Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
			
		 
		
		
	 
				
  CONVENŢIE din 27 septembrie 2024  între România şi Principatul Andorra pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi prevenirea evaziunii fiscale şi a evitării plăţii impozitelor    
EMITENT:        Act Internaţional   PUBLICAT:   Monitorul Oficial nr. 996 din 29 octombrie 2025  
	
	
	
	──────────
    Ratificată prin LEGEA nr. 170 din 29 octombrie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 996 din 29 octombrie 2025.
──────────
        România şi Principatul Andorra,
        dorind să dezvolte în continuare relaţiile lor economice şi să extindă cooperarea lor în domeniul fiscal,
        intenţionând să încheie o convenţie pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital fără a crea oportunităţi de neimpozitare sau impozitare redusă prin evaziune fiscală sau evitarea plăţii impozitelor (inclusiv prin aranjamente de utilizare abuzivă a tratatelor fiscale în scopul obţinerii înlesnirilor prevăzute de prezenta convenţie în beneficiul indirect al rezidenţilor unor state terţe),
        au convenit după cum urmează:
    ART. 1
        Persoane vizate
    1. Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
    2. În sensul prezentei convenţii, veniturile obţinute de sau prin intermediul unei entităţi sau aranjament care este tratat în întregime sau în parte ca fiind transparent din punct de vedere fiscal în baza legislaţiei fiscale a oricăruia dintre statele contractante se consideră a fi venituri ale unui rezident al unui stat contractant, însă numai în măsura în care veniturile sunt tratate în scopul impozitării în acel stat ca fiind venituri ale unui rezident al acelui stat.
    3. Prezenta convenţie nu afectează impozitarea de către un stat contractant a rezidenţilor săi, cu excepţia beneficiilor acordate în baza paragrafului 3 al articolului 7, a paragrafului 2 al articolului 9 şi a articolelor 18, 19, 22, 23, 24 şi 26.
    ART. 2
        Impozite vizate
    1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al unităţilor administrativ-teritoriale, subdiviziunilor politice sau autorităţilor locale ale acestuia, indiferent de modul în care acestea sunt percepute.
    2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
    3. Impozitele existente asupra cărora se aplică convenţia sunt, în special:
    a) în cazul României:
    (i) impozitul pe venit; şi
    (ii) impozitul pe profit;
        (denumite în continuare "impozit român");
    b) în cazul Andorrei:
    (i) impozitul pe societăţi (impost sobre societats);
    (ii) impozitul pe venitul persoanelor fizice (impost sobre la renda de les persones fisiques); şi
    (iii) impozitul pe venitul nerezidenţilor (impost sobre la renda dels no-residents fiscals)"
        (denumite în continuare "impozit andorran").
    4. Convenţia se aplică de asemenea oricăror impozite identice sau substanţial similare care sunt stabilite după data semnării convenţiei, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor notifica reciproc cu privire la orice modificări semnificative care au fost făcute în legislaţiile lor fiscale.
    ART. 3
        Definiţii generale
    1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:
    a) expresiile "un stat contractant" şi "celălalt stat contractant" înseamnă România sau Andorra, după cum cere contextul;
    b) termenul "România" înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra acestora, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zona economică exclusivă asupra cărora România exercită drepturi suverane şi jurisdicţie, în conformitate cu legislaţia sa şi cu normele şi principiile dreptului internaţional;
    c) termenul "Andorra" înseamnă Principatul Andorra şi, atunci când este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Principatului Andorra;
    d) termenul "persoană" include o persoană fizică, o societate şi orice altă asociere de persoane;
    e) termenul "societate" înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este tratată ca fiind o persoană juridică în scopuri fiscale;
    f) termenul "întreprindere" este folosit în cazul desfăşurării oricărei activităţi de afaceri;
    g) expresiile "întreprindere a unui stat contractant" şi "întreprindere a celuilalt stat contractant" înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
    h) termenul "naţional" înseamnă:
    (i) în cazul României, orice persoană fizică având cetăţenia română în conformitate cu legislaţia României şi orice persoană juridică, asociere de persoane şi orice altă entitate constituită şi având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;
    (ii) în cazul Andorrei, orice persoană fizică având naţionalitatea Andorrei şi orice persoană juridică, parteneriat sau asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în Andorra;
    i) expresia "trafic internaţional" înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronavă, cu excepţia cazului în care nava sau aeronava este exploatată numai între locuri dintr-un stat contractant şi întreprinderea care exploatează nava sau aeronava nu este o întreprindere a acelui stat;
    j) expresia "autoritate competentă" înseamnă:
    (i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;
    (ii) în cazul Andorrei, ministrul responsabil cu finanţele sau reprezentantul său autorizat;
    k) expresia "activitate de afaceri" include prestarea unor servicii profesionale şi a altor activităţi cu caracter independent.
    2. În ceea ce priveşte aplicarea convenţiei în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită sau dacă autorităţile competente convin asupra unui alt înţeles conform prevederilor articolului 24, înţelesul pe care îl are la momentul respectiv în baza legislaţiei acelui stat referitoare la impozitele pentru care se aplică convenţia, orice înţeles în baza legislaţiei fiscale aplicabile în acel stat prevalând asupra înţelesului dat termenului în baza altor legi ale acelui stat.
    ART. 4
        Rezident
    1. În sensul prezentei convenţii, expresia "rezident al unui stat contractant" înseamnă orice persoană care, în baza legislaţiei acelui stat, este supusă impozitării acolo datorită domiciliului său, reşedinţei sale, locului său de conducere, locului său de înregistrare sau oricărui alt criteriu de natură similară şi include de asemenea acel stat şi orice unitate administrativ-teritorială, subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia. Totuşi, această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri sau capital din surse situate în acel stat.
    2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:
    a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă aceasta dispune de o locuinţă permanentă în ambele state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
    b) dacă statul în care aceasta are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta nu dispune de o locuinţă permanentă în niciunul dintre state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
    c) dacă aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului al cărui naţional este;
    d) dacă aceasta este naţional al ambelor state sau a niciunuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
    3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să stabilească de comun acord statul contractant în care o astfel de persoană va fi considerată ca fiind rezidentă în scopul prezentei convenţii, având în vedere locul conducerii sale efective, locul în care este încorporată sau constituită în alt mod şi orice alţi factori relevanţi. În lipsa unui astfel de acord, o astfel de persoană nu va avea dreptul la nicio înlesnire sau scutire de impozit prevăzută de prezenta convenţie, cu excepţia măsurii şi a modului în care se poate conveni de către autorităţile competente ale statelor contractante.
    ART. 5
        Sediu permanent
    1. În sensul prezentei convenţii, expresia "sediu permanent" înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa de afaceri.
    2. Expresia "sediu permanent" include, în special:
    a) un loc de conducere;
    b) o sucursală;
    c) un birou;
    d) o fabrică;
    e) un atelier;
    f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale; şi
    g) o exploatare agricolă, a unui inventar viu sau forestieră.
    3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii sau de instalare constituie sediu permanent numai atunci când acesta durează mai mult de douăsprezece luni.
    4. Prin derogare de la prevederile anterioare ale acestui articol, expresia "sediu permanent" se consideră că nu include:
    a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii;
    b) menţinerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării;
    c) menţinerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;
    d) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de bunuri sau mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;
    e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;
    f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare a activităţilor menţionate în subparagrafele de la a) la e), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri care rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.
    5. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică paragraful 6 - acţionează în numele unei întreprinderi şi are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricăror activităţi pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul când activităţile unei astfel de persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în baza prevederilor acelui paragraf.
    6. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai pentru faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca astfel de persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite de afaceri.
    7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea de afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una din aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.
    ART. 6
        Venituri din proprietăţi imobiliare
    1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din silvicultură) situate în celălalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.
    2. Expresia "proprietăţi imobiliare" are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi în silvicultură, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele şi aeronavele nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.
    3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţilor imobiliare.
    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică de asemenea veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi.
    ART. 7
        Profiturile din activitatea de afaceri
    1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile care sunt atribuibile sediului permanent în conformitate cu prevederile paragrafului 2 pot fi impozitate în celălalt stat.
    2. În sensul prezentului articol şi al articolului 22, profiturile care sunt atribuibile în fiecare stat contractant sediului permanent la care se face referire în paragraful 1 sunt profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza, în special în relaţia sa cu celelalte părţi ale întreprinderii, dacă ar fi constituit o întreprindere separată şi independentă, exercitând activităţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare, luând în considerare funcţiile îndeplinite, activele utilizate şi riscurile asumate de către întreprindere prin intermediul sediului permanent şi al celorlalte părţi ale întreprinderii.
    3. Când, în conformitate cu paragraful 2, un stat contractant ajustează profiturile care sunt atribuibile unui sediu permanent al unei întreprinderi a unuia dintre statele contractante şi impozitează în consecinţă profiturile întreprinderii care au fost supuse impozitării în celălalt stat, celălalt stat va face o ajustare corespunzătoare a sumei impozitului perceput asupra acelor profituri în măsura în care este necesară eliminarea dublei impozitări asupra acestor profituri. La determinarea unei astfel de ajustări, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc dacă este necesar.
    4. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.
    ART. 8
        Transport internaţional naval şi aerian
    1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor sunt impozabile numai în acel stat.
    2. Prevederile paragrafului 1 se aplică de asemenea profiturilor din participarea la un pool, la o activitate de afaceri desfăşurată în comun sau la o agenţie internaţională de transport.
    ART. 9
        Întreprinderi asociate
    1. Când
    a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
    b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,
    şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare de condiţii acceptate sau impuse care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una din întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute de fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impozitate în consecinţă.
    2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat - şi impozitează în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va face o ajustare corespunzătoare a sumei impozitului perceput asupra acelor profituri. La determinarea unei astfel de ajustări se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc dacă este necesar.
    ART. 10
        Dividende
    1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.
    2. Totuşi, dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant pot fi de asemenea impozitate în acel stat potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:
    a) 0 la sută din suma brută a dividendelor dacă beneficiarul efectiv este o societate care deţine în mod direct cel puţin 10 la sută din capitalul societăţii plătitoare de dividende pentru o perioadă de 365 de zile care include data plăţii dividendului (în scopul calculării acelei perioade, nu se vor lua în considerare schimbările de proprietar care ar rezulta în mod direct dintr-o reorganizare corporativă, cum ar fi o fuziune sau o reorganizare prin divizare, a societăţii care deţine acţiunile sau care plăteşte dividendul);
    b) 5 la sută din suma brută a dividendelor în toate celelalte cazuri.
        Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele.
    3. Termenul "dividende" folosit în prezentul articol înseamnă venituri provenind din acţiuni, din părţi miniere, din părţi de fondator sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea care le distribuie.
    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo şi deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care sunt plătite dividendele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7.
    5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant obţine profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent situat în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din celălalt stat.
    ART. 11
        Dobânzi
    1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.
    2. Totuşi, dobânzile provenind dintr-un stat contractant pot fi de asemenea impozitate în acel stat potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3 la sută din suma brută a dobânzilor.
    3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat dacă acestea sunt realizate şi obţinute efectiv de celălalt stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială, subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia sau de orice agenţie sau unitate bancară sau instituţie a acelui stat sau unităţi administrativ-teritoriale, subdiviziuni politice sau autorităţi locale sau dacă titlurile de creanţă ale unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanţate de o instituţie financiară deţinută în întregime de celălalt stat contractant.
    4. Termenul "dobânzi" folosit în prezentul articol înseamnă venituri din titluri de creanţă de orice fel însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului şi în special veniturile din titluri de stat şi veniturile din titluri sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea titluri sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
    5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo şi creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7.
    6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de un asemenea sediu permanent, atunci astfel de dobânzi se consideră că provin din statul în care este situat sediul permanent.
    7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
    ART. 12
        Redevenţe
    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.
    2. Totuşi, redevenţele provenind dintr-un stat contractant pot fi de asemenea impozitate în acel stat potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5 la sută din suma brută a redevenţelor.
    3. Termenul "redevenţe" folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice fel primite pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf, orice patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă sau procedeu secret ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele printr-un sediu permanent situat acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care sunt plătite redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situaţie, se aplică prevederile articolului 7.
    5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi astfel de redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent, atunci astfel de redevenţe se consideră că provin din statul în care este situat sediul permanent.
    6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
    ART. 13
        Câştiguri de capital
    1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare menţionate la articolul 6 şi situate în celălalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.
    2. Câştigurile din înstrăinarea proprietăţii mobiliare care face parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, inclusiv astfel de câştiguri din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere), pot fi impozitate în celălalt stat.
    3. Câştigurile pe care o întreprindere a unui stat contractant care exploatează nave sau aeronave în trafic internaţional le realizează din înstrăinarea unor astfel de nave sau aeronave sau a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării unor astfel de nave sau aeronave sunt impozabile numai în acel stat.
    4. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acţiunilor sau a unor drepturi comparabile, cum ar fi drepturile deţinute într-un parteneriat sau trust, pot fi impozitate în celălalt stat contractant dacă, în orice moment al celor 365 de zile premergătoare înstrăinării, aceste acţiuni sau drepturi comparabile au obţinut mai mult de 50 la sută din valoarea lor, direct sau indirect, din proprietăţi imobiliare, aşa cum sunt acestea definite la articolul 6, situate în celălalt stat.
    5. Câştigurile din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele menţionate la paragrafele 1, 2, 3 şi 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.
    ART. 14
        Venituri din activitatea salariată
    1. Sub rezerva prevederilor articolelor 15, 17 şi 18, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, asemenea remuneraţii pot fi impozitate în celălalt stat.
    2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat dacă:
    a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de douăsprezece luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi
    b) remuneraţiile sunt plătite de un angajator sau în numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat; şi
    c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent pe care angajatorul îl are în celălalt stat.
    3. Prin derogare de la prevederile anterioare ale prezentului articol, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant, ca membru al echipajului obişnuit al unei nave sau aeronave, pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional, alta decât cea exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate numai în interiorul celuilalt stat contractant, sunt impozabile numai în primul stat menţionat.
    ART. 15
        Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
        Remuneraţiile şi alte plăţi similare obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.
    ART. 16
        Artişti de spectacol şi sportivi
    1. Prin derogare de la prevederile articolelor 7 şi 14, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca muzician sau ca sportiv, din activităţile personale ale acelui rezident desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant, pot fi impozitate în celălalt stat.
    2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, care acţionează în această calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, prin derogare de la prevederile articolelor 7 şi 14, pot fi impozitate în statul contractant în care sunt desfăşurate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
    3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică veniturilor obţinute din activităţile desfăşurate într-un stat contractant de un artist de spectacol sau de un sportiv, dacă vizita în acel stat este finanţată în totalitate sau în principal din fonduri publice ale celuilalt stat contractant sau ale unor unităţi administrativ-teritoriale, subdiviziuni politice sau autorităţi locale ale acestuia. În această situaţie, veniturile sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident artistul de spectacol sau sportivul.
    ART. 17
        Pensii
    1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al articolului 18, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea salariată desfăşurată în trecut sunt impozabile numai în acel stat.
    2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al prezentului articol, plăţile făcute în baza legislaţiei referitoare la asigurările sociale a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.
    ART. 18
        Funcţii publice
    1.     a) Salariile şi alte remuneraţii similare plătite de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială, subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau unităţi, subdiviziuni sau autorităţi, sunt impozabile numai în acel stat.
    b) Totuşi, aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat şi
    (i) este un naţional al acelui stat; sau
    (ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.
    2.     a) Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite de sau din fonduri create de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială, subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau unităţi, subdiviziuni sau autorităţi sunt impozabile numai în acel stat.
    b) Totuşi, astfel de pensii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al acelui stat.
    3. Prevederile articolelor 14, 15, 16 şi 17 se aplică salariilor, pensiilor şi altor remuneraţii similare plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială, subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia.
    ART. 19
        Studenţi
        Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educaţie sau pregătire un student sau un practicant care este sau a fost imediat anterior vizitei sale într-un stat contractant un rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educaţiei sau pregătirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse situate în afara acelui stat.
    ART. 20
        Alte venituri
    1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii sunt impozabile numai în acel stat.
    2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al articolului 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care sunt plătite veniturile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situaţie, se aplică prevederile articolului 7.
    ART. 21
        Capital
    1. Capitalul reprezentat de proprietăţi imobiliare la care se face referire în articolul 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi situate în celălalt stat contractant, poate fi impozitat în celălalt stat.
    2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant poate fi impozitat în celălalt stat.
    3. Capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant care exploatează nave sau aeronave în trafic internaţional reprezentat de astfel de nave sau aeronave şi de proprietăţi mobiliare care au legătură cu exploatarea unor astfel de nave sau aeronave este impozabil numai în acel stat.
    4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.
    ART. 22
        Eliminarea dublei impuneri
        S-a convenit ca dubla impunere să fie eliminată după cum urmează:
    1. În cazul României:
        Când un rezident al României realizează venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, poate fi impozitat în Andorra, România va acorda:
    a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în Andorra;
    b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în Andorra.
        Totuşi, această deducere nu va putea depăşi în niciun caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în Andorra.
        Când, în conformitate cu orice prevedere din prezenta convenţie, veniturile obţinute sau capitalul deţinut de un rezident al României este scutit de impozit în România, România poate, cu toate acestea, ca la calculul sumei impozitului aferent veniturilor sau capitalului rămas al unui astfel de rezident să ia în considerare veniturile sau capitalul scutit.
    2. În cazul Andorrei:
        Sub rezerva prevederilor legislaţiei Andorrei referitoare la eliminarea dublei impuneri care nu afectează principiul general menţionat mai jos:
    a) Când un rezident al Andorrei realizează venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, poate fi impozitat în România, Andorra va acorda:
    (i) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în România;
    (ii) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în România.
        Totuşi, această deducere nu va putea depăşi în niciun caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în România.
    b) Când, în conformitate cu orice prevedere din prezenta convenţie, veniturile obţinute sau capitalul deţinut de un rezident al Andorrei este scutit de impozit în Andorra, Andorra poate, cu toate acestea, ca la calculul sumei impozitului aferent veniturilor sau capitalului rămas al unui astfel de rezident să ia în considerare veniturile sau capitalul scutit.
    ART. 23
        Nediscriminarea
    1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nicio impozitare sau obligaţie legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţa. Prin derogare de la prevederile articolului 1, această prevedere se aplică de asemenea persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
    2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat contractant decât impozitarea stabilită întreprinderilor celuilalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impozitarea, pe considerente legate de statutul civil sau de responsabilităţile familiale, pe care le acordă propriilor săi rezidenţi.
    3. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile paragrafului 1 al articolului 9, paragrafului 7 al articolului 11 sau paragrafului 6 al articolului 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi efectuate de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt deductibile, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei astfel de întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant sunt deductibile, în scopul determinării capitalului impozabil al unei astfel de întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat menţionat.
    4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat în mod direct sau indirect de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat niciunei impozitări sau obligaţii legate de aceasta care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
    5. Prevederile prezentului articol se aplică numai impozitelor care fac obiectul prezentei convenţii.
    ART. 24
        Procedura amiabilă
    1. Când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acelor state, să supună cazul său autorităţii competente a oricăruia dintre statele contractante. Cazul trebuie prezentat în termen de trei ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impozitare care nu este în conformitate cu prevederile convenţiei.
    2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu convenţia. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.
    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării convenţiei. De asemenea, acestea se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazuri care nu sunt prevăzute de convenţie.
    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, inclusiv prin intermediul unei comisii mixte formată din acestea sau din reprezentanţii lor, în scopul realizării unei înţelegeri în sensul paragrafelor anterioare.
    ART. 25
        Schimbul de informaţii
    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor schimba astfel de informaţii care se consideră că sunt relevante pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii sau pentru administrarea ori implementarea legislaţiilor interne privitoare la impozitele de orice fel şi natură percepute în numele statelor contractante sau al unităţilor administrativ-teritoriale, subdiviziunilor politice sau autorităţilor locale ale acestora, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de articolele 1 şi 2.
    2. Orice informaţie obţinută în baza paragrafului 1 de un stat contractant va fi tratată ca fiind secretă în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută în baza legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul paragrafului 1 sau cu supravegherea acţiunilor menţionate anterior. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în astfel de scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti publice sau în deciziile judiciare. Fără a aduce atingere celor de mai sus, informaţiile primite de un stat contractant pot fi folosite în alte scopuri atunci când astfel de informaţii pot fi folosite în asemenea alte scopuri în baza legislaţiei ambelor state şi autoritatea competentă a statului furnizor autorizează această folosire.
    3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu vor fi interpretate în niciun caz ca impunând unui stat contractant obligaţia:
    a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
    b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei sau în cadrul practicii administrative obişnuite a acelui sau a celuilalt stat contractant;
    c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice (ordre public).
    4. Dacă un stat contractant solicită informaţii în conformitate cu prezentul articol, celălalt stat contractant va utiliza măsurile sale de culegere a informaţiilor pentru a obţine informaţiile solicitate, chiar dacă celălalt stat nu are nevoie de astfel de informaţii pentru scopurile sale fiscale. Obligaţia prevăzută în propoziţia anterioară este supusă limitărilor prevăzute de paragraful 3, însă aceste limitări nu vor fi interpretate în niciun caz ca permiţând unui stat contractant să refuze furnizarea de informaţii doar pentru faptul că acesta nu are niciun interes naţional faţă de informaţiile respective.
    5. Prevederile paragrafului 3 nu vor fi interpretate în niciun caz ca permiţând unui stat contractant să refuze furnizarea de informaţii doar pentru faptul că informaţiile sunt deţinute de o bancă, de o altă instituţie financiară, de un împuternicit sau de o persoană care acţionează ca agent sau în calitate fiduciară sau pentru că acestea se referă la drepturile de proprietate deţinute în cadrul unei persoane.
    ART. 26
        Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
        Prevederile prezentei convenţii nu afectează privilegiile fiscale ale membrilor misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în baza regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
    ART. 27
        Dreptul la beneficii
    1. Prin derogare de la celelalte prevederi ale prezentei convenţii, un beneficiu prevăzut de prezenta convenţie nu va fi acordat cu privire la un element de venit sau de capital dacă este rezonabil să se concluzioneze, având în vedere toate faptele şi circumstanţele relevante, că obţinerea acelui beneficiu a fost unul dintre scopurile principale ale oricărui aranjament sau ale oricărei tranzacţii care a condus în mod direct sau indirect la acordarea acelui beneficiu, cu excepţia cazului în care se stabileşte că acordarea acelui beneficiu în aceste circumstanţe este conformă cu obiectul şi scopul prevederilor relevante ale prezentei convenţii. Înainte ca un stat contractant să refuze astfel de beneficii unui rezident al celuilalt stat contractant din cauza propoziţiei anterioare, autoritatea competentă a primului stat menţionat poate informa autoritatea competentă a celuilalt stat.
    2. Când un beneficiu prevăzut de prezenta convenţie nu este acordat unei persoane în baza paragrafului 1, autoritatea competentă a statului contractant care altfel ar fi acordat acest beneficiu va trata totuşi acea persoană ca având dreptul la acest beneficiu sau la alte beneficii cu privire la un anumit element de venit sau de capital, dacă această autoritate competentă, la cererea acelei persoane şi după luarea în consideraţie a faptelor şi a circumstanţelor relevante, constată că aceste beneficii ar fi fost acordate acelei persoane în lipsa tranzacţiei sau aranjamentului prevăzut la paragraful 1. Autoritatea competentă a statului contractant către care s-a făcut solicitarea se va consulta cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant înainte de a respinge o solicitare făcută în baza acestui paragraf de un rezident al celuilalt stat.
    ART. 28
        Intrarea în vigoare
    1. Prezenta convenţie va intra în vigoare la data primirii ultimei dintre notificările transmise pe cale diplomatică prin care statele contractante îşi notifică reciproc faptul că au fost îndeplinite procedurile interne pentru intrarea în vigoare a convenţiei.
    2. Prevederile convenţiei vor produce efecte:
    a) în cazul României, începând cu sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare;
    b) în cazul Andorrei:
    (i) cu privire la impozitele reţinute la sursă, pentru veniturile obţinute în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare;
    (ii) cu privire la alte impozite pe venit şi pe capital, pentru impozitele percepute pentru orice an impozabil care începe în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare.
    ART. 29
        Încetarea valabilităţii
    1. Prezenta convenţie va rămâne în vigoare pe o perioadă nedeterminată, însă fiecare dintre statele contractante poate înceta valabilitatea convenţiei, pe cale diplomatică, prin transmiterea către celălalt stat contractant a unei notificări scrise de încetare a valabilităţii, nu mai târziu de 30 iunie a oricărui an calendaristic, după o perioadă de cinci ani din momentul în care convenţia a intrat în vigoare.
    2. În această situaţie, convenţia se consideră că îşi încetează valabilitatea şi nu va mai produce efecte:
    a) în cazul României, începând cu sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost transmisă notificarea de încetare a valabilităţii;
    b) în cazul Andorrei:
    (i) cu privire la impozitele reţinute la sursă, pentru veniturile obţinute în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului imediat următor anului în care a fost transmisă notificarea de încetare a valabilităţii;
    (ii) cu privire la alte impozite pe venit şi pe capital, pentru impozitele percepute pentru orice an impozabil care începe în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului imediat următor anului în care a fost transmisă notificarea de încetare a valabilităţii.
        Drept care subsemnaţii, autorizaţi în mod corespunzător în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
        Semnată la New York, la 27 septembrie 2024, în dublu exemplar, în două originale, în limbile română, catalană şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe de interpretare, textul în limba engleză va prevala.
                                                    Pentru România,
                                               Luminiţa-Teodora Odobescu,
                                              ministrul afacerilor externe
                                              Pentru Principatul Andorra,
                                                     Imma Tor Faus,
                                              ministrul afacerilor externe
	Newsletter GRATUIT
	Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
    
	
	
 
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
 
	
		
		
		  
			
				MonitorulJuridic.ro este un proiect: