Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENŢIE din 15 iunie 1997 între Guvernul României şi Guvernul Statului Israel pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit
EMITENT: Parlamentul PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 86 din 23 februarie 1998
──────────
Ratificată prin LEGEA nr. 39 din 14 februarie 1998, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 23 februarie 1998.
──────────
Guvernul României şi Guvernul Statului Israel, dorind sa promoveze şi sa întărească relaţiile economice dintre cele doua tari, au convenit asupra celor ce urmează:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit stabilite în numele unui stat contractant, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elemente de venit, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente, asupra cărora se aplică prezenta convenţie, sunt, în special:
a) În cazul României:
(i) impozitul pe veniturile realizate de persoanelor fizice;
(ii) impozitul pe profitul persoanelor juridice;
(iii) impozitul pe salarii şi pe alte remuneraţii similare;
(iv) impozitul pe dividende,
denumite în continuare impozit român.
b) În cazul Israelului:
- impozitele stabilite în conformitate cu Legea impozitului pe venit şi cu celelalte legi elaborate în completarea acesteia (cu excepţia impozitului pe câştigurile din capital),
denumite în continuare impozit israelian.
4. Independent de prevederile paragrafului 3 al prezentului articol, în cazul în care România, după data semnării convenţiei, va modifica legislaţia sa fiscală interna prin introducerea impozitului pe câştigurile din capital, stabilit asupra veniturilor din înstrăinarea oricărui fel de proprietate, autoritatea competentă din România va înştiinţa autoritatea competentă din Israel asupra cestei modificări din legislaţia sa interna şi, începând cu data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor datei la care a avut loc modificarea respectiva, acest impozit şi impozitul echivalent pe câştigurile din capital, care este stabilit în Israel în aceleaşi condiţii, vor fi considerate ca incluse în subparagrafele a) şi b) ale paragrafului 3 al prezentului articol.
5. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, oricăror impozite de natura identică sau similară, care se vor adauga ulterior sau care vor înlocui impozitele existente, după data semnării prezentei convenţii. Autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunică reciproc orice modificări importante aduse legislatiilor lor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Israel, după cum cere contextul;
b) termenul România înseamnă România, iar când este folosit în sens geografic înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusiva, asupra cărora România exercita suveranitatea, drepturi suverane şi jurisdicţie, în conformitate cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele marii, pe fundul şi în subsolul acestor ape;
c) termenul Israel înseamnă Statul Israel, iar când este folosit în sens geografic înseamnă teritoriul Statului Israel, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusiva şi platoul continental, asupra cărora Statul Israel exercita drepturi suverane, în conformitate cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale aflate în apele marii, pe fundul şi în subsolul acestor ape;
d) termenul persoana include o persoană fizica, o societate sau orice alta grupare de persoane;
e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca persoana juridică în scopul impunerii;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul naţionali înseamnă toate persoanele fizice având cetăţenia unui stat contractant şi toate persoanele juridice sau alte entităţi constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;
h) expresia trafic internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o nava, vapor, aeronava, vehicul feroviar şi rutier, exploatate de o întreprindere care are locul conducerii sale efective şi centrale într-un stat contractant, cu excepţia cazului când un astfel de transport este efectuat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;
i) expresia autoritate competentă înseamnă:
(i) în România, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
(ii) în Israel, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat.
2. În ceea ce priveşte aplicarea prezentei convenţii de către fiecare stat contractant, orice termen care nu este altfel definit în cadrul convenţiei va avea sensul ce i se atribuie de legislaţia acelui stat contractant, referitoare la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii, dacă contextul nu cere o interpretare diferita.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, în virtutea legislaţiei acelui stat, este supusă impunerii în acel stat datorită domiciliului sau rezidentei sale, locului de conducere sau oricărui alt criteriu de natura similară.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizica este rezidenţă a ambelor state contractante, acest caz va fi soluţionat în conformitate cu următoarele reguli:
a) persoana va fi considerată rezidenţă a statului contractant în care dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa. Dacă dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în ambele state contractante, va fi considerată rezidenţă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacă statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, va fi considerată rezidenţă a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacă aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau nu locuieşte în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidenţă a statului contractant al cărui naţional este;
d) dacă aceasta persoana este naţional al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizica, este rezidenţă a ambelor state contractante, aceasta va fi considerată rezidenţă a statului în care este situat locul conducerii sale efective şi centrale.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care o întreprindere îşi exercită, în întregime sau în parte, activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent cuprinde, îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;
g) un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, de instalatie sau de montaj, ori activităţile de supraveghere sau consultanţa legate de acestea, dacă durează mai mult de 9 luni.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, expresia sediu permanent se considera că nu include:
a) folosirea de instalaţii exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrării;
c) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul de a fi prelucrate de către o alta întreprindere;
d) vânzarea produselor sau a mărfurilor aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau al unei expoziţii temporare ocazionale, după închiderea acelui târg sau acelei expoziţii;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpărării de produse sau de mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul de a face reclama, de a furniza informaţii, pentru cercetări ştiinţifice sau pentru alte activităţi care au un caracter pregatitor sau auxiliar pentru întreprindere;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru orice combinare de activităţi menţionate în subparagrafele a)-f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri care rezultă din aceasta combinare să aibă un caracter pregatitor sau auxiliar.
4. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, când o persoană - alta decât un agent cu statut independent, căruia i se aplică prevederile paragrafului 5 - acţionează în numele unei întreprinderi, când are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere va fi considerată ca are un sediu permanent în acel stat, în legătură cu orice activităţi pe care acea persoana le desfăşoară pentru întreprindere, cu excepţia cazului în care activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate la paragraful 3, care, dacă ar fi exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu ar face din acel loc fix de afaceri un sediu permanent în conformitate cu prevederile acelui paragraf.
5. O întreprindere a unui stat contractant nu este considerată ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercită activitatea în acel celălalt stat contractant prin intermediul unui broker, al unui agent comisionar general sau al oricărui alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.
6. Faptul ca o societate care este rezidenţă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidenţă a celuilalt stat contractant sau care exercită activităţi de afaceri în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din oricare dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietăţi imobiliare
1. Veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultura şi exploatări forestiere), situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. În sensul acestei convenţii, expresia proprietăţi imobiliare este definită în conformitate cu legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauza sunt situate. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile proprietăţilor imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultura şi exploatările forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietăţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţile imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţile imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderilor
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acest stat contractant, în afară de cazul în care întreprinderea îşi exercită activitatea de afaceri în celălalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea îşi exercită activitatea de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte care este atribuibila acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant îşi exercită activitatea de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci în fiecare stat contractant se atribuie acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare şi tratand cu toată independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla situat sediul permanent sau în altă parte.
4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profiturile de atribuit unui sediu permanent să fie determinate prin repartizarea profiturilor totale ale întreprinderii între diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant sa determine, după cum este uzual, profiturile impozabile pe baza unei astfel de repartizari; metoda de repartizare adoptată va fi totuşi aceea prin care rezultatul va fi în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere.
6. În sensul paragrafelor precedente, profiturile de atribuit sediului permanent se vor determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afară de cazul când exista motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Întreprinderi de transport
1. Profiturile din exploatarea în trafic internaţional a navelor, a vapoarelor, a aeronavelor, a vehiculelor feroviare şi rutiere vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective şi centrale al întreprinderii.
2. Dacă locul conducerii efective şi centrale al unei întreprinderi de transport naval se afla la bordul unei nave sau al unui vapor, acesta se considera a fi situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare a navei sau a vaporului ori, dacă nu exista un astfel de port de înregistrare, în statul contractant al cărui rezident este cel care exploatează nava sau vaporul.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi.
4. Independent de prevederile paragrafului 1 al prezentului articol şi ale art. 7, profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea navelor, a vapoarelor, a aeronavelor, a vehiculelor feroviare şi rutiere, utilizate, în principal, pentru transporturi efectuate numai între locuri situate într-un stat contractant, sunt impozabile în acel stat contractant.
ART. 9
Întreprinderi asociate
Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi,
fie într-un caz, fie în celălalt caz, cele doua întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea ce ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţa.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plătite de o societate rezidenţă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenţă societatea plătitoare de dividende, în conformitate cu legislaţia acelui stat contractant, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 15% din suma bruta a dividendelor. Prevederile prezentului paragraf nu afectează impunerea societăţii pentru profiturile din care se plătesc dividendele.
3. Termenul dividende, în sensul prezentului articol, indica veniturile provenind din acţiuni, acţiuni sau titluri de folosinţă, părţi miniere, părţi de fondator sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale, care sunt supuse aceluiaşi tratament fiscal ca şi veniturile din acţiuni de către legislaţia statului al cărui rezident este societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică, dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind un rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant a cărui rezidenţă este societatea plătitoare de dividende un sediu permanent sau o baza fixa, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care se plătesc dividendele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de acea baza fixa. În aceasta situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.
5. Când o societate rezidenţă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului în care aceste dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat contractant sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acel celălalt stat contractant, nici sa supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă, în totalitate sau în parte, profituri sau venituri care provin din celălalt stat contractant.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat contractant, dar, dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma bruta a dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, oricare dintre dobânzile menţionate la paragraful 1 vor fi impozabile în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat contractant, dar, dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5% din suma bruta a dobânzilor, dacă aceste dobânzi sunt plătite în legătură cu:
a) vânzarea pe credit a oricărui echipament industrial, comercial sau ştiinţific; sau
b) vânzarea pe credit a oricăror mărfuri de către o întreprindere către alta întreprindere; sau
c) orice împrumut de orice fel acordat de o banca.
4. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant vor fi impozabile numai în acel celălalt stat contractant, dacă dobânzile sunt plătite în legătură cu:
a) o obligaţie, un efect public sau o alta obligaţiune similară a guvernului primului stat contractant menţionat; sau
b) un împrumut făcut, refinantat, garantat sau asigurat ori un credit acordat, refinantat, garantat sau asigurat:
(i) în cazul României, de Banca Naţionala a României;
(ii) în cazul Israelului, de Banca Israelului.
5. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, indica veniturile din creanţe de orice fel, însoţite sau neinsotite de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului, şi, în special veniturile din efecte publice şi veniturile din obligaţiuni sau titluri de creanta, inclusiv primele şi premiile legate de aceste efecte, obligaţiuni sau titluri de creanta, precum şi veniturile asimilate veniturilor din sume împrumutate, conform legislaţiei fiscale a statului din care provin veniturile. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
6. Prevederile paragrafelor 1-3 nu se aplică, dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară o activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercita în acel celălalt stat contractant profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legătură cu care se plătesc dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de acea baza fixa. În aceasta situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.
7. Dobânzile se considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat contractant sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legată creanta generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suporta de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea baza fixa, aceste dobânzi se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
8. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanta pentru care sunt plătite, depăşeşte suma asupra căreia ar fi convenit plătitorul şi beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol aplica numai la aceasta ultima suma menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat contractant, dar, dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma bruta a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, indica plati de orice natura, primite pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele de cinematograf, benzile video, filmele sau benzile folosite la emisiunile de radio sau de televiziune, asupra oricărui brevet de invenţie, marca de comerţ, desen sau model, plan, software, formula sau procedeu secret, ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţii referitoare la experienta câştigată în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică, dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin redevenţele un sediu permanent sau o baza fixa situata în acel stat contractant, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de acea baza fixa. În aceasta situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.
5. Redevenţele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat contractant sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legată obligaţia de plată a redevenţelor şi aceste redevenţe se suporta de un asemenea sediu permanent sau de acea baza fixa, aceste redevenţe se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, ţinând seama de utilizarea, de dreptul sau de informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma asupra căreia ar fi convenit plătitorul şi beneficiarul efectiv în lipsa unor asemenea relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Câştiguri din capital
1. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare, astfel cum este definită la paragraful 2 al art. 6, pot fi impuse în statul contractant în care este situata aceasta proprietate.
2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare care face parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în celălalt stat contractant.
3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor, a vapoarelor, a aeronavelor, a vehiculelor feroviare şi rutiere exploatate în trafic internaţional şi a proprietăţii mobiliare necesare exploatării acestor mijloace de transport sunt impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective şi centrale al întreprinderii.
4. Câştigurile provenind din înstrăinarea acţiunilor din portofoliul de capital al unei societăţi a carei proprietate este constituită, direct sau indirect, în special din proprietatea imobiliară situata într-un stat contractant, pot fi impuse în acest stat contractant.
5. Câştigurile din înstrăinarea oricărei alte proprietăţi, alta decât cea la care se face referire în paragrafele 1-4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter similar sunt impozabile numai în acest stat contractant, dacă nu dispune în mod obişnuit de o baza fixa în celălalt stat contractant pentru exercitarea activităţilor sale. Dacă dispune de o astfel de baza fixa, veniturile pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai partea care este atribuibila acelei baze fixe.
2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea în mod independent a profesiei de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare, pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata, sunt impozabile numai în acest stat contractant, în afară de cazul în care activitatea salariata este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este astfel exercitată, remuneraţia primită poate fi impusa în acel celălalt stat contractant.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat contractant menţionat, dacă:
a) beneficiarul este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau pentru perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat;
b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidenţă a celuilalt stat contractant; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat contractant.
3. Independent de prevederile precedente ale prezentului articol, remuneraţiile primite de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitată la bordul unei nave, vapor, aeronava, vehicul feroviar şi rutier exploatate în trafic internaţional pot fi impuse în statul contractant în care este situat locul conducerii efective şi centrale al întreprinderii.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliilor de administraţie
Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare primite de un rezident al unui stat contractant, în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi rezidente în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant în calitatea de artist de spectacol, cum ar fi artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca muzician sau ca sportiv, din activităţile personale desfăşurate în aceasta calitate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceasta calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile realizate de un artist de spectacol sau de un sportiv, care este rezident al unui stat contractant, din activităţile personale desfăşurate în aceasta calitate în celălalt stat contractant, sunt impozabile numai în primul stat contractant menţionat, dacă activităţile în celălalt stat contractant sunt finanţate în totalitate sau în mod substanţial din fonduri publice ale primului stat contractant menţionat şi aceste activităţi sunt desfăşurate în conformitate cu prevederile unui acord cultural bilateral încheiat între cele doua state contractante.
ART. 18
Pensii
Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfăşurată în trecut, sunt impozabile numai în acest stat contractant.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant unei persoane fizice în legătură cu serviciile prestate acelui stat contractant, sunt impozabile numai în acel stat contractant.
b) Totuşi astfel de remuneraţii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat contractant, iar persoana fizica este un rezident al acelui stat contractant şi dacă:
(i) este un naţional al acelui stat contractant; sau
(ii) nu a devenit un rezident al acelui stat contractant numai în scopul prestării serviciilor.
2. a) Orice pensii plătite de sau din fonduri create de un stat contractant unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat contractant.
b) Totuşi astfel de pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizica este un rezident şi un naţional al acelui stat contractant.
3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant.
ART. 20
Profesori şi cercetători
1. O persoana fizica care soseste într-un stat contractant în scopul de a preda sau de a desfăşura cercetări la o universitate, la un colegiu sau la alta instituţie de învăţământ recunoscută în acel stat contractant şi care este sau a fost, imediat anterior sosirii, un rezident al celuilalt stat contractant va fi scutită de impozit în primul stat contractant menţionat asupra remuneraţiilor primite pentru activităţile de predare sau de cercetare, pe o perioadă care să nu depăşească de 2 ani de la data primei sale sosiri în acest scop.
2. Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol nu se aplică veniturilor din cercetare, dacă aceasta cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci, în special, în interesul particular al unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 21
Studenţi şi stagiari
Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregătire un student sau un stagiar, care este sau a fost, imediat anterior sosirii sale într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant, şi care este prezent în primul stat contractant menţionat, numai în scopul educării sau al pregătirii sale, nu vor fi impuse în acel stat contractant, cu condiţia ca astfel de sume sa provină din surse aflate în afară acelui stat contractant.
ART. 22
Alte venituri
Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt menţionate în articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acest stat contractant.
ART. 23
Limitarea avantajelor
Autoritatea competenţa a unui stat contractant poate, după consultări cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, sa refuze aplicarea avantajelor prezentei convenţii oricărei persoane sau cu privire la orice tranzacţie, dacă, potrivit opiniei sale, acordarea acestor avantaje ar constitui o folosire abuzivă a convenţiei faţă de scopurile urmărite de aceasta.
ART. 24
Metode de eliminare a dublei impuneri
Dubla impunere va fi evitata astfel:
1. Impozitele plătite de rezidentii români în legătură cu veniturile sau cu capitalul impozabil în Israel, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, vor fi deduse din impozitele române datorate în conformitate cu legislaţia fiscală română. Aceasta deducere nu va depăşi totuşi acea parte a impozitului pe venit sau pe capital, astfel cum a fost calculat înainte de acordarea deducerii, corespunzătoare venitului sau capitalului care poate fi impus în acel celălalt stat contractant.
2. Sub rezerva legislaţiei Statului Israel, referitoare la acordarea, drept credit asupra impozitului israelian, a impozitului plătit în orice ţara, alta decât Statul Israel, impozitul român, plătit în legătură cu venitul realizat din România, va fi considerat ca un credit faţă de impozitul israelian plătibil în legătură cu acel venit. Creditul nu va depăşi totuşi acea parte a impozitului israelian cu care venitul din surse aflate în România contribuie la totalitatea venitului supus impozitului israelian.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant, fie ca sunt sau nu rezidenţi ai statului contractant menţionat, nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, diferita sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţia legată de aceasta, la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii acelui celălalt stat contractant, aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în acel celălalt stat contractant în condiţii mai puţin favorabile decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat contractant, care desfăşoară aceleaşi activităţi.
3. Nici o prevedere a prezentului articol nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant orice deduceri personale, înlesniri şi reduceri în scopuri fiscale, pe baza situaţiei civile sau a responsabilităţile familiale, pe care le acorda propriilor săi rezidenţi.
4. Cu excepţia cazurilor în care se aplică prevederile art. 9, ale paragrafului 8 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plati, efectuate de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant, vor fi deductibile, în scopul determinării profitului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat contractant menţionat.
5. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut şi controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, diferita sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţia legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse întreprinderile similare ale primului stat contractant menţionat.
6. În prezentul articol, termenul impunere se referă la impozitele de orice fel şi de orice natură.
ART. 26
Procedura amiabila
1. Când un rezident al unui stat contractant considera ca măsurile luate de unul sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impunere care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia interna a acestor state contractante, sa supună cazul sau autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este. Cazul trebuie să fie prezentat celuilalt stat contractant, în termen de 2 ani de la prima notificare a măsurii din care rezultă o impunere care nu este conformă cu prevederile convenţiei.
2. Autoritatea competenţa se va strădui, dacă reclamaţia îi pare intemeiata şi dacă ea însăşi nu este în măsura sa aducă o soluţie satisfăcătoare, sa rezolve cazul, pe calea unei înţelegeri amiabile, cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impuneri care nu este conformă cu convenţia. Orice înţelegere la care se ajunge va fi pusă în practica, indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia interna a statelor contractante.
3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestei convenţii. Ele pot, de asemenea, să se consulte reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.
4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele, în scopul ajungerii la o înţelegere, în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un astfel de schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.
ART. 27
Schimbul de informaţii
1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne a statelor contractante, referitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impunerea pe care ele o prevăd nu este contrară prezentei convenţii. Orice informaţie schimbată în acest mod va fi tratata ca secret şi va fi divulgată numai persoanelor sau autorităţilor însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea sau urmărirea impozitelor care fac obiectul convenţiei.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi, în nici un caz, interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar divulga orice secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional, ori un procedeu comercial, ori informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.
ART. 28
Agenţi diplomatici şi funcţionari consulari
Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va afecta privilegiile fiscale ale agenţilor diplomatici sau ale funcţionarilor consulari, acordate în baza regulilor generale ale dreptului internaţional sau în virtutea prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi ratificată în conformitate cu prevederile constituţionale în vigoare în fiecare dintre statele contractante şi va intra în vigoare în a 30-a zi după schimbul notelor prin care se atesta ca ambele părţi au adus la îndeplinire aceste prevederi.
2. Prevederile prezentei convenţii se vor aplica:
a) cu privire la impozitele reţinute la sursa, pentru suma veniturilor realizate la sau după data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia intră în vigoare;
b) cu privire la celelalte impozite pe venit, pentru acele impozite stabilite pentru orice an fiscal, începând la sau după data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia intră în vigoare.
ART. 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rămâne în vigoare pe o durată nedeterminată. Fiecare stat contractant poate denunta convenţia pe canale diplomatice până la data de 30 iunie a oricărui an calendaristic, începând din al 5-lea an următor celui în care convenţia a intrat în vigoare. În acest caz, aplicarea prezentei convenţii va inceta sa mai producă efecte la data de 31 decembrie a anului calendaristic în care s-a făcut denunţarea. În aceasta situaţie, convenţia îşi încetează aplicabilitatea:
a) cu privire la impozitele reţinute la sursa, pentru suma veniturilor realizate la sau după data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care s-a remis nota de denunţare;
b) cu privire la celelalte impozite pe venit, pentru acele impozite stabilite pentru orice an fiscal, începând la sau după data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care s-a remis nota de denunţare.
Drept pentru care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenită forma de către guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.
Întocmită la Ierusalim la 15 iunie 1997, în trei exemplare originale, fiecare în limbile română, ebraica şi engleza, toate cele trei texte fiind egal autentice. În cazul oricăror divergenţe de interpretare a prevederilor prezentei convenţii, textul în limba engleza va prevala.
Pentru Guvernul României,
Adrian Severin,
ministru de stat,
ministrul afacerilor externe
Pentru Guvernul Statului Israel,
David Levy,
viceprim-ministru,
ministrul afacerilor externe
-------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
