Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  CONVENŢIE din 13 noiembrie 2024 între România şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe câştiguri de capital şi prevenirea evaziunii fiscale şi a evitării plăţii impozitelor Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 CONVENŢIE din 13 noiembrie 2024 între România şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe câştiguri de capital şi prevenirea evaziunii fiscale şi a evitării plăţii impozitelor

EMITENT: Act Internaţional
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 996 din 29 octombrie 2025
Comenteaza legea
──────────
    Ratificată prin LEGEA nr. 169 din 29 octombrie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 996 din 29 octombrie 2025.
──────────
        România şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord,
        dorind să dezvolte în continuare relaţiile lor economice şi să extindă cooperarea lor în domeniul fiscal,
        intenţionând să încheie o convenţie pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe câştiguri de capital, fără a crea oportunităţi de neimpozitare sau impozitare redusă prin evaziune fiscală sau evitarea plăţii impozitelor, inclusiv prin aranjamente de utilizare abuzivă a tratatelor fiscale (treaty-shopping) în scopul obţinerii înlesnirilor prevăzute de prezenta convenţie în beneficiul indirect al rezidenţilor unor state terţe,
        au convenit după cum urmează:
    ART. 1
        Persoane vizate
    1. Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
    2. În sensul prezentei convenţii,veniturile sau câştigurile realizate de sau printr-o entitate care este tratată ca fiind, în întregime sau în parte transparentă, sau printr-un aranjament care este tratat ca fiind, în întregime sau în parte transparent, din punct de vedere fiscal conform legislaţiei fiscale a oricărui stat contractant, sunt considerate ca fiind veniturile sau câştigurile unui rezident al unui stat contractant, dar numai în măsura în care venitul sau câştigul este considerat, în scopul impozitării de către acel stat, ca fiind venitul sau câştigul unui rezident al acelui stat.
    3. Prezenta convenţie nu afectează impozitarea, de către un stat contractant, a rezidenţilor săi, cu excepţia beneficiilor acordate în baza paragrafului 3 al articolului 7, paragrafului 2 al articolului 9, paragrafului 2 al articolului 17 şi articolelor 18, 19, 21, 22, 23 şi 26.


    ART. 2
        Impozite vizate
    1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe câştiguri de capital stabilite în numele unui stat contractant sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale, subdiviziunilor sale politice sau autorităţilor sale locale, indiferent de modul în care acestea sunt percepute.
    2. Sunt considerate impozite pe venituri şi pe câştiguri de capital toate impozitele stabilite pe venitul total ori pe elementele de venit, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare.
    3. Impozitele existente asupra cărora se aplică convenţia sunt, în special:
    a) în cazul României:
    (i) impozitul pe venit;
    (ii) impozitul pe profit;
        (denumite în continuare "impozit român");

    b) în cazul Regatului Unit:
    (i) impozitul pe venit;
    (ii) impozitul pe corporaţie;
    (iii) impozitul pe câştigurile de capital;
        (denumite în continuare "impozit al Regatului Unit").


    4. Convenţia se aplică, de asemenea, oricăror impozite identice sau în mod substanţial similare care sunt stabilite după data semnării convenţiei, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări semnificative care au fost făcute în legislaţiile lor fiscale.


    ART. 3
        Definiţii generale
    1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere altfel:
    a) expresiile "un stat contractant" şi "celălalt stat contractant" înseamnă România sau Regatul Unit, după cum cere contextul;
    b) termenul "România" înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra acestora, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zona economică exclusivă asupra cărora România exercită drepturi suverane şi jurisdicţie, în conformitate atât cu legislaţia sa, cât şi cu normele şi principiile dreptului internaţional;
    c) termenul "Regatul Unit" înseamnă Marea Britanie şi Irlanda de Nord, dar atunci când este folosit în sens geografic înseamnă teritoriul şi marea teritorială a Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi zonele dincolo de marea teritorială asupra cărora Marea Britanie şi Irlanda de Nord exercită drepturi suverane sau jurisdicţie în conformitate atât cu legislaţia lor internă, cât şi cu dreptul internaţional;
    d) termenul "persoană" include o persoană fizică, o societate şi orice altă asociere de persoane;
    e) termenul "societate" înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este tratată ca fiind o persoană juridică în scopuri fiscale;
    f) termenul "întreprindere" este folosit în cazul desfăşurării oricărei activităţi de afaceri;
    g) expresiile "întreprindere a unui stat contractant" şi "întreprindere a celuilalt stat contractant" înseamnă o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi, respectiv, o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
    h) termenul "naţional" înseamnă:
    (i) în cazul României, orice persoană fizică având cetăţenia română în conformitate cu legislaţia României şi orice persoană juridică, asociere de persoane şi orice altă entitate constituită şi având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;
    (ii) în cazul Regatului Unit, orice cetăţean britanic sau orice subiect britanic care nu deţine cetăţenia oricărui alt stat sau teritoriu din Commonwealth, cu condiţia ca acesta să aibă dreptul de a locui în Regatul Unit şi orice persoană juridică, parteneriat sau asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în Regatul Unit;

    i) expresia "trafic internaţional" înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronavă, cu excepţia cazului când nava sau aeronava este exploatată numai între locuri dintr-un stat contractant şi întreprinderea care exploatează nava sau aeronava nu este o întreprindere a acelui stat;
    j) expresia "autoritate competentă" înseamnă:
    (i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;
    (ii) în cazul Regatului Unit, comisarii Administraţiei Vamale şi Fiscale a Majestăţii Sale sau reprezentantul lor autorizat;

    k) expresia "activitate de afaceri" include, de asemenea, prestarea unor servicii profesionale şi a altor activităţi cu caracter independent;
    l) expresia "fond de pensii recunoscut" al unui stat înseamnă o entitate sau un aranjament stabilit în acel stat care este tratat ca o persoană separată în conformitate cu legislaţia fiscală a acelui stat şi:
    (i) care este stabilit şi care funcţionează exclusiv sau aproape exclusiv pentru a administra sau pentru a acorda prestaţii în legătură cu pensionarea şi beneficii auxiliare sau incidentale unor persoane fizice şi care este astfel reglementat de acel stat sau de una din subdiviziunile sale politice sau autorităţile sale locale sau unităţile sale administrativ-teritoriale; sau
    (ii) care este stabilit şi care funcţionează exclusiv sau aproape exclusiv pentru a investi fonduri în beneficiul entităţilor sau aranjamentelor menţionate la subpunctul (i).
     În cazul în care un aranjament stabilit într-un stat contractant ar constitui un fond de pensii recunoscut conform subpunctului (i) sau (ii) dacă ar fi tratat ca o persoană separată în conformitate cu legislaţia fiscală a acelui stat, acesta va fi considerat, în sensul prezentei convenţii, ca o persoană separată, tratată ca atare în conformitate cu legislaţia fiscală a acelui stat şi toate activele şi veniturile asupra cărora se aplică aranjamentul vor fi tratate ca fiind active deţinute şi venituri obţinute de acea persoană separată, şi nu de către o altă persoană.


    2. În ceea ce priveşte aplicarea convenţiei în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, dacă contextul nu cere altfel, înţelesul pe care îl are la momentul respectiv în baza legislaţiei acelui stat referitoare la impozitele pentru care se aplică convenţia, orice înţeles pe care îl are în baza legislaţiei fiscale aplicabile în acel stat, prevalând asupra înţelesului dat termenului în baza altor legi ale acelui stat.


    ART. 4
        Rezident
    1. În sensul prezentei convenţii, expresia "rezident al unui stat contractant" înseamnă orice persoană care, în baza legislaţiei acelui stat, este supusă impozitării acolo datorită domiciliului său, reşedinţei sale, locului său de conducere, locului său de înregistrare, locului său de încorporare sau oricărui alt criteriu de natură similară şi include, de asemenea, acel stat şi orice unitate administrativ-teritorială, subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia. Totuşi, această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri sau câştiguri de capital din surse situate în acel stat.
    2. Expresia "rezident al unui stat contractant" include, de asemenea:
    a) un fond de pensii recunoscut stabilit în acel stat; şi
    b) o organizaţie care este stabilită şi care funcţionează exclusiv pentru scopuri religioase, caritabile, ştiinţifice, culturale sau educaţionale (sau pentru mai mult de unul din acele scopuri) şi care este rezidentă a acelui stat în conformitate cu legislaţia acestuia, indiferent dacă toate sau o parte din veniturile sau câştigurile ei pot fi scutite de impozit în baza legislaţiei interne a acelui stat.

    3. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:
    a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă aceasta dispune de o locuinţă permanentă în ambele state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
    b) dacă statul în care aceasta are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta nu dispune de o locuinţă permanentă în niciunul dintre state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
    c) dacă aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau nu locuieşte în mod obişnuit în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului al cărui naţional este;
    d) dacă aceasta este naţional al ambelor state sau nu este naţional al niciunuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

    4. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să stabilească de comun acord statul contractant în care această persoană va fi considerată ca fiind rezidentă în sensul convenţiei, având în vedere locul conducerii sale efective, locul în care este încorporată sau constituită în alt mod şi orice alţi factori relevanţi. În lipsa unui astfel de acord, această persoană nu va avea dreptul la nicio înlesnire sau scutire de impozit prevăzută de prezenta convenţie, cu excepţia măsurii şi a modului în care se poate conveni de către autorităţile competente ale statelor contractante.


    ART. 5
    Sediu permanent
    1. În sensul prezentei convenţii, expresia "sediu permanent" înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.
    2. Expresia "sediu permanent" include, în special:
    a) un loc de conducere;
    b) o sucursală;
    c) un birou;
    d) o fabrică;
    e) un atelier; şi
    f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

    3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii sau de instalare constituie sediu permanent numai atunci când acesta durează mai mult de douăsprezece luni.
    4. Prin derogare de la prevederile anterioare ale prezentului articol, expresia "sediu permanent" se consideră că nu include:
    a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii;
    b) menţinerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării;
    c) menţinerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;
    d) menţinerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii care sunt expuse în cadrul unui târg comercial sau al unei expoziţii şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea târgului sau expoziţiei;
    e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de bunuri sau mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;
    f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării, pentru întreprindere, a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;
    g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare a activităţilor menţionate în subparagrafele de la a) la f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

    5. Alineatul 4 nu se aplică unui loc fix de afaceri care este utilizat sau menţinut de o întreprindere dacă aceeaşi întreprindere sau o întreprindere aflată în strânsă legătură cu aceasta desfăşoară activităţi de afaceri în acelaşi loc sau într-un alt loc în acelaşi stat contractant şi
    a) acel loc sau alt loc constituie un sediu permanent pentru întreprindere sau pentru întreprinderea aflată în strânsă legătură cu aceasta în conformitate cu prevederile prezentului articol; sau
    b) întreaga activitate care rezultă din combinarea activităţilor desfăşurate de cele două întreprinderi în acelaşi loc sau de aceeaşi întreprindere sau întreprinderi aflate în strânsă legătură în cele două locuri nu are un caracter pregătitor sau auxiliar,
        cu condiţia ca activităţile de afaceri desfăşurate de cele două întreprinderi în acelaşi loc sau de aceeaşi întreprindere sau de întreprinderi aflate în strânsă legătură în cele două locuri să reprezinte funcţii complementare care sunt parte a unei operaţiuni unitare de afaceri.

    6. În sensul alineatului 5, o întreprindere este strâns legată de o întreprindere dacă, pe baza tuturor faptelor şi circumstanţelor relevante, una deţine controlul asupra celeilalte sau amândouă se află sub controlul aceloraşi persoane sau întreprinderi. În orice caz, o întreprindere se consideră că este strâns legată de o întreprindere în cazul în care una deţine în cealaltă, direct sau indirect, mai mult de 50 la sută din drepturile în ceea ce priveşte beneficiile (sau, în cazul unei societăţi, mai mult de 50 la sută din totalul drepturilor de vot şi al valorii acţiunilor societăţii sau din drepturile în ceea ce priveşte beneficiile aferente titlurilor de participare deţinute în societate) sau dacă o persoană sau o altă întreprindere deţine în cele două întreprinderi, direct sau indirect, mai mult de 50 la sută din drepturile în ceea ce priveşte beneficiile (sau, în cazul unei societăţi, mai mult de 50 la sută din totalul drepturilor de vot şi al valorii acţiunilor societăţii sau din drepturile în ceea ce priveşte beneficiile aferente titlurilor de participare deţinute în societate).
    7. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică paragraful 6 - acţionează în numele unei întreprinderi şi are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant autoritatea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricăror activităţi pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul când activităţile persoanei respective sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4 care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în baza prevederilor acelui paragraf.
    8. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai pentru faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, un agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite de afaceri.
    9. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea de afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una din aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

    ART. 6
    Venituri din proprietăţi imobiliare
    1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din silvicultură) situate în celălalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.
    2. Expresia "proprietăţi imobiliare" are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi în silvicultură, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la plăţi variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale navele şi aeronavele nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.
    3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţilor imobiliare.
    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi.

    ART. 7
    Profiturile din activitatea de afaceri
    1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care întreprinderea desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea desfăşoară activitate de afaceri în acest mod, profiturile atribuibile sediului permanent în conformitate cu prevederile paragrafului 2 pot fi impozitate în acel celălalt stat.
    2. În sensul prezentului articol şi al articolului 21, profiturile atribuibile în fiecare stat contractant sediului permanent menţionat la paragraful 1 sunt profiturile pe care acesta ar fi de aşteptat să le obţină, în special din operaţiunile sale cu alte părţi ale întreprinderii, dacă ar fi fost o întreprindere separată şi independentă care desfăşoară aceleaşi activităţi sau activităţi similare în condiţii identice sau similare, luând în considerare funcţiile îndeplinite, activele utilizate şi riscurile asumate de întreprindere prin intermediul sediului permanent şi al celorlalte părţi ale întreprinderii.
    3. Când, în conformitate cu paragraful 2, un stat contractant ajustează profiturile care sunt atribuibile unui sediu permanent al unei întreprinderi a unuia dintre statele contractante şi impozitează în consecinţă profiturile întreprinderii care au fost supuse impozitării în celălalt stat, celălalt stat va face o ajustare corespunzătoare a sumei impozitului perceput asupra acelor profituri, în măsura în care este necesară pentru eliminarea dublei impozitări asupra acestor profituri. La efectuarea unei astfel de ajustări, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc dacă este necesar.
    4. Când profiturile includ elemente de venit sau de câştiguri de capital care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

    ART. 8
        Transport naval şi aerian
    1. Profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea navelor şi aeronavelor în trafic internaţional sunt impozabile numai în acel stat.
    2. În sensul prezentului articol, profiturile din exploatarea navelor şi aeronavelor în trafic internaţional includ:
    a) profiturile din închirierea pe bază nudă a unor nave sau aeronave; şi
    b) profiturile din folosirea, întreţinerea sau închirierea containerelor (inclusiv a remorcilor şi a echipamentelor conexe utilizate la transportul containerelor) folosite pentru transportul bunurilor sau mărfurilor
        atunci când o astfel de închiriere sau o astfel de folosire, întreţinere sau închiriere, după caz, are legătură cu exploatarea navelor sau aeronavelor în trafic internaţional.

    3. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un grup de întreprinderi (pool), la o activitate de afaceri desfăşurată în comun sau la o agenţie internaţională de transport.

    ART. 9
        Întreprinderi asociate
    1. Când
    a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
    b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi sau al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant
        şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare de condiţii convenite sau impuse care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice profituri care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una din întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute de fapt datorită acestor condiţii pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impozitate în consecinţă.

    2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat - şi impozitează în consecinţă - profiturile pentru care o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat în cazul în care condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va face o ajustare corespunzătoare a sumei impozitului perceput asupra acelor profituri. La determinarea unei astfel de ajustări se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc dacă este necesar.

    ART. 10
        Dividende
    1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.
    2. Totuşi, dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant:
    a) pot fi, de asemenea, impozitate în acel stat potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:
    (i) 5 la sută din suma brută a dividendelor, cu excepţia celor menţionate în subparagraful a) (ii);
    (ii) 15 la sută din suma brută a dividendelor atunci când acele dividende sunt plătite din venituri (inclusiv din câştiguri) obţinute direct sau indirect din proprietăţi imobiliare în sensul articolului 6 de către un vehicul de investiţii care distribuie anual cea mai mare parte din aceste venituri şi ale cărui venituri din astfel de proprietăţi imobiliare sunt scutite de impozit;

    b) prin derogare de la prevederile subparagrafului a), sunt scutite de impozit în acel stat dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este:
    (i) o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant şi care deţine, direct sau indirect, cel puţin 10 la sută din capitalul societăţii care plăteşte dividendele [cu excepţia cazului în care dividendele sunt plătite de un vehicul de investiţii, aşa cum este menţionat la subparagraful a) (ii)], pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin un an; sau
    (ii) un fond de pensii recunoscut care este rezident al celuilalt stat contractant şi care a deţinut capitalul societăţii care plăteşte dividendele [cu excepţia cazului în care dividendele sunt plătite de un vehicul de investiţii, aşa cum este menţionat la subparagraful a) (ii)], pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin un an.

        Prezentul paragraf nu afectează impozitarea societăţii cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele.

    3. Termenul "dividende" folosit în prezentul articol înseamnă venituri provenind din acţiuni, din părţi miniere, din părţi de fondator sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi orice alt element care este considerat ca fiind venit din acţiuni de către legislaţia fiscală a statului în care este rezidentă societatea care le distribuie.
    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă printr-un sediu permanent situat acolo şi deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care sunt plătite dividendele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7.
    5. Când o societate care este rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent situat în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din celălalt stat.

    ART. 11
    Dobânzi
    1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi obţinute efectiv de un rezident al celuilalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.
    2. Totuşi, dobânzile provenind dintr-un stat contractant pot fi, de asemenea, impozitate în acel stat potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3 la sută din suma brută a dobânzilor.
    3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi obţinute efectiv de un rezident al celuilalt stat sunt impozabile numai în celălalt stat în măsura în care aceste dobânzi sunt plătite:
    a) în legătură cu o creanţă care rezultă ca urmare a vânzării pe credit a oricăror echipamente, mărfuri sau servicii;
    b) pentru orice împrumut de orice fel acordat de o instituţie financiară;
    c) la un fond de pensii recunoscut;
    d) celuilalt stat, unei instituţii sau unei agenţii a celuilalt stat, unei unităţi administrativ-teritoriale, subdiviziuni politice sau autorităţii locale a acestuia sau băncii centrale a celuilalt stat; sau
    e) între societăţi, atunci când o societate deţine în mod direct cel puţin 25 la sută din capitalul celeilalte societăţi pentru cel puţin doi ani înainte de plata dobânzilor sau atunci când ambele societăţi sunt deţinute de o societate terţă care deţine în mod direct cel puţin 25 la sută din capitalul celor două societăţi menţionate mai sus pentru cel puţin doi ani înainte de plata dobânzilor.

    4. Termenul "dobânzi" folosit în prezentul articol înseamnă venituri din titluri de creanţă de orice fel, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de un drept de participare la profiturile debitorului şi, în special, veniturile din titluri de stat şi veniturile din titluri sau obligaţiuni,inclusiv primele şi premiile legate de asemenea titluri sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol. Termenul nu include niciun element care este tratat ca fiind dividend în baza prevederilor articolului 10.
    5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo şi creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de acest sediu permanent. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7.
    6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi sunt suportate de acest sediu permanent, atunci dobânzile se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.
    7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor plătite depăşeşte, indiferent de motiv, suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămâne impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 12
        Redevenţe
    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi obţinute efectiv de un rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat.
    2. Totuşi, redevenţele provenind dintr-un stat contractant sunt,de asemenea,impozabile în acel stat potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3 la sută din suma brută a redevenţelor.
    3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi deţinute efectiv de un rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile numai în celălalt stat în măsura în care aceste redevenţe sunt plătite între societăţi, atunci când o societate deţine în mod direct cel puţin 25 la sută din capitalul celeilalte societăţi pentru cel puţin doi ani înainte de plata redevenţelor sau atunci când ambele societăţi sunt deţinute de o societate terţă care deţine în mod direct cel puţin 25 la sută din capitalul celor două societăţi menţionate mai sus pentru cel puţin doi ani înainte de plata redevenţelor.
    4. Termenul "redevenţe" folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice fel, primite pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice (inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau de televiziune), orice brevet, marcă comercială, desen sau model, plan, formulă secretă sau procedeu secret ori pentru informaţii (know-how) referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
    5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele printr-un sediu permanent situat acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care sunt plătite redevenţele este efectiv legat sau este efectiv legată de acest sediu permanent. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7.
    6. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi aceste redevenţe sunt suportate de sediul permanent, atunci redevenţele se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.
    7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor plătite depăşeşte, indiferent de motiv, suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămâne impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 13
        Câştiguri de capital
    1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare menţionate la articolul 6 şi situate în celălalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.
    2. Câştigurile din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, inclusiv astfel de câştiguri din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere), pot fi impozitate în celălalt stat.
    3. Câştigurile pe care o întreprindere a unui stat contractant care exploatează nave sau aeronave în trafic internaţional le obţine din înstrăinarea unor asemenea nave sau aeronave sau a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării unor asemenea nave sau aeronave sunt impozabile numai în acel stat contractant.
    4. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acţiunilor sau a unor participaţii comparabile, cum ar fi participaţiile deţinute într-un parteneriat sau trust, a căror valoare provine în proporţie de peste 50 la sută, direct sau indirect, din proprietăţi imobiliare, astfel cum sunt definite la articolul 6, situate în celălalt stat, pot fi impozitate în celălalt stat.
    5. Câştigurile din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele menţionate la paragrafele 1, 2, 3 şi 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

    ART. 14
        Venituri din activitatea salariată
    1. Sub rezerva prevederilor articolelor 15, 17 şi 18, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, asemenea remuneraţii obţinute din aceasta pot fi impozitate în celălalt stat.
    2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat dacă:
    a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de douăsprezece luni care începe sau se sfârşeşte în anul fiscal vizat; şi
    b) remuneraţiile sunt plătite de un angajator sau în numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat; şi
    c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent pe care angajatorul îl are în celălalt stat.

    3. Prin derogare de la prevederile anterioare ale prezentului articol, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant, ca membru al echipajului obişnuit al unei nave sau aeronave, pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional, alta decât cea exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate numai în interiorul celuilalt stat contractant, sunt impozabile numai în primul stat menţionat, cu condiţia ca remuneraţia să fie supusă impozitării în primul stat menţionat.

    ART. 15
        Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
        Remuneraţiile şi alte plăţi similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.

    ART. 16
        Artişti de spectacol şi sportivi
    1. Prin derogare de la prevederile articolelor 7 şi 14, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca muzician sau ca sportiv, din activităţile personale ale acelui rezident desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant, pot fi impozitate în celălalt stat.
    2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, care acţionează în această calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, prin derogare de la prevederile articolelor 7 şi 14, pot fi impozitate în statul contractant în care sunt desfăşurate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
    3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică veniturilor obţinute din activităţi exercitate într-un stat contractant de artişti de spectacol sau sportivi dacă vizita în acel stat este în totalitate sau în principal suportată din fondurile publice ale unuia sau ale ambelor state contractante sau ale unităţilor administrativ- teritoriale, subdiviziunilor politice sau autorităţilor locale ale acestora. În acest caz, veniturile sunt impozabile numai în statul contractant în care artistul de spectacol sau sportivul este rezident.

    ART. 17
        Pensii
    1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al articolului 18 pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.
    2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al prezentului articol, plăţile efectuate în baza legislaţiei referitoare la asigurările sociale a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.

    ART. 18
        Funcţii publice
    1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare plătite de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau unităţi sau subdiviziuni sau autorităţi sunt impozabile numai în acel stat.
    b) Totuşi, aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat şi
    (i) este naţional al acelui stat; sau
    (ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor

        şi este supusă impozitării în acel stat pentru astfel de salarii şi alte remuneraţii similare.

    2. a) Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite de sau din fonduri create de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau acelei unităţi sau subdiviziuni sau autorităţi sunt impozabile numai în acel stat.
    b) Totuşi, astfel de pensii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezident şi cetăţean al acelui stat.

    3. Prevederile articolelor 14, 15, 16 şi 17 se aplică salariilor pensiilor şi altor remuneraţii similare plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia.

    ART. 19
        Studenţi şi practicanţi
        Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educaţie sau pregătire un student sau un practicant care este sau a fost imediat anterior vizitei sale într-un stat contractant un rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educaţiei sau pregătirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse situate în afara acelui stat.

    ART. 20
        Alte venituri
    1. Elementele de venit obţinute efectiv de un rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii sunt impozabile numai în acel stat.
    2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, când o sumă a unui venit este plătită unui rezident al unui stat contractant din venituri primite de administratorii unui trust, de fiduciari sau de împuterniciţi care administrează patrimoniile succesorale ale persoanelor decedate şi acei administratori ai unui trust, fiduciari sau împuterniciţi sunt rezidenţi ai celuilalt stat contractant, acea sumă se consideră că provine din aceleaşi surse şi în aceleaşi proporţii ca şi veniturile din care este plătită suma respectivă, primite de administratorii unui trust, de fiduciari sau de împuterniciţi.
        Orice impozite plătite de administratorii unui trust, de fiduciari sau de împuterniciţi în legătură cu veniturile plătite beneficiarului sunt considerate ca şi când ar fi fost plătite de beneficiar.

    3. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al articolului 6, dacă beneficiarul efectiv al unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care sunt plătite veniturile este efectiv legat sau este efectiv legată de acest sediu permanent. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7.
    4. Când, datorită relaţiilor speciale existente între rezidentul menţionat la paragraful 1 şi o altă persoană sau între ambii şi o terţă persoană, suma veniturilor menţionate în acel paragraf depăşeşte suma (dacă există vreuna) care ar fi fost convenită între acestea în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a veniturilor va rămâne impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi aplicabile ale prezentei convenţii.


    ART. 21
        Eliminarea dublei impuneri
        S-a convenit ca dubla impunere să fie evitată după cum urmează:
    1. În cazul României:
        Când un rezident al României realizează venituri care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pot fi impozitate în Regatul Unit, România va acorda ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe veniturile sau pe câştigurile de capital plătite în Regatul Unit.
        Totuşi, această deducere nu va putea depăşi acea parte a impozitului pe venit, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă venitului care poate fi impozitat în Regatul Unit.

    2. În cazul Regatului Unit:
        Sub rezerva prevederilor legislaţiei din Regatul Unit privind deducerea sub formă de credit din impozitul Regatului Unit a impozitului plătibil într-un teritoriu din afara Regatului Unit sau, după caz, privind scutirea de la plata impozitului Regatului Unit a unui dividend obţinut dintr-un teritoriu din afara Regatului Unit sau a profiturilor unui sediu permanent situat într-un teritoriu din afara Regatului Unit (care nu afectează principiul general din prezentul paragraf):
    a) impozitul român plătibil în baza legislaţiei din România şi în conformitate cu prezenta convenţie, fie direct, fie prin deducere, asupra profiturilor, veniturilor sau câştigurilor impozabile obţinute din surse situate în România (excluzând cazul unor impozite pe dividende plătibile în legătură cu profiturile din care se plătesc dividendele) se va deduce sub formă de credit din orice impozit al Regatului Unit calculat prin raportare la aceleaşi profituri, venituri sau câştiguri impozabile în legătură cu care este calculat impozitul român;
    b) un dividend care este plătit de o societate care este rezidentă a României unei societăţi care este rezidentă a Regatului Unit va fi scutit de la plata impozitului Regatului Unit atunci când scutirea este aplicabilă şi sunt îndeplinite condiţiile pentru scutire prevăzute de legislaţia Regatului Unit;
    c) profiturile unui sediu permanent din România al unei societăţi care este rezidentă a Regatului Unit vor fi scutite de la plata impozitului Regatului Unit atunci când scutirea este aplicabilă şi sunt îndeplinite condiţiile pentru scutire prevăzute de legislaţia Regatului Unit;
    d) în cazul unui dividend care nu este scutit de impozit în baza subparagrafului b) de mai sus care este plătit de o societate care este rezidentă a României unei societăţi care este rezidentă a Regatului Unit şi care controlează direct sau indirect cel puţin 10 la sută din drepturile de vot ale societăţii care plăteşte dividendul, creditul menţionat în subparagraful a) de mai sus va trebui, de asemenea, să ia în considerare impozitul român plătibil de societate pentru profiturile sale din care este plătit un astfel de dividend.

        În sensul prezentului paragraf, profiturile, veniturile şi câştigurile de capital deţinute de un rezident al Regatului Unit care pot fi impozitate în România conform prezentei convenţii se consideră că provin din surse situate în România.



    ART. 22
        Nediscriminarea
    1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nicio impozitare sau obligaţie legată de aceasta care este diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţa.
    2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat decât impozitarea stabilită întreprinderilor celuilalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi.
    3. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile paragrafului 1 al articolului 9, paragrafului 7 al articolului 11 sau paragrafului 6 al articolului 12 sau paragrafului 4 al articolului 20 dobânzile, redevenţele şi alte plăţi efectuate de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt deductibile, în scopul determinării profiturilor impozabile ale întreprinderii, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat.
    4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat niciunei impozitări sau obligaţii legate de aceasta care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
    5. Nimic din cuprinsul prezentului articol nu va fi interpretat ca obligând vreunul dintre statele contractante să acorde persoanelor fizice care nu sunt rezidente în acel stat vreuna dintre deducerile personale, înlesnirile sau reducerile în ceea ce priveşte impozitarea, pe care le acordă persoanelor fizice care sunt rezidente în acel stat sau cetăţenilor săi.

    ART. 23
        Procedura amiabilă
    1. Când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezulta pentru aceasta o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, aceasta poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acelor state, să supună cazul său autorităţii competente a oricăruia dintre statele contractante. Cazul trebuie prezentat în termen de trei ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impozitare care nu este în conformitate cu prevederile convenţiei.
    2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu convenţia. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.
    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării convenţiei. De asemenea, acestea se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazuri care nu sunt prevăzute de convenţie.
    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri în sensul paragrafelor anterioare.

    ART. 24
        Schimbul de informaţii
    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor schimba astfel de informaţii care se consideră că sunt relevante pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii sau pentru administrarea ori aplicarea legislaţiilor interne privitoare la impozitele de orice fel şi natură percepute în numele statelor contractante sau al unităţilor lor administrativ-teritoriale ori al subdiviziunilor lor politice sau al autorităţilor lor locale, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de articolele 1 şi 2. Cu toate acestea, schimbul de informaţii cu privire la TVA şi taxele vamale este exclus din sfera de aplicare a prezentului articol.
    2. Orice informaţie obţinută în baza paragrafului 1 de un stat contractant va fi tratată ca fiind secretă în acelaşi mod ca informaţia obţinută în baza legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul paragrafului 1 sau cu supravegherea acţiunilor menţionate anterior. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în astfel de scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti publice sau în deciziile judiciare. Fără a aduce atingere celor de mai sus, informaţiile primite de un stat contractant pot fi folosite în alte scopuri atunci când astfel de informaţii pot fi folosite în asemenea alte scopuri în baza legislaţiei ambelor state şi autoritatea competentă a statului furnizor autorizează această folosire.
    3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu vor fi interpretate în niciun caz ca impunând unui stat contractant obligaţia:
    a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
    b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute în baza legislaţiei sau în cadrul practicii administrative obişnuite a acelui sau a celuilalt stat contractant;
    c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

    4. Dacă un stat contractant solicită informaţii în conformitate cu prezentul articol, celălalt stat contractant va utiliza măsurile sale de culegere a informaţiilor pentru a obţine informaţiile solicitate, chiar dacă celălalt stat nu are nevoie de astfel de informaţii pentru scopurile sale fiscale. Obligaţia prevăzută în propoziţia anterioară este supusă limitărilor prevăzute de paragraful 3, însă aceste limitări nu vor fi interpretate în niciun caz ca permiţând unui stat contractant să refuze furnizarea de informaţii doar pentru faptul că acesta nu are niciun interes naţional faţă de informaţiile respective.
    5. Prevederile paragrafului 3 nu vor fi interpretate în niciun caz ca permiţând unui stat contractant să refuze furnizarea de informaţii doar pentru faptul că informaţiile sunt deţinute de o bancă, de o altă instituţie financiară, de un împuternicit sau de o persoană care acţionează ca agent sau în calitate fiduciară sau pentru că acestea se referă la drepturile de proprietate deţinute în cadrul unei persoane.

    ART. 25
        Asistenţă în colectarea impozitelor
    1. Statele contractante îşi vor acorda reciproc asistenţă în colectarea creanţelor fiscale. Această asistenţă nu este limitată de articolele 1 şi 2. Cu toate acestea, creanţele legate de TVA, taxe vamale şi accize sunt excluse din sfera de aplicare a prezentului articol. Autorităţile competente ale statelor contractante pot stabili de comun acord modul de aplicare a prezentului articol.
    2. Expresia "creanţă fiscală" folosită în prezentul articol înseamnă o sumă datorată în legătură cu impozite de orice fel şi natură percepute în numele statelor contractante sau al unităţilor lor administrativ-teritoriale sau subdiviziunilor lor politice sau autorităţilor lor locale, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prezentei convenţii sau oricărui alt instrument la care sunt parte statele contractante, precum şi dobânzile, penalităţile administrative şi cheltuielile de colectare sau cele privind măsurile asigurătorii legate de o astfel de sumă.
    3. Când o creanţă fiscală a unui stat contractant este executorie în baza legislaţiei acelui stat şi este datorată de o persoană care nu poate la momentul respectiv să împiedice colectarea sa în baza legislaţiei acelui stat, acea creanţă fiscală va fi acceptată în scopul colectării, la solicitarea autorităţii competente a acelui stat, de către autoritatea competentă a celuilalt stat contractant. Creanţa fiscală respectivă va fi colectată de către celălalt stat în conformitate cu prevederile legislaţiei sale aplicabile în cazul executării silite şi colectării propriilor sale impozite, ca şi când creanţa fiscală ar fi o creanţă fiscală a celuilalt stat.
    4. Când o creanţă fiscală a unui stat contractant este o creanţă în legătură cu care acel stat poate să ia măsuri asigurătorii, în baza legislaţiei sale, în vederea asigurării colectării acesteia, acea creanţă fiscală va fi acceptată în scopul luării măsurilor asigurătorii, la solicitarea autorităţii competente a acelui stat, de către autoritatea competentă a celuilalt stat contractant. Celălalt stat va lua măsurile asigurătorii cu privire la creanţa fiscală respectivă în conformitate cu prevederile legislaţiei sale, ca şi când creanţa fiscală ar fi o creanţă fiscală a celuilalt stat, chiar dacă la momentul când aceste măsuri sunt aplicate creanţa fiscală nu este executorie în primul stat menţionat sau este datorată de o persoană care are dreptul să împiedice colectarea sa.
    5. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 3 şi 4, o creanţă fiscală acceptată de un stat contractant în sensul paragrafului 3 sau 4 nu va fi supusă în acel stat termenului de prescripţie sau acordării oricărei priorităţi aplicabile unei creanţe fiscale în baza legislaţiei acelui stat pe considerente legate de natura acesteia. În plus, o creanţă fiscală acceptată de un stat contractant în sensul paragrafului 3 sau 4 nu va avea în acel stat nicio prioritate aplicabilă acelei creanţe fiscale în baza legislaţiei celuilalt stat contractant.
    6. Procedurile legate de existenţa, valabilitatea sau suma unei creanţe fiscale a unui stat contractant nu vor fi aduse în atenţia instanţelor judecătoreşti sau organelor administrative ale celuilalt stat contractant.
    7. Când, în orice moment după ce a fost făcută o solicitare de către un stat contractant în baza paragrafului 3 sau 4 şi înainte ca celălalt stat contractant să colecteze şi să transmită respectiva creanţă fiscală primului stat menţionat, respectiva creanţă fiscală încetează să fie:
    a) în cazul unei solicitări făcute în baza paragrafului 3, o creanţă fiscală a primului stat menţionat care este executorie în baza legislaţiei acelui stat şi este datorată de o persoană care nu poate la momentul respectiv să împiedice colectarea sa în baza legislaţiei acelui stat; sau
    b) în cazul unei solicitări făcute în baza paragrafului 4, o creanţă fiscală a primului stat menţionat în legătură cu care acel stat poate să ia măsuri asigurătorii, în baza legislaţiei sale, în vederea asigurării colectării acesteia,
        autoritatea competentă a primului stat menţionat va informa cu promptitudine autoritatea competentă a celuilalt stat în legătură cu acest fapt şi, în funcţie de opţiunea celuilalt stat, primul stat menţionat fie îşi va suspenda, fie îşi va retrage solicitarea.

    8. Prevederile prezentului articol nu vor fi interpretate în niciun caz ca impunând unui stat contractant obligaţia:
    a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
    b) de a lua măsuri care ar fi contrare ordinii publice;
    c) de a asigura asistenţă în cazul în care celălalt stat contractant nu a luat toate măsurile rezonabile de colectare sau asigurătorii, după caz, disponibile în baza legislaţiei sau practicii administrative a acestuia;
    d) de a asigura asistenţă în acele cazuri în care povara administrativă pentru acel stat este în mod evident disproporţionată în raport cu beneficiul ce va fi obţinut de celălalt stat contractant;
    e) de a asigura asistenţă dacă acel stat consideră că impozitele cu privire la care este solicitată asistenţa sunt stabilite contrar principiilor fiscale general acceptate.


    ART. 26
        Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
        Prevederile prezentei convenţii nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în baza regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

    ART. 27
        Dreptul la beneficii
        Prin derogare de la celelalte prevederi ale prezentei convenţii, un beneficiu prevăzut de prezenta convenţie nu va fi acordat cu privire la un element de venit sau câştig de capital atunci când este rezonabil să se concluzioneze, având în vedere toate faptele şi circumstanţele relevante, că obţinerea acelui beneficiu a fost unul dintre scopurile principale ale oricărui aranjament sau ale oricărei tranzacţii care a condus în mod direct sau indirect la acordarea acelui beneficiu, cu excepţia cazului în care se stabileşte că acordarea acelui beneficiu în aceste circumstanţe este conformă cu obiectul şi scopul prevederilor relevante ale prezentei convenţii.

    ART. 28
        Intrarea în vigoare
    1. Fiecare dintre statele contractante notifică celuilalt stat, pe canale diplomatice, îndeplinirea procedurilor necesare pentru intrarea în vigoare a prezentei convenţii. Convenţia va intra în vigoare la data ultimei dintre aceste notificări şi, în consecinţă, va produce efecte:
    a) în România, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic următor anului în care convenţia intră în vigoare;
        şi
    b) în Regatul Unit:
    (i) cu privire la impozitul pe venituri şi impozitul pe câştigurile de capital, pentru fiecare an de impunere care începe în sau după cea de-a şasea zi a lunii aprilie imediat următoare datei la care prezenta convenţie intră în vigoare;
    (ii) cu privire la impozitul pe corporaţie, pentru orice an financiar care începe în sau după prima zi a lunii aprilie imediat următoare datei la care prezenta convenţie intră în vigoare.


    2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, prevederile articolului 23 (Procedura amiabilă), articolului 24 (Schimbul de informaţii) şi articolului 25 (Asistenţă în colectarea impozitelor) vor produce efecte de la data la care intră în vigoare prezenta convenţie, fără a ţine cont de perioada impozabilă la care se referă cazul respectiv.
    3. Convenţia dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi câştiguri în capital, semnată la Bucureşti la 18 septembrie 1975 (convenţia din 1975), nu va mai produce efecte cu privire la orice impozit de la data la care produce efecte prezenta convenţie cu privire la acel impozit în conformitate cu prevederile paragrafului 1. Convenţia din 1975 îşi încetează valabilitatea în prima zi după ultima dată la care aceasta a produs efecte cu privire la orice impozit.
    4. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 3, o persoană fizică care este îndreptăţită la beneficiile articolului 22 (Profesori şi cercetători) din convenţia din 1975 la data intrării în vigoare a prezentei convenţii va continua să fie îndreptăţită la astfel de beneficii până în momentul în care persoana fizică ar fi încetat să fie îndreptăţită la astfel de beneficii dacă convenţia anterioară ar fi rămas în vigoare.

    ART. 29
        Denunţarea
    1. Prezenta convenţie va rămâne în vigoare până la denunţarea ei de către unul dintre statele contractante. Fiecare stat contractant poate denunţa prezenta convenţie, pe canele diplomatice, prin transmiterea notificării de denunţare cu cel puţin şase luni înainte de sfârşitul oricărui an calendaristic care începe după expirarea a cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii. În acest caz, prezenta convenţie va înceta să producă efecte:
    a) în România, în sau după prima zi a lunii ianuarie imediat următoare anului în care este transmisă notificarea de denunţare; şi
    b) în Regatul Unit:
    (i) cu privire la impozitul pe venituri şi impozitul pe câştigurile de capital, pentru fiecare an de impunere care începe în sau după cea de-a şasea zi a lunii aprilie imediat următoare datei la care este transmisă notificarea;
    (ii) cu privire la impozitul pe corporaţie, pentru orice an financiar care începe în sau după prima zi a lunii aprilie imediat următoare datei la care este transmisă notificarea.



        Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în mod corespunzător în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
        Încheiată la Londra, în 13 noiembrie 2024, în două exemplare originale, în limbile română şi engleză, ambele texte fiind egal autentice.

┌──────────────────┬───────────────────┐
│                  │Pentru Regatul Unit│
│Pentru România,   │al Marii Britanii  │
│Laura Popescu,    │şi Irlandei de     │
│ambasadorul       │Nord,              │
│României în       │Giles Portman,     │
│Regatul Unit al   │ambasadorul        │
│Marii Britanii şi │Regatului Unit al  │
│Irlandei de Nord  │Marii Britanii şi  │
│                  │Irlandei de Nord în│
│                  │România            │
└──────────────────┴───────────────────┘


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Conventie, Alte Institutii,  CONVENŢIE din 13 noiembrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016