului IV din prezenta Convenţie.
2. În raporturile între Statele Contractante care sînt Pãrţi şi la Convenţia de la New York din 10 iunie 1958 pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale strãine, paragraful 1 din prezentul articol are drept efect de a limita numai la cauzele de anulare pe care el le enumera, aplicarea articolului V, paragraful 1 lit. e din Convenţia de la New York.
ART. 10
Dispoziţii finale
1. Prezenta Convenţie este deschisã pentru semnare sau aderare ţãrilor membre ale Comisiei Economice pentru Europa şi ţãrilor admise la Comisie cu titlu consultativ conform paragrafului 8 din mandatul acestei Comisii.
2. Ţãrile susceptibile de a participa la anumite lucrãri ale Comisiei Economice pentru Europa, în baza paragrafului 11 din mandatul acestei Comisii, pot deveni Pãrţi Contractante la prezenta Convenţie prin aderare dupã intrarea ei în vigoare.
3. Convenţia va fi deschisã pentru semnare pînã la 31 decembrie 1961 inclusiv. Dupã aceasta data, ea va rãmîne deschisã pentru aderare.
4. Prezenta Convenţie este supusã ratificãrii.
5. Instrumentele de ratificare sau aderare vor fi depuse la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
6. La semnarea prezentei Convenţii, la ratificarea ei sau la aderare, Pãrţile Contractante vor comunica Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite lista Camerelor de Comerţ sau a altor instituţii din ţara lor ale cãror Presedinti îşi asuma funcţiile încredinţate de articolul IV din prezenta Convenţie preşedinţilor Camerelor de Comerţ competente.
7. Dispoziţiile prezentei Convenţii nu aduc atingere valabilitãţii acordurilor multilaterale sau bilaterale încheiate sau care vor fi încheiate de cãtre Statele Contractante în materie de arbitraj.
8. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în a 90-a zi dupã ce cinci din ţãrile menţionate la paragraful 1 din prezentul articol vor depune instrumentele lor de ratificare sau aderare. Pentru fiecare ţara care va ratifica sau adera ulterior, prezenta Convenţie va intra în vigoare în a 90-a zi dupã depunerea instrumentului de ratificare sau aderare a acestei tari.
9. Fiecare Parte Contractantã va putea sa denunţe prezenta Convenţie printr-o notificare adresatã Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Denunţarea îşi va produce efectul la 12 luni dupã data la care Secretarul General a primit notificarea.
10. Dacã dupã intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, numãrul Pãrţilor Contractante va fi, ca urmare a denuntarilor, redus la mai puţin de cinci, prezenta Convenţie va inceta de a fi în vigoare începînd de la data la care ultima din aceste denuntari îşi va produce efectul.
11. Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica ţãrilor prevãzute la paragraful 1, ca şi ţãrilor devenite Pãrţi Contractante prin aplicarea paragrafului 2 din prezentul articol:
a) declaraţiile fãcute în baza paragrafului 2 din articolul II;
b) ratificarile şi aderarile în baza paragrafului 1 şi 2 din prezentul articol;
c) comunicãrile primite conform paragrafului 6 din prezentul articol;
d) datele la care prezenta Convenţie va intra în vigoare conform paragrafului 8 din prezentul articol;
e) denuntarile în baza paragrafului 9 din prezentul articol;
f) abrogarea prezentei Convenţii conform paragrafului 10 din prezentul articol.
12. Dupã 31 decembrie 1961, originalul prezentei Convenţii va fi depus la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate fiecãrei tari prevãzute de paragraful 1 şi 2 din prezentul articol.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în cuvenitã forma, au semnat prezenta Convenţie.
Facuta la Geneva, la douazecisiunu aprilie 1961, într-un singur exemplar, în limbile franceza, engleza şi rusa, toate trei textele avînd aceeaşi valabilitate.
ANEXA 1
Compunerea şi modul de funcţionare a Comitetului Special prevãzut de articolul IV al Convenţiei*)
*) Traducere din limba franceza.
1. Comitetul Special prevãzut de articolul IV al Convenţiei va fi compus din doi membri titulari şi dintr-un Preşedinte. Unul din membrii titulari va fi ales de cãtre Camerele de Comerţ sau alte instituţii desemnate, conform articolului X paragraful 6 al Convenţiei, de cãtre Statele în care, în momentul deschiderii pentru semnare a Convenţiei, exista Comitete naţionale ale Camerei de Comerţ Internaţionale şi care, în momentul alegerii, vor fi Pãrţi la Convenţie. Celãlalt membru va fi ales de cãtre Camerele de Comerţ sau alte instituţii desemnate, conform articolului X paragraful 6 al Convenţiei, de cãtre Statele în care, în momentul deschiderii pentru semnare a Convenţiei, nu exista Comitete naţionale ale Camerei de Comerţ Internaţionale şi care, în momentul alegerii, vor fi pãrţi la Convenţie.
2. Persoanele chemate sa exercite, în condiţiile prevãzute de paragraful 7 de mai jos, funcţiile de Preşedinte al Comitetului Special vor fi de asemenea alese de cãtre Camerele de Comerţ sau alte instituţii, asa cum este prevãzut la paragraful 1 din prezenta anexa.
3. Camerele de Comerţ sau celelalte instituţii prevãzute la paragraful 1 din prezenta anexa vor alege, în acelaşi timp şi în aceleaşi condiţii ca şi pe Preşedinţii şi membrii titulari, supleanţi pentru cazurile de împiedicare temporarã a Preşedinţilor sau a membrilor titulari mentionati. În caz de împiedicare permanenta sau de demisie a unui Preşedinte sau a unui membru titular, supleantul ales pentru a-l înlocui devine, dupã caz, Preşedinte sau membru titular şi grupul de Camere de Comerţ sau de alte instituţii care alesese pe supleantul devenit Preşedinte sau membru titular, va proceda la alegerea unui nou supleant.
4. Primele alegeri ale Comitetului vor avea loc în timp de 90 de zile de la depunerea celui de-al cincilea instrument de ratificare sau aderare. Vor putea de asemenea participa la aceste alegeri Camerele de Comerţ sau alte instituţii desemnate de cãtre Statele care, fiind semnatare, nu sînt încã Pãrţi la Convenţie. Dacã nu este posibil sa se procedeze la alegeri în termenul indicat, aplicarea paragrafelor 3-7 din articolul IV al Convenţiei va fi suspendatã pînã cînd se va proceda la alegeri în condiţiile prevãzute mai sus.
5. Sub rezerva prevederilor paragrafului 7 de mai jos, membrii Comitetului Special vor fi aleşi pentru o perioada de patru ani. Noi alegeri vor trebui sa aibã loc în primele şase luni ale celui de-al patrulea an de la alegerile precedente. Dacã o noua procedura de alegere a membrilor Comitetului Special nu a dat rezultate, membrii aleşi în alegerile precedente vor continua sa-şi exercite funcţiile pînã la alegerea noilor membri.
6. Rezultatele alegerilor membrilor Comitetului Special vor fi comunicate Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite care le va notifica Statelor prevãzute în paragraful 1 al articolului X al prezentei Convenţii, ca şi Statelor devenite Pãrţi Contractante în baza paragrafului 2 al articolului X. Secretarul General va notifica de asemenea aceloraşi State eventuala suspendare şi punerea în aplicare a paragrafelor 3-7 ale articolului IV din Convenţie, în baza paragrafului 4 din prezenta anexa.
7. Persoanele alese cu titlu de Preşedinte îşi vor exercita funcţiile pe rind, fiecare timp de doi ani. Atribuirea funcţiei de Preşedinte uneia din aceste doua persoane în timpul primei perioade de doi ani dupã intrarea în vigoare a Convenţiei, va fi hotarita prin tragere la sorţi. Preşedinţia va fi dupã aceea atribuitã de fiecare data, pentru o noua perioada de doi ani, persoanei aleasã ca Preşedinte de cãtre grupul de tari altul decît acela care l-a ales pe Preşedintele care şi-a exercitat funcţiile în perioada de doi ani imediat precedenta.
8. Cererile cãtre Comitetul Special prevãzute în paragrafele 3-7 ale articolului IV al Convenţiei vor fi adresate Secretarului Executiv al Comisiei Economice pentru Europa. Secretarul Executiv va sesiza mai întîi pe membrul Comitetului Special ales de cãtre grupul de tari altul decît cel care a ales pe Preşedintele în exerciţiu în momentul introducerii cererii. Soluţia propusã de cãtre membrul sesizat în primul rind va fi transmisã de cãtre Secretarul Executiv celuilalt membru al Comitetului şi, dacã acesta o accepta, aceasta soluţie va fi consideratã ca o hotãrîre a Comitetului şi comunicatã, ca atare, de cãtre Secretarul Executiv reclamantului.
9. Dacã cei doi membri ai Comitetului Special, sesizati de cãtre Secretarul Executiv, nu se înţeleg asupra unei soluţii pe cale de corespondenta, Secretarul Executiv va convoca o reuniune a Comitetului Special la Geneva spre a incerca sa se ajungã la o hotãrîre unanima asupra cererii. În lipsa unanimitatii, hotãrîrea Comitetului va fi luatã cu majoritate de voturi şi comunicatã de cãtre Secretarul Executiv reclamantului.
10. Cheltuielile legate de intervenţia Comitetului Special într-un litigiu supus prezentei Convenţii vor fi efectuate de cãtre reclamant şi considerate drept cheltuieli de procedura.
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
