Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: CODUL ETIC NATIONAL*) din 25 mai 2007 al profesionistilor contabili Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

CODUL ETIC NATIONAL*) din 25 mai 2007 al profesionistilor contabili

EMITENT: CORPUL EXPERTILOR CONTABILI SI CONTABILILOR AUTORIZATI DIN ROMANIA - CONSILIUL SUPERIOR
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 429 bis din 27 iunie 2007
Comenteaza legea
--------
*) Aprobat prin Hotãrârea Consiliului superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România nr. 07/80 din 25 mai 2007, în baza Hotãrârii Conferinţei naţionale a experţilor contabili şi contabililor autorizaţi nr. 06/56 din 14 septembrie 2006.


Codul etic naţional al profesioniştilor contabili din România, aprobat prin Hotãrârea nr. 50/2002 a Conferinţei naţionale, a fost revãzut în cadrul prezentei ediţii, reclasificat şi redenumit, în conformitate cu Codul etic internaţional al profesioniştilor contabili - ediţia 2005 -, ca urmare a obligaţiilor statutare ce decurg pentru CECCAR din calitatea sa de membru al IFAC.
Prezentul cod se adreseazã tuturor profesioniştilor contabili definiţi ca atare şi angajaţilor contabili din cadrul asociaţiilor profesionale ale acestora, patronate de CECCAR.

CORPUL EXPERŢILOR CONTABILI
ŞI CONTABILILOR AUTORIZAŢI
DIN ROMÂNIA

PREFAŢĂ
la Codul etic naţional al profesioniştilor contabili (Hotãrârea nr. 70 din 22 ianuarie 2006 a Consiliului superior de aprobare a prefaţei)

Aceastã hotãrâre a fost adoptatã de cãtre Consiliul Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR), în vederea supunerii spre aprobare Conferinţei naţionale şi publicãrii.
1. CECCAR, ca membru al Federaţiei Internaţionale a Contabililor (IFAC), se angajeazã sã îndeplineascã obiectivul IFAC de dezvoltare şi întãrire a unei profesii contabile coordonate la nivel mondial cu standarde armonizate. Pentru a atinge acest obiectiv, IFAC elaboreazã îndrumãri referitoare la etica pentru profesioniştii contabili; IFAC considerã cã publicând astfel de îndrumãri va îmbunãtãţi nivelul de uniformitate al eticii profesionale din întreaga lume.
2. Ca o condiţie a apartenenţei, CECCAR este obligat sã sprijine activitatea IFAC, informând membrii sãi şi ai asociaţiilor profesionale patronate de el despre orice regulã de îndrumare elaboratã de IFAC şi sã acţioneze, în mãsura în care este posibil, pentru adaptarea la condiţiile locale a acesteia.
3. CECCAR a hotãrât sã adopte Codul etic IFAC, ediţia 2005, ca bazã pentru cerinţele de eticã ale profesioniştilor contabili din România. Consiliul superior al CECCAR a pregãtit o introducere explicativã (anexa nr. 1) care stabileşte data intrãrii în vigoare a acestei hotãrâri, împreunã cu diferenţele semnificative dintre îndrumãrile IFAC şi reglementãrile legislative sau practica din România, precum şi felul cum au fost rezolvate astfel de diferenţe.
Totodatã, Consiliul superior al CECCAR a emis o declaraţie (anexa nr. 2) în legãturã cu punerea în aplicare şi însuşirea cerinţelor etice de cãtre profesioniştii contabili.
4. O introducere explicativã în legãturã cu statutul fiecãrei reguli ulterioare de îndrumare a IFAC va fi adoptatã de cãtre Consiliul superior al CECCAR.
5. Acolo unde Consiliul superior al CECCAR considerã necesar, vor fi elaborate reguli de aplicare a principiilor prezentului cod şi cerinţe etice suplimentare cu privire la aspecte importante care nu sunt acoperite de o îndrumare a IFAC.
6. Membrii CECCAR sunt obligaţi sã respecte cerinţele etice publicate de cãtre acesta. Neîndeplinirea vãditã a acestor cerinţe poate avea ca urmare o investigare a conduitei membrilor, efectuatã de comisiile de disciplinã de la nivel teritorial şi central.
7. Nu este practic posibil sã se stabileascã cerinţe etice care sã se aplice tuturor situaţiilor cu care se pot întâlni profesioniştii contabili. De aceea, profesioniştii contabili trebuie sã considere cerinţele etice ca principii de bazã pe care trebuie sã le urmeze în îndeplinirea activitãţii lor.
8. Data de la care se pun în aplicare prezentele reguli de eticã este stabilitã în introducerea explicativã anexatã.
9. Pe data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri se abrogã prevederile Codului etic naţional al profesioniştilor contabili, aprobat prin Hotãrârea Consiliului superior al CECCAR nr. 47/2002.

Preşedintele Consiliului
superior al CECCAR,
Marin Toma


ANEXA 1
-------
la Cod
------

INTRODUCERE EXPLICATIVĂ

Consiliul superior al CECCAR a hotãrât adoptarea Codului etic internaţional al profesioniştilor contabili, emis de IFAC ca propriul Cod etic naţional al profesioniştilor contabili, cu notele explicative de mai jos. Codul astfel adoptat, dupã aprobarea sa de cãtre Conferinţa naţionalã, este obligatoriu sã fie respectat de cãtre toţi membrii CECCAR şi ai asociaţiilor profesionale patronate de acesta, în îndeplinirea serviciilor profesionale realizate în România, începând cu data de 1 ianuarie 2007.

Note explicative
Secţiunea 100
Paragraful 1 a fost completat pentru o mai bunã adaptare la jurisdicţia localã.
Paragraful 4 a fost completat cu principiul respectului faţã de normele tehnice şi profesionale.
Dupã paragraful 21 s-au introdus unele prevederi suplimentare cu privire la rezolvarea conflictelor de eticã şi s-au introdus paragrafele 23, 24 şi 25, care cuprind prevederi referitoare la asocierea membrilor, la comportamentul profesioniştilor contabili în misiunile de consultanţã fiscalã şi detaliazã unele conflicte de interese în activitatea membrilor CECCAR.
Secţiunea 120
Dupã paragraful 2 s-au introdus unele comentarii privind obiectivitatea.
Secţiunea 240
Paragrafele 5-8 nu au aplicabilitate.
Secţiunea 270
Prevederile acestei secţiuni nu au aplicabilitate în România.
Secţiunea 290
Paragrafele 3-7, 9 şi 19 au fost considerate ca fãrã aplicabilitate.

ANEXA 2
-------
la Cod
------

DECLARAŢIA
Consiliului superior al CECCAR privind punerea în aplicare şi însuşirea cerinţelor etice

Consiliul superior al CECCAR doreşte sã atragã atenţia tuturor profesioniştilor contabili asupra necesitãţii de a da urmare prezentei declaraţii.

1. CECCAR, în baza declaraţiei privind obligaţiile referitoare la Codul etic pentru profesioniştii contabili (SMO4, emisã de IFAC), are responsabilitatea de a promova norme de înaltã conduitã profesionalã şi sã se asigure cã cerinţele etice sunt respectate, iar nerespectarea lor va fi investigatã, luându-se mãsurile care se cuvin.
2. Misiunea de a pregãti cerinţe etice detaliate aparţine Consiliului superior al CECCAR.
3. Adoptarea cerinţelor etice internaţionale ale IFAC de cãtre CECCAR nu va asigura în mod obligatoriu aplicarea acestor norme de conduitã stabilite. De aceea, CECCAR elaboreazã prevederi normative adecvate cerinţelor etice aplicabile tuturor misiunilor profesioniştilor contabili.
4. CECCAR asigurã consultanţã şi îndrumãri care sã ajute la rezolvarea conflictelor de eticã ale profesioniştilor contabili.
Stabilirea unui compartiment de interpretare/îndrumare/consultanţã trebuie sã aibã urmãtoarele caracteristici:
- obiectivele lui şi procedurile de funcţionare trebuie sã fie transparente şi promovate larg în rândul membrilor;
- procedurile de funcţionare trebuie sã ofere siguranţa cã se va ţine seama numai de întrebãri rezonabile din partea membrilor şi cã cel care întreabã rãspunde pentru formularea clarã a faptelor şi circumstanţelor;
- cei însãrcinaţi sã ofere consultanţã trebuie sã aibã un nivel corespunzãtor de autoritate şi o experienţã tehnicã suficientã pentru a acorda asemenea îndrumãri;
- cererile vor fi fãcute de obicei pe bazã de confidenţialitate, iar rezultatele oricãror interpretãri/consultanţã/îndrumãri pot face obiectul publicãrii (fãrã a da nume), ca modalitate de formare eticã pentru toţi profesioniştii contabili.
Pentru a rãspunde cerinţelor din prezentul paragraf, în cadrul CECCAR funcţioneazã Departamentul de eticã, comisiile de apel şi comisiile de disciplinã, atribuţiile acestora fiind stabilite prin hotãrâri ale Consiliului superior.
5. Punerea în aplicare a cerinţelor etice va fi susţinutã de introducerea unui program menit sã asigure CECCAR cã membrii individuali cunosc toate cerinţele etice şi consecinţele nerespectãrii acestor cerinţe. Asemenea informaţii pot fi comunicate membrilor, individual, prin manuale, publicaţii tehnice, reviste profesionale, rapoarte în legãturã cu audieri şi activitãţi disciplinare, programe referitoare la pregãtirea profesionalã continuã, publicaţii, presã financiarã şi de afaceri şi rãspunsuri privind cerinţele de consultanţã de la comitetul specific.
6. Profesioniştii contabili vor respecta cerinţele etice care îi privesc, fãrã sã fie nevoie de constrângeri sau sancţiuni. În ciuda acestui fapt, se pot produce cazuri în care astfel de cerinţe sunt ignorate în mod flagrant sau pe care aceştia nu le respectã din eroare, omisiune sau din lipsa de înţelegere a lor. Este în interesul profesiei şi al tuturor membrilor ca publicul larg sã aibã încredere cã nerespectarea cerinţelor etice ale profesiei va fi investigatã şi, acolo unde este cazul, vor fi luate mãsuri disciplinare.
7. Profesioniştii contabili trebuie deci sã fie pregãtiţi sã justifice orice abatere de la cerinţele etice. Nerespectarea cerinţelor etice sau incapacitatea de a justifica abaterile de la acestea pot constitui abateri profesionale care pot da naştere unor acţiuni disciplinare.
8. Puterea acţiunii disciplinare este stabilitã prin reglementãrile CECCAR.
9. Mãsurile disciplinare pot apãrea, de obicei, în urma unor probleme ca:
- nerespectarea normelor generale de bazã şi specifice, aplicabile tuturor misiunilor profesioniştilor contabili;
- nerespectarea regulilor de eticã;
- conduitã discreditabilã sau dezonorantã.
10. Investigaţiile disciplinare vor începe, de obicei, ca rezultat al unor plângeri; structurile centrale şi locale ale CECCAR trebuie sã ia în consideraţie toate plângerile. Investigaţiile pot totuşi sã fie introduse din oficiu de CECCAR sau de cãtre o entitate administrativã, fãrã sã fie fãcutã o plângere. Investigaţiile pot fi fãcute verbal sau prin corespondenţã. Trebuie întotdeauna înştiinţat membrul împotriva cãruia se face plângere, precum şi cel care a fãcut plângerea. Acolo unde existã o disputã, se poate încerca o conciliere, fie prin comisiile de disciplinã ale filialelor, fie prin comisiile de arbitraj ale acestora.
11. Poate fi oportun sã se facã publicitate procedurilor disciplinare şi de apel. Astfel, sunt informaţi atât membrii, cât şi publicul larg. Totuşi, aspectele de confidenţialitate şi tipul încãlcãrilor trebuie sã fie luate în consideraţie atunci când se decide metoda de publicitate.

PARTEA A
Aplicarea generalã a Codului

Secţiunea 100 Introducere şi principii fundamentale
Abordarea cadrului conceptual
Secţiunea 110 Integritate
Secţiunea 120 Obiectivitate
Secţiunea 130 Competenţa profesionalã şi prudenţa
Secţiunea 140 Confidenţialitatea
Secţiunea 150 Comportamentul profesional

SECŢIUNEA 100

Introducere şi principii fundamentale.
Abordarea cadrului conceptual

100.1 Codul etic naţional al profesioniştilor contabili din România, denumit în continuare Cod, stabileşte norme de conduitã pentru profesioniştii contabili şi formuleazã principiile fundamentale care trebuie respectate de cãtre profesioniştii contabili în vederea realizãrii obiectivelor comune. Profesioniştii contabili din România acţioneazã în diferite entitãţi şi ramuri ale economiei naţionale ca liber-profesionişti sau ca angajaţi; scopul de bazã al Codului trebuie însã întotdeauna respectat.
Consiliul superior al CECCAR stabileşte cerinţele etice detaliate, pentru ca membrii sãi sã asigure cea mai înaltã calitate prestãrii serviciilor profesionale şi sã menţinã încrederea publicului în profesie.
Codul recunoaşte cã obiectivele profesiunii contabile sunt stabilite sã îndeplineascã cele mai înalte standarde de profesionalism, sã atingã cele mai înalte nivele de performanţã şi sã rãspundã cerinţelor interesului public. Realizarea acestor obiective presupune satisfacerea a patru cerinţe de bazã:
- Credibilitatea. În întreaga societate existã nevoia de credibilitate în informaţie şi în sistemele de informaţii.
- Profesionalism. Existã o necesitate pentru clienţi, patroni şi alte pãrţi interesate de a putea fi clar identificate persoanele profesioniste în domeniul contabil.
- Calitatea serviciilor. Este nevoie de asigurarea cã toate serviciile obţinute din partea profesionistului contabil sunt executate la standardul cel mai ridicat de performanţã.
- Încredere. Utilizatorii serviciilor profesioniştilor contabili trebuie sã se poatã simţi încredinţaţi cã existã un cadru al eticii profesionale care guverneazã prestarea acestor servicii.
Necesitatea de a asigura apãrarea onoarei şi independenţei CECCAR şi de a conferi lucrãrilor membrilor sãi autoritate impune acestor profesionişti contabili sã aibã calitãţi esenţiale, cum sunt:
- ştiinţã, competenţã şi conştiinţã;
- independenţã de spirit şi dezinteres material;
- moralitate, probitate şi demnitate.
Se impune ca fiecare membru al CECCAR sã facã efortul necesar dezvoltãrii acestor calitãţi şi, îndeosebi:
a) sã îşi dezvolte necontenit cultura, nu numai profesionalã, dar şi cunoştinţele de culturã generalã, singurele capabile sã-i întãreascã discernãmântul;
b) sã acorde fiecãrei tranzacţii şi situaţii examinate toatã atenţia şi timpul necesar pentru a-şi fundamenta o opinie personalã înainte de a face propuneri;
c) sã îşi exprime opinia fãrã nicio reţinere faţã de dorinţa, chiar ascunsã, a celui care îl consultã şi sã se pronunţe cu sinceritate, fãrã ocolişuri, exprimându-şi, dacã este nevoie, rezervele necesare asupra valorii ipotezelor şi concluziilor formulate;
d) sã nu dea niciodatã ocazia de a se afla în situaţia de a nu putea sã îşi exercite libertatea de gândire sau de a fi supus îngrãdirii îndatoririlor sale;
e) sã considere cã independenţa sa trebuie sã îşi gãseascã manifestarea deplinã în exercitarea profesiei şi în protejarea ei, cu respectarea integralã a dispoziţiilor legale şi a regulilor stabilite de CECCAR.
Un semn distinctiv al profesiei contabile îl constituie asumarea responsabilitãţii de a acţiona în interes public. Aşadar, responsabilitatea unui profesionist contabil nu constã exclusiv în a satisface nevoile unui client sau ale unui angajator individual. Acţionând în interes public, un profesionist contabil ar trebui sã respecte şi sã se conformeze prevederilor etice ale prezentului cod.
Publicul profesiunii contabile este format din clienţi, donatori de credite, guvernanţi, angajatori, angajaţi, investitori, comunitatea oamenilor de afaceri, a finanţatorilor şi alte persoane care se bazeazã pe obiectivitatea şi integritatea profesioniştilor contabili pentru a menţine funcţionarea corespunzãtoare a economiei. Aceastã încredere impune profesiunii contabile o rãspundere publicã. Interesul public este definit drept bunãstarea colectivã a comunitãţii şi a instituţiilor deservite de profesionistul contabil.
Standardele profesiei contabile sunt puternic determinate de interesul public, de exemplu;
- auditorii financiari independenţi ajutã la menţinerea integritãţii şi eficienţei situaţiilor financiare prezentate instituţiilor financiare ca suport parţial pentru împrumuturi şi acţionarilor pentru a obţine capital;
- directorii financiari au atribuţii în diverse domenii de management financiar şi contribuie la utilizarea eficientã şi efectivã a resurselor entitãţii economice sau publice;
- auditorii interni furnizeazã asigurarea în privinţa existenţei unui sistem de control intern corect, care sporeşte încrederea în informaţiile financiare externe ale entitãţii;
- experţii în impozite ajutã la stabilirea încrederii şi eficienţei, precum şi la aplicarea corectã a sistemului de impozitare;
- consultanţii manageriali au o responsabilitate faţã de interesul public în susţinerea luãrii unor decizii manageriale corecte.
Profesioniştii contabili au un rol important în societate. Investitorii, creditorii, patronii şi alte sectoare ale comunitãţii financiare, inclusiv guvernul şi publicul, conteazã pe profesioniştii contabili pentru o contabilitate financiarã şi raportãri corecte, pentru un management financiar eficient şi sfaturi competente referitoare la o varietate de aspecte legate de afaceri şi impozite. Atitudinea şi comportamentul profesioniştilor contabili atunci când presteazã astfel de servicii au un impact asupra bunãstãrii economice a comunitãţii şi ţãrii lor.
Profesioniştii contabili pot rãmâne în aceastã poziţie avantajoasã numai continuând sã ofere publicului aceste servicii unice la un nivel care sã demonstreze cã încrederea publicului este bine fundamentatã. Este în interesul profesiunii contabile din România de a face cunoscut utilizatorilor serviciilor oferite de profesioniştii contabili cã ele sunt executate la cel mai înalt nivel de performanţã şi în conformitate cu cerinţele etice asociate acestor servicii.
100.2 Prezentul cod este structurat în 3 pãrţi. Partea A stabileşte principiile fundamentale ale eticii profesionale pentru profesioniştii contabili şi oferã un cadru conceptual pentru aplicarea acestor principii. Cadrul conceptual oferã îndrumãri legate de principiile fundamentale de eticã. Profesioniştilor contabili li se cere sã aplice acest cadru conceptual în identificarea ameninţãrilor la adresa conformitãţii cu principiile fundamentale, în evaluarea importanţei lor şi, dacã aceste ameninţãri sunt altfel decât în mod clar nesemnificative, sã aplice mãsuri de protecţie pentru a le elimina sau a le reduce la un nivel acceptabil, astfel încât sã nu fie compromisã conformitatea cu principiile fundamentale.
100.3 Pãrţile B şi C ilustreazã modul în care cadrul conceptual trebuie aplicat în situaţii specifice. Ele oferã exemple de mãsuri de protecţie care ar putea fi adecvate pentru a soluţiona ameninţãrile la adresa conformitãţii cu principiile fundamentale şi, de asemenea, oferã exemple de situaţii în care nu sunt disponibile mãsuri de protecţie pentru a soluţiona ameninţãrile şi, în consecinţã, activitatea sau relaţia care genereazã ameninţãrile trebuie evitatã. Partea B se adreseazã profesioniştilor contabili independenţi. Partea C se aplicã profesioniştilor contabili angajaţi. Profesioniştii contabili independenţi pot, de asemenea, gãsi îndrumãri referitoare la situaţiile lor specifice în partea C.
Secţiunea 290 din prezentul cod stabileşte cadrul general conceptual pentru condiţiile privind independenţa profesionistului contabil în cazul misiunii de audit şi servicii conexe; niciunui organism membru sau cabinet ori societate nu îi este permisã aplicarea unor standarde mai puţin riguroase decât cele prevãzute în aceastã secţiune.
Prezentul cod se bazeazã pe faptul cã, dacã nu se prevede în mod special o limitare, obiectivele şi principiile fundamentale sunt valabile în mod egal pentru toţi profesioniştii contabili, indiferent dacã ei practicã în calitate de liber-profesionişti sau ca angajaţi în industrie, comerţ, sectorul public, învãţãmânt etc.
100.4 Un profesionist contabil trebuie sã respecte urmãtoarele principii fundamentale:
a) Integritate. Un profesionist contabil trebuie sã fie drept şi onest în toate relaţiile profesionale şi de afaceri.
b) Obiectivitate. Un profesionist contabil trebuie sã fie imparţial şi nu trebuie sã permitã prejudecãţilor, confuziilor, conflictelor de interese sau influenţelor nedorite sã intervinã în raţionamentele profesionale sau de afaceri.
c) Competenţa profesionalã şi prudenţa. Un profesionist contabil are o datorie permanentã de a-şi menţine cunoştinţele şi aptitudinile profesionale la nivelul necesar pentru a se asigura cã un client sau un angajator primeşte servicii profesionale competente, bazate pe ultimele evoluţii din practicã, legislaţie şi tehnicã. Un profesionist contabil ar trebui sã acţioneze cu prudenţã şi în conformitate cu standardele tehnice şi profesionale aplicabile în furnizarea de servicii profesionale.
d) Confidenţialitate. Un profesionist contabil trebuie sã respecte confidenţialitatea informaţiilor dobândite ca urmare a unei relaţii profesionale sau de afaceri şi nu trebuie sã divulge astfel de informaţii unei terţe pãrţi fãrã o autorizaţie specificã, cu excepţia cazului în care existã un drept sau o obligaţie legalã sau profesionalã de a dezvãlui aceste informaţii.
Informaţiile confidenţiale obţinute în cadrul unei relaţii profesionale sau de afaceri nu trebuie utilizate în avantajul personal al profesionistului contabil sau al unor terţe pãrţi.
e) Comportament profesional. Un profesionist contabil ar trebui sã se conformeze legilor şi normelor relevante şi ar trebui sã evite orice acţiune ce poate discredita aceastã profesie.
f) Respectul faţã de normele tehnice şi profesionale. Profesionistul contabil trebuie sã-şi îndeplineascã sarcinile profesionale în conformitate cu normele tehnice şi profesionale relevante. Profesioniştii contabili au datoria de a executa cu grijã şi abilitate instrucţiunile clientului sau patronului, în mãsura în care sunt compatibile cu cerinţele de integritate, obiectivitate şi, în cazul liber-profesioniştilor contabili, cu independenţã (dupã cum se va vedea în secţiunea 290 de mai jos). În plus, ei trebuie sã se conformeze normelor profesionale şi tehnice emise de: IFAC, IASB, CECCAR, CAFR şi legislaţia relevantã.
100.5 Circumstanţele în care acţioneazã profesioniştii contabili pot permite apariţia unor ameninţãri la adresa conformitãţii cu principiile fundamentale. Este imposibil de definit fiecare situaţie care lasã loc unor astfel de ameninţãri şi de specificat mãsurile care trebuie luate pentru a le diminua. Mai mult, natura misiunilor şi sarcinile de serviciu pot varia, aşadar pot exista ameninţãri diferite, care cer aplicarea unor alte tipuri de mãsuri de protecţie. Un cadru conceptual care îi cere profesionistului contabil sã identifice, sã evalueze şi sã rãspundã acestor ameninţãri conform principiilor fundamentale, şi nu doar pentru a respecta un set de reguli specifice ce pot fi arbitrare, este aşadar, în interesul publicului. Codul oferã un cadru general ce îl poate asista pe profesionistul contabil în identificarea, evaluarea şi depãşirea acestor ameninţãri în conformitate cu principiile fundamentale. Dacã ameninţãrile identificate sunt altfel decât în mod clar nesemnificative, un profesionist contabil ar trebui, dacã este cazul, sã aplice mãsuri de protecţie pentru a le elimina sau a le reduce la un nivel acceptabil, astfel încât conformitatea cu principiile fundamentale sã nu fie compromisã.
100.6 Un profesionist contabil are obligaţia de a evalua orice ameninţãri la adresa conformitãţii cu principiile fundamentale atunci când are cunoştinţã sau se preconizeazã cã are cunoştinţã de circumstanţe sau relaţii ce pot compromite conformitatea cu principiile fundamentale.
100.7 Un profesionist contabil trebuie sã ia în calcul atât factorii calitativi, cât şi cantitativi, atunci când apreciazã importanţa unei ameninţãri. Dacã un profesionist contabil nu poate pune în practicã mãsuri de protecţie adecvate, atunci profesionistul contabil va trebui sã refuze sã mai furnizeze serviciul profesional respectiv sau, dacã este cazul, sã renunţe la clientul respectiv (în cazul unui profesionist contabil independent) ori la organizaţia angajatoare (în cazul unui profesionist contabil angajat).
100.8 Un profesionist contabil poate sã nu respecte involuntar o prevedere a acestui cod. O asemenea violare a codului poate sã nu compromitã conformitatea cu principiile fundamentale enunţate, dacã, odatã ce încãlcarea a fost descoperitã, ea a fost corectatã prompt şi s-au luat mãsurile de protecţie necesare.
100.9 Pãrţile B şi C ale prezentului cod includ exemple menite sã ilustreze modul de aplicare a acestui cadru conceptual. Exemplele nu se doresc a fi, nici nu trebuie sã fie interpretate ca fiind o listã exhaustivã a tuturor circumstanţelor experimentate de un profesionist contabil, ce pot constitui ameninţãri la adresa conformitãţii cu principiile fundamentale. În consecinţã, nu este suficient ca un profesionist contabil sã respecte exemplele prezentate; este mai indicatã aplicarea cadrului general situaţiilor specifice întâlnite de cãtre un profesionist contabil.
100.10 Conformitatea cu principiile fundamentale poate fi, teoretic, ameninţatã de o mare varietate de situaţii. Multe ameninţãri se încadreazã în urmãtoarele categorii:
a) ameninţarea generatã de interesul propriu apare atunci când profesionistul contabil sau un membru al familiei acestuia are un interes financiar sau de alt gen;
b) ameninţarea generatã de autoexaminare (autocontrol) poate apãrea atunci când un raţionament anterior trebuie sã fie reevaluat de cãtre profesionistul contabil responsabil de acel raţionament;
c) ameninţarea generatã de favorizare poate apãrea atunci când un profesionist contabil promoveazã o poziţie sau o opinie pânã la un punct în care obiectivitatea sa poate fi compromisã;
d) ameninţarea generatã de familiaritate poate apãrea atunci când, în virtutea unei relaţii strânse, un profesionist contabil simpatizeazã prea mult cu interesele altor pãrţi; şi
e) ameninţarea generatã de intimidare apare atunci când un profesionist contabil poate fi împiedicat sã acţioneze obiectiv prin intermediul unei ameninţãri reale sau presupuse.
Pãrţile B şi, respectiv, C ale prezentului cod furnizeazã exemple ale situaţiilor ce pot genera astfel de clase de ameninţãri pentru profesioniştii contabili independenţi şi angajaţi. Profesioniştii contabili independenţi pot, de asemenea, gãsi îndrumãri relevante pentru situaţiile specifice pe care le întâlnesc în partea C.
100.11 Mãsurile de protecţie ce pot elimina sau reduce la un nivel acceptabil acest gen de ameninţãri se împart în douã mari categorii:
a) mãsuri de protecţie create de profesie, legislaţie sau reglementãri;
b) mãsuri de protecţie în mediul de muncã.
100.12 Mãsurile de protecţie create de profesie, legislaţie sau reglementãri includ, dar nu sunt limitate la:
- cerinţe educaţionale, de formare şi experienţã la intrarea în profesie;
- cerinţe de dezvoltare profesionalã continuã;
- reglementãri de guvernare corporativã;
- standarde profesionale;
- proceduri disciplinare şi de monitorizare profesionalã sau reglementarã;
- examinarea externã a rapoartelor, evaluãrilor, comunicatelor sau informaţiilor unui profesionist contabil de cãtre o terţã parte împuternicitã prin lege.
100.13 Pãrţile B şi, respectiv, C ale prezentului Cod prezintã mãsurile de protecţie în mediul de muncã al profesioniştilor contabili independenţi şi al celor angajaţi.
100.14 Unele mãsuri de protecţie pot creşte probabilitatea de identificare sau de eliminare a comportamentului lipsit de eticã. Astfel de mãsuri de protecţie, care pot fi generate de profesia contabilã, de legislaţie, reglementãri sau de organizaţia angajatoare, includ, dar nu sunt limitate la:
- sisteme de reclamaţii eficace, gestionate public de cãtre compania angajatoare, de cãtre profesie sau un organism de reglementare, care îi împuterniceşte pe colegi, angajatori sau reprezentanţi ai marelui public sã atragã atenţia asupra unui comportament neprofesional sau lipsit de eticã.
- o obligaţie explicitã de a raporta încãlcãri ale prevederilor etice.
100.15 Natura mãsurilor de protecţie care trebuie aplicate va varia în funcţie de situaţie. În exercitarea unui raţionament profesional, un profesionist contabil ar trebui sã ia în considerare ceea ce considerã inacceptabil o terţã parte credibilã şi informatã, care cunoaşte toate informaţiile relevante, inclusiv importanţa unei ameninţãri şi mãsurile de protecţie aplicate.
100.16 În evaluarea conformitãţii cu principiile fundamentale, unui profesionist contabil i se poate cere sã decidã asupra unui conflict privind aplicarea principiilor fundamentale.
100.17 În iniţierea unui proces de soluţionare, fie formal, fie informal, un profesionist contabil trebuie sã ia în considerare urmãtoarele, fie individual, fie împreunã, ca parte a unui proces de soluţionare:
- fapte relevante;
- chestiuni etice implicate;
- principii fundamentale legate de problema pusã în discuţie;
- procedurile interne implementate; şi
- modalitãţi de acţiune alternative.
Luând în considerare aceste chestiuni, un profesionist contabil trebuie sã determine modalitãţile adecvate de acţiune care respectã principiile fundamentale identificate. Profesionistul contabil trebuie, de asemenea, sã ia în calcul consecinţele fiecãrei modalitãţi posibile de acţiune. Dacã problema rãmâne nerezolvatã, profesionistul contabil trebuie sã se consulte cu alte persoane din cadrul firmei sau al organizaţiei angajatoare pentru a obţine sprijin în gãsirea unei soluţii.
100.18 Când o chestiune implicã un conflict cu o organizaţie sau în cadrul unei organizaţii, un profesionist contabil trebuie, de asemenea, sã ia în considerare consultarea cu persoanele însãrcinate cu guvernarea organizaţiei, precum consiliul de administraţie sau comitetul de audit.
100.19 Este în interesul profesionistului contabil sã documenteze fondul economic al problemei şi detaliile privitoare la discuţiile avute sau la deciziile luate cu privire la respectiva problemã.
100.20 Dacã un conflict important nu poate fi rezolvat, un profesionist contabil poate dori sã obţinã sprijin profesional de la organismul profesional relevant sau de la consilierii juridici, pentru a obţine îndrumãri pe probleme etice, fãrã a încãlca clauza de confidenţialitate. De exemplu, un profesionist contabil poate întâlni un caz de fraudã, prin raportarea cãruia ar încãlca clauza de confidenţialitate. Profesionistul contabil trebuie atunci sã ia în considerare consilierea juridicã pentru a determina dacã este obligat sã raporteze acest lucru.
100.21 Dacã, dupã epuizarea tuturor posibilitãţilor relevante, conflictul etic rãmâne nerezolvat, un profesionist contabil ar trebui, dacã acest lucru este posibil, sã refuze sã mai continue asocierea cu problema care a generat conflictul. Profesionistul contabil poate determina cã, în situaţia respectivã, este mai indicat sã se retragã din echipa misiunii sau dintr-o sarcinã specificã ori sã renunţe la acea misiune, companie sau organizaţie angajatoare.
100.22 Uneori profesioniştii contabili se întâlnesc cu situaţii care pot da naştere la conflicte de interese. Asemenea conflicte pot apãrea într-o mare varietate de aspecte - de la dilema relativ neînsemnatã pânã la cazul extrem de fraudã şi activitãţi ilegale similare. Nu este posibil sã se încerce întocmirea unei liste detaliate cu potenţialele cazuri în care ar putea apãrea conflicte de interese. Profesionistul contabil trebuie sã fie în permanenţã conştient de aceasta şi sã fie prudent în faţa factorilor care pot da naştere la conflicte de interese. Trebuie notat faptul cã o diferenţã onestã de opinie între un profesionist contabil şi o altã parte nu constituie o problemã eticã în sine. Oricum, faptele şi împrejurãrile fiecãrui caz necesitã o investigaţie din partea celor interesaţi.
Se recunoaşte totuşi cã pot exista factori specifici care intervin când responsabilitãţile unui profesionist contabil pot intra în conflict de interese cu cerinţele interne sau externe de un tip sau altul. Prin urmare:
- poate exista pericolul presiunii din partea unei autoritãţi superioare, director sau partener; sau atunci când existã relaţii personale ori de familie care pot da naştere posibilitãţii exercitãrii unei presiuni asupra lor. Într-adevãr, trebuie descurajate relaţiile sau interesele care ar putea influenţa sau ameninţa integritatea profesionistului contabil;
- unui profesionist contabil i se poate cere sa acţioneze contrar normelor profesionale şi/sau tehnice;
- poate apãrea o problemã legatã de loialitate, care trebuie sa se împartã între superiorul profesionistului contabil şi normele profesionale de comportament care îi sunt impuse;
- poate apãrea un conflict când este publicatã o informaţie înşelãtoare, care poate fi în avantajul angajatorului sau al clientului şi de care poate beneficia sau nu profesionistul contabil, ca rezultat al acelei publicãri.
La aplicarea normelor generale de comportament etic, profesioniştii contabili angajaţi pot întâlni situaţii legate de identificarea unui comportament care nu este etic sau de rezolvarea unui conflict etic. Când se confruntã cu probleme etice importante, pentru a rezolva acest conflict, profesioniştii contabili trebuie sã respecte politicile stabilite de cãtre organizaţia, (întreprinderea) la care sunt angajaţi. Dacã asemenea politici nu rezolvã conflictul etic, trebuie sã se ţinã cont de urmãtoarele:
- sã se analizeze problema conflictualã cu superiorul ierarhic imediat. Dacã problema nu este rezolvatã cu superiorul ierarhic imediat şi profesionistul contabil se decide sã meargã la nivelul superior urmãtor de conducere, superiorul ierarhic imediat trebuie sã fie înştiinţat despre aceastã decizie. Dacã se descoperã cã şeful ierarhic superior este implicat în problema conflictualã, profesionistul contabil trebuie sã prezinte problema la nivelul imediat superior din conducere. Când şeful ierarhic superior este şeful compartimentului, urmãtoarele niveluri superioare care pot controla activitatea urmeazã sã fie directorii de resort, consiliul de administraţie, sau adunarea generalã (dupã caz);
- sã se solicite consultanţã sau consiliere, pe bazã confidenţialã, de la un consilier independent ori de la organismul profesional contabil, pentru a obţine o înţelegere a posibilelor evoluţii ale situaţiei;
- dacã conflictul de eticã mai existã încã dupã epuizarea completã a tuturor posibilitãţilor de control intern, în ultimã instanţã profesionistul contabil nu poate avea altã soluţie la unele probleme semnificative (de exemplu, frauda) decât sã-şi dea demisia şi sã prezinte un memorandum informativ unui reprezentant corespunzãtor al acelei organizaţii (întreprinderi).
Orice profesionist contabil într-un post superior de conducere trebuie sã încerce sã se asigure cã în cadrul organizaţiei (întreprinderii) pentru care lucreazã sunt stabilite anumite politici în vederea rezolvãrii conflictelor.
Organismelor membre ale IFAC li se recomandã cu insistenţã sã se asigure cã membrii lor care se confruntã cu conflicte de eticã au acces la activitãţi confidenţiale de consiliere. În acest sens, în cadrul CECCAR funcţioneazã Comisia de eticã profesionalã, comisiile de apel, tribunalul arbitral şi comisiile de disciplinã.
100.23 Membrii CECCAR au dreptul sã se grupeze pentru a constitui sindicate profesionale sau asociaţii profesionale, potrivit prevederilor legale.
a) În vederea asigurãrii unei strânse legaturi cu CECCAR, grupãrile profesionale au obligaţia sã trimitã consiliului filialei pe teritoriul cãreia îşi au sediul, în termen de o lunã de la data constituirii:
- o declaraţie, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire, cuprinzând numele, prenumele, calitatea şi adresa fondatorilor, indicarea sediului social şi un exemplar al statutului;
- în acelaşi termen, forme şi detalii, modificãrile aduse celor prevãzute la alineatul precedent;
- declaraţia poate fi, de asemenea, depusã la sediul consiliului filialei respective contra unei dovezi de primire.
b) Sindicatele sau asociaţiile profesionale trebuie sã respecte în mod deosebit:
- atribuţiile consiliilor CECCAR şi ale celorlalte organe de pe lângã aceste consilii, prevãzute de Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994;
- drepturile şi obligaţiile membrilor CECCAR şi ale societãţilor comerciale recunoscute de acesta, care rezultã din reglementãrile legale şi din Regulamentul de organizare şi funcţionare a CECCAR şi din prezentul cod.
De asemenea, o acţiune clarã, în mod liber disciplinatã şi orientatã cãtre binele comun, nu numai al profesiei, dar mai ales al intereselor economice generale ale ţãrii, trebuie sã gãseascã pe lângã consiliile CECCAR o largã audienţã, înţelegere şi aplicare.
c) În îndeplinirea obligaţiilor sale statutare de membru al IFAC, CECCAR se obligã sã stimuleze şi sã patroneze libera asociere a angajaţilor contabili din economie, care nu sunt profesionişti contabili membri ai CECCAR, în scopul sprijinirii acestora sã îşi menţinã şi dezvolte competenţele profesionale prin însuşirea Standardelor internaţionale de contabilitate, a normelor tehnice şi profesionale existente.
100.24 Un profesionist contabil care presteazã servicii profesionale în domeniul fiscalitãţii este îndreptãţit sã propunã cea mai buna soluţie în favoarea unui client sau a unui angajator, cu condiţia ca prestaţia sã fie efectuatã cu competenţã. În niciun caz nu trebuie sa fie diminuate integritatea şi obiectivitatea, iar opinia profesionistului contabil trebuie sã fie conform legii. Dubiile pot fi rezolvate în favoarea clientului sau a angajatorului, dacã existã elemente rezonabile pentru soluţia respectivã.
Un profesionist contabil nu trebuie sã dea unui client sau unui angajator asigurarea cã declaraţia fiscalã şi consultanţa în materie fiscalã sunt dincolo de orice îndoialã. Profesionistul contabil trebuie sã se asigure cã angajatorul sau clientul este conştient de limitele legate de serviciile şi consultanţa fiscalã şi cã nu interpreteazã greşit exprimarea opiniei drept o afirmare a existentei unui fapt real.
Un profesionist contabil care întreprinde sau asistã la pregãtirea unei declaraţii fiscale trebuie sã informeze clientul sau angajatorul cã responsabilitatea pentru conţinutul declaraţiei revine în primul rând clientului sau angajatorului. Profesionistul contabil trebuie sã ia masurile necesare pentru a se asigura cã declaraţia fiscalã este corect întocmitã pe baza informaţiei primite.
Consultanţa fiscalã sau opiniile referitoare la consecinţa materialã, date clientului ori unui angajator, trebuie sã fie exprimate sub forma unei scrisori sau într-o notã în dosarul de lucru.
Un profesionist contabil nu trebuie sã fie asociat cu nicio declaraţie sau comunicare în care existã motiv sã se creadã cã:
a) ar conţine o declaraţie falsã sau înşelãtoare;
b) ar conţine declaraţii sau informaţii furnizate neglijent ori fãrã nicio cunoaştere realã a faptului cã ele sunt adevãrate sau false; sau
c) ar omite sau ar ascunde informaţia cerutã a fi prezentatã şi o asemenea omitere ori ascundere poate induce în eroare autoritãţile fiscale.
Un profesionist contabil poate pregãti declaraţiile fiscale implicând folosirea estimãrilor, dacã o asemenea practicã este în general admisã sau dacã circumstanţele date nu permit obţinerea de informaţii exacte. Atunci când sunt folosite estimãrile, ele trebuie sã fie prezentate în aşa fel încât sã nu lase impresia cã aceste date sunt exacte. Profesionistul contabil trebuie sã fie convins cã sumele estimate sunt rezonabile în aceastã situaţie.
Un profesionist contabil, în mod obişnuit, se poate baza în pregãtirea unei declaraţii fiscale pe informaţia furnizatã de client sau angajator, în cazul în care informaţia pare rezonabilã. Cu toate cã nu se cere examinarea sau revizuirea documentelor ori a altor evidenţe în sprijinirea informaţiei, profesionistul contabil trebuie sã încurajeze, atunci când este cazul, furnizarea acestor date.
În plus, profesionistul contabil:
- trebuie sã foloseascã atunci când este posibil declaraţiile fiscale ale clientului din anii anteriori;
- este necesar sã facã în mod rezonabil verificãri, atunci când informaţia prezentatã pare sã fie incorectã sau incompletã;
- este încurajat sã facã referiri la registrele şi înregistrãrile operaţiunilor respective.
Când un profesionist contabil descoperã o eroare sau o omisiune în declaraţia fiscalã a anului anterior (cu care poate sã fie asociat sau nu profesionistul contabil) sau cã nu s-a completat ori cã nu s-a înregistrat declaraţia fiscalã cerutã, el trebuie:
- sã îl sfãtuiascã prompt pe client sau pe angajator în legãturã cu eroarea sau omisiunea şi sã recomande informarea autoritãţilor fiscale. În mod normal, profesionistul contabil nu este obligat sã informeze autoritãţile fiscale, iar aceasta nu poate fi fãcutã fãrã permisiunea clientului sau angajatorului;
- dacã clientul sau angajatorul nu corecteazã eroarea, profesionistul contabil:
- trebuie sã informeze clientul sau angajatorul cã nu este posibil sã lucreze pentru ei în legãturã cu acea declaraţie sau cu alte informaţii prezentate autoritãţilor; şi
- trebuie sã ia în consideraţie dacã continuarea misiunii sale cu clientul sau cu angajatorul este în concordanţã cu responsabilitãţile sale profesionale;
- dacã profesionistul contabil ajunge la concluzia cã poate fi continuatã relaţia profesionalã cu clientul sau cu angajatorul, trebuie luate toate masurile rezonabile pentru a se asigura cã eroarea nu este repetatã în declaraţiile fiscale viitoare;
- în împrejurarea în care profesionistul contabil a încetat sã mai acţioneze pentru client sau pentru angajator, el trebuie sã comunice decizia sa clientului sau angajatorului şi nu trebuie sã dea informaţii terţilor fãrã consimţãmântul clientului sau al angajatorului, cu excepţia cazului în care aceasta i se cere prin lege.
100.25 Conformitatea cu principiile fundamentale reglementate de prezentul cod poate fi ameninţatã şi în urmãtoarele situaţii:
1. când profesionistul contabil efectueazã lucrãri pentru operatorii economici sau pentru instituţiile la care are şi calitatea de salariat, indiferent de natura şi durata contractului de muncã;
2. când profesionistul contabil efectueazã lucrãri pentru operatorii economici sau pentru instituţiile cu care angajatorii profesionistului contabil se aflã în raporturi contractuale, ca de exemplu:
a) profesionistul contabil angajat în industrie, comerţ, educaţie, etc. sau într-o societate de expertizã presteazã servicii profesionale pentru o entitate care se aflã în relaţie contractualã cu angajatorul sãu;
b) profesionistul contabil angajat într-o instituţie publicã presteazã servicii profesionale pentru o entitate cu care instituţia se aflã în raporturi juridice de drept comercial, fiscal etc;
3. când profesionistul contabil efectueazã lucrãri pentru operatorii economici sau pentru instituţiile cu care angajatorii profesionistului contabil se aflã în concurenţã;
4. când profesionistul contabil efectueazã lucrãri pentru operatorii economici sau instituţii ori persoane fizice, în cazul în care sunt rude sau afini pânã la gradul al IV-lea inclusiv ori soţi ai administratorilor;
5. când profesionistul contabil efectueazã lucrãri în situaţia în care existã elemente ce atestã starea de conflict de interese. Existã conflict de interese în urmãtoarele situaţii:
a) acceptarea numirii sau desemnãrii în calitate de expert într-o cauzã, dacã:
- expertul sau un membru al familiei sale se aflã într-o relaţie de muncã, de familie, comercialã sau de altã naturã cu una dintre pãrţile cauzei;
- expertul a avut calitatea de angajat sau a avut relaţii contractuale de orice fel cu una dintre pãrţi în ultimii 2 ani;
- expertul are cunoştinţã sau ar fi trebuit sã ştie, în virtutea funcţiilor pe care le deţine în structurile alese şi executive ale CECCAR, cã în cauza respectivã au existat sau existã litigii în curs la comisia de disciplinã sau la alte organe şi instanţe ale CECCAR, privind un membru al acestuia;
b) acceptarea numirii sau desemnãrii în calitate de expert în mai multe faze succesive ale aceleiaşi cauze, cum ar fi:
- expert în faza de cercetare şi în faza de judecatã;
- expert numit într-o fazã şi expert (consilier) al unei pãrţi în altã fazã;
c) obţinerea de lucrãri în împrejurãri legate de exercitarea funcţiilor şi atribuţiilor aferente calitãţii de organ ales sau numit în structurile de conducere şi de execuţie ale filialei CECCAR;
d) participarea la acţiuni, fapte sau cauze în rol dublu: de profesionist în practicã publicã şi de organ ales sau numit în structurile de conducere şi de execuţie ale filialei CECCAR, ca de exemplu:
- luarea de hotãrâri, decizii şi semnarea de corespondenţã în numele filialei sau a comisiei de disciplinã, dacã în cauza respectivã un membru al consiliului filialei sau al comisiei de disciplinã a efectuat lucrãri ori a participat în vreun fel în calitate de liber-profesionist contabil;
- judecarea în cadrul comisiei de disciplinã a filialei a unor fapte în legãturã cu cauze la care au participat în vreun fel, în calitate de liber-profesionişti, membrii consiliului filialei, membrii comisiei de disciplinã, cenzorul sau vreun angajat al filialei respective;
6. când profesionistul contabil efectueazã lucrãri în situaţia în care existã elemente care atestã starea de incompatibilitate.

SECŢIUNEA 110
Integritate

110.1 Principiul integritãţii impune ca obligaţie tuturor profesioniştilor contabili de a fi drepţi şi oneşti în relaţiile profesionale şi de afaceri. Integritatea implicã, de asemenea, tranzacţii corecte şi juste.
110.2 Un profesionist contabil nu trebuie sã se asocieze cu rapoartele, evidenţele, comunicatele sau alte informaţii când apreciazã cã acestea:
- conţin o declaraţie în mod semnificativ falsã sau care induce în eroare;
- conţin declaraţii sau informaţii eronate;
- omit sau ascund informaţii, atunci când aceste omisiuni induc în eroare.
110.3 Nu se va considera cã un profesionist contabil încalcã paragraful 110.2 dacã el furnizeazã un raport modificat pentru a respecta cerinţele paragrafului 110.2.

SECŢIUNEA 120
Obiectivitate

120.1 Principiul obiectivitãţii impune o obligaţie tuturor profesioniştilor contabili de a nu îşi compromite profesia din cauza unor erori, conflicte de interese sau din cauza influenţei nedorite a unor alte persoane.
120.2 Un profesionist contabil poate fi pus în situaţii în care obiectivitatea îi este afectatã. Este imposibil ca toate aceste situaţii sã fie definite şi descrise. Relaţiile care aduc un plus de confuzii sau influenţeazã în mod negativ raţionamentele profesionale ale profesionistului contabil ar trebui evitate.
Profesioniştii contabili îşi desfãşoarã activitatea în multe domenii diferite şi trebuie sã îşi demonstreze obiectivitatea în împrejurãri diferite. Liber-profesioniştii contabili realizeazã rapoarte de certificare, presteazã servicii fiscale şi alte servicii de consultanţã managerialã. Alţi profesionişti contabili angajaţi întocmesc situaţii financiare fiind subordonaţi altora, executã serviciile de audit intern şi servesc în diferite funcţii financiare de conducere din industrie, comerţ, sectorul public şi educaţie. De asemenea, unii profesionişti contabili îi pregãtesc şi îi instruiesc pe cei care aspirã sã intre în profesie. Indiferent de poziţie sau de serviciul prestat, profesioniştii contabili trebuie sã protejeze integritatea serviciilor profesionale şi sã menţinã obiectivitatea în raţionamentul profesional. În selecţionarea situaţiilor şi practicilor de care se vor ocupa în mod specific, potrivit cerinţelor etice legate de obiectivitate, trebuie acordatã atenţie corespunzãtoare urmãtorilor factori:
a) profesioniştii contabili sunt expuşi unor situaţii în care asupra lor se pot exercita presiuni ce le pot diminua obiectivitatea;
b) este practic imposibil sã se defineascã şi sã se descrie toate situaţiile în care ar exista aceste posibile presiuni. În stabilirea standardelor pentru identificarea relaţiilor care pot ori par sã afecteze obiectivitatea profesionistului contabil, trebuie sã domine un caracter rezonabil;
c) trebuie evitate relaţiile care permit ca idei preconcepute pãrtinirea ori influenţele altora sã încalce obiectivitatea;
d) profesioniştii contabili au obligaţia de a se asigura cã personalul angajat pentru serviciile profesionale contabile şi-a însuşit principiul obiectivitãtii.
Profesioniştii contabili nu trebuie sã accepte sau sã ofere cadouri sau invitaţii (la mese, spectacole) care pot fi considerate a avea o influenţã importantã şi dãunãtoare asupra raţionamentului lor profesional sau asupra celor cu care negociazã.

SECŢIUNEA 130
Competenţa profesionalã şi prudenţa

130.1 Principiul competenţei profesionale şi al prudenţei impune urmãtoarele obligaţii profesioniştilor contabili:
a) menţinerea cunoştinţelor şi aptitudinilor profesionale la nivelul necesar, astfel încât clienţii sau angajatorii lor sã fie siguri cã primesc servicii profesionale competente; şi
b) sã acţioneze cu prudenţã în conformitate cu standardele tehnice şi profesionale, atunci când oferã servicii profesionale.
130.2 Serviciile profesionale competente necesitã un raţionament solid în aplicarea cunoştinţelor şi aptitudinilor profesionale în furnizarea unor astfel de servicii. Competenţa profesionalã poate fi împãrţitã în douã faze separate:
a) obţinerea unui nivel de competenţã profesionalã;
b) menţinerea unui nivel de competenţã profesionalã.
130.3 Menţinerea unui nivel de competenţã profesionalã necesitã o permanentã conştientizare şi înţelegere a evoluţiilor relevante pe plan profesional tehnic şi în mediul de afaceri. Dezvoltarea profesionalã continuã elaboreazã şi menţine capacitãţile care îi permit unui profesionist contabil sã desfãşoare o activitate competentã într-un mediu profesional.
130.4 Seriozitatea include responsabilitatea de a acţiona în conformitate cu prevederile unei sarcini, cu atenţie şi meticulozitate, ţinându-se cont de un interval de timp.
130.5 Un profesionist contabil ar trebui sã se asigure treptat cã cei care îşi desfãşoarã activitatea sub tutela unui profesionist contabil beneficiazã de instruire şi supervizare adecvate.
130.6 Dacã este cazul, un profesionist contabil ar trebui sã îi atenţioneze pe clienţi, angajatori şi alţi utilizatori de servicii profesionale de limitele inerente serviciilor pentru a evita înţelegerea eronatã a unei opinii exprimate drept afirmarea unui fapt.

SECŢIUNEA 140
Confidenţialitatea

140.1 Principiul confidenţialitãţii impune ca obligaţie profesioniştilor contabili de a se abţine de la:
a) dezvãluirea de informaţii confidenţiale în afara firmei sau organizaţiei angajatoare, ca urmare a unei relaţii profesionale sau de afaceri, cu excepţia cazului în care au fost autorizaţi în mod special sã facã publicã o anumitã informaţie sau dacã existã o obligaţie legalã sau profesionalã de a face publice acele informaţii;
b) folosirea informaţiilor confidenţiale dobândite în timpul executãrii sarcinilor de serviciu în avantajul personal sau în avantajul unei terţe pãrţi.
140.2 Un profesionist contabil trebuie sã respecte întotdeauna confidenţialitatea, chiar şi într-un mediu social. Profesionistul contabil trebuie sã fie conştient de posibilitatea unor scurgeri de informaţii, în special în situaţii ce implicã o asociere de afaceri pe termen lung cu un asociat sau cu un afin.
140.3 Un profesionist contabil trebuie, de asemenea, sã menţinã confidenţialitatea în prezentarea de informaţii cãtre un posibil client sau angajator.
140.4 Un profesionist contabil trebuie, de asemenea, sã ia în considerare menţinerea confidenţialitãţii în cadrul firmei sau al organizaţiei angajatoare.
140.5 Un profesionist contabil trebuie sã facã tot posibilul pentru a se asigura cã personalul aflat sub controlul sãu şi persoanele care îi furnizeazã consultanţã sau asistenţã respectã principiul confidenţialitãţii.
140.6 Obligaţia de confidenţialitate continuã şi dupã încheierea relaţiei dintre profesionistul contabil şi client sau angajator. Când profesionistul contabil schimbã organizaţia angajatoare sau obţine un nou client, el are dreptul sã utilizeze experienţa anterioarã. Profesionistul contabil nu ar trebui, totuşi, sã foloseascã sau sã divulge informaţii confidenţiale primite sau obţinute dintr-o relaţie profesionalã sau de afaceri.
140.7 În urmãtoarele situaţii profesioniştii contabili sunt sau pot fi obligaţi sã divulge informaţii confidenţiale:
- atunci când divulgarea este autorizatã de cãtre client sau angajator;
- atunci când divulgarea este autorizatã prin lege, de exemplu:
- pentru a furniza documente sau alte probe în cursul unor proceduri judiciare; şi
- pentru a aduce la cunoştinţã autoritãţilor publice în mãsurã eventuale încãlcãri ale legii;
- atunci când existã o obligaţie profesionalã sau un drept de a le divulga în cazul în care nu este interzis prin lege:
- pentru a se conforma controlului calitãţii unui corp membru sau al organismului profesional;
- pentru a rãspunde unei anchete sau unei investigaţii din partea organizaţiei membre sau al unui organism normalizator;
- pentru a proteja interesele profesionale ale unui profesionist contabil în cursul procedurilor judiciare; şi
- pentru a respecta standardele tehnice şi cerinţele etice.
140.8 Atunci când profesionistul contabil a determinat cã informaţia confidenţialã poate fi divulgatã, trebuie avute în vedere urmãtoarele aspecte:
- dacã interesele tuturor pãrţilor, inclusiv ale terţelor pãrţi ale cãror interese ar putea fi afectate, ar fi prejudiciate în cazul în care clientul sau angajatorul consimte ca profesionistul contabil sã divulge informaţii;
- dacã sunt cunoscute sau nu toate faptele semnificative şi dacã pot fi susţinute cu dovezi, în mãsura în care acest lucru este posibil; când situaţia implicã fapte sau opinii nefondate, trebuie sã se recurgã la raţionamentul profesional pentru a se determina tipul de prezentare care trebuie fãcutã, dacã este disponibil; şi
- ce tip de comunicare este preconizatã şi cui i se adreseazã; mai exact, profesionistul contabil trebuie sã fie convins cã pãrţile cãrora li se adreseazã comunicarea sunt destinatarii adecvaţi şi cã au responsabilitatea sã reacţioneze ca atare.

SECŢIUNEA 150
Comportament profesional

150.1 Principiul comportamentului profesional impune ca obligaţie profesioniştilor contabili de a se conforma legilor şi reglementãrilor relevante şi de a evita orice acţiune care poate discredita profesia contabilã. Acestea includ acţiuni pe baza cãrora o terţã parte raţionalã şi informatã, la curent cu toate informaţiile relevante, ar concluziona cã este afectatã în mod negativ buna reputaţie a profesiei.
150.2 În cadrul strategiei de promovare şi de marketing a lor şi a activitãţii pe care o efectueazã, profesioniştii contabili nu trebuie sã furnizeze informaţii eronate despre profesia lor. Profesioniştii contabili trebuie sã fie cinstiţi şi loiali şi nu trebuie:
- sã facã revendicãri exagerate pentru serviciile pe care le oferã, calificãrile pe care le posedã şi experienţa pe care o deţin;
- sã ofere referinţe compromiţãtoare sau comparaţii lipsite de fundament privind munca desfãşuratã de alţii.

PARTEA B
Profesioniştii contabili independenţi

Secţiunea 200 Introducere
Secţiunea 210 Acceptarea unui client
Secţiunea 220 Conflicte de interese
Secţiunea 230 Opinii suplimentare
Secţiunea 240 Onorarii şi alte tipuri de remuneraţii
Secţiunea 250 Marketingul serviciilor profesionale
Secţiunea 260 Cadouri şi ospitalitate
Secţiunea 280 Obiectivitate - toate serviciile
Secţiunea 290 Independenţa - misiuni de audit şi certificare

SECŢIUNEA 200
Introducere

200.1 Aceastã parte a Codului ilustreazã felul în care cadrul conceptual conţinut în partea A trebuie aplicat de profesioniştii contabili independenţi. Exemplele din urmãtoarele secţiuni nu se doresc a fi şi nici nu trebuie sã fie interpretate a fi o listã exhaustivã a tuturor cazurilor întâlnite de un profesionist contabil independent care ar putea atrage ameninţãri la conformitatea cu principiile fundamentale. În consecinţã, nu este suficient ca un profesionist contabil din practica publicã sã respecte doar exemplele prezentate; mai degrabã, el ar trebui sã aplice cadrul cazurilor specifice cu care se confruntã.
200.2 Un profesionist contabil în practica publicã nu ar trebui sã se angajeze în orice afaceri, ocupaţie, sau activitate care îi afecteazã sau care i-ar putea afecta integritatea, obiectivitatea sau buna reputaţie a profesiei şi care ca rezultat ar fi incompatibilã cu prestarea serviciilor profesionale.
200.3 Conformitatea cu principiile fundamentale poate fi afectatã într-o gamã largã de cazuri. Multe ameninţãri se împart în urmãtoarele categorii:
- de interes propriu;
- de autoexaminare (autocontrol);
- de favorizare;
- de familiaritate; şi
- de intimidare.
Aceste ameninţãri sunt discutate în partea A din prezentul cod. Natura şi semnificaţia ameninţãrilor pot diferi în funcţie de natura serviciului prestat.
200.4 Exemple de circumstanţe care pot genera ameninţãri de interes propriu pentru un contabil profesionist independent includ, dar nu sunt limitate la:
- un interes financiar în firma-client sau deţinerea unui interes împreunã cu un client;
- dependenţa neadecvatã faţã de onorariile totale primite de la un client al certificãrii;
- întreţinerea unei relaţii de afaceri strânse cu un client;
- preocuparea cu privire la posibilitatea pierderii unui client;
- potenţiala angajare la un client;
- onorarii neprevãzute legate de angajamente de certificare;
- un împrumut cãtre sau de la un client al certificãrii sau de la oricare dintre directorii sau funcţionarii acestuia.
200.5 Exemple de circumstanţe care pot genera ameninţãri de autoexaminare (autocontrol) includ, dar nu sunt limitate la:
- descoperirea unei erori semnificative în timpul unei reevaluãri a muncii profesionistului contabil independent;
- raportarea asupra operãrii sistemelor financiare dupã ce tot acea persoanã a fost implicatã în elaborarea sau implementarea lor;
- pregãtirea datelor originale utilizate pentru pregãtirea unor înregistrãri care fac obiectul unei misiuni de certificare;
- un membru al echipei de certificare care ocupã sau a ocupat recent funcţia de director sau funcţionar al clientului de certificare;
- un membru al echipei de certificare care este sau a fost recent angajat al clientului de certificare într-o poziţie în care exercitã o influenţã directã şi semnificativã asupra subiectului în cauzã;
- prestarea unor servicii pentru un client al certificãrii care afecteazã direct subiectul în cauzã.
200.6 Exemple de circumstanţe care pot genera o ameninţare de favorizare includ, dar nu sunt limitate la:
- promovarea acţiunilor într-o entitate cotatã, atunci când acea entitate este un client de audit al situaţiilor financiare;
- apãrarea unui client al certificãrii în cazul unor litigii sau în rezolvarea disputelor cu terţe pãrţi.
200.7 Exemple de circumstanţe care pot genera o ameninţare de familiaritate includ, dar nu sunt limitate la situaţiile când:
- un membru al echipei de certificare are o rudã de gradul I sau un afin care ocupã funcţia de director sau funcţionar al clientului de certificare;
- un membru al echipei de certificare are o rudã de gradul I sau un afin care, ca angajat al clientului, este în poziţia de a exercita o influenţã directã şi semnificativã asupra subiectului misiunii de certificare;
- un fost partener al firmei ocupã funcţia de director sau funcţionar al clientului sau este angajat într-o poziţie în care exercitã o influenţã directã şi semnificativã asupra subiectului misiunii de certificare;
- acceptarea unor cadouri sau a ospitalitãţii din partea clientului, cu excepţia cazului în care valoarea acestora este nesemnificativã;
- asocierea de lungã duratã a unui membru important al echipei de certificare cu clientul certificãrii.
200.8 Exemple de circumstanţe care pot genera ameninţarea de intimidare includ, dar nu sunt limitate la:
- ameninţarea înlocuirii sau a concedierii fãcute de clientul certificãrii;
- ameninţarea cu litigiul;
- exercitarea unei presiuni în vederea reducerii inadecvate a cantitãţii de muncã executate pentru a reduce onorariile.
200.9 Un profesionist contabil independent va observa, de asemenea, cã situaţiile specifice dau naştere unor ameninţãri specifice în ceea ce priveşte conformitatea cu unul sau mai multe principii fundamentale. Astfel de ameninţãri specifice, evident, nu pot fi clasificate. Fie în relaţii profesionale, fie în cele de afaceri, un contabil profesionist independent ar trebui sã fie tot timpul atent la astfel de cazuri şi ameninţãri.
200.10 Mãsurile de protecţie care ar putea elimina sau reduce ameninţãrile la un nivel acceptabil se împart în douã mari categorii:
- mãsuri de protecţie generate de profesie, legislaţie sau reglementãri; şi
- mãsuri de protecţie în mediul de lucru.
Exemple de mãsuri de protecţie create de profesie, legislaţie sau reglementãri sunt descrise în paragraful 100.12 din partea A a prezentului cod.
200.11 În mediul de lucru, mãsurile de protecţie relevante vor varia de la caz la caz. Mãsurile de protecţie din cadrul mediului de lucru cuprind mãsuri de protecţie la nivelul firmei şi mãsuri de protecţie specifice misiunii. Un profesionist contabil independent ar trebui sã-şi exercite raţionamentul profesional pentru a determina cum sã abordeze cel mai bine o ameninţare identificatã. Atunci când îşi exercitã raţionamentul, un profesionist contabil în practica publicã ar trebui sã considere dacã un terţ rezonabil şi în cunoştinţã de cauzã, cunoscând toate informaţiile relevante, inclusiv semnificaţia ameninţãrii şi mãsurile de protecţie aplicate, ar fi de acord cã acestea sunt rezonabile. Aceastã consideraţie ar fi afectatã de cãtre probleme cum ar fi semnificaţia ameninţãrii, natura misiunii şi structura firmei.
200.12 Mãsurile de protecţie din întreaga firmã în cadrul mediului de lucru ar putea include:
- poziţia de conducãtor al firmei, care subliniazã importanţa respectãrii principiilor fundamentale;
- poziţia de conducãtor al firmei, care accentueazã preconizarea faptului cã membrii echipei de certificare vor acţiona în interesul public;
- politici şi proceduri pentru a implementa şi monitoriza controlul calitãţii misiunilor de certificare;
- politici documentate de independenţã privind identificarea ameninţãrilor la adresa conformitãţii cu principiile fundamentale, evaluarea importanţei acestor ameninţãri şi identificarea şi aplicarea mãsurilor de protecţie pentru a elimina sau reduce pânã la un nivel acceptabil ameninţãrile, diferite de cele care sunt în mod evident lipsite de importanţã;
- pentru firmele care presteazã misiuni de certificare, politici documentate privind independenţa, privind identificarea ameninţãrilor la adresa independenţei, evaluarea semnificaţiei acestor ameninţãri şi evaluarea şi aplicarea mãsurilor de protecţie pentru a elimina sau reduce aceste ameninţãri, altele decât cele care sunt în mod clar nesemnificative, la un nivel acceptabil;
- politici şi proceduri interne documentate, care prevãd respectarea principiilor fundamentale;
- politici şi proceduri care vor permite identificarea intereselor sau relaţiilor dintre firmã sau membrii echipei de certificare şi clienţii certificãrii;
- politici şi proceduri pentru a monitoriza şi, atunci când este necesar, pentru a gestiona credibilitatea datelor privind veniturile ce provin de la un singur client al certificãrii;
- utilizarea unor parteneri diferiţi şi echipe cu tendinţe separate de raportare în vederea prestãrii serviciilor de necertificare pentru un client al certificãrii;
- politici şi proceduri pentru a interzice indivizilor care nu sunt membri ai echipei de certificare sã influenţeze inadecvat rezultatele misiunii de certificare;
- comunicarea la timp a politicilor şi procedurilor unei firme, precum şi a oricãror schimbãri ale acestora cãtre toţi partenerii şi personalul profesional, inclusiv instruirea şi educarea corespunzãtoare a acestora în ceea ce priveşte astfel de politici şi proceduri;
- desemnarea unui membru cu experienţã al conducerii drept responsabil pentru supravegherea funcţionãrii adecvate a sistemului de control al calitãţii;
- metode de consiliere a partenerilor şi a personalului profesional al clientului certificãrii şi al entitãţilor asociate faţã de care trebuie sã îşi pãstreze independenţa;
- un mecanism disciplinar de promovare a conformitãţii cu politicile şi procedurile; şi
- politici şi proceduri publicate care sã îi încurajeze şi sã îi abiliteze pe angajaţi sã comunice nivelelor superioare din cadrul firmei orice problemã legatã de conformitatea cu principiile fundamentale care îi preocupã.
200.13 Mãsurile de protecţie specifice misiunii în mediul de lucru ar putea sã includã:
- implicarea unui profesionist contabil suplimentar pentru a revizui munca efectuatã sau mãcar pentru a oferi consiliere, dacã este necesar;
- consultarea unei terţe pãrţi, cum ar fi un comitet de directori independent, un organ profesional normalizator sau un alt profesionist contabil;
- discutarea problemelor de eticã cu persoane însãrcinate cu guvernarea din cadrul clientului;
- prezentarea naturii serviciilor prestate şi a mãrimii onorariilor percepute cãtre persoanele însãrcinate cu guvernarea clientului;
- implicarea altei firme pentru a realiza sau a realiza din nou o parte din misiunea de certificare;
- rotaţia personalului echipei de certificare.
200.14 Depinzând de natura misiunii, un profesionist contabil independent poate, de asemenea, sã se bazeze pe mãsurile de protecţie pe care le-a implementat clientul sãu. Totuşi, nu este posibil sã punã bazã doar pe astfel de mãsuri de protecţie pentru a reduce ameninţãrile la un nivel acceptabil.
200.15 Mãsurile de protecţie în interiorul clientului certificãrii includ urmãtoarele situaţii:
- atunci când clientul alege firma independentã pentru desfãşurarea misiunii, persoane din afara conducerii ratificã sau aprobã aceastã alegere;
- clientul certificãrii are angajaţi competenţi care pot lua decizii manageriale;
- clientul a implementat proceduri interne care asigurã alegeri obiective în mandatarea misiunilor de necertificare; şi
- clientul deţine o structurã de guvernare corporativã care asigurã o supraveghere corespunzãtoare şi comunicarea informaţiilor privind serviciile unei firme.

SECŢIUNEA 210
Acceptarea unui client

210.1 Înainte de acceptarea unei noi relaţii cu un client, un contabil profesionist independent ar trebui sã ia în considerare dacã acceptarea ar crea anumite ameninţãri la adresa conformitãţii cu principiile fundamentale.
210.2 Problemele clientului care, dacã apar la suprafaţã, ar putea ameninţa conformitatea cu principiile fundamentale includ, de exemplu, implicarea clientului în activitãţi ilegale (cum ar fi spãlarea banilor), minciuna sau practici de raportare financiarã care pot fi puse sub semnul întrebãrii.
210.3 Semnificaţia oricãror ameninţãri ar trebui sã fie evaluatã. Dacã ameninţãrile identificate sunt altfel decât clar nesemnificative, ar trebui luate în considerare mãsuri de protecţie şi ar trebui aplicate, dupã cum este cazul, pentru a le elimina şi pentru a le reduce la un nivel acceptabil.
210.4 Mãsurile de protecţie corespunzãtoare ar putea include obţinerea cunoştinţelor şi înţelegerea clientului, a proprietarilor sãi, a celor din conducere şi a celor responsabili pentru guvernarea sa şi pentru activitãţile de afaceri sau obţinerea certitudinii cã clientul este angajat sã-şi îmbunãtãţeascã practicile de guvernare corporativã sau instrumentele de control intern.
210.5 Atunci când nu este posibilã reducerea ameninţãrilor la un nivel acceptabil, un profesionist contabil independent ar trebui sã refuze sã intre în relaţii cu clientul.
210.6 Deciziile privind acceptarea ar trebui revizuite periodic pentru misiunile repetate la acelaşi client.
210.7 Un profesionist contabil independent ar trebui sã fie de acord sã ofere acele servicii pe care are competenţa de a le presta. Înainte de a accepta o misiune specificã la un client, un profesionist contabil independent ar trebui sã ia în considerare dacã acceptarea ar da naştere la orice ameninţãri la adresa conformitãţii cu principiile fundamentale. De exemplu, o ameninţare a interesului propriu la adresa competenţei profesionale şi a prudenţei apare dacã echipa misiunii nu posedã sau nu poate dobândi competenţele necesare pentru a îşi desfãşura angajamentul (misiunea) cum trebuie.
210.8 Un profesionist contabil independent ar trebui sã evalueze semnificaţia ameninţãrilor identificate şi, dacã sunt altfel decât nesemnificative, ar trebui aplicate, dupã caz, mãsuri de protecţie pentru a le elimina şi a le reduce la un nivel acceptabil. Astfel de mãsuri de protecţie ar putea include:
- dobândirea unui bagaj de cunoştinţe corespunzãtor asupra naturii afacerii clientului, asupra complexitãţii operaţiunilor sale, asupra cerinţelor specifice misiunii şi asupra scopului, naturii şi ariei de aplicabilitate a activitãţii ce urmeazã a fi prestatã;
- dobândirea cunoştinţelor privind sectoarele industriale relevante sau aspecte-cheie;
- deţinerea sau obţinerea experienţei în ceea ce priveşte cerinţele relevante de raportare şi ale organelor de reglementare;
- alocarea unui personal suficient şi cu toate competenţele necesare;
- utilizarea unor experţi, acolo unde este necesar;
- convenirea unui orizont de timp realist pentru realizarea misiunii;
- respectarea politicilor şi procedurilor de control al calitãţii, elaborate pentru a oferi o asigurare rezonabilã cã misiunile specifice sunt acceptate numai atunci când pot fi realizate cu competenţã.
210.9 Atunci când un profesionist contabil independent intenţioneazã sã se bazeze pe consilierea sau activitatea unui expert, profesionistul contabil independent trebuie sã evalueze dacã aceastã încredere este garantatã. Profesionistul contabil independent trebuie sã ţinã cont de factori cum sunt reputaţia, experienţa, resursele disponibile şi standardele profesionale şi etice aplicabile. Aceste informaţii pot fi obţinute dintr-o asociere anterioarã cu respectivul expert sau din consultarea cu alte pãrţi.
210.10 Un profesionist contabil independent care este solicitat pentru a înlocui un alt profesionist contabil independent sau care doreşte sã aplice pentru o misiune deţinutã în prezent de cãtre un alt profesionist contabil independent trebuie sã stabileascã dacã existã motive, profesionale sau de altã naturã, pentru a nu accepta misiunea, cum ar fi circumstanţele care ameninţã conformitatea cu principiile fundamentale. De exemplu, poate exista o ameninţare la adresa competenţei profesionale şi a prudenţei dacã un profesionist contabil independent acceptã misiunea înainte de a cunoaşte toate faptele necesare.
210.11 Trebuie evaluatã importanţa tuturor ameninţãrilor. În funcţie de natura misiunii, acest lucru ar putea presupune comunicarea cu acel profesionist contabil existent, pentru a determina faptele şi circumstanţele care stau la baza modificãrii propuse, astfel încât profesionistul contabil independent sã poatã decide dacã este corespunzãtor sã accepte misiunea. De exemplu, este posibil ca motivele aparente pentru modificarea survenitã în misiune sã nu reflecte în totalitate faptele şi este posibil ca acestea sã indice contradicţii cu acel profesionist contabil existent care sã influenţeze decizia de a accepta numirea.
210.12 Un profesionist contabil existent se aflã sub restricţia confidenţialitãţii. Mãsura în care profesionistul contabil independent poate şi trebuie sã discute cu profesionistul contabil propus depinde de natura misiunii şi de:
- obţinerea permisiunii clientului de a face acest lucru; sau
- cerinţele legale sau etice privind acest tip de comunicãri sau prezentãri.
210.13 În absenţa unor instrucţiuni specifice din partea clientului, profesionistul contabil existent nu trebuie, în general, sã ofere în mod voluntar informaţii despre afacerile clientului. Circumstanţele în care ar putea fi corespunzãtor sã se divulge informaţii confidenţiale sunt prezentate în secţiunea 140 a pãrţii A din prezentul cod.
210.14 Dacã se identificã ameninţãri care sunt, în mod clar, mai mult decât nesemnificative, trebuie avute în vedere şi aplicate mãsuri de protecţie pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil.
210.15 Aceste mãsuri de protecţie pot include:
- discutarea fãrã reţineri a afacerilor clientului cu acel profesionist contabil existent, în întregime;
- solicitarea adresatã profesionistului contabil existent sã ofere informaţiile cunoscute cu privire la orice fapte sau circumstanţe care, dupã pãrerea acestuia, ar trebui aduse la cunoştinţã profesionistului contabil propus înainte ca acesta sã decidã dacã acceptã sau nu misiunea;
- atunci când se rãspunde cererilor de a înainta oferte, sã se prezinte în respectiva ofertã cã, înainte de a accepta misiunea, va fi solicitat contactul cu acel profesionist contabil existent, astfel încât sã se poatã cerceta dacã existã motive profesionale sau de orice altã naturã din cauza cãrora numirea nu ar trebui acceptatã.
210.16 Un profesionist contabil independent trebuie, în general, sã obţinã permisiunea clientului, de preferabil în scris, de a iniţia discuţiile cu acel profesionist contabil existent. Odatã obţinutã permisiunea, profesionistul contabil existent trebuie sã respecte reglementãrile legale şi de altã naturã care guverneazã astfel de cereri. Atunci când profesionistul contabil existent oferã informaţii, acestea trebuie sã fie oferite cu onestitate şi fãrã ambiguitate. Dacã profesionistul contabil propus nu reuşeşte sã comunice cu profesionistul contabil existent, cel propus trebuie sã încerce sã obţinã informaţii cu privire la orice ameninţãri posibile prin alte metode, cum ar fi chestionarea pãrţilor terţe sau investigaţii de fond privind conducerea superioarã sau pe cei însãrcinaţi cu guvernarea clientului.
210.17 Atunci când ameninţãrile nu pot fi eliminate sau reduse la un nivel acceptabil prin aplicarea metodelor de protecţie şi nu pot fi obţinute, prin alte modalitãţi, informaţii satisfãcãtoare cu privire la fapte, un profesionist contabil independent trebuie sã refuze misiunea.
210.18 Unui profesionist contabil independent i se poate solicita sã realizeze activitãţi complementare sau suplimentare faţã de activitatea profesionistului contabil existent. Aceste împrejurãri pot da naştere la ameninţãri potenţiale faţã de competenţa profesionalã şi faţã de prudenţã, ameninţãri care rezultã, de exemplu, din informaţii incomplete sau din lipsa informaţiilor. Mãsurile de protecţie faţã de aceste ameninţãri includ anunţarea profesionistului contabil existent cu privire la activitatea propusã, situaţie care dã contabilului existent ocazia de a oferi orice informaţii relevante necesare desfãşurãrii corespunzãtoare a activitãţii.

SECŢIUNEA 220
Conflicte de interese

220.1 Un profesionist contabil independent trebuie sã ia mãsuri corespunzãtoare pentru a identifica circumstanţele în care ar putea apãrea un conflict de interese. Acest tip de circumstanţe ar putea genera ameninţãri la adresa respectãrii principiilor fundamentale. De exemplu, o ameninţare la adresa obiectivitãţii poate apãrea atunci când un profesionist contabil independent concureazã direct cu un client sau are o asociere în participaţie sau un acord similar cu un competitor important al clientului. O ameninţare la adresa obiectivitãţii sau confidenţialitãţii poate fi generatã şi atunci când un profesionist contabil independent presteazã servicii pentru clienţi ale cãror interese sunt în conflict sau pentru clienţi care au o disputã cu privire la aspectul sau tranzacţia în cauzã.
220.2 Un profesionist contabil independent trebuie sã evalueze importanţa oricãror ameninţãri. Evaluarea include aprecierea, înainte de acceptarea sau continuarea relaţiei sau misiunii specifice cu un client, dacã profesionistul contabil independent are interese de afaceri sau relaţii cu acel client sau cu o terţã parte care ar putea genera ameninţãri. Dacã existã şi alte ameninţãri, cu excepţia celor nesemnificative, trebuie luate în considerare şi aplicate mãsurile de protecţie necesare pentru a elimina ameninţãrile sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil.
220.3 În funcţie de circumstanţele care genereazã conflictul, mãsurile de protecţie trebuie, în general, sã includã urmãtoarele acţiuni ale profesionistului contabil independent:
- notificarea clientului cu privire la interesul de afaceri sau la activitãţile firmei care ar putea reprezenta un conflict de interese şi obţinerea consimţãmântului clientului de a acţiona în asemenea împrejurãri;
- notificarea tuturor pãrţilor relevante cu privire la faptul cã profesionistul contabil independent acţioneazã în numele a douã sau mai multe pãrţi într-un aspect în privinţa cãruia interesele lor sunt în conflict şi obţinerea consimţãmântului acestora de a acţiona astfel;
- notificarea clientului cu privire la faptul cã profesionistul contabil independent nu acţioneazã în mod exclusiv pentru niciun client pentru furnizarea serviciilor propuse (de exemplu, într-un sector anume al pieţei sau în ceea ce priveşte un anumit serviciu) şi obţinerea consimţãmântului clientului de a acţiona astfel.
220.4 De asemenea, trebuie luate în considerare urmãtoarele mãsuri de protecţie suplimentare:
- utilizarea unor echipe distincte ale misiunii;
- proceduri de împiedicare a accesului la informaţii (de exemplu, o strictã separare fizicã a unor astfel de echipe, completarea confidenţialã şi securizatã a datelor);
- îndrumãri clare pentru membrii echipei misiunii privind aspectele de siguranţã şi confidenţialitate;
- utilizarea acordurilor de confidenţialitate semnate de cãtre angajaţi şi partenerii firmei;
- examinarea regulatã a aplicãrii mãsurilor de protecţie de cãtre o persoanã cu experienţã şi care nu este implicatã în misiunile relevante ale clienţilor.
220.5 Atunci când un conflict de interese reprezintã o ameninţare la adresa unuia sau mai multor principii fundamentale, inclusiv obiectivitatea, confidenţialitatea sau comportamentul profesional, ameninţare care nu poate fi eliminatã sau redusã la un nivel acceptabil prin aplicarea mãsurilor de protecţie, profesionistul contabil independent trebuie sã concluzioneze cã nu este corespunzãtor sã accepte o anume misiune sau cã este necesarã demisionarea din una sau mai multe misiuni care sunt în conflict.
220.6 Când un profesionist contabil independent a solicitat consimţãmântul unui client de a acţiona pentru o altã parte într-o problemã în care interesele celor doi sunt în conflict, iar acest consimţãmânt i-a fost refuzat de cãtre client, atunci acesta nu trebuie sã continue sã acţioneze în numele uneia dintre pãrţile implicate în problema care dã naştere unui conflict de interese.

SECŢIUNEA 230
Opinii suplimentare

230.1 Situaţiile în care un profesionist contabil independent este solicitat sã ofere o a doua opinie cu privire la aplicarea standardelor sau principiilor de contabilitate, raportare sau a altor standarde sau principii în anumite circumstanţe sau anumitor tranzacţii de cãtre o companie sau o entitate care nu este un client curent ori în numele acesteia pot genera ameninţãri faţã de conformitatea cu principiile fundamentale. De exemplu, poate exista o ameninţare faţã de competenţa profesionalã şi faţã de prudenţã în circumstanţe în care o a doua opinie nu se bazeazã pe acelaşi set de fapte ca cel pe care îl are la dispoziţie profesionistul contabil existent sau se bazeazã pe probe necorespunzãtoare. Importanţa ameninţãrii va depinde de circumstanţele cererii şi de alte fapte şi declaraţii disponibile, relevante pentru exprimarea unui raţionament profesional.
230.2 Atunci când este solicitat sã ofere o astfel de opinie, un profesionist contabil independent trebuie sã evalueze importanţa ameninţãrilor şi, dacã acestea sunt altfel decât nesemnificative, trebuie avute în vedere şi aplicate mãsurile de protecţie necesare pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil. Astfel de mãsuri de protecţie pot include obţinerea permisiunii clientului de a contacta contabilul existent, descrierea, în cadrul comunicãrii cu acel client, a limitãrilor aferente oricãrei opinii şi furnizarea unei copii a opiniei profesionistului contabil existent.
230.3 Dacã entitatea sau compania ce solicitã opinia nu va permite comunicarea cu acel profesionist contabil existent, un profesionist contabil independent trebuie sã evalueze dacã în circumstanţele date este corespunzãtor sã ofere opinia cerutã.

SECŢIUNEA 240
Onorarii şi alte tipuri de remuneraţii

240.1 Atunci când încep negocierile privind serviciile profesionale, un profesionist contabil independent poate percepe orice onorariu pe care îl considerã corespunzãtor. Faptul cã un profesionist contabil independent percepe un onorariu mai mic decât altul nu este, în sine, neetic; cu toate acestea, pot exista ameninţãri faţã de conformitatea cu principiile fundamentale care apar din nivelul onorariului perceput. De exemplu, o ameninţare cauzatã de interesul propriu faţã de competenţa profesionalã şi faţã de prudenţã este generatã dacã respectivul onorariu perceput este atât de mic încât ar putea fi dificil sã se realizeze misiunea în conformitate cu standardele tehnice şi profesionale aplicabile.
240.2 Importanţa unor astfel de ameninţãri depinde de factori cum ar fi nivelul onorariului perceput şi serviciile pentru care se aplicã. fiinând cont de aceste potenţiale ameninţãri, trebuie avute în vedere şi aplicate mãsurile de protecţie necesare pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil. Mãsurile de protecţie care pot fi aplicate includ:
- atragerea atenţiei clientului cu privire la condiţiile misiunii şi, în special, cu privire la baza pe care sunt percepute comisioanele şi cu privire la ce servicii sunt acoperite de comisionul perceput;
- alocarea timpului şi personalului calificat necesare pentru realizarea sarcinii.
240.3 Comisioanele contingente sunt adesea utilizate pentru anumite tipuri de misiuni de altã naturã decât cele de certificare. Totuşi, ele pot genera, în anumite circumstanţe, ameninţãri faţã de respectarea principiilor fundamentale. Ele ar putea genera o ameninţare a obiectivitãţii de cãtre interesul propriu. Importanţa acestor ameninţãri depinde de factori precum:
- natura misiunii;
- gama valorilor posibile ale onorariului;
- baza pentru determinarea onorariului;
- dacã rezultatul tranzacţiei este examinat de o terţã parte independentã.
240.4 Importanţa unor astfel de ameninţãri trebuie evaluatã şi, dacã acestea sunt altfel decât nesemnificative, trebuie avute în vedere şi aplicate mãsurile de protecţie necesare pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil. Astfel de mãsuri de protecţie pot include:
- un precontract scris cu clientul privind baza de remunerare;
- prezentarea pentru grupul-ţintã de utilizatori a activitãţii realizate de cãtre profesionistul contabil independent şi a bazei de remunerare;
- politici şi proceduri de control al calitãţii;
- examinarea de cãtre o terţã parte obiectivã a activitãţii realizate de cãtre profesionistul contabil independent.

SECŢIUNEA 250
Marketingul serviciilor profesionale

250.1 Atunci când un profesionist contabil independent solicitã noi misiuni prin publicitate sau alte tipuri de marketing, pot exista ameninţãri la adresa conformitãţii cu principiile fundamentale. De exemplu, o ameninţare de cãtre interesul propriu a conformitãţii cu principiul comportamentului profesional este generatã dacã serviciile, realizãrile sau produsele sunt promovate într-un mod care este inconsecvent cu acest principiu.
250.2 Un profesionist contabil independent nu trebuie sã compromitã profesia atunci când promoveazã serviciile profesionale. Profesionistul contabil independent trebuie sã fie onest şi loial şi nu trebuie:
- sã exagereze calitatea serviciilor oferite, a calificãrilor deţinute sau a experienţei câştigate;
- sã facã referiri compromiţãtoare la comparaţii nefundamentate cu activitatea altora.
Dacã profesionistul contabil independent are îndoieli cu privire la caracterul adecvat al unei anumite forme de publicitate sau promovare, profesionistul contabil independent trebuie sã se consulte cu organismul profesional relevant.
250.3 Profesioniştii contabili pot face uz numai de titlurile sau diplomele eliberate de stat sau de şcoli sau instituţii de învãţãmânt atestate legal.
250.4 În înţelesul prezentului cod, termenii specifici au urmãtoarele semnificaţii:
- prin publicitate se înţelege comunicarea cãtre public a informaţiilor asupra serviciilor oferite sau a calificãrilor pe care le posedã un profesionist contabil, în scopul obţinerii de lucrãri;
- anunţul este comunicarea cãtre public a unor fapte privind un profesionist contabil, care nu sunt destinate pentru promovarea acestui profesionist sau a societãţii sale;
- oferta, directã sau indirectã, este concretizatã în demersurile fãcute pe lângã un eventual client, în scopul de a-i propune servicii profesionale.
250.5 În înţelesul enunţat la paragraful 250.4, publicitatea şi oferta sunt permise exclusiv pentru liber-profesioniştii contabili - membri activi ai CECCAR. Sunt interzise:
- inserãrile personale fãcute în presã, în publicaţiile profesionale sau altele, prin scrisori, afişe, circulare, reclame, cinema, TV, radiodifuziune şi, în general, toate procedeele publicitare, atunci când acestea folosesc comparaţii cu alţi membri sau, prin modul de prezentare şi conţinut, aduc prejudicii în vreun fel altor membri;
- oferta, atunci când prin ea se atribuie remize din onorariu, comisioane, tarife reduse sau alte avantaje, precum şi atunci când face în vreun fel uz de un mandat politic sau de o misiune sau funcţie administrativã.
250.6 Anunţurile sunt permise în urmãtoarele cazuri:
a) anunţurile în presã, cu condiţia sã nu contravinã regulilor de eticã profesionalã, trebuind, de asemenea:
- sa aibã un caracter sobru şi informativ;
- sa respecte un format corespunzãtor pentru fiecare publicaţie;
b) inserarea în presa localã a unor avize informând publicul despre o primã deschidere de cabinet sau schimbare de adresã;
c) inserãrile în anuare, cãrţi de telefon, cataloage de firme etc. sunt autorizate cu condiţia de a fi limitate la indicarea informaţiilor necesare utilizatorului pentru a contacta cabinetul.
250.7 Se pot tipãri broşuri de prezentare a cabinetului sau a societãţii de expertizã, ce se vor distribui elevilor, studenţilor sau candidaţilor la un post oferit de acestea sau clienţilor; broşura va trebui sã cuprindã, în mod obligatoriu, informaţii despre istoricul, principiile de comportament, lucrãrile executate, numele şi prenumele clienţilor, modalitatea de recrutare, formarea şi evoluţia în carierã a membrilor cabinetului sau societãţii.
250.8 Profesioniştii contabili pot folosi emblema CECCAR pe hârtia cu antet destinatã corespondenţei.
Emblema CECCAR este compusã din:
- o carte-registru, simbolizând însemnul profesiei;
- un caduceu - toiagul de crainic al zeului Hermes, având ca însemn divin 2 şerpi încolãciţi, preţuit în Grecia anticã, având valoare de simbol diplomatic; emblema CECCAR simbolizeazã rolul de crainic al profesionistului contabil, pe care îl are atunci când redã imaginea fidelã, corectã şi completã a patrimoniului contabilizat sau expertizat;
- deviza "Ştiinţã, Independenţã, Moralitate" - atribute esenţiale ale exercitãrii profesiei.
250.9 Consiliul superior şi consiliile filialelor pot efectua sau autoriza efectuarea oricãrei publicitãţi colective pe care o considerã utilã, în interesul profesiei.
Detaliile şi modalitãţile de aplicare a dispoziţiilor din prezenta secţiune sunt reglementate prin hotãrâri ale Consiliului superior.

SECŢIUNEA 260
Cadouri şi ospitalitate

260.1 Este posibil ca unui profesionist contabil independent sau unui afin sau unei rude apropiate a acestuia sã i se ofere cadouri sau ospitalitate din partea unui client. O astfel de ofertã genereazã ameninţãri la adresa conformitãţii cu principiile fundamentale. De exemplu, ameninţãri ale obiectivitãţii de cãtre interesul propriu pot fi create dacã este acceptat un cadou din partea unui client; ameninţãri ale intimidãrii la adresa obiectivitãţii pot apãrea în urma divulgãrii în public a unor astfel de oferte.
260.2 Importanţa unor astfel de ameninţãri depinde de natura, valoarea şi interesul din spatele ofertei. Atunci când sunt oferite unui profesionist contabil independent cadouri şi ospitalitate pe care o terţã parte rezonabilã şi în cunoştinţã de cauzã le-ar considera în mod clar nesemnificative, acesta poate concluziona cã oferta este fãcutã în cursul normal al afacerilor, fãrã intenţia specificã de a influenţa luarea deciziilor sau de a obţine informaţii. În astfel de cazuri, profesionistul contabil independent poate concluziona, în general, cã nu existã o ameninţare importantã la adresa conformitãţii cu principiile fundamentale.
260.3 Dacã este clar cã ameninţãrile evaluate nu sunt nesemnificative, trebuie avute în vedere şi aplicate mãsurile de protecţie necesare pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil. Atunci când ameninţãrile nu pot fi eliminate sau reduse la un nivel acceptabil prin aplicarea mãsurilor de protecţie, un profesionist contabil independent nu trebuie sã accepte o astfel de ofertã.

SECŢIUNEA 280
Obiectivitate - toate serviciile

280.1 Un profesionist contabil independent trebuie sã aibã în vedere, atunci când oferã orice servicii profesionale, dacã existã ameninţãri la adresa conformitãţii cu principiul fundamental al obiectivitãţii care rezultã din interese în relaţiile cu un client sau cu directori, funcţionari sau angajaţi. De exemplu, o ameninţare a obiectivitãţii de cãtre familiaritate poate fi generatã de o relaţie de familie, relaţie apropiatã personalã sau relaţie de afaceri.
280.2 Un profesionist contabil independent care oferã un serviciu de audit trebuie sã fie independent faţã de clientul auditãrii. Independenţa de fapt şi de drept este necesarã pentru a permite profesionistului contabil independent sã exprime o opinie şi sã fie perceput ca exprimând o concluzie neafectatã de erori, conflict de interese sau influenţa necorespunzãtoare a altor pãrţi. Secţiunea 290 oferã îndrumãri specifice privind cerinţele de independenţã pentru profesioniştii contabili independenţi atunci când realizeazã o misiune de audit.
280.3 Existenţa ameninţãrilor la adresa obiectivitãţii în oferirea oricãrui serviciu profesional va depinde de circumstanţele particulare ale misiunii şi de natura activitãţii pe care profesionistul contabil independent o realizeazã.
280.4 Un profesionist contabil independent trebuie sã evalueze importanţa ameninţãrilor identificate şi, dacã acestea nu sunt nesemnificative, trebuie avute în vedere şi aplicate mãsurile de protecţie necesare pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil. Astfel de mãsuri de protecţie pot include:
- retragerea din echipa misiunii;
- proceduri de supraveghere;
- terminarea relaţiei financiare sau de afaceri care genereazã ameninţarea;
- discutarea problemei cu nivelurile superioare ale conducerii firmei;
- discutarea problemei cu cei însãrcinaţi cu guvernarea clientului.

SECŢIUNEA 290
Independenţã - misiuni de audit şi certificare

290.1 În cazul unei misiuni de audit, este în interesul public şi, prin urmare, stipulat de prezentul cod ca membrii echipelor de audit, ai firmelor şi, atunci când este aplicabil, ai firmelor din grup sã fie independenţi faţã de clienţii de audit.
290.2 Misiunile de audit au ca scop sporirea încrederii utilizatorilor cu privire la rezultatul unei evaluãri sau a unei mãsurãri a unui aspect în conformitate cu o serie de criterii. Cadrul general internaţional pentru misiunile de audit (Cadrul general de audit), emis de Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Audit şi Certificare, descrie obiectivele şi elementele misiunilor de audit şi identificã misiunile la care se aplicã Standardele internaţionale de audit (ISA), Standardele internaţionale privind misiunile de examinare (ISRE), Standardele internaţionale privind misiunile de asigurare (ISAE) şi Standardele internaţionale privind misiunile conexe (ISRS). Pentru o descriere a elementelor şi obiectivelor unei misiuni de audit trebuie sã se facã referiri la Cadrul general de asigurare.
290.8 Independenţa implicã:
Independenţa de spirit (de drept). Starea de spirit care permite emiterea unei opinii fãrã a fi afectat de influenţe care compromit judecata profesionalã şi care permite individului sã acţioneze cu integritate, sã-şi exercite obiectivitatea şi scepticismul profesional.
Independenţa în aparenţã (de fapt). Evitarea faptelor şi a situaţiilor care sunt atât de importante încât o terţã parte informatã şi rezonabilã, care cunoaşte toate informaţiile relevante, inclusiv mãsurile de protecţie aplicate, ar concluziona în mod rezonabil cã integritatea, obiectivitatea sau scepticismul profesional al firmei sau al unui membru al echipei de certificare a fost compromis.
290.10 Multe circumstanţe diferite sau combinaţii de circumstanţe pot fi relevante şi, prin urmare, este imposibil sã se defineascã fiecare situaţie care poate genera ameninţãri la adresa independenţei şi sã se specifice mãsurile de protecţie corespunzãtoare pentru a reduce aceste ameninţãri. În plus, natura misiunilor de certificare poate fi diferitã şi, prin urmare, pot exista diferite tipuri de ameninţãri care sã necesite aplicarea unor anumite mãsuri de protecţie. Un cadru general conceptual care sã stipuleze mai degrabã ca firmele şi membrii echipelor de certificare sã identifice, sã evalueze şi sã soluţioneze ameninţãrile la adresa independenţei decât sã respecte un set de reguli specifice, care pot fi arbitrare, este, prin urmare, în interesul public.
290.11 Membrii echipelor misiunilor, ai firmelor şi ai firmelor din grup trebuie sã aplice cadrul general conceptual din Secţiunea 100 acelor circumstanţe specifice luate în considerare. În plus faţã de identificarea relaţiilor dintre firmã, firmele din grup, dintre membrii echipei misiunii şi clientul misiunii trebuie evaluat dacã relaţiile dintre persoanele din afara echipei misiunii şi clientul misiunii genereazã o ameninţare la adresa independenţei.
290.12 Exemplele prezentate în aceastã secţiune sunt menite sã ilustreze aplicarea cadrului general conceptual şi nu sunt menite sã fie sau nu trebuie interpretate ca fiind o listã exhaustivã a tuturor circumstanţelor care ar putea genera ameninţãri la adresa independenţei.
Prin urmare, nu este suficient ca un membru al echipei de audit, o firmã sau o firmã din reţea sã respecte pur şi simplu exemplele prezentate, ci mai degrabã ar trebui sã aplice cadrul fiecãrui caz specific cu care se confruntã.
290.13 Natura ameninţãrilor la adresa independenţei şi mãsurile de protecţie aplicabile necesare pentru a elimina ameninţãrile sau pentru a le aduce la un nivel acceptabil diferã în funcţie de caracteristicile misiunii individuale de audit: dacã este o misiune de audit al situaţiilor financiare sau un alt tip de misiune de certificare; în cel din urmã caz, scopul, informaţia privind subiectul-cheie şi utilizatorii-ţintã ai raportului. O firmã ar trebui, prin urmare, sã evalueze circumstanţele relevante, natura misiunii de audit şi ameninţãrile la independenţã atunci când decide dacã este potrivit sau nu sã accepte sau sã continue o misiune şi când decide natura mãsurilor de protecţie necesare şi a faptului dacã un anumit individ ar trebui sã fie membru al echipei de audit.
290.14 Misiunile de audit bazate pe situaţiile financiare sunt relevante pentru o gamã largã de utilizatori potenţiali; prin urmare, în plus faţã de independenţa de drept, independenţa de fapt este foarte semnificativã. În consecinţã, pentru clienţii auditului situaţiilor financiare, membrii echipei de certificare, firma/firmele din reţea se cere sã fie independenţi faţã de clientul auditului situaţiilor financiare. Astfel de cerinţe de independenţã includ interziceri privind anumite relaţii dintre membrii echipei de certificare şi directori, funcţionari şi angajaţi ai clientului, care se aflã în poziţia de a exercita influenţã directã şi semnificativã asupra informaţiei din aspectul-cheie (situaţiile financiare). De asemenea, ar trebui acordatã atenţie faptului cã ameninţãrile la independenţã sunt create de cãtre relaţii cu angajaţii clientului aflaţi în poziţia de a exercita influenţã directã şi semnificativã asupra subiectului în cauzã (poziţia financiarã, performanţã financiarã şi fluxurile de trezorerie).
290.15 Într-o misiune de certificare bazatã pe declaraţii în care clientul nu este un client al auditului situaţiilor financiare, li se cere membrilor echipei de certificare şi firmei sã fie independente de clientul certificãrii (partea responsabilã, care este responsabilã pentru informaţia din subiectul în cauzã şi care poate fi responsabilã şi pentru subiectul în cauzã). Astfel de cerinţe de independenţã includ interziceri privind anumite relaţii dintre membrii echipei de certificare şi directori, funcţionari şi angajaţi ai clientului care se aflã în poziţia de a exercita influenţã directã şi semnificativã asupra informaţiei din aspectul-cheie. De asemenea, ar trebui acordatã atenţie şi asupra faptului cã ameninţãrile la adresa independenţei sunt create de cãtre relaţiile cu angajaţii clientului aflaţi în poziţia de a exercita influenţã directã şi semnificativã asupra subiectului-cheie. Ar trebui, de asemenea, sã fie acordatã atenţie oricãror ameninţãri despre care firma are motive sã creadã cã sunt generate de cãtre interesele firmei din reţea şi relaţiile acesteia.
290.16 În majoritatea misiunilor de certificare bazate pe declaraţii, care nu sunt misiuni de audit al situaţiilor financiare, partea responsabilã rãspunde pentru subiectul în cauzã şi pentru informaţiile din acesta. Totuşi, în anumite misiuni, partea responsabilã s-ar putea sã nu rãspundã şi pentru subiectul în cauzã. De exemplu, atunci când un profesionist contabil în practica publicã este angajat pentru a efectua o misiune de certificare pe un raport pe care un consultant de mediu l-a întocmit privind practicile de dezvoltare durabilã ale companiei, raport care urmeazã a fi distribuit utilizatorilor-ţintã, consultantul de mediu este partea responsabilã pentru informaţia din subiectul-cheie, dar compania este responsabilã pentru subiectul-cheie (practicile de dezvoltare durabilã).
290.17 În misiunile de certificare bazate pe declaraţii, care nu sunt misiuni de auditare a situaţiilor financiare, atunci când partea responsabilã este responsabilã pentru informaţia din subiectul în cauzã, dar nu şi pentru subiectul în cauzã, membrilor misiunii de certificare şi celor din firmã li se cere sã fie independenţi faţã de pãrţile responsabile pentru informaţia din subiectul în cauzã (clientul certificãrii). În plus, ar trebui acordatã atenţie oricãror ameninţãri despre care firma are motive sã creadã cã au fost create de cãtre interese şi relaţii între un membru al echipei de certificare, firmã, o firmã de reţea şi partea responsabilã pentru subiectul în cauzã.
290.18 Într-o misiune de certificare de raportare directã membrilor echipei de certificare şi firmei li se cere sã fie independenţi de clientul certificãrii (partea responsabilã pentru subiectul în cauzã).
290.20 În anumite misiuni de certificare, fie cã sunt bazate pe declaraţii, fie cu raportare directã, care nu sunt misiuni de auditare a situaţiilor financiare, s-ar putea sã existe mai multe pãrţi responsabile. În astfel de misiuni, atunci când se determinã dacã este necesarã aplicarea prevederilor din aceastã secţiune fiecãrei pãrţi responsabile, s-ar putea ca firma sã ţinã cont de faptul cã un interes sau o relaţie între firmã sau un membru al echipei de certificare şi o parte responsabilã ar putea sã dea naştere la o ameninţare la adresa independenţei care nu este nesemnificativã în contextul informaţiei din subiectul-cheie. Aceasta va lua în considerare factori cum ar fi:
- importanţa informaţiei legate de aspectul-cheie (sau aspectul-cheie în sine) pentru care partea responsabilã respectivã este responsabilã; şi
- gradul de interes public care este asociat cu misiunea.
Dacã firma determinã faptul cã ameninţarea la adresa independenţei creatã de cãtre o astfel de relaţie cu o anumitã parte responsabilã ar fi în mod cert nesemnificativã s-ar putea sã nu fie necesarã aplicarea tuturor prevederilor acestei secţiuni acelei pãrţi responsabile.
290.21 Ameninţãrile şi mãsurile de protecţie identificate în aceastã secţiune sunt în general discutate în contextul intereselor sau relaţiilor dintre firmã, firmele din reţea, membrii echipei de certificare şi clientul certificãrii. În cazul unui client de audit al situaţiilor financiare care este o entitate cotatã, firma şi orice firmã din reţea sunt solicitate sã analizeze interesele şi relaţiile care implicã entitãţile afiliate clientului. În mod ideal, aceste entitãţi şi interesele şi relaţiile trebuie sã fie identificate înainte. Pentru toţi ceilalţi clienţi de certificare, atunci când echipa de certificare are motive sã creadã cã o entitate legatã a unui astfel de client de certificare este relevantã pentru evaluarea independenţei firmei clientului, echipa de certificare trebuie sã analizeze acea entitate legatã atunci când evalueazã independenţa şi când aplicã mãsurile de protecţie corespunzãtoare.
290.22 Evaluarea ameninţãrilor la adresa independenţei şi activitãţile ulterioare trebuie sã fie susţinute de probele obţinute înainte de acceptarea misiunii şi în timpul desfãşurãrii acesteia. Obligaţia de a face o astfel de evaluare şi de a întreprinde acţiuni apare atunci când o firmã, o firmã din reţea sau un membru al echipei de certificare cunoaşte sau ar putea în mod rezonabil sã cunoascã circumstanţele sau relaţiile care ar putea compromite independenţa. Ar putea exista ocazii în care firma, firma din reţea sau o persoanã încalcã neintenţionat prevederile acestei secţiuni. Dacã apare o astfel de încãlcare, aceasta nu compromite în general independenţa cu privire la un client de certificare, cu condiţia ca firma sã aibã implementate politici şi proceduri adecvate de control al calitãţii pentru promovarea independenţei şi, odatã descoperitã, încãlcarea sã fie corectatã prompt şi sã fie aplicate mãsurile de protecţie necesare.
290.23 În aceastã secţiune se fac referiri la ameninţãrile importante şi la cele clar nesemnificative pentru evaluarea independenţei. La analizarea semnificaţiei unei anumite probleme, trebuie sã fie luaţi în considerare atât factorii calitativi, cât şi cei cantitativi. O problemã trebuie sã fie consideratã ca fiind în mod clar nesemnificativã numai dacã se ajunge la concluzia cã este atât comunã, cât şi lipsitã de consecinţe.
290.24 Obiectivul acestei secţiuni este acela de a asista firmele şi membrii echipelor de certificare pentru:
- identificarea ameninţãrilor la adresa independenţei;
- a evalua dacã aceste ameninţãri sunt în mod clar nesemnificative; şi
- în cazurile în care ameninţãrile nu sunt în mod clar nesemnificative, identificarea şi aplicarea mãsurilor de protecţie adecvate pentru eliminarea sau reducerea ameninţãrilor la un nivel acceptabil.
Trebuie sã se acorde întotdeauna atenţie concluziei de inacceptabilitate la care a ajuns un terţ informat şi rezonabil, care cunoaşte toate informaţiile relevante. În situaţiile în care nu sunt disponibile mãsuri de protecţie pentru reducerea ameninţãrilor la un nivel acceptabil, singurele acţiuni posibile sunt acelea de a elimina activitãţile sau interesele care genereazã ameninţarea sau refuzul de a accepta sau continua misiunea de certificare.
290.25 Aceastã secţiune se încheie cu o anexã care cuprinde câteva exemple privind modul în care aceastã abordare conceptualã a independenţei trebuie sã se aplice circumstanţelor şi relaţiilor specifice. Exemplele prezintã ameninţãri la adresa independenţei, care pot fi generate de circumstanţe şi relaţii specifice. Raţionamentul profesional este utilizat pentru determinarea mãsurilor de protecţie adecvate pentru eliminarea ameninţãrilor la adresa independenţei sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil. În unele exemple, ameninţãrile la adresa independenţei sunt atât de semnificative încât singurele acţiuni posibile sunt acelea de a elimina activitãţile sau interesele care pot genera ameninţarea sau de a refuza acceptarea sau continuarea misiunii de certificare. În alte exemple ameninţarea poate fi eliminatã sau redusã la un nivel acceptabil prin aplicarea mãsurilor de protecţie. Nu se intenţioneazã ca exemplele sã fie exhaustive.
290.26 Unele exemple din anexa la aceastã secţiune indicã modul în care se aplicã cadrul într-o misiune de audit al situaţiilor financiare pentru o entitate cotatã. Atunci când o organizaţie membrã decide sã nu facã diferenţa între entitãţile cotate şi alte entitãţi, exemplele care sunt legate de misiunile de audit al situaţiilor financiare pentru entitãţile cotate ar trebui sã fie luate în considerare pentru aplicarea asupra tuturor misiunilor de audit al situaţiilor financiare.
290.27 Atunci când se identificã ameninţãrile care nu sunt în mod clar nesemnificative, iar firma decide sã accepte sau sã continue misiunea de certificare, decizia trebuie sã fie documentatã. Documentaţia trebuie sã includã o descriere a ameninţãrilor identificate şi a mãsurilor de protecţie aplicate pentru eliminarea sau reducerea ameninţãrilor la un nivel acceptabil.
290.28 Evaluarea importanţei oricãror ameninţãri la adresa independenţei şi a mãsurilor de protecţie necesare pentru reducerea ameninţãrilor la un nivel acceptabil ia în considerare interesul public. Unele entitãţi pot fi de interes public deoarece, ca urmare a activitãţilor lor, a dimensiunii lor sau a statutului lor corporativ, au o mai mare varietate de acţionari. Exemplele de astfel de entitãţi pot include companiile cotate, instituţiile de credit, companiile de asigurãri şi fondurile de pensii. Din cauza puternicului interes public în situaţiile financiare ale entitãţilor cotate, unele paragrafe din aceastã secţiune trateazã probleme suplimentare care sunt relevante pentru auditul situaţiilor financiare ale entitãţilor cotate. Trebuie sã se acorde atenţie aplicãrii cadrului general în legãturã cu auditul situaţiilor financiare ale entitãţilor cotate faţã de alţi clienţi de audit al situaţiilor financiare care ar putea fi importante pentru interesul public.
290.29 Comitetele de audit au un rol important în guvernarea corporativã atunci când sunt independente în raport cu conducerea clientului şi pot asista Consiliul director în ajungerea la concluzia cã o firmã este independentã în îndeplinirea rolului sãu de audit. Ar trebui sã existe o comunicare permanentã între firmã şi comitetul de audit (sau alt organism de guvernare, dacã nu existã un comitet de audit) al entitãţilor cotate cu privire la relaţii şi alte probleme care ar putea, în opinia firmei, sã ameninţe independenţa.
290.30 Firmele trebuie sã îşi stabileascã politici şi proceduri legate de comunicãrile privind independenţa cu comitetele de audit sau cu alte persoane însãrcinate cu guvernarea clientului. În cazul auditului situaţiilor financiare ale entitãţilor cotate, firma trebuie sã comunice oral şi în scris, cel puţin anual, toate relaţiile şi alte probleme dintre firmã, firmele din reţea şi clientul de audit al situaţiilor financiare pe care raţionamentul profesional al firmei le poate considera cã afecteazã independenţa. Problemele care vor fi comunicate variazã în funcţie de circumstanţã şi trebuie sã fie stabilite de cãtre firmã, dar în general trebuie sã trateze aspectele importante identificate în aceastã secţiune.
290.31 Membrii echipei de certificare şi firma trebuie sã fie independenţi de clientul de certificare în timpul perioadei misiunii de certificare. Perioada misiunii începe atunci când echipa de certificare începe sã presteze servicii de certificare şi se terminã odatã cu publicarea raportului de certificare, cu excepţia cazului în care misiunea de certificare are o naturã recurentã. Dacã misiunea de certificare se preconizeazã a se repeta, perioada misiunii de certificare se terminã cu notificarea de cãtre oricare dintre pãrţi a terminãrii relaţiei profesionale sau a publicãrii raportului de certificare, oricare are loc mai târziu.
290.32 În cazul misiunii de audit al situaţiilor financiare, perioada misiunii include perioada acoperitã de situaţiile financiare raportate de cãtre firmã. Atunci când o entitate devine un client de audit al situaţiilor financiare în timpul sau dupã perioada acoperitã de situaţiile financiare pe care le va raporta firma, firma va analiza dacã pot fi generate ameninţãri asupra independenţei de cãtre:
- relaţiile financiare sau de afaceri cu clientul de audit în timpul sau dupã perioada acoperitã de situaţiile financiare, dar înainte de acceptarea misiunii de audit al situaţiilor financiare; sau
- serviciile anterioare prestate cãtre clientul de audit.
În mod similar, în cazul unei misiuni de certificare care nu este o misiune de audit al situaţiilor financiare, firma trebuie sã analizeze dacã relaţiile financiare sau de afaceri sau serviciile anterioare pot genera ameninţãri la adresa independenţei.
290.33 Dacã se presteazã un alt serviciu în afara celui de certificare pentru clientul de audit al situaţiilor financiare în timpul sau dupã perioada acoperitã de situaţiile financiare, dar înainte de începerea serviciilor profesionale legate de auditul situaţiilor financiare, iar serviciul va fi interzis în timpul perioadei misiunii de audit, trebuie sã se analizeze ameninţãrile la adresa independenţei, dacã existã, care sã rezulte din serviciul respectiv. Dacã ameninţarea nu este în mod clar nesemnificativã, mãsurile de protecţie trebuie sã fie analizate şi aplicate ca fiind necesare pentru reducerea ameninţãrii la un nivel acceptabil. Astfel de mãsuri de protecţie pot include:
- discutarea problemelor de independenţã legate de prestarea de alte servicii în afarã de cele de certificare cu cei însãrcinaţi cu guvernarea clientului, cum ar fi comitetul de audit;
- obţinerea recunoaşterii clientului asupra responsabilitãţii pentru rezultatele altor servicii în afara celor de certificare;
- interzicerea personalului care a prestat alte servicii în afara celor de certificare de a participa la misiunea de audit al situaţiilor financiare; şi
- angajarea unei alte firme pentru revizuirea rezultatelor altor servicii în afara celor de certificare sau angajarea unei alte firme pentru a presta din nou alte servicii în afara celor de certificare, în mãsura necesarã pentru a-i da posibilitatea de a-şi asuma responsabilitatea acelui serviciu.
290.34 Un alt serviciu decât cel de certificare prestat pentru un client de audit necotat pentru situaţiile financiare nu va prejudicia independenţa firmei atunci când clientul devine o entitate cotatã, cu condiţia ca:
a) alt serviciu în afara celui de certificare prestat anterior sã fie permis conform acestei secţiuni pentru clienţii necotaţi de audit al situaţiilor financiare;
b) serviciul va fi încheiat într-o perioadã rezonabilã de timp în care clientul devine o entitate cotatã, dacã este permis conform acestei secţiuni pentru clienţii de audit al situaţiilor financiare care sunt entitãţi cotate; şi
c) firma a implementat mãsuri de protecţie adecvate pentru eliminarea ameninţãrilor la adresa independenţei care sunt generate de serviciile anterioare sau pentru reducerea acestora pânã la un nivel acceptabil.

ANEXĂ
-----
la secţiunea 290
----------------

EXEMPLE
privind modul de abordare conceptualã a independenţei în circumstanţe specifice

Introducere
290.100 Urmãtoarele exemple descriu circumstanţele specifice şi relaţiile care pot genera ameninţãri la adresa independenţei. Exemplele descriu potenţialele ameninţãri generate şi mãsurile de protecţie adecvate pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil în fiecare circumstanţã. Exemplele nu sunt exhaustive. În practicã, firma, firmele în reţea şi membrii echipei de certificare vor fi solicitaţi sã stabileascã implicaţiile unor circumstanţe şi relaţii similare, dar diferite, şi sã determine dacã pot fi aplicate mãsuri de protecţie, incluzând mãsurile de protecţie din paragrafele 200.12-200.15, pentru a rãspunde în mod satisfãcãtor ameninţãrilor la adresa independenţei.
290.101 Unele exemple trateazã clienţii de audit în timp ce altele trateazã clienţii certificãrii care nu sunt clienţi de audit al situaţiilor financiare. Exemplele ilustreazã cum trebuie sã fie aplicate mãsurile de protecţie pentru a îndeplini cerinţele pentru membrii echipei de certificare, pentru firma şi firmele în reţea, pentru ca acestea sã fie independente faţã de un client de audit al situaţiilor financiare şi pentru ca membrii echipei de certificare şi firma sã fie independenţi faţã de un client al certificãrii care nu este un client de audit al situaţiilor financiare. Exemplele nu includ rapoartele de certificare pentru un client al certificãrii de nonaudit, a cãror utilizare este restricţionatã în mod expres de cãtre utilizatori identificaţi. În cazul unor astfel de misiuni, membrii echipei de certificare, rudele de gradul I şi afinii acestora trebuie sã fie independenţi faţã de clientul certificãrii. Mai mult, firma nu trebuie sã deţinã un interes financiar important, direct sau indirect, în clientul certificãrii.
290.102 Exemplele ilustreazã cum se aplicã cadrul general pentru clienţii de audit al situaţiilor financiare şi pentru alţi clienţi de certificare. Exemplele trebuie sã fie citite în coroborare cu paragraful 290.13 care explicã faptul cã, în majoritatea misiunilor de certificare, existã o parte responsabilã care cuprinde şi clientul de certificare. Totuşi, în unele misiuni de certificare existã douã pãrţi responsabile. În astfel de circumstanţe, trebuie sã se ia în considerare ameninţãrile despre care firma are motive sã creadã cã pot fi create de interesele şi relaţiile dintre un membru al echipei de certificare, firma, o firmã din reţea şi partea responsabilã cu problema respectivã.
290.103 Interpretarea paragrafului 2005-01 din aceastã anexã oferã îndrumãri suplimentare privind aplicarea cerinţelor legate de independenţã cuprinse în aceastã secţiune pentru misiunile de certificare care nu reprezintã misiuni de audit al situaţiilor financiare.
Interese financiare
290.104 Un interes financiar într-un client al certificãrii poate genera o ameninţare de interes propriu. În evaluarea importanţei ameninţãrii şi a mãsurilor de protecţie adecvate, care urmeazã sã fie aplicate pentru a elimina ameninţarea sau pentru a o reduce pânã la un nivel acceptabil, este necesar sã se examineze natura interesului financiar. Aceasta include o evaluare a rolului persoanei care deţine interesul financiar, importanţa interesului financiar şi tipul acestuia (direct sau indirect).
290.105 Atunci când se evalueazã tipul interesului financiar, trebuie sã se ia în considerare faptul cã interesele financiare pot varia de la interese în care persoana nu are niciun control asupra vehiculului investiţiei sau a interesului financiar deţinut (de exemplu, un fond mutual, un fond închis de investiţii sau un vehicul intermediar similar) pânã la acelea în care persoana deţine controlul asupra interesului financiar (de exemplu, ca administrator) sau este capabil sã influenţeze deciziile privind investiţia. Atunci când se evalueazã importanţa oricãrei ameninţãri la adresa independenţei, este important sã se ia în considerare gradul de control sau influenţa care poate fi exercitatã asupra intermediarului, a interesului financiar deţinut sau a unei strategii de investiţie. Atunci când existã control, interesul financiar trebuie considerat ca fiind direct. Invers, atunci când deţinãtorul interesului financiar nu are nicio capacitate de a exercita un astfel de control, interesul financiar trebuie considerat ca fiind indirect.
Prevederi aplicabile tuturor clienţilor certificãrii
290.106 Dacã un membru al echipei de certificare sau rudã de gradul I deţine un interes financiar direct sau un interes financiar indirect important în clientul certificãrii, ameninţarea de interes propriu generatã va fi atât de importantã încât singurele mãsuri de protecţie disponibile pentru a elimina ameninţarea sau pentru a o reduce la un nivel acceptabil ar fi:
- sã se cedeze interesul financiar direct înainte ca persoana sã devinã membru al echipei de certificare;
- sã se cedeze în totalitate interesul financiar indirect sau sã se cedeze o valoare suficientã din acesta, astfel încât interesul rãmas sã nu mai fie important înainte ca persoana sã devinã membru al echipei de certificare; sau
- sã se elimine membrul echipei de certificare din misiunea de certificare.
290.107 Dacã un membru al echipei de certificare sau o rudã de gradul I a acestuia primeşte, de exemplu sub forma unei moşteniri, a unui cadou sau ca rezultat al unei fuziuni un interes financiar direct sau indirect important în clientul certificãrii, se va genera o ameninţare de interes propriu. Urmãtoarele mãsuri de protecţie trebuie aplicate pentru a elimina ameninţarea sau pentru a o reduce pânã la un nivel acceptabil:
- sã se cedeze interesul financiar la data convenabilã cea mai apropiatã; sau
- sã se elimine membrul echipei de certificare din misiunea de certificare.
Pe parcursul perioadei dinaintea cedãrii interesului financiar sau a eliminãrii individului din echipa de certificare trebuie sã se ia în considerare, dacã sunt necesare, mãsuri de protecţie suplimentare în scopul reducerii ameninţãrii pânã la un nivel acceptabil. Astfel de mãsuri de protecţie ar putea include:
- discutarea problemei cu cei însãrcinaţi cu guvernarea, cum ar fi comitetul de audit; sau
- implicarea unui profesionist contabil suplimentar pentru a revizui munca realizatã sau pentru a acorda consultanţã, dupã cum este necesar.
290.108 Atunci când un membru al echipei de certificare cunoaşte faptul cã un afin deţine un interes financiar direct sau indirect important în clientul certificãrii, poate apãrea o ameninţare de interes propriu. În evaluarea importanţei oricãrei ameninţãri, trebuie sã se ia în considerare natura relaţiei dintre membrul echipei de certificare şi afin precum şi importanţa interesului financiar. Odatã ce a fost evaluatã importanţa ameninţãrii, trebuie luate în considerare şi aplicate mãsuri de protecţie, dupã cum este necesar. Astfel de mãsuri de protecţie ar putea include:
- afinul va ceda întregul interes financiar sau o parte suficientã din acesta la data convenabilã cea mai apropiatã;
- discutarea problemei cu cei însãrcinaţi cu guvernarea, cum ar fi comitetul de audit;
- implicarea unui profesionist contabil suplimentar, care nu a luat parte la misiunea de certificare, pentru a revizui munca efectuatã de cãtre membrul echipei de certificare al cãrui afin este implicat sau pentru a acorda consultanţã, dupã cum este necesar; sau
- îndepãrtarea persoanei respective din misiunea de certificare.
290.109 Atunci când o firmã sau un membru al echipei de certificare deţine un interes financiar direct sau indirect important în clientul de certificare ca administrator poate apãrea o ameninţare de interes propriu prin posibila influenţã a administratorului asupra clientului de certificare. În consecinţã, un astfel de interes trebuie sã fie deţinut numai atunci când:
- membrul echipei de certificare, o rudã de gradul I şi firma nu sunt beneficiari ai depozitului;
- interesul deţinut de cãtre fond în clientul de certificare nu este important pentru fond;
- fondul nu poate exercita o influenţã semnificativã asupra clientului de certificare; şi
- membrul echipei de certificare sau firma nu are o influenţã semnificativã asupra niciunei decizii cu privire la investiţii ce implicã un interes financiar în clientul de certificare.
290.110 Este necesar sã se analizeze dacã o ameninţare de interes propriu poate fi generatã de cãtre interesele financiare ale persoanelor din afara echipei de certificare, ale rudelor de gradul I şi ale afinilor acestora. Astfel de persoane ar include:
- parteneri şi rudele lor de gradul I, care nu sunt membri ai echipei de certificare;
- parteneri şi angajaţi din conducere, care furnizeazã clientului certificãrii servicii de noncertificare; şi
- persoane care au o relaţie personalã apropiatã cu un membru al echipei de certificare.
Dacã interesele deţinute de cãtre astfel de persoane pot genera o ameninţare de interes propriu va depinde de factori, precum:
- structura organizatoricã, operaţionalã şi de raportare a firmei; şi
- natura relaţiei dintre persoana respectivã şi membrul echipei de
certificare.
Trebuie evaluatã importanţa ameninţãrii şi, dacã ameninţarea nu este nesemnificativã în mod clar, trebuie luate în considerare şi aplicate mãsuri de protecţie aşa cum este necesar pentru a reduce ameninţarea pânã la un nivel acceptabil. Astfel de mãsuri de protecţie ar putea include:
- atunci când este cazul, politici în scopul limitãrii posesiei unor astfel de interese;
- discutarea problemei cu cei însãrcinaţi cu guvernarea, cum ar fi comitetul de audit; sau
- implicarea unui profesionist contabil suplimentar care nu a luat parte la misiunea de certificare, pentru a revizui munca efectuatã sau pentru a acorda consultanţã, dupã cum este necesar.
290.111 O încãlcare neintenţionatã a prevederilor acestei secţiuni, care se referã la un interes financiar într-un client al certificãrii, nu ar afecta independenţa firmei, a firmei din reţea sau a unui membru al echipei de certificare atunci când:
- firma şi firma din reţea au stabilit politici şi proceduri care cer tuturor profesioniştilor sã raporteze prompt firmei orice încãlcare ce derivã din cumpãrarea, moştenirea sau altã achiziţionare a unui interes financiar în clientul certificãrii;
- firma şi firma din reţea notificã prompt profesionistului cã trebuie sã se cedeze interesul financiar; şi
- cedarea are loc la cea mai apropiatã datã practicã dupã identificarea chestiunii sau profesionistul este îndepãrtat din echipa de certificare.
290.112 Atunci când a avut loc o încãlcare neintenţionatã a acestei secţiuni privitoare la un interes financiar într-un client al certificãrii, firma trebuie sã analizeze dacã trebuie aplicate mãsuri de protecţie. Asemenea mãsuri de protecţie ar putea include:
- implicarea unui profesionist contabil suplimentar care nu a luat parte la misiunea de certificare pentru a revizui munca efectuatã de cãtre membrul echipei de certificare; sau
- excluderea individului din orice proces important de luare a deciziilor privind misiunea de certificare.
Prevederi aplicabile clienţilor de audit al situaţiilor financiare
290.113 Dacã o firmã sau o firmã din reţea are un interes financiar direct într-un client de audit al situaţiilor financiare ale firmei, ameninţarea de interes propriu generatã ar fi atât de semnificativã încât nicio mãsurã de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. În consecinţã, renunţarea la interesul financiar ar fi singura mãsurã adecvatã pentru a permite firmei realizarea misiunii.
290.114 Dacã o firmã sau o firmã din reţea are un interes financiar semnificativ indirect într-un client de audit al firmei pentru situaţiile financiare ale acestuia, se genereazã, de asemenea, o ameninţare privind prelevanţa interesului propriu. Singurele acţiuni adecvate pentru a permite firmei sã realizeze misiunea ar fi ca firma sau firma din reţea fie sã renunţe la interesul indirect în totalitate, fie sã renunţe la un procent suficient din acesta, astfel încât interesul rãmas sã nu mai fie important.
290.115 Dacã o firmã sau o firmã din reţea are un interes financiar semnificativ într-o entitate care deţine un interes de control într-un client de audit al situaţiilor financiare, ameninţarea de interes propriu generatã ar fi atât de semnificativã încât nicio mãsurã de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. Singurele acţiuni adecvate pentru a permite firmei sã realizeze misiunea ar fi ca firma sau firma din reţea fie sã renunţe la interesul financiar în totalitate, fie sã renunţe la un procent suficient de mare din acesta, astfel încât interesul rãmas sã nu mai fie important.
290.116 Dacã planul de pensii al unei firme sau al unei firme din reţea are un interes financiar într-un client de audit al situaţiilor financiare, poate apãrea o ameninţare de interes propriu. Prin urmare, trebuie evaluatã semnificaţia oricãrei astfel de ameninţãri generate şi, dacã ameninţarea nu este nesemnificativã în mod clar, trebuie luate în considerare şi aplicate mãsuri de protecţie, dupã cum este necesar, pentru a elimina ameninţarea sau pentru a o reduce la un nivel acceptabil.
290.117 Dacã alţi parteneri, inclusiv partenerii care nu realizeazã misiuni de certificare, sau rudele lor de gradul I deţin, în biroul în care partenerul misiunii presteazã servicii legate de auditul situaţiilor financiare, un interes financiar direct sau un interes financiar indirect important în acel client de audit, ameninţarea generatã de interesul propriu ar putea fi atât de semnificativã încât nicio mãsurã de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. Prin urmare, astfel de parteneri sau rudele lor de gradul I nu trebuie sã deţinã niciun interes financiar într-un astfel de client de audit.
290.118 Biroul în care partenerul misiunii desfãşoarã auditul situaţiilor financiare nu este, în mod necesar, biroul în care acel partener este numit. Prin urmare, atunci când partenerul misiunii este localizat într-un birou diferit de cel al celorlalţi membri ai echipei de certificare trebuie sã se determine raţional în care birou practicã partenerul activitãţi legate de respectivul audit.
290.119 Dacã alţi parteneri şi angajaţi din conducere care furnizeazã clientului de audit alte servicii în afara celor de certificare, cu excepţia celor a cãror implicare este în mod clar lipsitã de importanţã sau a rudelor de gradul I, deţin un interes financiar direct sau un interes financiar important indirect în clientul de audit, ameninţarea generatã de interesul propriu ar fi atât de semnificativã încât nicio mãsurã de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. Prin urmare, astfel de angajaţi sau rudele lor de gradul I nu trebuie sã deţinã niciun interes financiar într-un astfel de client de audit.
290.120 Un interes financiar într-un client de audit care este deţinut de o rudã de gradul I a: a) unui partener localizat în biroul în care partenerul misiunii desfãşoarã auditul; sau b) unui partener sau angajat din conducere care furnizeazã clientului de audit alte servicii în afara celor de certificare nu este considerat cã genereazã o ameninţare inacceptabilã dacã este primit ca rezultat al drepturilor lor de angajare (de exemplu, dreptul la pensie sau dreptul la opţiuni pe acţiuni) şi, acolo unde este necesar, se aplicã mãsuri de protecţie corespunzãtoare pentru a reduce orice ameninţare la adresa independenţei la un nivel acceptabil.
290.121 Poate fi generatã o ameninţare de interes propriu dacã firma sau firma din reţea ori un membru al echipei de certificare are un interes într-o entitate şi un client de audit al situaţiilor financiare sau un director, ofiţer ori un deţinãtor care îl controleazã, deţine, de asemenea, o investiţie în acea entitate. Independenţa nu este compromisã în ceea ce priveşte clientul de audit dacã respectivele interese ale firmei, firmei din reţea sau ale membrului echipei de certificare şi ale clientului de audit sau directorului, ofiţerului sau deţinãtorului controlului sunt lipsite de importanţã, iar clientul de audit nu poate exercita o influenţã semnificativã asupra entitãţii. Dacã un interes este semnificativ fie pentru firmã, fie pentru firma din reţea sau pentru clientul de audit, iar clientul de audit poate exercita o influenţã semnificativã asupra entitãţii, nu este disponibilã nicio mãsurã de protecţie pentru a reduce ameninţarea la un nivel acceptabil, iar firma sau firma din reţea fie trebuie sã cedeze interesul respectiv, fie sã refuze misiunea de audit. Orice membru al echipei de certificare, care deţine un astfel de interes semnificativ, trebuie:
- sã cedeze interesul;
- sã cedeze o parte suficientã din interes, astfel încât interesul rãmas sã nu mai fie semnificativ;
- sã se retragã din audit.
Prevederi aplicabile clienţilor certificãrii de nonaudit al situaţiilor financiare
290.122 Dacã o firmã deţine un interes financiar direct într-un client de certificare care nu este un client de audit, ameninţarea generatã de interesul propriu ar fi atât de semnificativã încât nicio mãsurã de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. În consecinţã, cedarea interesului financiar ar fi singura acţiune adecvatã care ar permite firmei sã realizeze misiunea.
290.123 Dacã o firmã deţine un interes financiar material indirect într-un client al certificãrii care nu este un client de audit al situaţiilor financiare, se genereazã, de asemenea, o ameninţare de interes propriu. Singura acţiune adecvatã care sã permitã firmei sã realizeze misiunea ar fi fie ca firma sã cedeze interesul indirect în totalitate, fie sã cedeze un procent suficient din acesta, astfel încât interesul rãmas sã nu mai fie important.
290.124 Dacã o firmã deţine un interes financiar important într-o entitate care are un interes de control într-un client al certificãrii care nu este un client de audit al situaţiilor financiare, ameninţarea generatã de interesul propriu ar fi atât de semnificativã încât nicio mãsurã de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. Singura acţiune adecvatã pentru a permite firmei sã realizeze misiunea ar fi fie ca firma sã cedeze interesul financiar în totalitate, fie sã cedeze un procent suficient din acesta, astfel încât interesul rãmas sã nu mai fie important.
Împrumuturi şi garanţii
290.125 Un împrumut de la sau o garanţie pentru un împrumut luatã de un client al certificãrii care este o bancã sau o instituţie similarã nu ar genera o ameninţare la adresa independenţei, cu condiţia ca împrumutul sau garanţia sã fie fãcut (fãcutã) pe baza unor proceduri, condiţii şi cerinţe normale de împrumut şi ca împrumutul sã fie lipsit de importanţã atât pentru firmã, cât şi pentru clientul certificãrii. Dacã împrumutul este important pentru clientul certificãrii sau pentru firmã, poate fi posibil ca, prin intermediul aplicãrii unor mãsuri de protecţie, sã se reducã ameninţarea generatã de interesul propriu pânã la un nivel acceptabil. Astfel de mãsuri de protecţie ar putea include implicarea unui profesionist contabil suplimentar din afara firmei sau a firmei din reţea, pentru a revizui munca efectuatã.
290.126 Un împrumut sau o garanţie acordat(acordatã) de un client al certificãrii, care este o bancã sau o instituţie similarã, unui membru al echipei de certificare sau unei rude de gradul I a acestuia nu ar genera o ameninţare la adresa independenţei, cu condiţia ca împrumutul sã fie fãcut pe baza unor proceduri, condiţii şi cerinţe normale de împrumut. Exemplele de astfel de împrumuturi includ ipotecile pe casã, soldurile bancare debitoare, împrumuturile pentru maşini şi soldul cãrţilor de credit.
290.127 În mod similar, depozitele fãcute sau conturile de brokeraj ale unei firme sau ale unui membru al echipei de certificare cu un client al certificãrii care este o bancã, un broker ori o instituţie similarã nu ar genera o ameninţare la adresa independentã, cu condiţia ca depozitul sau contul sã fie deţinut în condiţii comerciale normale.
290.128 Dacã firma sau un membru al echipei de certificare acordã un împrumut unui client al certificãrii care nu este o bancã sau o instituţie similarã ori garanteazã împrumutul unui astfel de client al certificãrii, ameninţarea generatã de interesul propriu ar fi atât de semnificativã încât nicio mãsurã de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la un nivel acceptabil decât dacã împrumutul sau garanţia este lipsitã de importanţã atât pentru firmã sau pentru membrul echipei de certificare, cât şi pentru clientul certificãrii.
290.129 În mod similar, dacã firma sau un membru al echipei de certificare acceptã un împrumut de la sau are un împrumut garantat de un client al certificãrii care nu este o bancã ori o instituţie similarã, ameninţarea generatã de interesul propriu ar fi atât de semnificativã încât nicio mãsurã de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la un nivel acceptabil decât dacã împrumutul sau garanţia este lipsitã de importanţã atât pentru firmã sau membrul echipei de certificare, cât şi pentru clientul certificãrii.
290.130 Exemplele din paragrafele 290.125-290.129 se referã la împrumuturi şi garanţii între firmã şi clientul certificãrii. În cazul unei misiuni de audit al situaţiilor financiare, prevederile trebuie aplicate firmei, tuturor firmelor din reţea şi clientului de audit.
Relaţii strânse de afaceri cu clienţii certificãrii
290.131 O relaţie strânsã de afaceri între o firmã sau un membru al echipei de certificare şi clientul certificãrii ori conducerea acestuia sau între firmã, o firmã din reţea şi un client de audit al situaţiilor financiare va implica un interes comercial sau un interes financiar comun şi poate duce la ameninţãri generate de interesul propriu şi intimidare. Exemple de astfel de relaţii sunt urmãtoarele:
- deţinerea unui interes material financiar într-o asociere în participaţie cu un client al certificãrii sau cu un deţinãtor de control, director, ofiţer ori o altã persoanã care exercitã funcţii de conducere pentru acel client;
- aranjamente pentru a combina unul sau mai multe servicii ori produse ale firmei cu unul sau mai multe servicii ori produse ale clientului certificãrii şi pentru a comercializa pachetul cu referire la ambele pãrţi; şi
- aranjamente privind distribuţia sau comercializarea în conformitate cu care firma acţioneazã ca distribuitor ori comerciant al produselor ori serviciilor clientului certificãrii sau clientul certificãrii acţioneazã ca distribuitor ori comerciant al produselor sau serviciilor firmei.
În cazul unui client de audit al situaţiilor financiare, cu excepţia cazului în care interesul financiar nu este important, iar relaţia este în mod clar nesemnificativã pentru firmã, pentru firma din reţea şi pentru clientul de audit, nicio mãsurã de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. În cazul unui client al certificãrii care nu este un client de audit al situaţiilor financiare, dacã interesul financiar nu este lipsit de importanţã, iar relaţia nu este în mod clar nesemnificativã pentru firmã şi pentru clientul certificãrii, nicio mãsurã de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. În consecinţã, în toate aceste circumstanţe, singurele soluţii posibile sunt:
- încheierea relaţiei de afaceri;
- reducerea complexitãţii relaţiei, astfel încât interesul financiar sã fie lipsit de importanţã, iar relaţia sã fie în mod clar nesemnificativã; sau
- refuzarea misiunii de certificare.
Exceptând situaţia în care orice astfel de interes financiar este nesemnificativ, iar relaţia este în mod clar nesemnificativã pentru membrul echipei de certificare, singura mãsurã de protecţie adecvatã ar fi eliminarea persoanei din echipa de certificare.
290.132 În cazul unui client de audit al situaţiilor financiare, relaţiile de afaceri care implicã un interes deţinut de cãtre firmã, de firma din reţea sau de un membru al echipei de certificare sau rudele lor de gradul I într-o entitate afiliatã, atunci când clientul de audit sau un director ori ofiţer al clientului de audit sau orice grup al acestuia deţine, de asemenea, un interes în acea entitate, nu genereazã ameninţãri la adresa independenţei, cu condiţia ca:
- relaţia sã fie în mod clar nesemnificativã pentru firmã, firma din reţea şi clientul de audit;
- interesul deţinut sã fie lipsit de importanţã pentru investitor sau grupul de investitori; şi
- interesul sã nu îi acorde investitorului sau grupului de investitori capacitatea de a controla entitatea afiliatã.
290.133 Achiziţionarea de bunuri şi servicii de la un client al certificãrii de cãtre firmã (sau de la un client de audit al situaţiilor financiare de cãtre o firmã din reţea) sau de un membru al echipei de certificare nu ar genera, în general, o ameninţare la adresa independenţei, cu condiţia ca tranzacţia sã se încadreze în cursul normal al afacerii şi sã se desfãşoare în condiţii obiective. Cu toate acestea, astfel de tranzacţii pot fi de o asemenea naturã sau magnitudine încât sã genereze o ameninţare de interes propriu. Dacã ameninţarea generatã nu este în mod clar nesemnificativã, trebuie luate în considerare şi aplicate mãsuri de protecţie, dupã cum este necesar, pentru a reduce ameninţarea pânã la un nivel acceptabil. Asemenea mãsuri de protecţie ar putea include:
- eliminarea sau reducerea magnitudinii tranzacţiei;
- îndepãrtarea individului din echipa de certificare; sau
- discutarea acestui aspect cu cei însãrcinaţi cu guvernarea, cum ar fi comitetul de audit.
Relaţii familiale şi personale
290.134 Relaţiile familiale şi personale dintre un membru al echipei de certificare şi un director, un ofiţer sau anumiţi angajaţi, în funcţie de rolul acestora, ale clientului certificãrii pot duce la ameninţãri generate de interesul propriu, familiaritate sau intimidare. Nu este posibil sã se descrie în detaliu importanţa ameninţãrilor pe care le pot genera astfel de relaţii. Importanţa va depinde de un numãr de factori, inclusiv de responsabilitãţile individului referitoare la misiunea de certificare, de gradul de apropiere a relaţiei şi rolul membrului familiei sau al altei persoane în cadrul companiei clientului certificãrii. În consecinţã, existã un spectru larg de circumstanţe care trebuie evaluate şi de mãsuri de protecţie care trebuie aplicate pentru a reduce ameninţarea pânã la un nivel acceptabil.
290.135 Atunci când o rudã de gradul I a unui membru al echipei de certificare ocupã funcţia de director, ofiţer sau este angajat al clientului certificãrii şi se aflã în poziţia de a exercita o influenţã directã şi semnificativã asupra subiectului în cauzã al misiunii de certificare sau a fost într-o astfel de poziţie în orice perioadã acoperitã de misiune, ameninţãrile la adresa independenţei pot fi reduse la un nivel acceptabil numai prin îndepãrtarea individului din echipa de certificare. Gradul de apropiere al relaţiei este de asemenea naturã încât nicio altã mãsurã de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la adresa independenţei pânã la un nivel acceptabil. Dacã nu se utilizeazã aplicarea acestei mãsuri de protecţie, singura soluţie este retragerea din misiunea de certificare. De exemplu, în cazul auditãrii unor situaţii financiare, dacã soţia/soţul unui membru al echipei de certificare este angajatã/angajat într-o poziţie prin care exercitã o influenţã directã şi semnificativã asupra pregãtirii rapoartelor contabile sau situaţiilor financiare ale clientului de audit, ameninţarea la adresa independenţei ar putea fi redusã la un nivel acceptabil numai prin îndepãrtarea persoanei respective din echipa de certificare.
290.136 Atunci când o rudã de gradul I a unui membru al echipei de certificare este angajatã într-un post de unde poate exercita o influenţã directã şi semnificativã asupra subiectului în cauzã al misiunii de certificare, pot apãrea ameninţãri la adresa independenţei. Importanţa ameninţãrilor va depinde de factori precum:
- poziţia pe care o deţine ruda de gradul I în cadrul companiei-client; şi
- rolul profesionistului din echipa de certificare.
Importanţa ameninţãrii trebuie evaluatã şi, dacã ameninţarea nu este în mod clar nesemnificativã, trebuie luate în considerare şi aplicate mãsuri de protecţie, dupã caz, pentru a reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. Astfel de mãsuri de protecţie ar putea include:
- eliminarea persoanei din echipa de certificare;
- acolo unde este posibil, structurarea responsabilitãţilor echipei de certificare astfel încât profesionistul sã nu se confrunte cu probleme care intrã în responsabilitatea rudei de gradul I; sau
- politici şi proceduri pentru a împuternici personalul sã comunice conducerii firmei orice aspect legat de independenţã şi obiectivitate care l-ar putea preocupa.
290.137 Atunci când un afin al unui membru al echipei de certificare este director, ofiţer sau angajat al clientului de certificare într-un post de unde poate exercita o influenţã directã şi semnificativã asupra subiectului în cauzã al misiunii de certificare, pot apãrea ameninţãri la adresa independenţei. Importanţa ameninţãrilor va depinde de factori precum:
- poziţia pe care o deţine afinul în cadrul companiei clientului; şi
- rolul profesionistului din echipa de certificare.
Importanţa ameninţãrii trebuie evaluatã şi, dacã ameninţarea nu este în mod clar nesemnificativã, trebuie luate în considerare şi aplicate mãsuri de protecţie, dupã caz, pentru a reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. Astfel de mãsuri de protecţie ar putea include:
- eliminarea persoanei din echipa de certificare;
- acolo unde este posibil, structurarea responsabilitãţilor echipei de certificare, astfel încât profesionistul sã nu se confrunte cu probleme care intrã în responsabilitatea rudei de gradul I; sau
- politici şi proceduri pentru a împuternici personalul sã comunice conducerii firmei orice aspect legat de independenţã şi obiectivitate care l-ar putea preocupa.
290.138 În plus, ameninţãrile generate de interesul propriu, familiaritate sau intimidare pot apãrea atunci când o persoanã care nu este rudã de gradul I sau afin al echipei de certificare are o relaţie apropiatã cu membrul echipei de certificare şi ocupã funcţia de director, ofiţer sau este angajat al clientului certificãrii, aflându-se în poziţia de a exercita o influenţã directã şi semnificativã asupra subiectului în cauzã al misiunii de certificare. Prin urmare, membrii echipei de certificare sunt responsabili pentru identificarea oricãror astfel de persoane şi pentru consultarea în conformitate cu procedurile firmei. Evaluarea importanţei oricãrei ameninţãri generate şi a mãsurilor de protecţie adecvate în vederea eliminãrii ameninţãrii sau a reducerii acesteia la un nivel acceptabil va include aspecte cum ar fi gradul de apropiere al relaţiei şi rolul persoanei în cadrul companiei clientului certificãrii.
290.139 Este necesar sã se analizeze dacã ameninţãrile generate de interesul propriu, familiaritate sau intimidare pot apãrea în cazul unei relaţii personale sau de familie între un partener ori angajat al firmei care nu este un membru al echipei de certificare şi un director, un ofiţer ori un angajat al clientului certificãrii aflat în poziţia de a exercita o influenţã directã şi semnificativã asupra subiectului în cauzã al misiunii de certificare. Prin urmare, partenerii şi angajaţii firmei sunt responsabili pentru identificarea oricãror astfel de relaţii şi pentru consultarea în conformitate cu procedurile firmei. Evaluarea importanţei oricãrei ameninţãri generate şi a mãsurilor de protecţie adecvate în vederea eliminãrii ameninţãrii sau a reducerii acesteia pânã la un nivel acceptabil va include aspecte cum ar fi gradul de apropiere al relaţiei, interacţiunea profesionistului firmei cu echipa de certificare, poziţia deţinutã în cadrul firmei şi rolul persoanei în cadrul clientului certificãrii.
290.140 O încãlcare neintenţionatã a acestei secţiuni referitoare la relaţiile familiale şi personale nu ar afecta independenţa unei firme sau a unui membru al echipei de certificare atunci când:
- firma a stabilit politici şi proceduri care solicitã ca toţi profesioniştii sã raporteze prompt firmei orice încãlcãri ce rezultã din schimbãri în statutul de angajare a rudelor de gradul I sau a afinilor lor ori alte relaţii personale care genereazã ameninţãri la independenţã;
- fie responsabilitãţile echipei de certificare sunt restructurate astfel încât profesionistul sã nu fie confruntat cu aspecte care se aflã sub responsabilitatea persoanei cu care el sau ea este în relaţie de rudenie ori cu care are o relaţie personalã, fie, dacã acest lucru nu este posibil, firma îndepãrteazã prompt profesionistul din echipa de certificare;
- se acordã o atenţie suplimentarã revizuirii muncii profesionistului.
290.141 Atunci când a avut loc o încãlcare neintenţionatã a acestei secţiuni cu privire la relaţiile familiale şi personale, firma trebuie sã ia în considerare dacã trebuie aplicate mãsuri de protecţie. Astfel de mãsuri de protecţie ar putea include:
- implicarea unui profesionist contabil suplimentar, care nu a luat parte la misiunea de certificare, pentru a revizui munca efectuatã de cãtre membrul echipei de certificare; sau
- excluderea individului din orice proces decizional important cu privire la misiunea de certificare.
Angajarea la clienţii certificãrii
290.142 Independenţa unei firme sau a membrului echipei de certificare poate fi periclitatã dacã un director, un ofiţer sau un angajat al clientului certificãrii aflat în poziţia de a exercita o influenţã directã şi semnificativã asupra subiectului în cauzã al misiunii de certificare a fost un membru al echipei de certificare sau un partener al firmei. Astfel de circumstanţe pot genera ameninţãri asociate interesului propriu, familiaritãţii şi intimidãrii, în special atunci când între persoanã şi fosta sa firmã se pãstreazã relaţii semnificative. În mod similar, independenţa unui membru al echipei de certificare poate fi ameninţatã atunci când o persoanã participã la misiunea de certificare ştiind sau având motive sã considere cã el sau ea urmeazã sau se poate alãtura clientului certificãrii în viitor.
290.143 Dacã un membru al echipei de certificare, partener sau fost partener al firmei s-a alãturat clientului certificãrii, semnificaţia ameninţãrilor generate privitoare la interesul propriu, familiaritate sau intimidare va depinde de urmãtorii factori:
- poziţia pe care persoana a ocupat-o la clientul certificãrii;
- gradul de implicare al individului în cadrul echipei de certificare;
- perioada de timp care a trecut de când persoana a fost membru al echipei de certificare sau al firmei; şi
- poziţia anterioarã a individului în cadrul echipei de certificare sau al firmei.
Importanţa ameninţãrii trebuie evaluatã şi, dacã ameninţarea nu este în mod clar nesemnificativã, trebuie luate în considerare şi aplicate mãsuri de protecţie, dupã caz, pentru a reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. Astfel de mãsuri de protecţie ar putea include:
- sã se determine cât de adecvatã sau de necesarã este modificarea planului de certificare pentru misiunea de certificare;
- desemnarea unei echipe de certificare pentru misiunea de certificare ulterior, care sã aibã o experienţã suficientã cu privire la persoana care s-a alãturat clientului certificãrii;
- implicarea unui profesionist contabil suplimentar, care nu a fost un membru al echipei de certificare, pentru a revizui munca efectuatã sau, altfel, pentru a acorda consultanţã, dupã cum este necesar; sau
- revizuirea controlului calitãţii misiunii de certificare.
În toate cazurile sunt necesare urmãtoarele mãsuri de protecţie pentru a reduce ameninţarea pânã la un nivel acceptabil:
- persoana vizatã nu are dreptul la niciun beneficiu sau platã din partea firmei decât dacã aceasta este fãcutã în conformitate cu aranjamente fixe predeterminate. Mai mult, orice sumã datoratã persoanei nu trebuie sã fie atât de semnificativã încât sã ameninţe independenţa firmei;
- persoana nu mai participã sau nu pare sã participe la activitãţile de afaceri sau profesionale ale firmei.
290.144 O ameninţare generatã de interesul propriu apare atunci când un membru al echipei de certificare participã la misiunea de certificare deşi ştie sau are motive sã considere cã ea sau el urmeazã ori se poate alãtura clientului certificãrii în viitor. Aceastã ameninţare poate fi redusã pânã la un nivel acceptabil prin aplicarea urmãtoarelor mãsuri de protecţie:
- politici şi proceduri care cer persoanei sã notifice firma atunci când încep negocieri serioase de angajare la clientul certificãrii;
- eliminarea persoanei din misiunea de certificare.
În plus, trebuie sã se analizeze dacã trebuie sã se efectueze sau nu o revizuire independentã a tuturor evaluãrilor semnificative pe care le-a fãcut persoana respectivã pe parcursul misiunii.
Servicii recente furnizate clienţilor certificãrii
290.145 Prezenţa în echipa de certificare a unui fost ofiţer, director sau angajat al clientului certificãrii poate reprezenta o ameninţare generatã de interesul propriu, de autorevizuire şi de familiaritate. Acest fapt ar fi adevãrat, în special, atunci când un membru al echipei de certificare trebuie sã raporteze, de exemplu, subiectul în cauzã pe care el sau ea l-a pregãtit ori elementele situaţiilor financiare pe care el sau ea le-a evaluat în timp ce era angajat/angajatã la clientul certificãrii.
290.146 Dacã pe parcursul perioadei acoperite de raportul de certificare un membru al echipei de certificare a lucrat ca ofiţer sau director al clientului certificãrii sau a fost un angajat într-un post din care exercita o influenţã directã şi semnificativã asupra subiectului în cauzã al activitãţii de certificare, ameninţarea generatã ar fi atât de semnificativã încât nicio mãsurã de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. În consecinţã, astfel de persoane nu trebuie numite în echipa de certificare.
290.147 Dacã înainte de perioada acoperitã de raportul de certificare un membru al echipei de certificare a lucrat ca ofiţer sau director al clientului certificãrii ori a fost un angajat pe un post din care exercita o influenţã directã şi semnificativã asupra subiectului în cauzã al activitãţii de certificare, aceasta poate reprezenta o ameninţare generatã de interesul propriu, autorevizuire şi familiaritate. De exemplu, astfel de ameninţãri ar fi generate dacã o decizie luatã sau o lucrare realizatã de cãtre persoana respectivã în perioada anterioarã, în timp ce era angajatã a clientului certificãrii, va fi evaluatã în perioada curentã ca parte a activitãţii curente de certificare. Importanţa ameninţãrilor va depinde de factori precum:
- poziţia pe care persoana a deţinut-o în cadrul companiei clientului certificãrii;
- perioada de timp care a trecut de când persoana a pãrãsit compania clientului certificãrii; şi
- rolul pe care persoana îl ocupã în echipa de certificare.
Importanţa ameninţãrii trebuie evaluatã, iar, în cazul în care ameninţarea nu este în mod clar nesemnificativã, trebuie luate în considerare şi aplicate mãsuri de protecţie, dupã cum este necesar, pentru a reduce ameninţarea pânã la un nivel acceptabil. Astfel de mãsuri de protecţie ar putea include:
- implicarea unui profesionist contabil suplimentar pentru a revizui munca efectuatã de persoana respectivã ca parte a echipei de certificare sau pentru a acorda consultanţã, dupã caz; sau
- discutarea aspectului cu cei din conducere, cum ar fi comitetul de audit.
Serviciul ca ofiţer sau director în consiliul de conducere al clienţilor certificãrii
290.148 Dacã un partener sau angajat al firmei lucreazã în calitate de ofiţer ori de director în consiliul de conducere al clientului certificãrii, ameninţãrile generate de autorevizuire şi de interesul propriu ar fi atât de semnificative încât nicio mãsurã de protecţie nu le-ar putea reduce pânã la un nivel acceptabil. În cazul unei misiuni de audit al situaţiilor financiare, dacã un partener sau angajat al unei firme în reţea ar urma sã lucreze în calitate de ofiţer ori director în consiliul unui client de audit, ameninţãrile generate ar fi atât de semnificative încât nicio mãsurã de protecţie nu le-ar putea reduce pânã la un nivel acceptabil. În consecinţã, dacã o astfel de persoanã ar urma sã accepte o asemenea poziţie, singurul curs de acţiune este de a refuza implicarea în acţiune sau de a se retrage din activitatea de certificare.
290.149 Postul de secretar al companiei are diferite implicaţii în diferite jurisdicţii. Îndatoririle pot fi administrative, precum administrarea personalului şi menţinerea înregistrãrilor şi registrelor companiei, pânã la îndatoriri diverse, de tipul certificãrii cã firma se conformeazã reglementãrilor sau consultanţã cu privire la probleme de conducere corporativã. În general, aceastã poziţie este consideratã ca implicând un grad apropiat de asociere cu entitatea şi poate duce la ameninţãri generate de autorevizuire şi favorizare.
290.150 Dacã un partener sau un angajat al firmei ori al unei firme în reţea este secretarul companiei pentru un client de audit, ameninţãrile generate de autorevizuire şi favorizare ar fi, în general, atât de semnificative încât nicio mãsurã de protecţie nu le-ar putea reduce pânã la un nivel acceptabil. Atunci când practica este în mod specific permisã sub incidenţa legislaţiei locale, a regulilor profesionale sau a practicii, îndatoririle şi funcţiile asumate trebuie sã se limiteze la cele de rutinã şi de naturã formalã administrativã, ca, de exemplu, pregãtirea minutelor şi pãstrarea rapoartelor legale.
290.151 Serviciile administrative de rutinã care ajutã la munca de secretariat a companiei sau activitatea de consultanţã referitoare la problemele administrative de secretariat ale companiei nu sunt percepute în general ca afectând independenţa, cu condiţia ca echipa managerialã a clientului sã fie cea care ia toate deciziile relevante.
Colaborarea îndelungatã a personalului de conducere cu clienţi ai certificãrii
290.152 Utilizarea aceluiaşi personal de conducere într-o activitate de certificare pe parcursul unei perioade lungi de timp poate duce la o ameninţare generatã de familiaritate. Importanţa ameninţãrii va depinde de factori ca, de exemplu:
- perioada de timp în care persoana a fost membrã a echipei de certificare;
- rolul persoanei în echipa de certificare;
- structura firmei; şi
- natura activitãţii de certificare.
Importanţa ameninţãrii trebuie evaluatã, iar în cazul în care ameninţarea nu este în mod clar nesemnificativã, trebuie luate în considerare şi aplicate mãsuri de protecţie, dupã caz, pentru a reduce ameninţarea pânã la un nivel acceptabil. Astfel de mãsuri de protecţie ar putea include:
- rotaţia personalului de conducere din echipa de certificare;
- implicarea unui profesionist contabil suplimentar care nu a fost un membru al echipei de certificare, pentru a revizui munca efectuatã de cãtre personalul din conducere sau pentru a acorda consultanţã, dupã caz; sau
- controale de calitate interne independente.
Clienţi de audit al situaţiilor financiare care sunt entitãţi cotate
290.153 Colaborarea cu acelaşi partener responsabil cu revizuirea controlului calitãţii misiunii într-un audit al situaţiilor financiare pe o perioadã lungã de timp poate duce la o ameninţare generatã de familiaritate. Aceastã ameninţare este în mod particular relevantã în contextul de audit al entitãţilor cotate şi trebuie luate mãsuri de protecţie în astfel de situaţii pentru a reduce o astfel de ameninţare pânã la un nivel acceptabil. Prin urmare, pentru auditul situaţiilor financiare ale entitãţilor cotate:
- partenerul misiunii şi persoana responsabilã cu revizuirea controlului calitãţii misiunii trebuie schimbaţi dupã exercitarea oricãreia dintre responsabilitãţi sau a combinaţiei dintre cele douã pe o perioadã predeterminatã, care nu trebuie sã depãşeascã, în mod normal, 7 ani; şi
- partenerul schimbat dupã o perioadã predeterminatã de timp nu are dreptul sã participe la misiunea de audit pânã când nu a trecut o altã perioadã de timp, în mod normal de 2 ani.
290.154 Atunci când un client de audit al situaţiilor financiare devine o entitate cotatã, perioada de timp în care partenerul misiunii sau persoana responsabilã cu revizuirea controlului calitãţii a lucrat pentru clientul de audit în acea funcţie trebuie luatã în considerare în determinarea momentului în care partenerul trebuie schimbat. Cu toate acestea, persoana respectivã poate continua sã serveascã drept partener al misiunii sau ca persoanã responsabilã cu revizuirea controlului calitãţii pentru încã 2 ani înainte de a se efectua rotaţia.
290.155 Deşi partenerul misiunii sau persoana responsabilã cu revizuirea controlului calitãţii va fi schimbat/schimbatã dupã o astfel de perioadã predeterminatã, în anumite circumstanţe, poate fi necesar un anumit grad de flexibilitate privind momentul rotaţiei. Exemple de astfel de circumstanţe includ:
- situaţiile în care continuitatea partenerului misiunii are o importanţã deosebitã pentru clientul de audit al situaţiilor financiare, de exemplu, în cazul când vor exista schimbãri majore în structura clientului de audit, schimbãri care, în mod normal, ar coincide cu rotaţia persoanei respective; şi
- situaţii în care, datoritã mãrimii firmei, rotaţia nu este posibilã sau nu constituie o mãsurã de protecţie adecvatã.
În toate aceste circumstanţe, în care persoana nu este rotitã dupã o astfel de perioadã predeterminatã, trebuie luate mãsuri de protecţie echivalente pentru a reduce orice ameninţãri pânã la un nivel acceptabil.
290.156 Atunci când o firmã are doar câţiva angajaţi care deţin cunoştinţele şi experienţa necesare pentru a servi drept partener al misiunii sau ca persoanã responsabilã cu revizuirea controlului calitãţii pentru un client de audit al situaţiilor financiare care este companie cotatã, rotaţia poate sã nu constituie o mãsurã de protecţie adecvatã. În aceste circumstanţe firma trebuie sã ia alte mãsuri de protecţie pentru a reduce ameninţarea pânã la un nivel acceptabil. Astfel de mãsuri de protecţie ar presupune şi implicarea unui profesionist contabil suplimentar care nu a fost asociat echipei de certificare, pentru a revizui munca efectuatã sau pentru a acorda consultanţã, dupã caz. Aceastã persoanã ar putea fi cineva din afara firmei sau cineva din interiorul firmei care nu a fost asociat echipei de certificare.
Prestarea de alte servicii în afara celor de certificare pentru clienţii certificãrii
290.157 În mod tradiţional, firmele au furnizat clienţilor certificãrii o gamã de alte servicii în afara celor de certificare, care sunt compatibile cu abilitãţile şi experienţa lor. Clienţii certificãrii apreciazã beneficiile pe care le primesc din colaborarea cu aceste firme care cunosc bine afacerea şi care îşi folosesc cunoştinţele şi abilitãţile şi în alte domenii. Mai mult, furnizarea unor astfel de servicii în afara celor de certificare va face, adesea, ca echipa de certificare sã obţinã informaţii privind afacerea şi activitatea clientului certificãrii, ceea ce este foarte util activitãţii de certificare. Cu cât este mai cuprinzãtoare cunoaşterea afacerii clientului certificãrii, cu atât mai bine va înţelege echipa de certificare procedurile şi controlul clientului certificãrii, precum şi riscurile asociate afacerilor şi cele financiare cu care se confruntã acesta. Cu toate acestea, furnizarea de alte servicii în afara celor de certificare poate constitui o ameninţare la adresa independenţei firmei, a unei firme în reţea sau a membrilor echipei de certificare, în special cu privire la ameninţãrile percepute la adresa independenţei. În consecinţã, este necesarã evaluarea importanţei oricãrei ameninţãri generate de prestarea unor astfel de servicii. În unele cazuri poate fi posibilã eliminarea sau reducerea ameninţãrii generate prin aplicarea de mãsuri de protecţie. În alte cazuri nu existã nicio mãsurã de protecţie care sã reducã ameninţarea pânã la un nivel acceptabil.
290.158 Urmãtoarele activitãţi ar duce, în general, la ameninţãri generate de interesul propriu sau de autorevizuire, atât de importante încât numai evitarea activitãţii sau refuzul implicãrii în misiunea de certificare ar reduce ameninţãrile pânã la un nivel acceptabil:
- autorizarea, executarea sau consumarea tranzacţiei ori, cu alte cuvinte, exercitarea autoritãţii în numele clientului certificãrii sau deţinerea autoritãţii de a proceda astfel;
- determinarea recomandãrilor firmei care trebuie implementate; şi
- raportarea, de pe un post de conducere, cãtre cei însãrcinaţi cu guvernarea.
290.159 Exemplele prezentate în paragrafele 290.165-290.204 sunt tratate în contextul prestãrii de alte servicii în afara celor de certificare pentru un client al certificãrii. Ameninţãrile potenţiale la adresa independenţei vor apãrea, cel mai frecvent, atunci când un alt serviciu în afara celui de certificare va fi furnizat unui client de audit al situaţiilor financiare. Situaţiile financiare ale unei entitãţi furnizeazã informaţii financiare despre o gamã largã de tranzacţii şi evenimente în care a fost implicatã entitatea. Cu toate acestea, subiectul în cauzã al unor alte servicii de certificare poate fi limitat ca naturã. Totuşi, ameninţãrile la adresa independenţei pot apãrea, de asemenea, atunci când o firmã furnizeazã un alt serviciu în afara celui de certificare asociat unei misiuni de certificare de nonaudit. În astfel de cazuri trebuie sã se ia în considerare gradul de implicare al firmei în subiectul în cauzã al misiunii de certificare de nonaudit, dacã poate apãrea vreo ameninţare generatã de autorevizuire şi dacã ameninţãrile la adresa independenţei pot fi reduse pânã la un nivel acceptabil prin aplicarea de mãsuri de protecţie sau dacã misiunea de noncertificare trebuie refuzatã. Atunci când alt serviciu în afara celui de certificare nu este asociat misiunii de certificare de nonaudit, ameninţãrile la adresa independenţei vor fi, în general, în mod clar nesemnificative.
290.160 Urmãtoarele activitãţi pot genera, de asemenea, ameninţãri de autorevizuire sau interes propriu:
- deţinerea custodiei activelor unui client al certificãrii;
- supravegherea angajaţilor clientului certificãrii în realizarea activitãţilor lor normale de rutinã; şi
- elaborarea unor documente-sursã sau a unor date iniţiale, în formã electronicã ori în altã formã, prin care se evidenţiazã desfãşurarea unei tranzacţii (de exemplu, ordine de achiziţionare, înregistrãri ale statelor de platã şi comenzile clienţilor).
Importanţa oricãrei ameninţãri generate trebuie evaluatã şi, în cazul în care ameninţarea nu este în mod clar nesemnificativã, trebuie analizate şi aplicate mãsuri de protecţie, dupã caz, pentru a elimina ameninţarea sau pentru a o reduce pânã la un nivel acceptabil. Astfel de mãsuri de protecţie ar putea include:
- luarea de mãsuri astfel încât personalul care furnizeazã astfel de servicii sã nu fie implicat în misiunea de certificare;
- implicarea unui profesionist contabil suplimentar pentru a oferi consiliere cu privire la impactul potenţial al activitãţilor asupra independenţei firmei şi a echipei de certificare; sau
- alte mãsuri de protecţie relevante, stabilite prin reglementãri naţionale.
290.161 Noile evoluţii în afaceri, evoluţia pieţelor financiare, schimbãrile rapide în tehnologia informaţiilor şi consecinţele pentru gestiune şi control fac imposibilã elaborarea unei liste complete care sã includã toate situaţiile atunci când se furnizeazã alte servicii în afara celor de certificare pentru un client de certificare care ar putea genera ameninţãri la adresa independenţei şi diferitele mãsuri de protecţie care ar putea elimina aceste ameninţãri sau le-ar reduce pânã la un nivel acceptabil. Cu toate acestea, în general, o firmã poate furniza servicii dincolo de misiunea de certificare, cu condiţia ca orice ameninţãri la adresa independenţei sã fi fost reduse pânã la un nivel acceptabil.
290.162 Urmãtoarele mãsuri de protecţie pot fi, în mod special, relevante pentru reducerea pânã la un nivel acceptabil a ameninţãrilor generate de prestarea altor servicii decât cele de certificare cãtre clienţi de certificare:
- politici şi proceduri care sã interzicã profesioniştilor angajaţi sã ia decizii de conducere pentru clientul de certificare sau sã îşi asume responsabilitatea pentru astfel de decizii;
- discutarea aspectelor legate de independenţã referitoare la prestarea de alte servicii decât cele de certificare cu cei însãrcinaţi cu guvernarea, cum ar fi comitetul de audit;
- politici în cadrul companiei clientului certificãrii cu privire la responsabilitatea de supraveghere a altor servicii decât cele de certificare de cãtre firmã;
- implicarea unui profesionist contabil suplimentar pentru a oferi consiliere privind impactul potenţial al altei misiuni în afara celei de certificare asupra independenţei membrului echipei de certificare şi a firmei;
- implicarea unui profesionist contabil suplimentar din afara firmei pentru a oferi certificare cu privire la un aspect sensibil din cadrul misiunii de certificare;
- obţinerea recunoaşterii clientului certificãrii cu privire la responsabilitatea pentru rezultatele muncii realizate de cãtre firmã;
- informarea celor însãrcinaţi cu guvernarea, cum ar fi comitetul de audit, asupra naturii şi valorii onorariilor percepute; sau
- încheierea de aranjamente, astfel încât personalul ce furnizeazã alte servicii decât cele de certificare sã nu fie implicat în misiunea de certificare.
290.163 Înainte ca firma sã accepte o misiune pentru a furniza un alt serviciu decât cel de certificare unui client al certificãrii, trebuie analizat dacã prestarea unui astfel de serviciu ar genera o ameninţare la adresa independenţei. În situaţiile în care o ameninţare generatã nu este în mod clar nesemnificativã, o altã misiune decât cea de certificare trebuie sã fie refuzatã, cu excepţia cazului în care pot fi aplicate mãsuri de protecţie adecvate pentru a elimina ameninţarea sau pentru a o reduce pânã la un nivel acceptabil.
290.164 Prestarea anumitor servicii în afarã de cele de certificare unor clienţi de audit poate genera ameninţãri la adresa independenţei, care sã fie atât de semnificative încât nicio mãsurã de protecţie sã nu le poatã elimina sau reduce pânã la un nivel acceptabil. Cu toate acestea, prestarea de astfel de servicii pentru o entitate asociatã, precum elemente ale situaţiilor financiare divizate sau distincte ale unor astfel de clienţi, poate fi permisã atunci când orice ameninţare la adresa independenţei firmei a fost redusã pânã la un nivel acceptabil prin aranjamente cu acea entitate, elementele situaţiilor financiare divizate sau distincte urmând a fi auditate de cãtre o altã firmã, ori când o altã firmã presteazã din nou alt serviciu în afara celui de certificare într-o asemenea mãsurã încât sã-i permitã acesteia asumarea responsabilitãţii pentru acel serviciu.
Pregãtirea registrelor contabile şi a situaţiilor financiare
290.165 Asistarea unui client de audit al situaţiilor financiare cu privire la aspecte cum ar fi pregãtirea registrelor contabile sau a situaţiilor financiare poate reprezenta o ameninţare generatã de autorevizuire atunci când situaţiile financiare sunt auditate ulterior de cãtre firmã.
290.166 Este responsabilitatea conducerii clientului de audit al situaţiilor financiare sã se asigure cã registrele contabile sunt ţinute şi situaţiile financiare sunt elaborate, deşi se poate solicita asistenţã din partea firmei. Dacã personalul firmei sau al firmei în reţea ce furnizeazã o astfel de asistenţã ia deciziile la nivel de conducere, ameninţarea generatã de autorevizuire nu ar putea fi redusã pânã la un nivel acceptabil prin nicio mãsurã de protecţie. În consecinţã, personalul nu trebuie sã ia astfel de decizii. Exemple de asemenea decizii la nivelul conducerii includ urmãtoarele:
- stabilirea sau schimbarea intrãrilor în registru sau a clasificãrilor pentru conturi ori tranzacţii ori a altor înregistrãri contabile fãrã a obţine aprobarea clientului de audit al situaţiilor financiare;
- autorizarea sau aprobarea tranzacţiilor; şi
- pregãtirea documentelor-sursã sau a datelor iniţiale (inclusiv deciziile privind ipotezele de evaluare) ori operarea de schimbãri în astfel de documente sau date.
290.167 Procesul de audit implicã un dialog intens între firmã şi conducerea clientului de audit al situaţiilor financiare. Pe parcursul acestui proces, conducerea solicitã şi primeşte informaţii semnificative care privesc aspecte precum principiile contabile şi prezentarea situaţiilor financiare, în ce mãsurã sunt adecvate controalele şi metodele utilizate în determinarea valorilor declarate ale activelor şi pasivelor. Asistenţa tehnicã de aceastã naturã şi consilierea privind principiile de contabilitate pentru clienţii de audit al situaţiilor financiare reprezintã mijloace adecvate pentru promovarea prezentãrii corecte a situaţiilor financiare. Furnizarea unei astfel de consilieri nu constituie, în general, o ameninţare la adresa independenţei firmei. În mod similar, procesul de auditare a situaţiilor financiare poate implica asistarea unui client de audit în rezolvarea problemelor legate de reconcilierea conturilor, analizarea şi acumularea informaţiilor pentru raportare regulatã, asistarea elaborãrii situaţiilor financiare consolidate (inclusiv conversia conturilor statutare locale pentru a fi conforme cu politicile de contabilitate ale grupului şi tranziţia la un cadru general diferit de raportare ca, de exemplu, Standardele Internaţionale de Raportare Financiarã), pregãtirea proiectelor pentru elementele de prezentat, propunerea ajustãrii intrãrilor în registru şi furnizarea de asistenţã şi consiliere în pregãtirea conturilor statutare locale ale filialelor. Aceste servicii sunt considerate a fi o parte normalã a procesului de audit şi ele nu reprezintã, în circumstanţe normale, ameninţãri la adresa independenţei.
290.168 Exemplele din paragrafele 290.169-290.172 indicã faptul cã ameninţãrile generate de autoexaminare pot apãrea dacã firma este implicatã în pregãtirea registrelor contabile sau a situaţiilor financiare şi acele situaţii financiare vor constitui, ulterior, subiectul în cauzã al unei misiuni de auditare a firmei. Aceastã noţiune poate fi aplicatã şi în situaţiile în care subiectul în cauzã al misiunii de certificare nu îl constituie situaţiile financiare. De exemplu, o ameninţare generatã de autoexaminare ar apãrea dacã firma ar elabora şi ar pregãti informaţii financiare estimate şi, ulterior, ar furniza certificare pe baza acestor informaţii financiare estimate. În consecinţã, firma trebuie sã evalueze importanţa oricãrei ameninţãri generate de autoexaminare prin furnizarea unor astfel de servicii. Dacã ameninţarea generatã de autoexaminare nu este în mod clar nesemnificativã, trebuie luate în considerare şi aplicate mãsuri de protecţie, dupã caz, pentru a reduce ameninţarea pânã la un nivel acceptabil.
290.169 Firma sau o firmã în reţea poate furniza unui client de audit al situaţiilor financiare care nu este o entitate cotatã servicii de contabilitate şi de ţinere a registrelor, inclusiv servicii legate de statele de platã, de naturã mecanicã sau de rutinã, cu condiţia ca orice ameninţare generatã de autorevizuire sã fie redusã pânã la un nivel acceptabil. Exemple de astfel de servicii includ:
- înregistrarea tranzacţiilor pentru care clientul de audit a determinat sau a aprobat clasificarea adecvatã a conturilor;
- înregistrarea tranzacţiilor codate în cartea mare a clientului de audit;
- pregãtirea situaţiilor financiare pe baza informaţiilor din bilanţul de verificare; şi
- înregistrarea intrãrilor aprobate ale clientului de audit în bilanţul de verificare.
Importanţa oricãrei ameninţãri generate trebuie evaluatã şi, dacã ameninţarea nu este în mod clar nesemnificativã, trebuie luate în considerare şi aplicate mãsuri de protecţie, dupã caz, pentru a reduce ameninţarea pânã la un nivel acceptabil. Astfel de mãsuri de protecţie ar putea include:
- stabilirea unor aranjamente astfel încât aceste servicii sã nu fie prestate de cãtre un membru al echipei de certificare;
- implementarea unor politici şi proceduri pentru a interzice persoanei ce furnizeazã astfel de servicii sã ia orice decizii administrative în numele clientului de audit;
- solicitarea ca informaţiile-sursã pentru intrãrile contabile sã fie emise de clientul de audit;
- solicitarea ca ipotezele de bazã sã fie identificate şi aprobate de cãtre clientul de audit; sau
- obţinerea aprobãrii clientului de audit pentru orice intrãri propuse în registru sau alte schimbãri ce afecteazã situaţiile financiare.
290.170 Furnizarea de servicii de contabilitate şi de ţinere a registrelor, inclusiv servicii legate de statele de platã şi de pregãtirea situaţiilor financiare sau a informaţiilor financiare care constituie baza situaţiilor financiare în funcţie de care este întocmit raportul de audit, în numele unui client de audit care este o entitate cotatã, poate avea un efect negativ asupra independenţei firmei ori a firmei în reţea sau, cel puţin, poate da impresia unei independenţe limitate. În consecinţã, nicio altã mãsurã de protecţie decât interzicerea unor astfel de servicii, în afara situaţiilor de urgenţã şi a situaţiilor când serviciile intrã sub incidenţa mandatului statutar de audit, nu ar putea reduce ameninţarea generatã pânã la un nivel acceptabil. Prin urmare, o firmã sau o firmã din reţea nu trebuie sã furnizeze astfel de servicii entitãţilor cotate care sunt clienţi de audit al situaţiilor financiare, cu excepţia situaţiilor limitate, prezentate mai jos.
290.171 Prestarea de servicii de contabilitate şi de ţinere a registrelor de naturã mecanicã sau de rutinã pentru diviziuni ori filiale ale clienţilor de audit al situaţiilor financiare care sunt entitãţi cotate nu trebuie sã fie consideratã ca fiind o limitare a independenţei în raport cu clientul de audit, cu condiţia ca urmãtoarele condiţii sã fie îndeplinite:
- serviciile sã nu implice exerciţiul judecãţii;
- diviziunile sau filialele pentru care se presteazã serviciul sã nu fie importante, luate împreunã, pentru clientul de audit sau serviciile furnizate sã nu fie importante, luate împreunã, pentru diviziunea sau filiala respectivã; şi
- onorariile aplicate firmei sau firmei în reţea pentru astfel de servicii sã fie în mod clar, luate împreunã, lipsite de importanţã.
Dacã se furnizeazã astfel de servicii, urmãtoarele mãsuri de protecţie trebuie aplicate:
- firma sau firma din reţea nu trebuie sã îşi asume niciun rol de conducere şi nici sã ia decizii administrative;
- clientul cotat de audit trebuie sã îşi asume responsabilitatea pentru rezultatele muncii; şi
- personalul ce furnizeazã serviciile nu trebuie sã participe la audit.
290.172 Prestarea de servicii de contabilitate şi de ţinere a registrelor pentru clienţii de audit în situaţii de urgenţã sau în alte situaţii neobişnuite, atunci când este imposibil pentru clientul de audit sã încheie alte acorduri, nu trebuie sã fie consideratã ca generând o ameninţare inacceptabilã la adresa independenţei, cu condiţia ca:
- firma sau firma din reţea sã nu îşi asume niciun rol managerial şi nici sã nu ia decizii manageriale;
- clientul de audit sã îşi asume responsabilitatea pentru rezultatele muncii; şi
- cei din personalul care furnizeazã serviciile sã nu fie membri ai echipei de certificare.
290.173 O evaluare cuprinde emiterea ipotezelor cu privire la evoluţiile viitoare, aplicarea anumitor metodologii şi tehnici şi combinarea acestora în scopul calculãrii unei anumite valori sau a unei serii de valori pentru un activ, pentru o datorie ori pentru o afacere în totalitatea ei.
290.174 O ameninţare generatã de autoexaminare poate apãrea atunci când o firmã sau o firmã în reţea realizeazã o evaluare pentru un client de audit al situaţiilor financiare care urmeazã sã fie încorporatã în situaţiile financiare ale clientului.
290.175 Dacã serviciul de evaluare implicã evaluarea unor aspecte importante pentru situaţiile financiare, iar evaluarea implicã un grad semnificativ de subiectivitate, ameninţarea generatã de autoexaminare nu ar putea fi redusã pânã la un nivel acceptabil prin aplicarea niciunei mãsuri de protecţie. În consecinţã, astfel de servicii de evaluare nu trebuie sã fie prestate sau, alternativ, singura mãsurã ar fi retragerea din misiunea de audit al situaţiilor financiare.
290.176 Prestarea de servicii de evaluare pentru un client al auditului situaţiilor financiare, servicii care nu sunt, nici separat, nici împreunã, importante pentru situaţiile financiare sau care nu implicã un grad semnificativ de subiectivitate, poate genera o ameninţare de autoexaminare care ar putea fi redusã pânã la un nivel acceptabil prin aplicarea de mãsuri de protecţie. Astfel de mãsuri de protecţie ar putea include:
- implicarea unui profesionist contabil suplimentar care nu a fost un membru al echipei de certificare, pentru a revizui munca efectuatã sau pentru a acorda consiliere, dupã caz;
- confirmarea, împreunã cu clientul de audit cu privire la înţelegerea ipotezelor de bazã ale evaluãrii şi metodologia ce urmeazã sã fie utilizate şi obţinerea aprobãrii pentru utilizarea lor;
- obţinerea confirmãrii din partea clientului de audit cu privire la asumarea responsabilitãţii pentru rezultatele muncii realizate de firmã; şi
- stabilirea unor acorduri astfel încât personalul care furnizeazã asemenea servicii sã nu participe la misiunea de audit.
Pentru a determina eficacitatea mãsurilor de protecţie menţionate mai sus, trebuie luate în considerare urmãtoarele aspecte:
- gradul de cunoştinţe, experienţa şi capacitatea deţinute de client în evaluarea aspectelor avute în vedere şi gradul lor de implicare în determinarea şi aprobarea problemelor importante legate de raţionamentul profesional;
- gradul în care sunt aplicate metodologii şi îndrumãri profesionale stabilite, atunci când se presteazã un anumit serviciu de evaluare;
- pentru evaluãrile care implicã metodologii standard sau deja stabilite, gradul de subiectivitate inerentã cu privire la aspectul avut în vedere;
- credibilitatea şi complexitatea informaţiilor de bazã;
- gradul de dependenţã faţã de evenimentele viitoare, care ar putea genera o volatilitate inerentã importantã a valorilor implicate; şi
- amploarea şi claritatea prezentãrii situaţiilor financiare.
290.177 Atunci când o firmã sau o firmã în reţea efectueazã un serviciu de evaluare pentru un client de audit al situaţiilor financiare, în scopul depunerii unui dosar sau a achitãrii unei taxe cãtre o autoritate fiscalã, a calculãrii sumei taxei datorate de cãtre clientul certificãrii ori în scopul planificãrii taxelor, nu s-ar genera o ameninţare semnificativã la adresa independenţei, deoarece astfel de evaluãri sunt, în general, supuse revizuirii externe, de exemplu de cãtre o autoritate fiscalã.
290.178 Atunci când o firmã realizeazã o evaluare care face parte din obiectul unei misiuni de certificare care nu este o misiune de audit, firma trebuie sã ia în considerare orice ameninţãri generate de autoexaminare. Dacã ameninţarea generatã de autoexaminare este altfel decât în mod clar nesemnificativã, trebuie luate în considerare şi aplicate mãsuri de protecţie, dupã caz, pentru a elimina ameninţarea sau pentru a o reduce pânã la un nivel acceptabil.
290.179 În multe jurisdicţii, firmei i se poate cere sã presteze servicii fiscale cãtre un client de audit. Serviciile fiscale cuprind o gamã largã de servicii, inclusiv cele privind conformitatea, planificarea, emiterea opiniilor formale privind impozitarea şi consilierea în rezolvarea disputelor fiscale. Astfel de angajamente nu sunt considerate, în general, ca generând ameninţãri la adresa independenţei.
290.180 O ameninţare generatã de autoexaminare poate apãrea atunci când o firmã sau o firmã în reţea presteazã servicii de audit intern pentru un client de audit al situaţiilor financiare. Serviciile de audit intern pot cuprinde o extensie a serviciilor de audit ale firmei, dincolo de cerinţele standardelor de audit general acceptate, consilierea în realizarea misiunilor de audit intern ale unui client sau externalizarea acestor misiuni. În evaluarea oricãror ameninţãri la adresa independenţei va trebui sã fie luatã în considerare natura serviciului. În acest scop, serviciile de audit intern nu includ servicii operaţionale de audit intern care nu sunt asociate controalelor contabile interne, sistemelor financiare sau situaţiilor financiare.
290.181 Serviciile care implicã o extindere a procedurilor necesare pentru a efectua un audit în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit nu trebuie sã fie considerate ca având un impact negativ asupra independenţei când este vorba de un client de audit, cu condiţia ca personalul firmei sau cel al firmei în reţea sã nu acţioneze sau sã parã a acţiona de pe o poziţie echivalentã cu cea a unui membru al conducerii clientului de audit.
290.182 Atunci când firma sau o firmã în reţea furnizeazã consiliere în realizarea misiunilor de audit intern ale unui client de audit al situaţiilor financiare ori preia externalizarea anumitor activitãţi, orice ameninţare generatã de autoexaminare poate fi redusã pânã la un nivel acceptabil prin certificarea cã existã o separare clarã între conducere şi controlul auditului intern de cãtre echipa managerialã a clientului de audit şi activitãţile de audit interne ca atare.
290.183 Realizarea unei pãrţi importante a activitãţilor de audit intern al situaţiilor financiare ale clientului de audit poate constitui o ameninţare generatã de autoexaminare, iar o firmã sau o firmã în reţea trebuie sã ia în considerare ameninţãrile şi sã fie precautã înainte de preluarea unor astfel de misiuni. Trebuie stabilite mãsuri de protecţie adecvate, iar firma sau firma din reţea trebuie, mai ales, sã se asigure cã respectivul client de audit îşi recunoaşte responsabilitãţile de stabilire, menţinere şi monitorizare a sistemului de controale interne.
290.184 Mãsurile de protecţie care trebuie aplicate în orice circumstanţe, pentru a reduce orice ameninţãri generate pânã la un nivel acceptabil, includ certificarea cã:
- clientul de audit este responsabil pentru activitãţile de audit intern şi îşi recunoaşte responsabilitatea de a stabili, menţine şi de a monitoriza sistemul de control intern;
- clientul de audit desemneazã un angajat competent, preferabil din conducere, pentru a fi responsabil de activitãţile de audit intern;
- clientul de audit, comitetul de audit sau organismul de supervizare aprobã aria de aplicabilitate, riscul şi frecvenţa activitãţii de audit intern;
- clientul de audit este responsabil pentru evaluarea şi determinarea recomandãrilor firmei care trebuie implementate;
- clientul de audit evalueazã oportunitatea procedurilor de audit intern realizate şi a rezultatelor acestora cu ajutorul, printre altele, obţinerii şi analizãrii rapoartelor firmei; şi
- rezultatele şi recomandãrile ce rezultã din activitãţile de audit intern sunt raportate în mod adecvat comitetului de audit sau organismului de supervizare.
290.185 De asemenea, trebuie sã se ia în considerare dacã astfel de servicii de noncertificare trebuie sã fie prestate doar de cãtre angajaţii care nu sunt implicaţi în misiuni de audit şi cu poziţii de raportare diferite în cadrul firmei.
290.186 Prestarea de servicii de cãtre o firmã sau o firmã în reţea cãtre un client de audit al situaţiilor financiare care implicã fie proiectarea, fie implementarea sistemelor de tehnologie a informaţiei financiare, care sunt utilizate pentru a genera informaţii ce formeazã o parte a situaţiilor financiare ale clientului, poate duce la o ameninţare generatã de autoexaminare.
290.187 Este posibil ca ameninţarea generatã de autoexaminare sã fie atât de semnificativã încât sã nu permitã prestarea unor astfel de servicii cãtre un client de audit, cu excepţia cazului în care sunt stabilite mãsuri de protecţie adecvate care asigurã cã:
- clientul de audit îşi recunoaşte responsabilitatea de stabilire şi monitorizare a unui sistem de control intern;
- clientul de audit desemneazã un angajat competent, preferabil pe o poziţie superioarã de conducere, având responsabilitatea de a lua toate deciziile manageriale în ceea ce priveşte proiectarea şi implementarea sistemului hardware sau software;
- clientul de audit ia toate deciziile de management legate de procesul de proiectare şi implementare;
- clientul de audit evalueazã oportunitatea şi rezultatele proiectãrii şi ale implementãrii sistemului; şi
- clientul de audit este responsabil pentru operarea sistemului (hardware sau software) şi a datelor utilizate sau generate de sistem.
290.188 De asemenea, trebuie sã se ia în considerare dacã astfel de servicii de noncertificare trebuie sã fie furnizate numai de cãtre personalul care nu este implicat în misiunea de audit şi cu poziţii de raportare diferite în cadrul firmei.
290.189 Prestarea serviciilor de cãtre o firmã sau o firmã în reţea cãtre un client de audit, care implicã fie proiectarea, fie implementarea sistemelor de tehnologie a informaţiei financiare care sunt folosite pentru a genera informaţii ce fac parte din situaţiile financiare ale clientului poate constitui, de asemenea, o ameninţare generatã de autoexaminare. În cazul în care aceasta existã, trebuie evaluatã importanţa ameninţãrii şi, în cazul în care ameninţarea este altfel decât în mod clar nesemnificativã, trebuie luate în considerare mãsuri de protecţie şi aplicate acolo unde este necesar pentru a elimina ameninţarea sau pentru a o reduce pânã la un nivel acceptabil.
290.190 Prestarea serviciilor în legãturã cu evaluarea, proiectarea şi implementarea controalelor interne de contabilitate, precum şi a controalelor de management al riscului nu este consideratã a constitui o ameninţare la adresa independenţei, cu condiţia ca personalul firmei sau al firmei în reţea sã nu deţinã funcţii de conducere.
290.191 Împrumutarea de personal de cãtre o firmã sau o firmã în reţea unui client de audit al situaţiilor financiare poate genera o ameninţare generatã de autoexaminare atunci când persoana poate influenţa întocmirea conturilor sau a situaţiilor financiare ale unui client. În practicã, o astfel de consiliere poate fi oferitã (în special în situaţii de urgenţã), dar numai pe baza înţelegerii, potrivit cãreia personalul firmei sau al firmei în reţea nu va fi implicat în:
- luarea deciziilor manageriale;
- aprobarea sau semnarea de acorduri ori a altor documente similare; sau
- exercitarea unei autoritãţi discreţionare pentru a obliga clientul.
Fiecare situaţie trebuie sã fie atent analizatã pentru a identifica dacã se genereazã ameninţãri şi dacã trebuie implementate mãsuri de protecţie adecvate. Mãsurile de protecţie care trebuie aplicate în toate circumstanţele pentru a reduce orice ameninţãri pânã la un nivel acceptabil includ:
- personalul care oferã asistenţã nu trebuie sã primeascã responsabilitãţi de audit pentru nicio funcţie sau activitate pe care ei au realizat-o ori au supervizat-o pe parcursul atribuţiilor lor temporare; şi
- clientul de audit trebuie sã-şi recunoascã responsabilitatea de conducere şi supervizare a activitãţilor personalului firmei sau al firmei în reţea.
290.192 Serviciile privind asistenţa în litigii pot include activitãţi, precum depunerea mãrturiei ca expert, calculul pagubelor estimate sau al altor sume care ar putea deveni sume de încasat ori sume de plãtit, în funcţie de rezultatul litigiului sau al altei dispute legale, şi oferire de asistenţã privind administrarea documentelor şi recuperare atunci când este vorba de o disputã sau un litigiu.
290.193 O ameninţare generatã de autoexaminare poate apãrea atunci când serviciile de asistenţã în litigii prestate pentru un client de audit includ estimarea posibilelor rezultate şi, prin urmare, afecteazã sumele sau informaţiile ce urmeazã sã aparã în situaţiile financiare. Importanţa oricãrei ameninţãri generate va depinde de factori precum:
- importanţa sumelor implicate;
- gradul de subiectivitate inerentã a problemei avute în vedere; şi
- natura misiunii.
Firma sau firma din reţea trebuie sã evalueze importanţa oricãrei ameninţãri generate şi, dacã ameninţarea este altfel decât în mod clar nesemnificativã, trebuie luate în considerare şi aplicate mãsuri de protecţie, dupã caz, pentru a elimina ameninţarea ori pentru a o reduce pânã la un nivel acceptabil. Astfel de mãsuri de protecţie ar putea include:
- politici şi proceduri pentru a interzice persoanelor care asistã clientul de audit sã ia decizii manageriale în numele clientului;
- utilizarea profesioniştilor care nu sunt membri ai echipei de certificare pentru a presta serviciul; sau
- implicarea altor persoane, cum ar fi, de exemplu, experţi independenţi.
290.194 Dacã rolul asumat de firmã sau de firma din reţea ar implica luarea de decizii manageriale în numele clientului de audit al situaţiilor financiare, ameninţãrile generate nu ar putea sã fie reduse pânã la un nivel acceptabil prin nicio mãsurã de protecţie. Prin urmare, firma sau firma din reţea nu trebuie sã furnizeze acest tip de serviciu pentru un client de audit.
290.195 Serviciile juridice sunt definite ca fiind orice servicii pentru care persoana care furnizeazã serviciile trebuie fie sã aibã dreptul sã pledeze în instanţele din jurisdicţia în care urmeazã sã fie furnizate asemenea servicii, fie sã aibã pregãtirea legalã necesarã pentru a practica dreptul. Serviciile juridice includ o gamã largã şi diversificatã de domenii, atât servicii corporative, cât şi comerciale, destinate clienţilor, cum ar fi, de exemplu, asistenţã în privinţa contractelor, litigiilor, consiliere şi asistenţã privind fuziunile, achiziţionarea şi furnizarea de asistenţã departamentelor juridice interne ale clienţilor. Prestarea de servicii juridice de cãtre o firmã sau o firmã în reţea pentru o entitate care este un client de audit poate genera ameninţãri cauzate atât de autoexaminare, cât şi de favorizare.
290.196 Ameninţãrile la adresa independenţei trebuie sã fie analizate în funcţie de natura serviciului prestat, chiar dacã furnizorul de servicii este separat de echipa de certificare şi în funcţie de caracteristica fiecãrui aspect legat de situaţiile financiare ale entitãţilor. Mãsurile de protecţie stabilite în paragraful 290.161 pot fi adecvate pentru reducerea oricãror ameninţãri la adresa independenţei pânã la un nivel acceptabil. În cazul în care ameninţarea la adresa independenţei nu poate fi redusã la un nivel acceptabil, singura mãsurã disponibilã este de a refuza furnizarea unor astfel de servicii sau retragerea din misiunea de audit a situaţiilor financiare.
290.197 Nu se considerã cã furnizarea de servicii juridice unui client de audit, care implicã aspecte ce s-ar putea sã nu aibã un efect important asupra situaţiilor financiare, genereazã o ameninţare inacceptabilã la adresa independenţei.
290.198 Existã o distincţie între asistenţã juridicã şi consultanţã. Serviciile juridice de asistenţã a unui client de audit în executarea unei tranzacţii (adicã, asistenţã la încheierea contractelor, consultanţã juridicã, jurisprudenţã şi restructurare) pot constitui ameninţãri generate de autoexaminare; cu toate acestea, existã mãsuri de protecţie pentru a reduce aceste ameninţãri pânã la un nivel acceptabil. Un astfel de serviciu nu ar avea, în general, un efect negativ asupra independenţei, cu condiţia ca:
- membrii echipei de certificare sã nu fie implicaţi în furnizarea serviciului; şi
- în ceea ce priveşte serviciile prestate, clientul de audit ia decizia finalã, iar în ceea ce priveşte tranzacţiile, serviciul implicã executarea deciziei clientului de audit.
290.199 Reprezentarea unui client de audit al situaţiilor financiare în rezolvarea unei dispute sau a unui litigiu, în circumstanţe în care sumele implicate sunt importante în raport cu situaţiile financiare ale clientului de audit, ar duce la ameninţãri generate de favorizare şi de autoexaminare atât de importante încât nicio mãsurã de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. Prin urmare, firma nu trebuie sã presteze acest tip de servicii pentru un client de audit al situaţiilor financiare.
290.200 Atunci când unei firme i se solicitã sã acţioneze într-un rol de avocat pentru un client de audit în rezolvarea unei dispute sau a unui litigiu, în circumstanţe în care sumele implicate nu sunt importante pentru situaţiile financiare ale clientului de audit, firma trebuie sã evalueze importanţa oricãror ameninţãri generate de favorizare şi de autoexaminare şi, dacã ameninţarea este altfel decât în mod clar nesemnificativã, trebuie luate în considerare şi aplicate mãsuri de protecţie, dupã cum este necesar, pentru a elimina ameninţarea sau a o reduce la un nivel acceptabil. Astfel de mãsuri de protecţie ar putea include:
- politici şi proceduri pentru a interzice persoanelor care asistã clientul de audit sã ia decizii manageriale în numele clientului; sau
- utilizarea profesioniştilor care nu sunt membri ai echipei de certificare pentru a presta serviciul.
290.201 Numirea unui partener sau a unui angajat al firmei ori al firmei în reţea în poziţia de consilier general pe probleme juridice pentru un client de audit ar duce la ameninţãri generate de favorizare şi de autoexaminare care sunt atât de semnificative încât nicio mãsurã de protecţie nu ar putea reduce ameninţãrile pânã la un nivel acceptabil. Poziţia de consilier general este, în general, o poziţie de conducere, cu o mare responsabilitate faţã de aspectele juridice ale companiei şi, în consecinţã, niciun membru al firmei sau al firmei în reţea nu trebuie sã accepte o astfel de numire pentru un client de audit.
290.202 Recrutarea de personal în poziţii de conducere pentru un client al certificãrii, cum ar fi cei aflaţi într-o poziţie care sã afecteze subiectul în cauzã al misiunii de certificare, poate constitui ameninţãri generate de interesul propriu prezent şi viitor, familiaritate şi intimidare. Importanţa ameninţãrii va depinde de factori precum:
- rolul persoanei care urmeazã a fi recrutatã; şi
- natura asistenţei solicitate.
În general, firma ar putea furniza astfel de servicii pe mãsurã ce revizuieşte calificãrile profesionale ale unui numãr de candidaţi şi oferã recomandãri privind conformitatea lor cu cerinţele postului. În plus, firma ar putea produce, în general, o listã de candidaţi pentru interviu, cu condiţia ca aceasta sã fi fost întocmitã utilizându-se criteriile specificate de cãtre clientul certificãrii.
Importanţa ameninţãrii generate trebuie evaluatã şi, dacã ameninţarea este altfel decât în mod clar nesemnificativã, trebuie luate în considerare şi aplicate mãsuri de protecţie, dupã caz, pentru a reduce ameninţarea pânã la un nivel acceptabil. În toate cazurile, firma nu trebuie sã ia decizii de conducere, iar cea privind persoana care urmeazã sã fie angajatã trebuie lãsatã clientului.
290.203 Furnizarea de servicii, consiliere sau asistenţã financiarã corporativã cãtre un client al certificãrii poate duce la ameninţãri generate de favorizare şi de autoexaminare. În cazul unor anumite servicii financiare corporative, ameninţãrile generate la adresa independenţei ar fi atât de semnificative încât nicio mãsurã de protecţie nu ar putea fi aplicatã pentru a le reduce pânã la un nivel acceptabil. De exemplu, promovarea, comercializarea şi garantarea acţiunilor unui client de certificare nu sunt compatibile cu furnizarea serviciilor de certificare. Mai mult, atunci când clientul asigurãrii este obligat sã respecte termenii unei tranzacţii sau când se realizeazã o tranzacţie în numele clientului se genereazã o ameninţare la adresa independenţei atât de importante încât nicio mãsurã de protecţie nu ar putea fi aplicatã pentru a reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. În cazul unui client de audit al situaţiilor financiare, furnizarea acestor servicii financiare corporative, menţionate mai sus, de cãtre o firmã sau o firmã în reţea ar genera o ameninţare la adresa independenţei atât de semnificativã încât nicio mãsurã de protecţie nu ar putea fi aplicatã pentru a o reduce la un nivel acceptabil.
290.204 Alte servicii de finanţare corporativã pot duce la ameninţãri generate de favorizare sau de autoexaminare; cu toate acestea, pot fi disponibile mãsuri de protecţie pentru reducerea acestor ameninţãri pânã la un nivel acceptabil. Exemple de astfel de servicii includ asistarea unui client în elaborarea strategiilor corporative, asistarea clientului în identificarea sau descoperirea posibilelor surse de capital care îndeplinesc specificaţiile sau criteriile clientului şi consilierea în organizarea şi asistarea unui client în analizarea efectelor contabile ale tranzacţiilor propuse. Mãsurile de protecţie care trebuie sã fie luate în considerare includ:
- politici şi proceduri care sã interzicã persoanelor care asistã clientul certificãrii sã ia decizii manageriale în numele clientului;
- utilizarea profesioniştilor care nu sunt membri ai echipei de certificare pentru a furniza serviciile; şi
- certificarea cã firma nu obligã clientul certificãrii sã respecte termenii oricãrei tranzacţii sau cã nu face o tranzacţie în numele clientului.
290.205 Atunci când onorariile totale generate de un client al certificãrii reprezintã o proporţie semnificativã din onorariile totale ale firmei, dependenţa de acel client sau grup de clienţi şi preocuparea privind posibilitatea pierderii clientului pot constitui o ameninţare generatã de interesul propriu. Semnificaţia ameninţãrii va depinde de factori precum:
- structura firmei; şi
- dacã firma este bine stabilitã pe piaţã sau nou-creatã.
Importanţa ameninţãrii trebuie evaluatã şi, dacã ameninţarea este altfel decât în mod clar nesemnificativã, trebuie luate în considerare şi aplicate mãsuri de protecţie, dupã caz, pentru a reduce ameninţarea pânã la un nivel acceptabil. Astfel de mãsuri de protecţie ar putea include:
- discutarea complexitãţii şi naturii onorariilor percepute de comitetul de audit sau de conducere;
- luarea de mãsuri pentru a reduce dependenţa de client;
- revizuirea controalelor externe de calitate; şi
- consultarea unei terţe pãrţi, cum ar fi un organism profesional de reglementare sau un alt profesionist contabil.
290.206 De asemenea, poate apãrea o ameninţare generatã de interesul propriu atunci când onorariile generate de clientul certificãrii reprezintã o proporţie mare din veniturile unui partener individual. Importanţa ameninţãrii trebuie evaluatã şi, dacã ameninţarea este altfel decât în mod clar nesemnificativã, trebuie luate în considerare şi aplicate mãsuri de protecţie, dupã cum este necesar, pentru a reduce ameninţarea pânã la un nivel acceptabil. Astfel de mãsuri de protecţie ar putea include:
- politici şi proceduri pentru a monitoriza şi implementa controlul calitãţii misiunilor de certificare; şi
- implicarea unui contabil autorizat suplimentar care nu a fost membru al echipei de certificare, pentru a revizui munca efectuatã sau, dupã caz, pentru a acorda consultanţã.
290.207 O ameninţare generatã de interesul propriu poate apãrea dacã onorariile datorate de un client al certificãrii pentru servicii profesionale rãmân restante pentru o perioadã lungã de timp, în special dacã o parte importantã nu este plãtitã înainte de emiterea raportului de certificare pentru anul urmãtor. În general, plata unor astfel de onorarii trebuie sã fie solicitatã înainte de emiterea raportului. Pot fi aplicate urmãtoarele mãsuri de protecţie:
- discutarea nivelului onorariilor restante cu comisia de audit sau cu alte persoane însãrcinate cu guvernanţa;
- implicarea unui contabil autorizat suplimentar care nu a luat parte la misiunea de certificare, pentru a acorda consultanţã sau pentru a examina munca efectuatã.
Firma trebuie sã ia în considerare, de asemenea, dacã onorariile care au depãşit termenul ar putea fi privite ca fiind echivalentul unui împrumut cãtre client şi dacã, din cauza valorii onorariilor care au depãşit termenul, este cazul ca firma sã fie redesemnatã.
290.208 Atunci când o firmã obţine o misiune de certificare pentru un onorariu mult mai mic decât cel aplicat de firma anterioarã sau faţã de cel utilizat de alte firme, ameninţarea generatã de interesul propriu nu va fi redusã la un nivel acceptabil decât dacã:
- firma poate sã demonstreze cã alocã misiunii respective suficient timp şi resurse umane calificate; şi
- sunt respectate toate standardele aplicabile de certificare, îndrumãrile şi procedurile de control al calitãţii.
290.209 Onorariile contingente sunt onorarii calculate pe o bazã predeterminatã cu privire la rezultatul unei tranzacţii sau al muncii efectuate. În contextul acestei secţiuni, onorariile nu sunt considerate ca fiind contingente dacã ele au fost stabilite de o instanţã sau o de altã autoritate publicã.
290.210 Un onorariu contingent încasat de o firmã pentru o misiune de certificare poate conduce la o ameninţare generatã de interesul propriu şi de favorizare, ameninţare ce nu poate fi redusã la un nivel acceptabil prin nicio mãsurã de protecţie. În consecinţã, o firmã nu trebuie sã încheie niciun acord privind onorariile pentru o misiune de certificare în care valoarea onorariului depinde de rezultatul muncii de certificare sau de elemente care fac obiectul misiunii de certificare.
290.211 Un onorariu contingent aplicat de cãtre o firmã pentru un serviciu de noncertificare furnizat unui client al certificãrii poate constitui, de asemenea, o ameninţare generatã de interesul propriu şi de favorizare. Dacã s-a stabilit de comun acord sau s-a negociat asupra valorii onorariului pentru o misiune de noncertificare ori s-a intenţionat acest lucru, pe parcursul unei misiuni de certificare, iar acest onorariu a depins de rezultatul acelei misiuni de certificare, ameninţãrile nu ar putea fi reduse la un nivel acceptabil prin aplicarea niciunei mãsuri de protecţie. În consecinţã, singura soluţie acceptabilã este de a nu accepta un astfel de angajament. În cazul altor tipuri de acorduri pentru onorariile contingente, importanţa ameninţãrilor generate va depinde de factori precum:
- gama de posibile valori ale onorariilor;
- gradul de variabilitate;
- baza pe care se calculeazã onorariul;
- dacã rezultatul tranzacţiei urmeazã sã fie revizuit de o terţã parte independentã; şi
- impactul evenimentului sau al tranzacţiei asupra misiunii de certificare.
Importanţa ameninţãrilor trebuie evaluatã şi, dacã ameninţãrile sunt altfel decât în mod clar nesemnificative, trebuie luate în considerare şi aplicate mãsuri de protecţie, dupã cum este necesar, pentru a le reduce la un nivel acceptabil. Astfel de mãsuri de protecţie ar putea include:
- prezentarea complexitãţii şi a naturii onorariilor utilizate comitetului de audit sau altor persoane însãrcinate cu guvernarea;
- examinarea sau determinarea onorariului final de cãtre o terţã parte independentã; şi
- politicile şi procedurile de calitate şi control.
290.212 Acceptarea de cadouri sau a ospitalitãţii din partea unui client al certificãrii poate duce la ameninţãri generate de interesul propriu şi de familiaritate. Atunci când o firmã sau un membru al echipei de certificare acceptã daruri sau ospitalitate, cu excepţia cazului în care valoarea este în mod clar nesemnificativã, ameninţãrile la adresa independenţei nu pot fi reduse pânã la un nivel acceptabil prin aplicarea niciunei mãsuri de protecţie. În consecinţã, o firmã sau un membru al echipei de certificare nu trebuie sã accepte astfel de oferte.
290.213 Atunci când au loc sau par sã aibã loc litigii între firmã sau un membru al echipei de certificare şi clientul certificãrii, poate apãrea o ameninţare generatã de interesul propriu sau de intimidare. Relaţia dintre conducerea clientului şi membrii echipei de certificare trebuie sã fie caracterizatã de sinceritate completã şi transparenţã totalã privind toate aspectele operaţiunilor afacerii unui client. Conducerea firmei şi cea a clientului pot ocupa poziţii adverse în cadrul litigiului, afectând intenţia conducerii de a face prezentãri complete, iar firma se poate confrunta cu o ameninţare generatã de interesul propriu. Importanţa ameninţãrii generate va depinde de factori precum:
- pragul de semnificaţie al litigiului;
- natura misiunii de certificare; şi
- dacã litigiul are legãturã cu o misiune anterioarã de certificare.
Odatã ce importanţa ameninţãrii a fost evaluatã, trebuie aplicate urmãtoarele mãsuri de protecţie, dacã este necesar, pentru a reduce ameninţãrile la un nivel acceptabil:
- informarea comitetului de audit sau a altor persoane însãrcinate cu guvernarea cu privire la complexitatea şi natura litigiului;
- dacã litigiul implicã un membru al echipei de certificare, îndepãrtarea acelei persoane din echipa de certificare; sau
- implicarea unui profesionist contabil suplimentar din firmã care nu a fost un membru al echipei de certificare, pentru a revizui munca efectuatã sau, dupã caz, pentru a acorda consultanţã.
Dacã astfel de mãsuri de protecţie nu reduc ameninţarea la un nivel adecvat, singura soluţie adecvatã este retragerea din misiunea de certificare ori refuzarea acesteia.

INTERPRETĂRILE SECŢIUNII 290

Aceste interpretãri se referã la aplicarea Codului Etic IFAC pentru profesioniştii contabili pe subiecte ce corespund întrebãrilor specifice primite. Este posibil ca cei care intrã sub incidenţa altor corpuri normalizatoare, cum ar fi Comisia de Valori Mobiliare din Statele Unite ale Americii, sã doreascã sã se consulte cu aceste organisme cu privire la poziţia acestora faţã de aceste aspecte.

INTERPRETAREA 2003-01

Prestarea de servicii de noncertificare cãtre clienţii certificãrii
Codul Etic IFAC pentru profesioniştii contabili abordeazã, în cadrul paragrafelor 290.157-290.204 inclusiv, problema prestãrii de servicii de noncertificare cãtre clienţii certificãrii. Codul nu include, în prezent, nicio prevedere tranzitorie cu privire la cerinţele prezentate în aceste paragrafe; cu toate acestea, Comitetul pentru eticã a concluzionat cã este adecvat sã se permitã o perioadã de timp tranzitorie de un an, pe durata cãreia pot ajunge la termen contractele existente de prestare de servicii de necertificare pentru clienţi ai certificãrii, dacã sunt puse în practicã mãsuri de protecţie suplimentare pentru a reduce orice ameninţare la adresa independenţei pânã la un nivel nesemnificativ. Aceastã perioadã tranzitorie începe la 31 decembrie 2004 (sau de la data implementãrii Codului, pentru acele corpuri membre IFAC care au adoptat o datã de implementare anterioarã).

INTERPRETAREA 2003-02

Rotaţia partenerului principal al misiunii pentru clienţii de audit care sunt entitãţi cotate
Codul Etic IFAC pentru profesioniştii contabili abordeazã, în cadrul paragrafelor 290.153-290.156, problema rotaţiei partenerului principal al misiunii, în cazul clienţilor de audit al situaţiilor financiare care sunt entitãţi cotate.
Paragrafele stipuleazã cã, în cadrul auditãrii situaţiilor financiare ale unei entitãţi cotate, partenerul misiunii trebuie sã fie rotit dupã ce a ocupat aceastã poziţie o perioadã de timp predeterminatã, nu mai mare de 7 ani, în mod normal. Se mai stipuleazã faptul cã, în anumite circumstanţe, poate fi necesar un anumit grad de flexibilitate a periodicitãţii rotaţiei. Comitetul pentru eticã considerã cã implementarea (sau adoptarea anterioarã) a Codului reprezintã un exemplu de circumstanţã în care poate fi necesar un anumit grad de flexibilitate a periodicitãţii rotaţiei.
În prezent, Codul nu include nicio prevedere tranzitorie cu privire la aceste cerinţe. Cu toate acestea, Comitetul pentru eticã a concluzionat cã este adecvat sã se permitã o perioadã tranzitorie de 2 ani. În consecinţã, la implementarea sau adoptarea rapidã a Codului, deşi perioada de timp în care partenerul misiunii a prestat pentru clientul de audit al situaţiilor financiare trebuie luatã în considerare atunci când se determinã momentul rotaţiei, partenerul poate sã continue sã lucreze ca partener al misiunii încã 2 ani suplimentari de la data implementãrii (sau a adoptãrii anterioare) înainte ca rotaţia misiunii sã aibã loc. În astfel de circumstanţe, trebuie respectate cerinţele suplimentare din paragraful 290.156 de aplicare a mãsurilor de protecţie echivalente pentru a reduce ameninţãrile pânã la un nivel acceptabil.

INTERPRETAREA 2005-01

Aplicarea secţiunii 290 misiunilor de certificare care nu sunt misiuni de auditare a situaţiilor financiare
Aceastã interpretare oferã îndrumãri privind aplicarea cerinţelor de independenţã conţinute în secţiunea 290 privind misiunile de certificare care nu sunt misiuni de audit asupra situaţiilor financiare.
Aceastã interpretare se concentreazã pe aspectele aplicãrii, care sunt specifice misiunilor de certificare care nu sunt misiuni de audit asupra situaţiilor financiare. Existã şi alte probleme cuprinse în secţiunea 290 care sunt relevante pentru abordarea cerinţelor de independenţã pentru toate misiunile de certificare. De exemplu, paragraful 290.15 stipuleazã cã trebuie luat în considerare dacã firma considerã cã ar putea sã aparã ameninţãri care pot fi generate de interesele şi relaţiile firmelor în reţea. În mod asemãnãtor, paragraful 290.21 stipuleazã cã pentru clienţii certificãrii, în afara clienţilor de audit al situaţiilor financiare ale unei entitãţi cotate, atunci când echipa de certificare are motive sã creadã cã o entitate legatã a unui astfel de client al certificãrii este relevantã pentru evaluarea independenţei firmei faţã de client, echipa de certificare trebuie sã analizeze şi acea entitate legatã atunci când evalueazã independenţa şi aplicarea mãsurilor corecte de protecţie. Aceste probleme nu sunt abordate în mod specific în aceastã interpretare.
Aşa cum s-a explicat în Cadrul Internaţional pentru Misiuni de Certificare emis de cãtre Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Audit şi de Certificare, într-o misiune de certificare profesionistul contabil independent exprimã o concluzie care are ca scop sporirea gradului de încredere a grupului-ţintã de utilizatori, în afara pãrţii responsabile, privind rezultatul evaluãrii sau mãsurãrii unui aspect în comparaţie cu nişte criterii date.
Misiuni de certificare bazate pe declaraţii
Într-o misiune de certificare bazatã pe declaraţii, evaluarea sau mãsurarea subiectului în cauzã este efectuatã de cãtre partea responsabilã, iar informaţia legatã de subiectul în cauzã este sub forma unei declaraţii fãcute de cãtre partea responsabilã cãtre utilizatorii-ţintã.
În misiunile de certificare bazate pe declaraţii se cere ca partea responsabilã sã fie independentã. Partea responsabilã poate fi responsabilã pentru informaţia legatã de aspectul-cheie şi poate fi responsabilã chiar pentru aspectul-cheie în sine.
În acele misiuni de certificare bazate pe declaraţii, acolo unde partea responsabilã este responsabilã pentru informaţia aspectului-cheie, dar nu şi pentru aspectul-cheie în sine, se cere independenţã din partea pãrţii responsabile. În plus, ar trebui acordatã atenţie oricãror ameninţãri pe care firma crede cã interesele şi relaţiile dintre un membru al echipei de certificare, firmã, o firmã din reţea şi partea responsabilã pentru aspectul-cheie le-ar putea crea.
Misiuni de certificare cu raportare directã
Într-o misiune de certificare cu raportare directã, profesionistul contabil independent fie desfãşoarã direct evaluarea sau mãsurarea subiectului în cauzã, fie obţine o declaraţie din partea celui responsabil care a desfãşurat evaluarea sau mãsurarea, evaluare sau mãsurare care nu este pusã la dispoziţia grupului-ţintã de utilizatori. Subiectul în cauzã este furnizat grupului-ţintã de utilizatori în cadrul raportului de certificare.
Într-o misiune de certificare cu raportare directã se cere independenţã din partea pãrţii responsabile atunci când este responsabilã cu subiectul în cauzã.
Mai multe pãrţi responsabile
Şi în misiunile de certificare bazate pe declaraţii şi în cele de raportare directã s-ar putea sã existe mai multe pãrţi responsabile. De exemplu, i se poate cere unui contabil independent din sectorul public sã ofere certificare pe statisticile lunare de circulaţie ale mai multor cotidiene independente. Misiunea poate fi o misiune de certificare pe baza declaraţiilor în cadrul cãreia fiecare ziar îşi evalueazã circulaţia, iar statisticile sunt prezentate într-o declaraţie care este pusã la dispoziţia utilizatorilor-ţintã. Pe de altã parte, misiunea ar putea fi o misiune de certificare de raportare directã în care nu existã nicio declaraţie şi se poate sã existe sau nu o afirmaţie scrisã din partea ziarelor.
În astfel de misiuni, atunci când se determinã dacã este necesarã aplicarea prevederii din secţiunea 290 fiecãrei pãrţi responsabile, s-ar putea ca firma sã ţinã cont de faptul cã o relaţie sau un interes dintre firmã sau un membru al echipei de certificare şi o anumitã parte responsabilã ar putea sã dea naştere unei ameninţãri la adresa independenţei care nu este în mod clar nesemnificativã în contextul informaţiei legate de subiectul în cauzã. Aceastã determinare va ţine cont de:
- importanţa informaţiei legate de informaţiile legate de subiectul în cauzã (sau subiectul în cauzã în sine), pentru care partea responsabilã respectivã este responsabilã; şi
- gradul de interes public care este asociat cu misiunea.
Dacã firma determinã faptul cã ameninţarea la adresa independenţei creatã de cãtre o astfel de relaţie cu o anumitã parte responsabilã ar fi în mod cert nesemnificativã, s-ar putea sã nu fie necesarã aplicarea tuturor prevederilor acestei secţiuni acelei pãrţi responsabile.
Am elaborat urmãtorul exemplu pentru a demonstra aplicarea secţiunii 290. Se presupune cã un client nu este un client de audit al situaţiilor financiare ale firmei sau ale firmei în reţea.
O firmã este angajatã pentru a oferi certificare asupra rezervelor totale certe de petrol deţinute de 10 companii independente. Fiecare companie a desfãşurat studii geografice şi tehnice pentru a-şi determina rezervele (subiectul în cauzã). Se stabilesc criterii pentru a determina momentul în care o rezervã poate fi consideratã a fi certã, moment pe care profesionistul contabil independent îl determinã a fi un criteriu potrivit pentru misiune.
Rezervele certe pentru fiecare companie la 31 decembrie 20X0 au fost urmãtoarele:


────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
                                              Rezerve certe de petrol
                                                   (mii barili)
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
    Compania 1                                                      5.200
    Compania 2                                                        725
    Compania 3                                                      3.260
    Compania 4                                                     15.000
    Compania 5                                                      6.700
    Compania 6                                                     39.126
    Compania 7                                                        345
    Compania 8                                                        175
    Compania 9                                                     24.135
    Compania 10                                                     9.635
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
    TOTAL:                                                        104.301
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────



Misiunea ar putea fi structuratã în mai multe feluri:

Misiuni bazate pe declaraţii
A1. Fiecare companie îşi evalueazã rezervele şi face o declaraţie firmei şi grupului-ţintã de utilizatori.
A2. O entitate, alta decât compania, evalueazã rezervele şi oferã o declaraţie cãtre firmã şi cãtre grupul-ţintã de utilizatori.

Misiuni de raportare directã
D1. Fiecare companie evalueazã rezervele şi îi furnizeazã firmei o declaraţie scrisã care evalueazã rezervele sale pe baza unor criterii stabilite pentru evaluarea rezervelor certe. Declaraţia nu este pusã la dispoziţia grupului-ţintã de utilizatori.
D. Firma evalueazã direct rezervele unora dintre companii.
Aplicarea metodei
A1. Fiecare companie îşi evalueazã rezervele şi face o declaraţie firmei şi grupului-ţintã de utilizatori.
Existã mai multe pãrţi responsabile în aceastã misiune (companiile 1-10). Atunci când se determinã dacã este necesarã aplicarea prevederilor privind independenţa tuturor companiilor, firma ar putea sã ţinã cont de faptul cã un interes sau o relaţie cu o anumitã companie ar putea crea o ameninţare la adresa independenţei, care nu este clar nesemnificativã. Aceasta va ţine cont de factori cum ar fi:
- importanţa rezervelor certe ale companiei în relaţie cu rezervele totale asupra cãrora trebuie sã se facã raportarea; şi
- gradul de interes public asociat cu misiunea (paragraful 290.14).
De exemplu, Compania 8 contabilizeazã 0,16% din rezervele totale, prin urmare o relaţie sau un interes de afaceri cu Compania 8 ar duce la o ameninţare mai micã decât o relaţie similarã cu Compania 6, care contabilizeazã aproximativ 37,5% din rezerve.
Dupã ce a determinat acele companii la care se aplicã cerinţele privind independenţa, echipei de certificare şi firmei li se cere sã fie independente faţã de acele pãrţi responsabile, care ar putea fi considerate ca fiind clientul certificãrii (paragraful 290.14)
A2. O entitate, alta decât compania, evalueazã rezervele şi oferã o declaraţie cãtre firmã şi cãtre grupul-ţintã de utilizatori.
Firmei i se cere sã fie independentã faţã de entitatea care evalueazã rezervele şi oferã o declaraţie firmei şi grupului-ţintã de utilizatori (paragraful 290.17). Acea entitate nu este responsabilã pentru subiectul în cauzã şi astfel ar trebui acordatã mai multã atenţie oricãror ameninţãri pe care firma are motive sã le creadã a fi generate de interese/relaţii cu partea responsabilã pentru subiectul în cauzã în aceastã misiune (companiile 1-10). Dupã cum s-a discutat în exemplul A1 de mai sus, s-ar putea ca firma sã ţinã cont de faptul cã un interes sau o relaţie cu o anumitã companie ar crea o ameninţare la adresa independenţei care nu este nesemnificativã.
D1. Fiecare companie evalueazã rezervele şi îi dã firmei o declaraţie scrisã care evalueazã rezervele sale pe baza criteriilor stabilite pentru evaluarea rezervelor certe. Declaraţia nu este pusã la dispoziţia grupului-ţintã de utilizatori.
Existã mai multe pãrţi responsabile în aceastã misiune (companiile 1-10). Atunci când se determinã dacã este necesarã aplicarea prevederilor de independenţã tuturor companiilor, firma s-ar putea sã ţinã cont de faptul cã un interes sau o relaţie cu o anumitã companie ar crea o ameninţare la adresa independenţei care nu este nesemnificativã. Aceasta va ţine cont de factori cum ar fi:
- importanţa rezervelor certe ale companiei în relaţie cu rezervele totale asupra cãrora trebuie sã se facã raportarea; şi
- gradul de interes public asociat cu misiunea (paragraful 290.14).
De exemplu, Compania 8 contabilizeazã 0,16% din rezerve, prin urmare o relaţie sau un interes de afaceri cu Compania 8 ar duce la o ameninţare mai micã decât o relaţie similarã cu Compania 6, care contabilizeazã aproximativ 37,5% din rezerve.
Dupã ce a determinat acele companii la care se aplicã cerinţele privind independenţa, echipei de certificare şi firmei li se cere sã fie independente faţã de acele pãrţi responsabile, care ar putea fi considerate ca fiind clientul certificãrii (paragraful 290.14).
D. Firma evalueazã direct rezervele unora dintre companii.
Aplicarea este aceeaşi ca în exemplul D1.

PARTEA C
Profesioniştii contabili angajaţi

Secţiunea 300 Introducere
Secţiunea 310 Conflicte potenţiale
Secţiunea 320 Întocmirea şi raportarea informaţiilor
Secţiunea 330 Luarea de mãsuri în cunoştinţã de cauzã
Secţiunea 340 Interese financiare
Secţiunea 350 Stimulente. Acceptarea şi emiterea de oferte.

SECŢIUNEA 300
Introducere

300.1 Aceastã parte a Codului ilustreazã modul în care cadrul conceptual din partea A trebuie aplicat de cãtre profesioniştii contabili angajaţi.
300.2 Investitorii, creditorii, angajatorii şi alte sectoare ale comunitãţii de afaceri, precum şi guvernãrile şi publicul larg se pot baza pe activitatea profesioniştilor contabili angajaţi. Aceştia pot fi unici responsabili sau responsabili în comun de întocmirea şi raportarea informaţiilor financiare şi de altã naturã pe care se pot baza organizaţiile angajatoare şi terţele pãrţi. Aceştia pot fi responsabili şi de oferirea unei administrãri financiare eficiente şi a unei consultanţe competente cu privire la varietatea aspectelor legate de profesie.
300.3 Un profesionist contabil angajat poate fi salariat, partener, director (executiv sau nonexecutiv), manager proprietar, voluntar sau unul care lucreazã pentru una ori mai multe organizaţii angajatoare. Forma legalã a relaţiei cu organizaţiile angajatoare, dacã existã, nu are niciun efect asupra responsabilitãţilor etice care revin profesioniştilor contabili angajaţi.
300.4 Un profesionist contabil angajat are responsabilitatea de a duce mai departe scopurile legitime ale organizaţiei sale angajatoare. Prezentul cod nu încearcã sã împiedice un profesionist contabil angajat de la îndeplinirea acestor responsabilitãţi, dar ia în considerare circumstanţele în care pot apãrea conflicte, doar din datoria de a respecta principiile fundamentale.
300.5 Un profesionist contabil angajat deţine, de obicei, o poziţie superioarã într-o organizaţie. Cu cât nivelul poziţiei este mai înalt, cu atât vor fi mai mari capacitatea şi posibilitatea de a influenţa evenimentele, practicile şi atitudinile. De la un profesionist contabil angajat se aşteaptã sã încurajeze o culturã bazatã pe eticã într-o organizaţie angajatoare care subliniazã importanţa pe care conducerea superioarã o acordã conduitei etice.
300.6 Exemplele prezentate în secţiunile urmãtoare au ca scop ilustrarea modului în care cadrul conceptual se va aplica şi nu se doresc a fi, nici nu trebuie interpretate ca o listã exhaustivã a tuturor circumstanţelor întâlnite de un profesionist contabil angajat, care pot conduce la ameninţãri la adresa conformitãţii cu principiile. În consecinţã, nu este suficient pentru un profesionist contabil angajat doar sã respecte aceste exemple; mai degrabã, cadrul conceptual trebuie aplicat circumstanţelor particulare care apar.
300.7 Respectarea principiilor fundamentale poate fi potenţial ameninţatã de o varietate de circumstanţe. Multe ameninţãri se încadreazã în urmãtoarele categorii:
- interes propriu;
- autoexaminare;
- favorizare;
- familiaritate; şi
- intimidare.
Aceste ameninţãri sunt discutate, în continuare, în partea A a prezentului cod.
300.8 Exemple de circumstanţe care pot conduce la ameninţãri generate de interesul propriu pentru un profesionist contabil angajat, dar nu sunt limitate la:
- interese financiare, împrumuturi sau garanţii;
- acorduri de compensare prin stimulente;
- utilizarea inadecvatã personalã a activelor corporative;
- preocuparea cu privire la siguranţa muncii;
- presiunea comercialã din exteriorul organizaţiei angajatoare.
300.9 Exemple de circumstanţe care pot conduce la ameninţãri generate de autoexaminare includ, dar nu sunt limitate la deciziile de specialitate sau la date care fac obiectul examinãrii şi justificãrii de cãtre acelaşi profesionist contabil angajat pentru a lua aceste decizii sau pentru redactarea datelor.
300.10 Atunci când sunt duse mai departe scopurile legitime şi obiectivele organizaţiilor lor angajatoare, profesioniştii contabili angajaţi pot promova poziţia organizaţiei, cu condiţia ca orice declaraţii efectuate sã nu fie nici false, nici sã nu inducã în eroare. Astfel de acţiuni nu ar crea, în general, o ameninţare legatã de presiuni.
300.11 Exemple de circumstanţe care pot conduce la ameninţãri ale familiaritãţii, dar care nu sunt limitate la:
- un profesionist contabil angajat într-o poziţie ce influenţeazã raportarea financiarã sau nonfinanciarã ori deciziile de afaceri, care are un afin sau un membru apropiat al familiei în poziţia de a beneficia de pe urma acestei influenţe;
- asocierea de lungã duratã cu contacte din domeniu care influenţeazã deciziile de afaceri;
- acceptarea unui cadou sau a unui tratament preferenţial, cu excepţia cazului în care valoarea acestuia nu este în mod clar nesemnificativã.
300.12 Exemple de circumstanţe care pot conduce la ameninţãri, generatã de intimidare, includ, dar nu sunt limitate la:
- ameninţarea concedierii sau a înlocuirii profesionistului contabil angajat sau a afinului ori a rudei apropiate ca urmare a unui dezacord cu privire la aplicarea unui principiu contabil sau a modului în care informaţiile financiare urmeazã sã fie raportate;
- o personalitate dominantã care încearcã sã influenţeze procesul decizional, de exemplu, cu privire la acordarea de contracte sau cu privire la aplicarea unui principiu contabil.
300.13 Profesioniştii contabili angajaţi pot, de asemenea, întâlni situaţii specifice care pot conduce la ameninţãri unice generate de conformitatea cu unul sau mai multe principii fundamentale. În toate relaţiile profesionale şi de afaceri, profesioniştii contabili angajaţi trebuie sã fie mereu atenţi la astfel de situaţii şi ameninţãri.
300.14 Mãsurile de protecţie care pot elimina sau reduce pânã la un nivel acceptabil ameninţãrile întâlnite de profesioniştii contabili angajaţi se încadreazã în douã mari categorii:
a) mãsurile de protecţie create de cãtre profesie, legislaţie sau reglementare; şi
b) mãsurile de protecţie din mediul de lucru.
300.15 Exemple de mãsuri de protecţie create de profesie, legislaţie sau reglementare sunt detaliate în paragraful 100.12 din partea A din prezentul cod.
300.16 Mãsurile de protecţie din mediul de lucru includ, dar nu sunt limitate la:
- sistemul de supraveghere corporativã al organizaţiei angajatoare sau alte structuri de supraveghere;
- programele de eticã şi conduitã ale organizaţiei angajatoare;
- procedurile de recrutare din cadrul organizaţiei angajatoare, care accentueazã importanţa angajãrii unui personal extrem de competent;
- controale interne aprofundate;
- proceduri disciplinare adecvate;
- conducerea care subliniazã importanţa conduitei etice şi se aşteaptã ca angajaţii sã acţioneze în mod etic;
- politicile şi procedurile de implementare şi monitorizare a calitãţii performanţei angajaţilor;
- comunicarea oportunã a politicilor şi procedurilor organizaţiei angajatoare, inclusiv orice modificare a acestora, tuturor angajaţilor şi formarea şi educarea adecvatã cu privire la aceste politici şi proceduri;
- politici şi proceduri de împuternicire şi încurajare a angajaţilor de a informa nivelele superioare din cadrul organizaţiei angajatoare asupra oricãror aspecte etice care îi privesc fãrã teamã de represalii;
- consultarea cu un alt profesionist contabil corespunzãtor.
300.17 În situaţiile în care un profesionist contabil angajat considerã cã alte persoane vor continua o conduitã sau acţiune care nu este eticã, în cadrul organizaţiei angajatoare, profesionistul contabil angajat trebuie sã aibã în vedere apelarea la consilierea juridicã. În aceste cazuri extreme, în care orice mãsuri de protecţie disponibile au fost epuizate şi nu existã posibilitatea de a reduce ameninţarea la un nivel acceptabil, un profesionist contabil angajat poate concluziona cã este adecvatã demisionarea din cadrul organizaţiei angajatoare.

SECŢIUNEA 310
Conflicte potenţiale

310.1 Un profesionist contabil angajat are obligaţia profesionalã de a se conforma principiilor fundamentale. Pot exista totuşi situaţii în care responsabilitãţile acestora faţã de o organizaţie angajatoare şi obligaţiile profesionale de a se conforma principiilor fundamentale intrã în conflict. De obicei, un profesionist contabil angajat trebuie sã susţinã obiectivele legitime şi etice enunţate de cãtre angajator şi regulile şi procedurile stabilite în sprijinul acestor obiective. Cu toate acestea, atunci când conformitatea cu principiile fundamentale este ameninţatã, un profesionist contabil angajat trebuie sã aibã în vedere modul în care va reacţiona în aceste situaţii.
310.2 Ca o consecinţã a responsabilitãţilor faţã de o organizaţie angajatoare, un profesionist contabil angajat se poate afla sub presiunea de a acţiona sau de a se comporta într-un mod care sã ameninţe direct ori indirect conformitatea cu principiile fundamentale. Astfel de presiuni pot fi explicite sau implicite; ele pot veni de la un supervizor, manager, director sau altã persoanã din cadrul organizaţiei angajatoare. Un profesionist contabil angajat poate sã se confrunte cu presiuni legate de:
- încãlcarea legii sau a reglementãrilor;
- încãlcarea standardelor tehnice sau profesionale;
- facilitarea strategiilor lipsite de eticã şi ilegale de gestionare a veniturilor;
- minciuna sau inducerea în eroare involuntarã (inclusiv inducerea în eroare prin pãstrarea tãcerii) a altor persoane, în special:
- a auditorilor organizaţiei angajatoare; sau
- a reglementatorilor;
- emiterea sau alt tip de asociere cu un raport financiar ori nefinanciar care reprezintã în mod semnificativ eronat faptele, inclusiv situaţii legate de:
- situaţiile financiare;
- respectarea fiscalitãţii;
- respectarea legilor; sau
- rapoarte solicitate de cãtre organele de reglementare a titlurilor de valoare.
310.3 Semnificaţia ameninţãrilor generate de astfel de presiuni, cum ar fi cele legate de intimidare, trebuie evaluatã şi, dacã sunt altfel decât în mod clar nesemnificative, trebuie avute în vedere mãsuri de protecţie ce trebuie aplicate pentru a elimina sau reduce la un nivel acceptabil aceste ameninţãri. Astfel de mãsuri de protecţie pot include:
- obţinerea unei consilieri, când este cazul, din interiorul organizaţiei angajatoare, de la un consilier profesionist independent sau de la un organism profesional relevant;
- existenţa unui proces oficial de soluţionare a disputelor în interiorul organizaţiei angajatoare;
- apelarea la consultanţa juridicã.

SECŢIUNEA 320
Întocmirea şi raportarea informaţiilor

320.1 Profesionistul contabil angajat este adesea implicat în întocmirea şi raportarea informaţiilor care pot fi fie fãcute publice, fie utilizate de cãtre alte persoane din interiorul sau exteriorul organizaţiei angajatoare. Astfel de informaţii pot include informaţii financiare sau administrative, de exemplu: prognoze şi bugete, situaţii financiare, discuţii administrative şi analize şi scrisoarea de declaraţie a conducerii, furnizatã auditorilor ca parte a unui audit al situaţiilor financiare. Un profesionist contabil angajat trebuie sã întocmeascã sau sã prezinte astfel de informaţii în mod corect, just şi în conformitate cu standardele profesionale relevante, astfel încât informaţiile sã fie înţelese în contextul lor.
320.2 Un profesionist contabil angajat care are responsabilitatea de a întocmi sau a aproba situaţii financiare de uz general pentru o organizaţie angajatoare trebuie sã se asigure cã acele situaţii financiare sunt prezentate în conformitate cu standardele aplicabile de raportare financiarã.
320.3 Un profesionist contabil angajat trebuie sã menţinã informaţiile pentru care este responsabil, astfel încât acestea:
- sã descrie clar natura realã a tranzacţiilor de afaceri, a activelor şi a datoriilor;
- sã clasifice şi sã înregistreze informaţiile în timp util şi într-un mod adecvat; şi
- sã reprezinte faptele cu acurateţe şi în mod complet din toate punctele de vedere.
320.4 Ameninţãrile ce vizeazã conformitatea cu principiile fundamentale, de exemplu cele generate de interesul propriu, de obiectivitate sau de competenţã profesionalã şi prudenţã, pot apãrea atunci când un profesionist contabil angajat poate fi în pericol (fie din exterior, fie prin posibilitatea unui câştig personal) de a fi asociat cu informaţii eronate sau cu informaţii eronate generate de acţiunile altor persoane.
320.5 Importanţa unor astfel de ameninţãri va depinde de factori cum ar fi sursa presiunilor şi gradul în care informaţiile sunt sau pot fi eronate. Importanţa ameninţãrilor trebuie sã fie evaluatã şi, dacã sunt altfel decât în mod clar nesemnificative, trebuie luate în considerare şi aplicate mãsurile de protecţie necesare pentru a elimina sau reduce aceste ameninţãri la un nivel acceptabil. Acest tip de mãsuri de protecţie poate include consultarea superiorilor din cadrul organizaţiei angajatoare, de exemplu comitetul de audit sau alt corp responsabil cu guvernarea ori alt organism profesional relevant.
320.6 Atunci când nu este posibilã reducerea ameninţãrii la un nivel acceptabil, un profesionist contabil angajat ar trebui sã refuze sã rãmânã asociat cu informaţiile pe care le considerã cã sunt sau pot fi eronate. Dacã profesionistul contabil angajat este conştient de faptul cã emiterea unor informaţii eronate este fie semnificativã, fie persistentã, acesta trebuie sã aibã în vedere informarea autoritãţilor competente conform secţiunii 140. Profesionistul contabil angajat poate, de asemenea, sã facã apel la consultanţã juridicã sau sã demisioneze.

SECŢIUNEA 330
Luarea de mãsuri în cunoştinţã de cauzã

330.1 Principiul fundamental al competenţei profesionale şi al prudenţei solicitã ca un profesionist contabil angajat sã se implice doar în misiuni semnificative pentru care deţine sau poate obţine suficientã formare de specialitate ori suficientã experienţã. Un profesionist contabil angajat trebuie sã nu inducã în eroare, în mod voluntar, un angajator cu privire la nivelul de pregãtire şi experienţã, nici nu trebuie sã omitã sã facã apel la consilierea de specialitate adecvatã şi asistenţã atunci când este cazul.
330.2 Situaţiile care ameninţã capacitatea unui profesionist contabil angajat de a-şi îndeplini îndatoririle cu un suficient grad de competenţã profesionalã şi prudenţã includ:
- insuficient timp pentru a realiza şi încheia în mod adecvat sarcinile relevante;
- informaţii incomplete, restricţionate sau uneori inadecvate pentru îndeplinirea sarcinilor în mod adecvat;
- insuficientã experienţã, formare şi / sau pregãtire;
- resurse necorespunzãtoare pentru îndeplinirea adecvatã a sarcinilor.
330.3 Semnificaţia unor astfel de ameninţãri va depinde de factori cum ar fi gradul în care profesionistul contabil angajat colaboreazã cu ceilalţi, vechimea relativã în domeniu şi nivelul de supervizare şi de examinare aplicat activitãţii. Importanţa ameninţãrilor trebuie evaluatã şi, dacã acestea sunt în mod clar semnificative, trebuie aplicate mãsuri de protecţie pentru a le elimina sau a le reduce la un nivel acceptabil. Mãsurile de protecţie vizate pot include:
- obţinerea unei formãri sau a unei consilieri suplimentare;
- asigurarea cã existã suficient timp disponibil pentru a îndeplini sarcinile relevante;
- obţinerea asistenţei de la persoane care au experienţa necesarã;
- consultarea, dacã este cazul, cu:
- superiorii din cadrul organizaţiei angajatoare;
- experţii independenţi; sau
- un organism profesional relevant.
330.4 Atunci când ameninţãrile nu pot fi eliminate sau reduse la un nivel acceptabil, profesionistul contabil angajat trebuie sã aibã în vedere dacã sã refuze sau nu îndeplinirea sarcinilor respective. Dacã profesionistul contabil angajat determinã cã refuzul este adecvat, motivele pentru a face acest lucru trebuie sã fie clar comunicate.

SECŢIUNEA 340
Interese financiare

340.1 Un profesionist contabil angajat poate avea interese financiare sau poate fi la curent cu interesele financiare ale rudelor apropiate sau ale afinilor, care ar putea în unele situaţii sã conducã la ameninţãri generate de conformitatea cu principiile fundamentale. De exemplu, ameninţãrile generate de interesul propriu la adresa obiectivitãţii sau confidenţialitãţii pot fi cauzate de existenţa unui motiv sau a unei ocazii de a manipula informaţii sensibile referitoare la preţ pentru a câştiga beneficii financiare. Exemple de situaţii care pot conduce la ameninţãri generate de interesul propriu includ, dar nu sunt limitate la situaţii în care un profesionist contabil angajat sau o rudã ori afin al acestuia:
- deţine un interes financiar direct sau indirect în organizaţia angajatoare şi valoarea acestui interes poate fi direct afectatã de deciziile luate de cãtre profesionistul contabil angajat;
- este eligibil pentru o primã aferentã unui profit şi valoarea primei poate fi direct afectatã de deciziile luate de cãtre profesionistul contabil angajat;
- deţine, direct sau indirect, opţiuni pe acţiuni în organizaţia angajatoare, a cãror valoare poate fi direct afectatã de deciziile luate de cãtre profesionistul contabil angajat;
- deţine, direct sau indirect, opţiuni pe acţiuni în organizaţia angajatoare, care sunt sau vor fi în curând eligibile pentru conversie; sau
- se poate califica pentru opţiuni pe acţiuni în organizaţia angajatoare ori pentru prime aferente performanţei dacã sunt atinse anumite obiective.
340.2 În evaluarea semnificaţiei unei astfel de ameninţãri şi a mãsurilor de protecţie adecvate care trebuie aplicate pentru a elimina ameninţãrile sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil, un profesionist contabil angajat trebuie sã examineze natura interesului financiar. Aceasta include o evaluare a semnificaţiei interesului financiar şi dacã acesta este direct sau indirect. În mod clar, ceea ce constituie un interes semnificativ sau de valoare într-o organizaţie angajatoare variazã de la persoanã la persoanã, în funcţie de circumstanţele personale.
340.3 Dacã ameninţãrile sunt în mod clar semnificative, mãsurile de protecţie sunt analizate şi aplicate aşa cum este necesar pentru a elimina sau reduce ameninţãrile la un nivel acceptabil. Astfel de mãsuri de protecţie pot include:
- politici şi proceduri ale unui comitet independent de conducere pentru a determina nivelul de formã a remuneraţiei conducerii superioare;
- prezentarea informaţiilor cu privire la toate interesele relevante şi la orice planuri de tranzacţionare a acţiunilor relevante pentru cei care sunt însãrcinaţi cu guvernarea organizaţiei angajatoare, conform oricãror politici interne;
- consultarea, atunci când este cazul, cu superiorii din cadrul organizaţiilor angajatoare;
- consultarea, atunci când este cazul, cu cei însãrcinaţi cu guvernarea organizaţiei angajatoare sau a organismelor profesionale relevante;
- proceduri de audit interne şi externe;
- educaţie actualizatã cu privire la aspecte legate de eticã şi restricţii legale şi alte reglementãri privitoare la un potenţial trafic intern.
340.4 Un profesionist contabil angajat nu trebuie nici sã manipuleze informaţia, nici sã utilizeze informaţii confidenţiale în interes propriu.

SECŢIUNEA 350
Stimulente

Acceptarea sau emiterea de oferte
350.1 Unui profesionist contabil angajat, unui afin sau unei rude apropiate i se poate oferi un stimulent. Stimulentele pot lua forme diferite, incluzând cadouri, ospitalitate, tratamente preferenţiale şi solicitarea necorespunzãtoare de relaţii de prietenie şi loialitate.
350.2 Ofertele de stimulente pot reprezenta ameninţãri la adresa conformitãţii cu principiile fundamentale. Când unui profesionist contabil angajat sau unui afin ori unei rude afiliate i se oferã un stimulent, situaţia trebuie atent evaluatã. Ameninţãrile generate de interesul propriu cu privire la obiectivitate sau confidenţialitate apar atunci când un stimulent este oferit pentru a influenţa acţiunile sau deciziile, pentru a încuraja un comportament ilegal sau incorect ori pentru a obţine informaţii confidenţiale. Ameninţãrile generate de intimidare cu privire la obiectivitate sau confidenţialitate apar dacã astfel de stimulente sunt acceptate şi sunt urmate de ameninţãri de a face publicã oferta respectivã, dãunând astfel fie reputaţiei profesionistului contabil angajat, fie reputaţiei afinului sau rudei apropiate a acestuia.
350.3 Importanţa acestor ameninţãri va depinde de natura, valoarea şi intenţia din spatele ofertei. Dacã o terţã parte rezonabilã şi în cunoştinţã de cauzã, la curent cu toate informaţiile relevante, va considera stimulentul ca nesemnificativ, fãrã scopul de a încuraja un comportament lipsit de eticã, atunci un profesionist contabil angajat poate considera oferta ca aparţinând cursului normal al activitãţii, fãrã a reprezenta o ameninţare generatã de conformitatea cu principiile fundamentale.
350.4 Dacã ameninţãrile evaluate sunt în mod clar semnificative, ar trebui luate în calcul şi aplicate mãsuri de protecţie pentru a le elimina sau a le reduce la un nivel acceptabil. Când aceste ameninţãri nu pot fi eliminate sau reduse la un nivel acceptabil prin aplicarea unor mãsuri de protecţie, profesionistul contabil angajat nu ar trebui sã accepte stimulentul. Cum ameninţãrile reale sau aparente la adresa respectãrii principiilor fundamentale nu sunt generate doar de acceptarea unui stimulent, ci şi, uneori, prin simplul fapt cã o ofertã a fost fãcutã în acest sens, mãsuri de protecţie suplimentare ar trebui adoptate. Un profesionist contabil angajat ar trebui sã evalueze riscul asociat tuturor ofertelor de acest gen şi ar trebui sã ia în considerare dacã acţiuni de tipul celor de mai jos ar trebui întreprinse:
a) când s-au fãcut astfel de oferte, sã informeze în cel mai scurt timp nivelurile superioare de conducere sau nivelurile însãrcinate cu guvernarea organizaţiei angajatoare;
b) sã informeze pãrţile terţe despre aceastã ofertã - de exemplu, un organism profesional sau angajatorul persoanei care a fãcut oferta; un profesionist contabil angajat ar trebui totuşi sã facã apel la consultanţã juridicã înainte de a trece la aceastã etapã; şi
c) sã îi punã, în cel mai scurt timp, la curent pe afini şi pe rudele apropiate asupra ameninţãrilor relevante şi mãsurilor de protecţie ce trebuie luate, dacã aceştia ocupã poziţii ce pot permite oferirea de stimulente, de exemplu ca urmare a situaţiei lor profesionale; şi
d) sã informeze conducerea superioarã sau pe cei însãrcinaţi cu guvernarea organizaţiei angajatoare atunci când afinii sau rudele apropiate sunt angajaţi de cãtre competiţie sau de potenţialii furnizori ai acelei organizaţii.
350.5 Un profesionist contabil angajat se poate afla într-o situaţie în care se preconizeazã cã sau este presat sã ofere stimulente pentru a subordona raţionamentul altor persoane ori organizaţii, pentru a influenţa procesul decizional sau obţinerea de informaţii confidenţiale.
350.6 Astfel de presiuni pot veni din interiorul organizaţiei angajatoare, de exemplu din partea unui coleg sau a unui superior. Ele pot veni şi de la o persoanã sau de la o organizaţie din exterior care sugereazã acţiuni sau decizii de afaceri ce pot fi avantajoase organizaţiei angajatoare, influenţând probabil activitatea unui profesionist contabil angajat.
350.7 Un profesionist contabil angajat nu trebuie sã ofere un stimulent pentru a influenţa în mod nefavorabil raţionamentul profesional al unei terţe pãrţi.
350.8 Atunci când presiunea de a oferi stimulente care nu sunt etice vine din exteriorul organizaţiei angajatoare, un profesionist contabil angajat trebuie sã se conformeze principiilor şi îndrumãrilor cu privire la soluţionarea conflictelor etice prezentate în partea A din prezentul cod.

DEFINIŢII
Expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
Publicitate - comunicarea cãtre public a unei informaţii despre serviciile sau abilitãţile profesioniştilor contabili independenţi, în vederea obţinerii de angajamente profesionale.
Clientul de certificare - partea responsabilã este (sunt) persoana (persoanele) care:
a) într-o misiune directã de raportare este responsabilã/sunt responsabile de subiectul în cauzã; sau
b) într-o misiune pe bazã de declaraţii, este responsabilã/sunt responsabile de informaţiile cu privire la subiectul în cauzã şi poate/pot fi responsabilã/responsabile pentru subiectul în cauzã.
(Pentru un client al certificãrii care este un client al auditului situaţiilor financiare a se vedea definiţia clientului auditului situaţiilor financiare).
Misiune de certificare - o misiune în care un profesionist contabil independent exprimã o concluzie al cãrui scop este de a spori gradul de încredere al grupului de utilizatori vizaţi, alţii decât partea responsabilã cu rezultatul evaluãrii sau mãsurãrii unui subiect în cauzã pe baza unor criterii.
(Pentru îndrumãri cu privire la misiunile de certificare a se vedea Cadrul pentru misiuni de certificare emis de cãtre Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Audit şi Certificare care descrie elementele şi obiectivele unei misiuni de certificare şi identificã misiunile la care se aplicã Standardele internaţionale de audit (ISA-urile), Standardele internaţionale pentru misiunile de examinare (ISRE), Standardele internaţionale pentru misiunile de certificare (ISAE) şi Standardele internaţionale pentru misiuni conexe (ISRS)).
Echipa de certificare - a) toţi membrii unei echipe de certificare pentru misiunea de certificare;
b) toate celelalte persoane dintr-o firmã care pot influenţa în mod direct rezultatul unei misiuni de certificare, inclusiv:
(i) cei care recomandã compensarea sau care supervizeazã direct, gestioneazã sau supravegheazã în alt mod partenerul misiunii de certificare cu privire la performanţa misiunii de certificare. Din punctul de vedere al misiunii de audit al situaţiilor financiare, aceştia includ persoanele de la toate nivelurile succesive superioare, la un nivel mai înalt decât cel al partenerului de misiune dintre executivul superior al firmei;
(ii) cei care oferã consultanţã cu privire la aspecte tehnice sau de specialitate, tranzacţii sau evenimente pentru misiunea de certificare; şi
(iii) cei care oferã control al calitãţii pentru misiunea de certificare, inclusiv cei care efectueazã examinarea controlului calitãţii misiunii pentru misiunea de certificare; şi
c) din perspectiva clientului de audit al situaţiilor financiare, toţi cei care sunt într-o reţea de firme care pot influenţa în mod direct rezultatul misiunii de audit al situaţiilor financiare.
În mod clar nesemnificativ - o problemã care nu poate fi decât insignifiantã şi care nu are consecinţe.
Afini - un pãrinte, copil sau frate/ sorã care nu face parte dintre membrii apropiaţi ai familiei.
Onorariu contingent - un onorariu calculat pe o bazã predeterminatã cu privire la rezultatul sau produsul unei tranzacţii ori cu privire la rezultatul activitãţii realizate. Un onorariu care este stabilit de cãtre o instanţã sau altã autoritate publicã nu este contingent.
Interes financiar direct - un interes financiar:
- deţinut direct de cãtre şi sub controlul unui individ sau al unei entitãţi (inclusiv aceea gestionatã pe o bazã discreţionarã de alte persoane); sau
- deţinut ca beneficiu printr-un vehicul de investiţii colectiv, proprietate imobiliarã, fond sau alt mod intermediar controlat de cãtre entitate sau individ.
Director sau funcţionar - cel însãrcinat cu guvernarea unei entitãţi, indiferent de titulatura acestora care poate varia de la ţarã la ţarã.
Partenerul de misiune - un partener sau altã persoanã din firmã care este responsabilã de misiune sau de efectuarea acesteia şi de raportul care este emis în numele firmei şi care, atunci când este necesar, deţine autoritatea adecvatã din partea unui corp profesional, legal sau de reglementare.
Examinarea controlului calitãţii - un proces al cãrui scop este de a oferi o evaluare obiectivã, misiunii înainte de emiterea raportului, asupra raţionamentelor semnificative pe care le face echipa misiunii şi a concluziilor la care aceasta a ajuns în formularea raportului.
Echipa de misiune - tot personalul care efectueazã o misiune, inclusiv orice experţi contractaţi de cãtre firmã în legãturã cu acea misiune.
Profesionist contabil existent - un profesionist contabil independent care deţine în prezent o misiune de audit sau care presteazã servicii contabile, fiscale, de consultanţã ori alte servicii similare pentru un client.
Interes financiar - un interes într-un instrument de capitaluri proprii sau într-o altã garantare a obligaţiunilor, de împrumut ori de îndatorare al unei entitãţi, inclusiv drepturile şi obligaţiile de achiziţionare a unui astfel de interes şi a instrumentelor direct derivate, aferente unui astfel de interes.
Situaţii financiare - bilanţurile, situaţiile veniturilor sau conturile de profit şi pierdere, situaţiile modificãrilor poziţiei financiare (care pot fi prezentate într-o varietate de moduri, de exemplu ca situaţie a fluxurilor de trezorerie sau ca o situaţie a fluxurilor de fonduri), note şi alte situaţii şi materiale explicative care sunt identificate ca fãcând parte din situaţiile financiare.
Clientul auditului situaţiilor financiare - o entitate cu privire la care o firmã realizeazã o misiune de audit al situaţiilor financiare. Atunci când clientul este o entitate cotatã, clientul auditãrii situaţiilor financiare va include întotdeauna şi entitãţile sale legate.
Misiunea de audit al situaţiilor - o misiune de certificare rezonabilã în care un profesionist financiare contabil independent îşi exprimã o opinie cu privire la faptul dacã situaţiile financiare sunt sau nu întocmite, din toate punctele de vedere, conform cu cadrul de raportare financiarã identificat, cum ar fi o misiune efectuatã conform cu Standardele internaţionale de audit. Acestea includ un audit statutar, care este auditul unei situaţii financiare solicitat de legislaţie sau de reglementãri.
Firmã
a) un practician individual, partener sau corporaţie de profesionişti contabili;
b) o entitate care controleazã astfel de pãrţi; şi
c) o entitate controlatã de astfel de pãrţi.
Membrii apropiaţi ai familiei - soţ/soţie (sau echivalentul) sau persoanele dependente.
Independenţa - independenţa este:
a) independenţa de spirit - starea de spirit care permite emiterea unei opinii fãrã a fi afectat de influenţe care compromit judecata profesionalã şi care permite individului sã acţioneze cu integritate, sã îşi exercite obiectivitatea şi raţionamentul profesional;
b) independenţa în aparenţã - evitarea faptelor şi a situaţiilor care sunt atât de importante încât o terţã parte rezonabilã şi în cunoştinţã de cauzã, care cunoaşte toate informaţiile relevante, inclusiv mãsurile de protecţie aplicate, ar concluziona în mod rezonabil cã integritatea, obiectivitatea sau scepticismul profesional al firmei sau al unui membru al echipei de certificare a fost compromis.
Interes financiar indirect - un interes financiar deţinut ca beneficiu printr-un vehicul de investiţii colectiv, proprietate imobiliarã, fond sau alt mod intermediar asupra cãruia individul sau entitatea nu are control.
Entitate cotatã - o entitate ale cãrei acţiuni, acţiuni la bursã sau datorii sunt cotate sau listate pe o bursã recunoscutã ori sunt comercializate pe baza unor reglementãri ale unei burse recunoscute sau ale unui alt organism echivalent.
Firmã din reţea - o entitate aflatã sub control, proprietate sau gestionare comunã cu cele ale firmei ori ale altei entitãţi, pe care o terţã parte rezonabilã şi în cunoştinţã de cauzã, care cunoaşte toate informaţiile relevante, ar considera-o ca fãcând parte din firmã, la nivel naţional sau internaţional.
Cabinet - un subgrup distinct, organizat fie pe criterii geografice, fie pe criterii legate de practicã.
Profesionist contabil - o persoanã care este membrã a unui organism membru IFAC.
Profesionist contabil angajat - profesionist contabil angajat sau implicat într-o funcţie executivã sau nonexecutivã în arii de activitate cum ar fi: industrie, comerţ, servicii, sector public, învãţãmânt, sector nonprofit, organisme de reglementare sau profesionale ori un profesionist contabil contractat de o astfel de entitate.
Profesionist contabil independent - un profesionist contabil, indiferent de categoria de servicii (contabilitate, audit sau consultanţã) dintr-o firmã care oferã servicii profesionale. Termenul este folosit şi pentru firmele de profesionişti contabili independenţi.
Serviciile profesionale - servicii care solicitã aptitudini contabile sau aferente prestate de un profesionist contabil, care includ servicii de contabilitate, audit, fiscalitate, consultanţã şi management financiar.
Entitate legatã - o entitate care are oricare dintre relaţiile de mai jos cu clientul:
a) o entitate care controleazã, direct sau indirect, clientul, cu condiţia ca acest client sã fie semnificativ pentru entitate;
b) o entitate care deţine un interes financiar direct în client, cu condiţia ca o astfel de entitate sã exercite o influenţã semnificativã asupra clientului, iar interesul în client sã fie semnificativ pentru entitate;
c) o entitate controlatã, direct sau indirect, de cãtre client;
d) - o entitate în care clientul sau orice entitate aferentã clientului, conform lit. c), deţine un interes financiar semnificativ care îi conferã o influenţã semnificativã asupra unei astfel de entitãţi, iar interesul este semnificativ pentru client şi pentru entitatea sa aferentã prevãzutã la lit. c); şi
- o entitate care se aflã sub control comun cu clientul (prin urmare, o entitate-sorã), cu condiţia ca aceastã entitate şi clientul sã fie amândoi semnificativi pentru entitatea care controleazã atât clientul, cât şi entitatea-sorã.

REVIZUIREA SECŢIUNII 290, INDEPENDENŢA - MISIUNI DE CERTIFICARE

Urmãtoarele titluri şi paragrafe sunt adãugate dupã paragraful 290.13 existent. Paragrafele actuale 290.1-290.13 rãmân neschimbate. Paragrafele actuale 290.14-290.34 rãmân neschimbate, dar sunt renumerotate drept paragrafele 290.27-290.47. Paragrafele existente 290.100-290.214 rãmân de asemenea neschimbate. Noile paragrafe 290.14-290.26 sunt în vigoare pentru rapoartele de certificare cu începere de la 31 decembrie 2008.
Reţele şi firme din reţea
290.14 O entitate care aparţine unei reţele poate fi o firmã, care este definitã în prezentul cod drept practician individual, partener sau corporaţie de profesionişti contabili şi o entitate care controleazã sau este controlatã de astfel de pãrţi, sau entitatea poate fi de un alt tip, precum cabinet de consultanţã sau cabinet de practicã profesionalã juridicã. Cerinţele referitoare la independenţã din aceastã secţiune care se aplicã unei firme din reţea se aplicã oricãrei entitãţi care se încadreazã în definiţia unei firme din reţea, independent dacã entitatea însãşi îndeplineşte definiţia unei firme.
290.15 Dacã o firmã este consideratã firmã din reţea, firma trebuie sã fie independentã de clienţii auditului situaţiilor financiare ai celorlalte firme din cadrul reţelei. Mai mult, pentru clienţii din domeniul certificãrii care nu sunt clienţi ai auditului situaţiilor financiare, trebuie sã se ţinã seama de orice ameninţare despre care firma este îndreptãţitã sã considere cã poate fi generatã de interesele financiare într-un client deţinut de alte entitãţi din reţea sau de cãtre relaţiile dintre client şi alte entitãţi din reţea.
290.16 Pentru a-şi intensifica abilitatea de a furniza servicii profesionale, firmele formeazã în mod frecvent structuri mai ample alãturi de alte firme sau entitãţi. Depinde de acţiunile şi circumstanţele specifice dacã aceste structuri mai ample formeazã o reţea, şi nu de faptul cã firmele şi entitãţile sunt separate din punct de vedere juridic şi distincte. De exemplu, o structurã mai amplã poate avea ca obiectiv numai facilitarea ocupãrii de locuri de muncã, ceea ce nu respectã criteriul necesar pentru a constitui o reţea. Dimpotrivã, o structurã mai amplã fi orientatã cãtre cooperare, iar firmele au o denumire de marcã comunã, un sistem comun de control al calitãţii sau resurse profesionale semnificative comune şi este consideratã deci a fi o reţea.
290.17 Aprecierea dacã o structurã mai amplã este sau nu o reţea trebuie sã se facã în funcţie de probabilitatea ca un terţ rezonabil şi în cunoştinţã de cauzã, care analizeazã toate acţiunile şi circumstanţele specifice, sã ajungã la concluzia cã entitãţile sunt asociate în aşa fel încât existã o reţea. Aceastã apreciere ar trebui aplicatã consecvent în cadrul reţelei.
290.18 Când structura mai amplã este orientatã cãtre cooperare şi are drept obiectiv clar împãrţirea profitului şi a costurilor între entitãţile din cadrul structurii, aceasta este consideratã a fi o reţea. Totuşi, împãrţirea costurilor nesemnificative nu ar duce ea însãşi la concluzia existenţei unei reţele. Mai mult, dacã împãrţirea costurilor este limitatã numai la acele costuri aferente elaborãrii metodologiilor de audit, manualelor sau cursurilor de pregãtire, aceasta nu ar duce ea însãşi la concluzia existenţei unei reţele. De asemenea, o asociere dintre o firmã şi o entitate cu care nu se întreţineau alte rapoarte, cu scopul de a furniza în comun un serviciu sau de a elabora în comun un produs, nu ar duce la concluzia existenţei unei reţele.
290.19 Când structura mai amplã este orientatã cãtre cooperare şi entitãţile din cadrul structurii deţin în comun participaţii, control sau gestiune, se considerã cã aceasta este o reţea. Aceasta se poate realiza prin intermediul unui contract sau prin alte mijloace.
290.20 Când structura mai amplã este orientatã cãtre cooperare şi entitãţile din cadrul structurii deţin în comun politici şi proceduri de control al calitãţii, se considerã cã aceasta este o reţea. În acest scop, politicile şi procedurile comune de control al calitãţii vor fi cele elaborate, implementate şi monitorizate în cadrul structurii mai ample.
290.21 Când structura mai amplã este orientatã cãtre cooperare şi entitãţile din cadrul structurii deţin o strategie de afaceri comunã, se considerã cã aceasta este o reţea. Deţinerea unei strategii de afaceri comune implicã un acord încheiat între entitãţi cu privire la îndeplinirea unor obiective strategice comune. O entitate nu este consideratã a fi o firmã din reţea dacã cooperarea sa cu o altã entitate este orientatã numai cãtre o acţiune comunã de a da curs unei cereri sau propuneri de a furniza un serviciu profesional.
290.22 Când structura mai amplã este orientatã cãtre cooperare şi entitãţile din cadrul structurii utilizeazã o denumire de marcã comunã, se considerã cã aceasta este o reţea. Un nume comun de marcã include iniţialele comune sau o denumire comunã. Se considerã cã o firmã utilizeazã un nume comun de marcã dacã acest nume include, de exemplu, numele comun al mãrcii ca parte sau pe lângã numele firmei, atunci când un partener sau firma semneazã un raport de certificare.
290.23 Deşi o firmã nu aparţine unei reţele şi nu utilizeazã un nume comun de marcã ca parte a denumirii firmei, poate pãrea cã aceasta aparţine unei reţele, dacã face referire în materialele sale de papetãrie sau promoţionale la faptul cã este membru al unei firme sau o asociere de firme. În consecinţã, o firmã trebuie sã analizeze cu atenţie modul în care descrie aceastã calitate de membru, pentru a evita percepţia cã aparţine unei reţele.
290.24 Dacã o firmã vinde o componentã a cabinetului sãu, acordul de vânzare precizeazã uneori cã, pentru o perioadã limitatã de timp, aceastã componentã poate continua sã utilizeze numele firmei sau un element al acestui nume, deşi nu mai are nicio legãturã cu firma. În astfel de cazuri, când cele douã entitãţi îşi pot desfãşura activitatea purtând acelaşi nume, situaţia face ca ele sã nu aparţinã unei structuri mai ample care are drept scop cooperarea şi, deci, nu sunt firme din reţea. Aceste entitãţi trebuie sã analizeze cu atenţie modul în care prezintã informaţii care sã evidenţieze cã nu sunt firme din reţea atunci când intrã în contact cu pãrţi externe.
290.25 Când structura mai amplã are drept scop cooperarea şi entitãţile din cadrul structurii deţin în comun o parte semnificativã a resurselor profesionale, se considerã cã aceasta este o reţea. Resursele profesionale includ:
- sisteme comune care ajutã firmele în schimbul de informaţii, precum date despre clienţi, facturare şi înregistrarea timpului;
- parteneri şi personal;
- departamente tehnice pe care le consultã pe marginea unor chestiuni tehnice sau industriale specifice, tranzacţii ori evenimente aferente misiunilor de certificare;
- metodologia de audit sau manualele de audit; şi
- cursuri de pregãtire şi facilitãţi.
290.26 Aprecierea dacã resursele profesionale deţinute în comun sunt semnificative şi deci dacã firmele sunt firme din reţea, ar trebui sã se facã pe baza acţiunilor şi circumstanţelor relevante. Când resursele deţinute în comun sunt limitate la metodologii sau manuale comune de audit, fãrã a se efectua vreun schimb de personal, de clienţi sau de informaţii de piaţã, este puţin probabil cã resursele deţinute în comun vor fi considerate drept semnificative. Acelaşi lucru se aplicã unei acţiuni comune de pregãtire. Dacã totuşi resursele deţinute în comun implicã schimbul de personal sau de informaţii, de exemplu dacã existã angajaţi care sunt retraşi din fondul de personal rulant sau este înfiinţat un departament tehnic comun în cadrul structurii mai ample care sã furnizeze firmelor din cadrul structurii informaţii tehnice pe care ele trebuie sã le respecte, este mai probabil ca un terţ rezonabil şi în cunoştinţã de cauzã sã ajungã la concluzia cã resursele deţinute în comun sunt semnificative.
Când noile paragrafe 290.14-290.26 vor intra în vigoare pentru rapoartele de certificare pentru perioadele cu începere de la 15 decembrie 2008, urmãtoarele definiţii vor fi adãugate în secţiunea "Definiţii" (cu începere de la pagina 117) şi definiţiile existente ale termenilor "Firmã" şi "Reţea" vor fi retrase.
Firmã:
a) un practician individual, partener sau corporaţie de profesionişti contabili;
b) o entitate care controleazã astfel de pãrţi prin participaţie, gestiune sau alte mijloace; şi
c) o entitate controlatã de astfel de pãrţi, prin participaţie, gestiune sau alte mijloace.
Firmã din reţea
- o firmã sau entitate care aparţine unei reţele.
Reţea*)
----
*) Aceastã definiţie trebuie cititã în contextul îndrumãrilor furnizate în paragrafele 290.14-290.26.

- o structurã mai amplã:
a) care are drept scop cooperarea; şi
b) care este clar orientatã cãtre împãrţirea profitului şi a costurilor sau deţine în comun participaţie, control sau gestiune, politici şi proceduri comune de control al calitãţii, o strategie comunã de afaceri, utilizarea unei denumiri comune de marcã sau o parte semnificativã de resurse profesionale.

-----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Altele, Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania, CODUL ETIC NATIONAL*) din 25 mai 2007

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016