Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
──────────
Conţinută de LEGEA nr. 6 din 8 martie 1993, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 57 din 18 martie 1993.
──────────
*) Traducere.
Părţile la convenţie,
conştiente de necesitatea protejării mediului înconjurător în general şi a celui marin în special,
recunoscând ca deversarea deliberată, din neglijenţă sau accidentală, de hidrocarburi şi alte substanţe dăunătoare de către nave constituie o sursă serioasă de poluare,
recunoscând, de asemenea, importanţa Convenţiei internaţionale din 1954 pentru prevenirea poluării mării cu hidrocarburi, ca fiind primul instrument multilateral încheiat având drept prim obiectiv protecţia mediului înconjurător, şi apreciind contribuţia semnificativă adusă de acea convenţie pentru protejarea mărilor şi a mediului costier împotriva poluării,
dorind să pună capăt poluării intenţionate a mediului marin cu hidrocarburi şi alte substanţe dăunătoare şi să reducă la minimum deversarea accidentală de astfel de substanţe,
considerând că cel mai bun mijloc de a realiza acest obiectiv este stabilirea de reguli de folosinţă generală şi care nu se limitează numai la poluarea cu hidrocarburi,
au căzut de acord asupra celor ce urmează:
ART. 1
Obligaţii generale în conformitate cu convenţia
1. Părţile la convenţie se angajează să pună în aplicare prevederile prezentei convenţii şi ale anexelor*) sale pentru prevenirea poluării mediului marin prin deversarea de substanţe dăunătoare sau apelor uzate conţinând astfel de substanţe, contrar prevederilor convenţiei.
2. Dacă nu se specifică în mod expres altfel, orice referinţă la prezenta convenţie este în acelaşi timp o referinţa la protocoalele şi anexele sale.
*) Anexele se vor comunică de către Ministerul Transporturilor autorităţilor competente direct interesate.
ART. 2
Definiţii
Pentru aplicarea prezentei convenţii, dacă nu se specifică în mod expres altfel:
1. reguli înseamnă regulile conţinute în anexele la prezenta convenţie;
2. substanţă dăunătoare înseamnă orice substanţă care, deversată în mare, este susceptibilă a periclita sănătatea omului, a dăuna resurselor biologice, faunei şi florei marine, a prejudicia peisajul natural sau a împiedica orice altă folosire legitimă a mării şi include orice substanţă supusă controlului de către prezenta convenţie;
3. a) deversarea înseamnă orice descărcare de substanţe dăunătoare sau ape uzate conţinând astfel de substanţe provenind de la o navă, inclusiv orice scăpare, evacuare, revărsare, scurgere, pompare, emanare sau vidanjare;
b) deversarea nu cuprinde:
(i) descărcarea, în sensul Convenţiei pentru prevenirea poluarii marine prin evacuarea deşeurilor sau altor materiale, încheiată la Londra la 13 noiembrie 1972; nici
(ii) descărcarea de substanţe dăunătoare provenind direct din explorarea, exploatarea şi prelucrarea respectivă în mare a resurselor minerale ale fundului mării; nici
(iii) descărcarea de substanţe dăunătoare pentru scopuri de cercetări ştiinţifice legale, care urmăresc să reducă sau să combată poluarea;
4. navă, înseamnă orice tip de navă exploatată în mediul marin incluzând ambarcaţiunile cu aripi portante, vehiculele cu pernă de aer, submersibilele, mijloacele plutitoare şi platformele fixe sau plutitoare;
5. administraţie înseamnă guvernul statului care exercită autoritatea asupra navei. Pentru o navă autorizată, a arbora pavilionul unui stat, administraţia este guvernul acelui stat. În ceea ce priveşte platformele fixe sau plutitoare, destinate explorării sau exploatării fundului mării şi subsolului acestuia adiacent coastei, asupra căruia statul riveran îşi exercită drepturile suverane în scopul explorării şi exploatării resurselor naturale, administraţia este guvernul statului riveran interesat;
6. incident înseamnă un eveniment implicând descărcarea efectivă sau probabilă în mare a unei substanţe dăunătoare sau ape uzate conţinând o astfel de substanţă;
7. organizaţie înseamnă Organizaţia Maritimă Consultativă Interguvernamentală.
ART. 3
Aplicare
1. Prezenta convenţie se aplică:
a) navelor autorizate a arbora pavilionul unei părţi la convenţie;
b) navelor neautorizate a arbora pavilionul unei părţi, dar care sunt exploatate sub autoritatea unei părţi.
2. Nimic din prezentul articol nu trebuie interpretat ca limitând sau extinzând drepturile suverane ale părţilor în conformitate cu dreptul internaţional asupra fundului mării sau subsolului acestuia adiacent coastelor lor pentru scopuri de explorare şi exploatare a resurselor lor naturale.
3. Prezenta convenţie nu se aplică navelor de război, navelor de război auxiliare şi nici celorlalte nave aparţinând unui stat sau exploatate de un stat atât timp cât acesta le foloseşte în scopuri guvernamentale şi nu comerciale. Totuşi, fiecare parte trebuie să adopte măsuri corespunzătoare care nu compromit funcţionarea sau capacitatea de exploatare a acestui tip de nave, care îi aparţin sau care sunt exploatate de ea, că aceste nave acţionează într-un mod corespunzător prezentei convenţii în măsura în care acest lucru este raţional şi realizabil.
ART. 4
Încălcări
1. Orice încălcare a prescripţiilor prezentei convenţii este interzisă şi sancţionată ca atare de legislaţia administraţiei navei respective, indiferent de locul în care s-a produs încălcarea. Dacă administraţia este informată de o astfel de încălcare şi se convinge ca exista probe suficiente pentru a-i permite începerea urmăririi judiciare pentru încălcarea prezumtiva, aceasta va da curs acestei urmăriri cît mai curînd posibil în conformitate cu legislaţia sa.
2. Orice încălcare a prevederilor prezentei convenţii comisă în limitele jurisdicţiei unei părţi la convenţie este interzisă şi sancţionată ca atare, în conformitate cu legislaţia acelei părţi. Ori de câte ori se produce o astfel de încălcare, partea trebuie:
a) să înceapă urmărirea judiciară în conformitate cu legislaţia sa; sau
b) să comunice administraţiei de care depinde nava informaţiile şi probele aflate în posesia sa dovedind că a avut loc o încălcare.
3. Când informaţii sau probe referitoare la o încălcare a prezentei convenţii de către o navă sunt comunicate administraţiei de care depinde nava, aceasta administraţie va informa prompt partea care i-a comunicat informaţiile sau probele şi organizaţia despre măsurile luate.
4. Sancţiunile prevăzute în legislaţia părţilor, ca urmare a prezentului articol, trebuie să fie de o severitate care să descurajeze încălcările prezentei convenţii, indiferent de locul unde a avut loc încălcarea.
ART. 5
Certificate şi reguli speciale privind inspectare navelor
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 din prezentul articol, un certificat emis sub autoritatea unei părţi la convenţie, în conformitate cu prevederile regulilor, se va accepta de celelalte părţi şi se va considera, pentru toate scopurile urmărite de prezenta convenţie, ca având aceeaşi valabilitate cu un certificat emis de acestea.
2. Orice navă obligată să posede un certificat eliberat în conformitate cu prevederile regulilor este supusă, în porturile şi terminalele din mare aflate sub jurisdicţia unei părţi, inspectarii efectuate de către funcţionarii autorizaţi legal de către acea parte. Acest fel de inspecţie trebuie să se limiteze la verificarea existenţei la bord a unui certificat valabil, în afară cazului când există motive serioase pentru a crede că starea navei sau a echipamentelor sale diferă apreciabil de datele înscrise în acel certificat.
În acest caz, sau dacă nava nu are un certificat valabil, partea care executa inspecţia va lua măsurile necesare pentru a se asigura ca nava nu va continua voiajul decît atunci când nu va prezenta un pericol excesiv pentru mediul marin. Totuşi, acea parte poate permite navei sa părăsească portul sau terminalul din mare în scopul deplasarii la cel mai apropiat şantier de reparaţii existent.
3. Dacă o parte refuza unei nave străine intrarea în porturile sau terminalele din mare de sub jurisdicţia sa sau ia o măsură oarecare contra acestei nave, pe motiv ca nava nu respectă prevederile prezentei convenţii, partea trebuie să informeze imediat despre aceasta pe consulul sau reprezentantul diplomatic al părţii sub al cărei pavilion este nava, sau, dacă acest lucru nu este posibil, administraţia de care ţine nava respectivă. Înainte de a refuza intrarea sau de a lua astfel de măsuri, partea poate cere consultaţii administraţiei navei respective. Administraţia trebuie informată, de asemenea, dacă nava nu are certificat valabil în conformitate cu prevederile regulilor.
4. Părţile vor aplica prescripţiile prezentei convenţii navelor statelor care nu sunt părţi în convenţie în măsura necesară, pentru ca aceste nave să nu beneficieze de condiţii mai favorabile.
ART. 6
Descoperirea încălcărilor şi aplicarea convenţiei
1. Părţile la convenţie trebuie să coopereze la descoperirea încălcărilor şi la respectarea prevederilor prezentei convenţii folosind toate măsurile corespunzătoare şi realizabile pentru descoperirea încălcărilor şi supravegherea mediului, precum şi măsuri adecvate pentru comunicarea de informaţii şi adunarea de probe.
2. O navă căreia i se aplică prezenta convenţie poate fi supusă, în orice port sau terminal din mare aparţinând unei părţi, inspecţiei funcţionarilor numiţi sau autorizaţi de această parte pentru a verifica dacă a descărcat substanţe dăunătoare violând prescripţiile regulilor. Dacă inspecţia constată o încălcare a prevederilor convenţiei, se va înainta administraţiei un raport pentru ca aceasta să ia măsurile corespunzătoare.
3. Orice parte va comunica administraţiei probe, dacă există, că nava a descărcat substanţe dăunătoare sau ape uzate conţinând astfel de substanţe încălcând prevederile regulilor. În măsura posibilităţilor, autoritatea competentă a primei părţi va aduce la cunoştinţa comandantului navei aceasta încălcare invocată.
4. La primirea acestei probe, administraţia astfel informată va cerceta cazul şi poate cere celeilalte părţi să-i comunice probe suplimentare sau mai concludente asupra contravenţiei invocate. Dacă administraţia apreciază că probele existente sunt suficiente pentru a intenta o acţiune privind contravenţia invocată, aceasta va intenta o acţiune în conformitate cu legislaţia proprie, cît mai curînd posibil. Administraţia va comunica prompt părţii care a semnalat încălcarea invocată, precum şi organizaţiei, acţiunea intentată.
5. O parte poate inspecta, de asemenea, o navă căreia i se aplică prezenta convenţie atunci când intră în porturile sau terminalele din mare de sub jurisdicţia sa, dacă primeşte o cerere de cercetare de la orice parte împreună cu probe suficiente că nava a descărcat substanţe dăunătoare sau ape uzate conţinând astfel de substanţe în orice loc. Raportul asupra unei astfel de cercetări va fi trimis părţii care a cerut-o, precum şi administraţiei, astfel încât să se poată lua măsuri corespunzătoare în conformitate cu prezenta convenţie.
ART. 7
Intirzierea nejustificată produsă navelor
1. Se vor depune toate eforturile posibile pentru a evita reţinerea sau întârzierea nejustificată a navei în conformitate cu art. 4, 5 sau 6 din prezenta convenţie.
2. Când o navă este reţinută sau întârziată în mod nejustificat în conformitate cu art. 4, 5 sau 6 din prezenta convenţie, aceasta are dreptul la o despăgubire pentru orice pierdere sau pagubă suferită.
ART. 8
Rapoarte asupra incidentelor care implică substanţe dăunătoare
1. În caz de incident, trebuie să se întocmească fără întârziere un raport cât mai detaliat posibil în conformitate cu prevederile Protocolului I al prezentei convenţii.
2. Fiecare parte la convenţie trebuie:
a) să ia toate măsurile necesare ca un funcţionar sau o instituţie competentă să primească şi să analizeze toate rapoartele asupra incidentelor; şi
b) să informeze organizaţia în detaliu asupra acestor măsuri pentru a fi difuzate celorlalte părţi şi state membre ale organizaţiei.
3. Ori de câte ori o parte primeşte un raport în virtutea prevederilor prezentului articol, aceasta îl va trimite fără întârziere:
a) administraţiei navei implicate; şi
b) oricărui stat care ar putea fi afectat.
4. Fiecare parte la convenţie dă navelor şi avioanelor sale însărcinate cu inspectarea maritimă şi altor servicii competente instrucţiuni pentru a semnala autorităţilor sale orice incident menţionat în Protocolul I al prezentei convenţii. Această parte trebuie, dacă consideră a fi cazul, să comunice aceasta organizaţiei şi oricărei alte părţi interesate.
ART. 9
Alte tratate şi interpretări
1. La intrarea sa în vigoare, prezenta convenţie înlocuieşte Convenţia internaţională pentru prevenirea poluării apelor mării cu hidrocarburi din 1954, amendată, în ceea ce priveşte părţile la acea convenţie.
2. Nimic din prezenta convenţie nu va prejudicia codificarea şi dezvoltarea dreptului mării de către Conferinţa Naţiunilor Unite privitoare la dreptul mării, convocată în virtutea Rezoluţiei nr. 2750 C (XXV) a Adunării generale a Naţiunilor Unite, nici pretenţiile sau poziţiile actuale sau viitoare ale oricărui stat în privinţa dreptului mării şi a naturii şi extinderii jurisdicţiei statului riveran şi statului pavilionului.
3. Termenul jurisdicţie din prezenta convenţie va fi interpretat în lumina dreptului internaţional în vigoare în momentul aplicării sau interpretării prezentei convenţii.
ART. 10
Reglementarea diferendelor
Orice diferend între două sau mai multe părţi la convenţie privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, care nu a putut fi reglementat pe cale de negocieri între părţile în cauză şi dacă aceste părţi nu hotărăsc altfel, va fi supus arbitrajului la cererea uneia dintre părţi, în condiţiile prevăzute în Protocolul II al prezentei convenţii.
ART. 11
Comunicarea de informaţii
1. Părţile convenţiei se angajează să comunice organizaţiei:
a) textul legilor, ordonanţelor, decretelor, regulilor şi al altor instrumente promulgate în privinţa diferitelor probleme legate de aplicarea prezentei convenţii;
b) lista instituţiilor neguvernamentale autorizate a acţiona în numele lor în ce priveşte proiectarea, construcţia şi echipamentul navelor care transportă substanţe dăunătoare în conformitate cu prevederile regulilor;
c) un număr suficient de modele ale certificatelor pe care le eliberează în conformitate cu prevederile regulilor;
d) o listă a instalaţiilor de primire incluzând amplasarea lor, capacitatea lor, instalaţiile disponibile şi alte caracteristici;
e) rapoartele oficiale sau rezumatele acestor rapoarte în măsura în care ele expun rezultatele aplicării prezentei convenţii; şi
f) un raport statistic anual, într-o formă standardizata de organizaţie, asupra sancţiunilor efectiv aplicate pentru încălcări ale prezentei convenţii.
2. Organizaţia trebuie să notifice părţilor primirea oricărei comunicări în conformitate cu prezentul articol şi sa transmită tuturor părţilor orice informaţie care i-a fost comunicată în conformitate cu paragraful 1 lit. b)-f) din prezentul articol.
ART. 12
Accidentele navelor
1. Fiecare administraţie se angajează să întreprindă cercetări asupra oricărui accident suferit de vreuna din navele sale supusă prevederilor regulilor, dacă accidentul a avut un efect dăunător important asupra mediului marin.
2. Fiecare parte la convenţie se angajează să transmită organizaţiei informaţii privind rezultatele unor astfel de cercetări, atunci când apreciază că astfel de informaţii pot ajuta la determinarea modificărilor care ar fi de dorit să se aducă prezentei convenţii.
ART. 13
Semnare, ratificare, acceptare, aprobare şi aderare
1. Prezenta convenţie rămâne deschisă pentru semnare la sediul organizaţiei de la 15 ianuarie 1974 până la 31 decembrie 1974, data după care rămâne deschisă pentru aderare. Statele pot deveni părţi la prezenta convenţie prin:
a) semnare fără rezervă în ce priveşte ratificarea, acceptarea sau aprobarea; sau
b) semnare sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării urmată de ratificare, acceptare sau aprobare; sau
c) aderare.
2. Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea va fi efectuată prin depunerea unui instrument în acest scop la secretarul general al organizaţiei.
3. Secretarul general al organizaţiei va informa toate statele care au semnat prezenta convenţie sau care au aderat la ea, de orice semnare sau de orice depunere de noi instrumente de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare şi de data acestei depuneri.
ART. 14
Anexe facultative
1. Un stat poate declara la semnarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la prezenta convenţie că nu acceptă una sau toate anexele nr. III, IV şi V (denumite mai jos anexe facultative) la prezenta convenţie. Sub rezerva celor de mai sus, părţile la convenţie sunt obligate să respecte orice anexă în întregime.
2. Un stat, care a declarat că nu acceptă o anexă facultativă, poate accepta oricând o astfel de anexă prin depunerea la organizaţie a unui instrument de felul celui menţionat la art. 13 paragraful 2.
3. Un stat, care face o declaraţie în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol în ceea ce priveşte o anexă facultativă şi care nu a acceptat ulterior această anexă în conformitate cu paragraful 2 al prezentului articol, nu are nici o obligaţie şi nici nu este îndreptăţit a pretinde nici un privilegiu care rezultă din prezenta convenţie în ceea ce priveşte problemele ţinând de această anexă, iar toate referirile la părţile din prezenta convenţie nu includ acel stat în problemele legate de această anexă.
4. Organizaţia va informa statele care au semnat sau aderat la prezenta convenţie despre orice astfel de declaraţie în conformitate cu prezentul articol, precum şi de primirea oricărui instrument depus în conformitate cu prevederile paragrafului 2 al prezentului articol.
ART. 15
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare la 12 luni după data la care cel puţin 15 state, ale căror flote comerciale combinate reprezintă cel puţin 50% din tonajul brut al flotei comerciale mondiale, au devenit părţi la convenţie în conformitate cu art. 13.
2. O anexă facultativă va intra în vigoare la 12 luni după data la care condiţiile stipulate la paragraful 1 al prezentului articol au fost îndeplinite pentru această anexă.
3. Organizaţia va comunica statelor care au semnat prezenta convenţie sau au aderat la ea data la care intră în vigoare şi data la care o anexă facultativă intră în vigoare în conformitate cu paragraful 2 din prezentul articol.
4. Pentru statele care au depus un instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la prezenta convenţie sau la o anexă facultativă după ce condiţiile pentru intrarea acestora în vigoare au fost îndeplinite, dar înainte de data intrării în vigoare, ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea devin valabile din momentul intrării în vigoare a convenţiei sau anexei facultative sau la 3 luni după data depunerii instrumentului, dacă această din urmă dată este posterioară.
5. Pentru statele care au depus un instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la convenţie sau la o anexă facultativă după data la care acestea intră în vigoare, convenţia sau anexa facultativă va intra în vigoare după 3 luni de la data depunerii instrumentului.
6. Orice instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare depus după data la care au fost îndeplinite toate condiţiile prevăzute în art. 16 pentru intrarea în vigoare a unui amendament la prezenta convenţie sau la o anexa facultativă se aplică convenţiei sau anexei facultative, în forma sa modificată.
ART. 16
Amendamente
1. Prezenta convenţie poate fi modificată după unul sau altul din procedeele specificate în paragrafele următoare.
2. Amendamente, după examinarea de către organizaţie:
a) orice amendament propus de o parte la convenţie va fi prezentat organizaţiei şi difuzat de secretarul general al acesteia tuturor membrilor organizaţiei şi tuturor părţilor cu cel puţin 6 luni înainte de examinarea sa;
b) orice amendament propus şi difuzat ca mai sus va fi supus de organizaţie unui organ competent pentru examinare;
c) părţile la convenţie fie că sunt sau nu membre ale organizaţiei sunt autorizate să participe la dezbaterile organului competent;
d) amendamentele se adoptă numai cu o majoritate de 2/3 din părţile la convenţie prezente şi votante;
e) dacă sunt adoptate în conformitate cu lit. d) de mai sus, amendamentele vor fi comunicate de către secretarul general al organizaţiei tuturor părţilor la convenţie pentru acceptare;
f) un amendament este socotit ca fiind acceptat, în următoarele condiţii:
(i) un amendament la un articol al convenţiei este socotit ca fiind acceptat de la data la care este acceptat de 2/3 din părţi, ale căror flote comerciale combinate reprezintă cel puţin 50% din tonajul brut al flotei comerciale mondiale;
(ii) un amendament la o anexă la convenţie va fi socotit ca fiind acceptat în conformitate cu procedura specificată la lit. f) alin. (iii), în afara cazului când organul competent în momentul adoptării sale, hotărăşte ca amendamentul este socotit ca fiind acceptat la data la care este acceptat de 2/3 din părţi, ale căror flote comerciale combinate reprezintă cel puţin 50% din tonajul brut al flotei comerciale mondiale. Totuşi, oricând înainte de intrarea în vigoare a unui amendament la o anexă la convenţie, o parte poate notifica secretarului general al organizaţiei ca va fi necesară aprobarea sa expresă înainte de intrarea în vigoare a amendamentului pentru ea. Notificarea şi data primirii sale va fi adusă la cunoştinţa părţilor;
(iii) un amendament la un supliment al unei anexe la convenţie este socotit ca fiind acceptat la expirarea unui termen hotărât de organul competent la adoptarea sa, termen care nu trebuie să fie mai mic de 10 luni, în afară cazului când, în cursul acestei perioade, s-a comunicat organizaţiei o obiecţie de către cel puţin 1/3 din părţi sau de către părţile ale căror flote comerciale combinate reprezintă cel puţin 50% din tonajul brut al flotei comerciale mondiale, fiind suficientă îndeplinirea uneia din aceste condiţii;
(iv) un amendament la Protocolul I al convenţiei va fi supus aceloraşi proceduri ca şi amendamentele la anexele la convenţie, aşa cum se prevede la lit. f) alin. (ii) sau (iii) de mai sus;
(v) un amendament la Protocolul II al convenţiei va fi supus aceloraşi proceduri ca şi amendamentele la un articol al convenţiei, aşa cum se prevede la lit. f) alin. (i) de mai sus;
g) amendamentul va intra în vigoare în următoarele condiţii:
(i) în cazul unui amendament la un articol al convenţiei, la Protocolul II sau la Protocolul I sau la o anexă la convenţie, care nu este acceptat conform procedurii specificate la lit. f) alin. (iii), amendamentul acceptat în conformitate cu prevederile menţionate mai sus intră în vigoare la 6 luni după data acceptării sale pentru părţile care au declarat ca l-au acceptat;
(ii) în cazul unui amendament la Protocolul I, la un supliment, la o anexă sau la o anexă la convenţie care este acceptat în conformitate cu procedura specificată la lit. f), alin (iii), amendamentul, socotit ca fiind acceptat în conformitate cu condiţiile de mai sus, intră în vigoare la 6 luni după acceptarea sa pentru toate părţile, cu excepţia acelora care, înaintea acestei date, au făcut o declaraţie că nu-l accepta sau o declaraţie în conformitate cu lit. f), alin (ii), potrivit căreia este necesară aprobarea lor expresă.
3. Amendare printr-o conferinţă:
a) la cererea unei părţi, sprijinită de cel puţin 1/3 din părţi, organizaţia va convoca o conferinţa a părţilor la convenţie care să examineze amendamentele la prezenta convenţie.
b) Orice amendament adoptat de o astfel de conferinţă cu o majoritate de 2/3 a părţilor prezente şi votante este comunicat de secretarul general al organizaţiei tuturor părţilor contractante pentru acceptare.
c) În afara cazului când conferinţa nu hotărăşte altfel, amendamentul este socotit acceptat şi intrat în vigoare conform procedurii stabilite în paragraful 2 lit. f) şi g) de mai sus.
4. a) În cazul unui amendament la o anexă facultativă, referirea din prezentul articol la o "parte la convenţie" trebuie interpretată ca o referire la o parte la acea anexă.
b) Orice parte, care nu a acceptat un amendament la o anexă, va fi tratată ca nefiind parte numai în scopul aplicării acelui amendament.
5. Adoptarea şi intrarea în vigoare a unei noi anexe va fi supusă aceloraşi proceduri ca şi pentru adoptarea şi intrarea în vigoare a unui amendament la un articol al convenţiei.
6. În afară de cazul când se prevede în mod expres altfel, orice amendament la prezenta convenţie, făcut pe baza prezentului articol şi care are legătură cu structura navei, se aplică numai navelor al căror contract de construcţie este încheiat sau în lipsa unui contract de construcţie, navelor a căror chilă este pusă la o dată sau după data la care amendamentul intră în vigoare.
7. Orice amendament la un protocol sau la o anexă se va referi la fondul acelui protocol sau acelei anexe şi trebuie să fie compatibil cu articolele prezentei convenţii.
8. Secretarul general al organizaţiei va informa toate părţile despre orice amendament care intră în vigoare în virtutea prezentului articol, precum şi despre data la care intră în vigoare fiecare amendament.
9. Orice declaraţie de acceptare sau de obiecţiune la un amendament, făcută în virtutea prezentului articol, va fi notificată în scris secretarului general al organizaţiei. Acesta va aduce la cunoştinţa părţilor la convenţie astfel de notificări, precum şi data primirii lor.
ART. 17
Promovarea cooperării tehnice
Părţile la convenţie vor promova, cu consultarea organizaţiei şi a altor organe internaţionale, cu concursul şi coordonarea de către directorul executiv al Programului Naţiunilor Unite pentru mediul înconjurător, sprijinirea acelor părţi care solicită asistenţă tehnică pentru:
a) pregătirea personalului ştiinţific şi tehnic;
b) procurarea de echipament şi instalaţii necesare pentru primire şi supraveghere;
c) facilitarea altor măsuri şi acţiuni pentru a preveni sau reduce poluarea mediului marin de către nave; şi
d) încurajarea cercetărilor; de preferinţă în ţările interesate, promovând astfel ţelurile şi scopurile prezentei convenţii.
ART. 18
Denunţarea
1. Prezenta convenţie sau orice anexă facultativă poate fi denunţată de orice parte la convenţie în orice moment după expirarea a 5 ani de la data la care convenţia sau o anexă facultativă intră în vigoare pentru acea parte.
2. Denunţarea se efectuează prin notificarea în scris adresată secretarului general al organizaţiei care va informa toate celelalte părţi despre asemenea notificare, data primirii ei, precum şi data la care intră în vigoare o astfel de denunţare.
3. O denunţare intră în vigoare la 12 luni după primirea notificării de denunţare de către secretarul general al organizaţiei sau după expirarea unei perioade mai lungi indicată în notificare.
ART. 19
Depunerea şi înregistrarea
1. Prezenta convenţie va fi depusă la secretarul general al organizaţiei, care va transmite copii certificate conforme tuturor statelor care au semnat prezenta convenţie sau care au aderat la ea.
2. De îndată ce prezenta convenţie intră în vigoare, textul va fi transmis de secretarul general al organizaţiei, secretarului general al Naţiunilor Unite pentru înregistrare şi publicare, în conformitate cu articolul 102 din Carta Naţiunilor Unite.
ART. 20
Limbile
Prezenta convenţie este întocmită într-un singur exemplar în limbile engleza, franceză, rusă şi spaniolă, fiecare text având aceeaşi valabilitate.
Se vor face şi depune, împreună cu originalul semnat, traduceri oficiale în limbile arabă, germană, italiană şi japoneză.
Drept care, subsemnaţii, împuterniciţi în mod legal în acest scop de guvernele respective, au semnat prezenta convenţie.
Făcută la Londra la 2 noiembrie 1973.
PROTOCOLUL I
Prevederi privind rapoartele asupra incidentelor implicind substanţe dăunătoare (în conformitate cu art. 8 al convenţiei)
ART. I
Obligaţia de a raporta
(1) Comandantul oricărei nave implicate într-un incident menţionat în art. 2 al acestui protocol sau altă persoană având răspunderea navei va raporta fără întârziere detaliile unui astfel de incident, cât mai amplu posibil, în conformitate cu prevederile acestui protocol.
(2) În cazul în care nava menţionată în paragraful 1 al acestui articol este abandonată sau în cazul în care un astfel de raport este incomplet sau nu se poate obţine, armatorul, navlositorul, administratorul sau cel ce exploatează nava sau agenţii acestora îşi vor asuma în cel mai larg sens posibil obligaţiile care îi revin comandantului în conformitate cu prevederile acestui protocol.
ART. II
Când se fac rapoarte
(1) Raportul va fi făcut când un incident implică:
a) o descărcare sau o descărcare probabilă de hidrocarburi sau de substanţe lichide nocive, transportate în vrac, rezultată din avarierea navei sau a echipamentului său, sau în scopul asigurării securităţii unei nave sau al salvării vieţii omeneşti pe mare; sau
b) o descărcare sau o descărcare probabilă de substanţe dăunătoare ambalate, inclusiv acelea în containere de marfă, rezervoare portabile, vehicule auto sau de cale ferată şi barje purtate; sau
c) o descărcare, în timpul operării navei, de hidrocarburi sau substanţe nocive, care depăşesc cantităţile sau cotele instantanee permise conform prezentei convenţii.
(2) În sensul acestui protocol:
a) Hidrocarbura, menţionată în subparagraful (1) a) al acestui articol, înseamnă hidrocarbura, aşa cum este definită în regula 1(1) din anexa I la convenţie.
b) Substanţe lichide nocive menţionate în subparagraful (1) lit.(a) al acestui articol înseamnă substanţe lichide nocive aşa cum sunt definite în regula 1 (6) din anexa II la convenţie.
c) Substanţe dăunătoare ambalate, menţionate în subparagraful (1) lit. b) al acestui articol înseamnă substantele care sunt menţionate ca poluante pentru mediul marin în Codul maritim internaţional pentru mărfuri periculoase (Codul IMDG).
ART. III
Conţinutul raportului
În orice caz rapoartele vor conţine:
a) identitatea navelor implicate;
b) data, felul şi localizarea incidentului;
c) cantitatea şi felul substanţei dăunătoare implicate;
d) măsuri de ajutor şi salvare.
ART. IV
Raportul suplimentar
Orice persoană este obligată de prevederile acestui protocol sa trimită un raport, ori de cîte ori este posibil:
a) va completa raportul iniţial, după necesitate, cu informaţii privind evoluţia situaţiei; şi
b) va satisface, în măsura posibilităţilor, cererile statelor afectate privind informaţiile suplimentare asupra incidentului.
ART. V
Procedeele de raportare
(1) Rapoartele vor fi transmise celui mai apropiat stat de coasta prin cele mai rapide canale disponibile şi li se va da cel mai înalt grad de prioritate posibil.
(2) În vederea aplicării prevederilor acestui protocol, părţile la prezenta convenţie vor elabora sau vor da împuternicire să fie elaborate reguli sau reglementări privind procedeul de urmat în raportarea incidentelor implicind substanţe dăunătoare, având la baza instrucţiunile elaborate de organizaţie.
PROTOCOLUL II
Arbitrajul (în conformitate cu art. 10 al convenţiei)
ART. I
Procedura de arbitraj, în afară cazului când părţile în litigiu hotărăsc altfel, va fi în conformitate cu regulile acestui protocol.
ART. II
(1) La cererea unei părţi la convenţie adresată altei părţi ca aplicare a art. 10 din prezenta convenţie se va alcătui un tribunal de arbitraj. Cererea de arbitraj va consta dintr-o expunere a faptelor împreună cu orice piese justificative.
(2) Partea solicitantă va informa secretarul general al organizaţiei despre faptul că a solicitat alcătuirea unui tribunal, numele părţilor în litigiu, precum şi articolele convenţiei sau regulile a căror interpretare sau aplicare, după părerea sa, dă naştere litigiului. Secretarul general va transmite această comunicare tuturor părţilor.
ART. III
Tribunalul va fi compus din trei membri: câte un arbitru numit de fiecare parte în litigiu şi un al treilea arbitru numit de comun acord de către primii doi, care îndeplineşte funcţia de preşedinte.
ART. IV
(1) Dacă, după 60 de zile de la numirea celui de-al doilea arbitru, preşedintele tribunalului nu va fi fost numit, secretarul general al organizaţiei, la cererea oricăreia dintre părţi, va proceda la numirea acestuia în termen de alte 60 de zile, alegându-l dintr-o listă de persoane calificate, întocmită în prealabil de consiliul organizaţiei.
(2) Dacă, în termen de 60 de zile de la data primirii cererii, una dintre părţi nu a numit pe membrul tribunalului de a cărei desemnare răspunde, cealaltă parte poate informa direct pe secretarul general al organizaţiei, care va numi pe preşedintele tribunalului în termen de 60 de zile, alegându-l din lista prescrisă în paragraful (1) din prezentul articol.
(3) Preşedintele tribunalului, după numirea sa, va cere părţii care nu a numit arbitru, să facă aceasta în acelaşi mod şi în aceleaşi condiţii. Dacă partea nu face numirea cerută, preşedintele tribunalului va cere secretarului general al organizaţiei să facă numirea în forma şi condiţiile prescrise în paragraful precedent.
(4) Preşedintele tribunalului, dacă este numit în conformitate cu prezentul articol, nu trebuie să aibă sau să fi avut naţionalitatea uneia dintre părţile interesate, în afară cazului în care cealaltă parte consimte la aceasta.
(5) În caz de deces sau lipsa a unui arbitru de a cărui numire este responsabilă una dintre părţi, această parte va numi un înlocuitor în termen de 60 de zile de la data decesului sau a lipsei. Dacă sus-numita parte nu face numirea, arbitrajul continuă cu arbitrii rămaşi. În cazul decesului sau lipsei preşedintelui tribunalului, se va numi un înlocuitor, în conformitate cu prescripţiile art. 3 de mai sus, sau, în caz de dezacord între membrii tribunalului, în termen de 60 de zile de la deces sau lipsă, în conformitate cu prevederile prezentului articol.
ART. V
Tribunalul poate audia şi hotărî în privinţa cererilor revendicative legate direct de obiectul litigiului.
ART. VI
Fiecare parte este responsabilă de remunerarea arbitrului sau şi de cheltuielile provocate de pregătirea dosarului sau. Remunerarea preşedintelui tribunalului şi toate cheltuielile generale provocate de arbitraj sunt suportate în mod egal de amândouă părţile. Tribunalul va ţine evidenţa tuturor cheltuielilor sale şi va remite decontul final al acestora.
ART. VII
Orice parte la convenţie, care are un interes de natură juridică şi care poate fi afectată de hotărârea din cazul respectiv, poate lua parte la procedura de arbitraj, cu consimţământul tribunalului, după ce a anuntat în scris părţile care au iniţiat procedura.
ART. VIII
Orice tribunal de arbitraj alcătuit conform prevederilor prezentului protocol va stabili propriile sale reguli de procedură.
ART. IX
(1) Hotărârile tribunalului, atât în ceea ce priveşte procedura, locul şedinţelor precum şi asupra oricărei probleme ce îi este supusă, sunt luate cu majoritatea voturilor membrilor săi; absenţa sau abţinerea unui membru al tribunalului numit de către părţi nu va împiedica tribunalul să ia o hotărâre. În caz de egalitate de voturi, votul preşedintelui este hotărâtor.
(2) Părţile vor înlesni lucrările tribunalului şi, în mod special, în conformitate cu legislaţia şi folosind toate mijloacele de care dispun:
a) ele furnizează tribunalului documentele şi informaţiile necesare;
b) ele permit tribunalului să intre pe teritoriul lor, să audieze martori sau experţi şi să viziteze locul.
(3) Absenţa sau lipsa unei părţi nu constituie o împiedicare a procedurii.
ART. X
(1) Tribunalul dă sentinţa într-un termen de 5 luni începând din momentul alcătuirii sale, afară de cazul când acesta decide, în caz de nevoie, să extindă acest termen cu cel mult 3 luni. Sentinţa tribunalului este însoţită de o motivare. Ea este definitivă şi fără drept de apel şi va fi comunicată secretarului general al organizaţiei. Părţile se vor conformă imediat sentinţei.
(2) Orice controversă, ce s-ar putea ivi între părţi în privinţa interpretării sau executării sentinţei, poate fi supusă de una dintre părţi judecăţii tribunalului care a dat-o, sau, dacă acesta nu poate, unui alt tribunal alcătuit în acest scop, în acelaşi mod cu tribunalul iniţial.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
