Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CAP. I
Principiile fundamentale ale exercitãrii profesiei de medic
ART. 1
Scopul şi rolul profesiei medicale
Întreaga activitate profesionalã a medicului este dedicatã exclusiv apãrãrii vieţii, sãnãtãţii şi integritãţii fizice şi psihice a fiinţei umane.
ART. 2
Nediscriminarea
Actul profesional şi întreaga activitate a medicului se va exercita, respectiv desfãşura, fãrã niciun fel de discriminare inclusiv în ceea ce priveşte starea de sãnãtate sau şansele de vindecare ale pacientului.
ART. 3
Respectul demnitãţii fiinţei umane
În toate situaţiile actul profesional, în oricare formã sau modalitate s-ar desfãşura, se va face cu respectarea strictã a demnitãţii umane ca valoare fundamentalã a corpului profesional.
ART. 4
Primordialitatea interesului şi a binelui fiinţei umane
În toate deciziile cu caracter medical, medicul va trebui sã se asigure cã interesul şi binele fiinţei umane prevaleazã interesului societãţii ori al ştiinţei.
ART. 5
Obligativitatea normelor profesionale şi a celor de conduitã
Medicul trebuie sã depunã toate diligenţele şi sã se asigure cã orice intervenţie cu caracter medical pe care o executã sau decizie profesionalã pe care o ia respectã normele şi obligaţiile profesionale şi regulile de conduitã specifice cazului respectiv.
ART. 6
Independenţa profesionalã
Medicul este dator sã stãruie şi sã îşi apere independenţa profesionalã, fiind interzisã orice determinare a actului medical ori a deciziei profesionale de raţiuni de rentabilitate economicã sau de ordin administrativ.
ART. 7
Caracterul relaţiei medic-pacient
Relaţia medicului cu pacientul va fi una exclusiv profesionalã şi se va clãdi pe respectul acestuia faţã de demnitatea umanã, pe înţelegere şi compasiune faţã de suferinţã.
ART. 8
Obligaţia diligenţei de mijloace
Medicul îşi va dedica întreaga ştiinţã şi pricepere interesului pacientului sãu şi va depune toatã diligenţa pentru a se asigura cã decizia luatã este corectã, iar pacientul beneficiazã de maximum de garanţii în raport de condiţiile concrete, astfel încât starea sa de sãnãtate sã nu aibã de suferit.
ART. 9
Principiul specializãrii profesionale
Cu excepţia unor cazuri de urgenţã vitalã, medicul acţioneazã potrivit specialitãţii, competenţelor şi practicii pe care le are.
ART. 10
Respectul faţã de confraţi
De-a lungul întregii sale activitãţi, medicul îşi va respecta confraţii, ferindu-se şi abţinându-se sã-i denigreze ori sã aducã critici cu privire la activitatea profesionalã a acestora.
CAP. II
Consimţãmântul
ART. 11
Acordarea şi retragerea consimţãmântului
(1) Nicio intervenţie în domeniul sãnãtãţii nu se poate efectua decât dupã ce persoana vizatã şi-a dat consimţãmântul liber şi în cunoştinţã de cauzã.
(2) În aceleaşi condiţii, consimţãmântul se poate retrage în orice moment de persoana vizatã.
(3) Dispoziţiile privind retragerea consimţãmântului sunt valabile şi în ceea ce priveşte consimţãmântul exprimat, în condiţiile legii, de altã persoanã sau instituţie decât persoana respectivã.
ART. 12
Consimţãmântul în cazul minorilor
(1) Atunci când, conform legii, un minor nu are capacitatea de a consimţi la o intervenţie, aceasta nu se poate efectua fãrã acordul reprezentantului sãu, autorizarea unei autoritãţi sau a unei alte persoane ori instanţe desemnate prin lege.
(2) Medicul, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate a minorului şi numai strict în interesul acestuia, poate lua în considerare şi pãrerea minorului.
ART. 13
Consimţãmântul persoanelor fãrã capacitatea de a consimţi
Atunci când, conform legii, un major nu are, din cauza unui handicap mintal, a unei boli sau dintr-un motiv similar, capacitatea de a consimţi la o intervenţie, aceasta nu se poate efectua fãrã acordul reprezentantului sãu ori fãrã autorizarea unei autoritãţi sau a unei persoane ori instanţe desemnate prin lege.
ART. 14
Informarea prealabilã şi adecvatã a persoanei
(1) Medicul va solicita şi va primi consimţãmântul numai dupã ce, în prealabil, persoana respectivã sau cea îndreptãţitã sã îşi dea acordul cu privire la intervenţia medicalã a primit informaţii adecvate în privinţa scopului şi naturii intervenţiei, precum şi în privinţa consecinţelor şi a riscurilor previzibile şi în general acceptate de societatea medicalã.
(2) Pe cât posibil, medicul va urmãri ca informarea sã fie adecvatã şi raportatã persoana care urmeazã sã îşi manifeste consimţãmântul.
ART. 15
Lipsa consimţãmântului în situaţii de urgenţã
Atunci când, din cauza unei situaţii de urgenţã, nu se poate obţine consimţãmântul adecvat, se va putea proceda imediat la orice intervenţie indispensabilã din punct de vedere medical în folosul sãnãtãţii persoanei vizate.
ART. 16
Consimţãmântul implicit
În interesul pacientului sunt valabile şi vor fi luate în considerare autorizãrile şi dorinţele exprimate anterior cu privire la o intervenţie medicalã de cãtre un pacient care, în momentul noii intervenţii, nu este într-o stare care sã îi permitã sã îşi exprime voinţa sau dacã prin natura sa actul medical are o succesiune şi o repetabilitate specificã.
CAP. III
Secretul profesional şi accesul la datele referitoare la starea de sãnãtate
ART. 17
Secretul profesional
Medicul va pãstra secretul profesional şi va acţiona în acord cu dreptul legal al fiecãrei persoane la respectul vieţii sale private din punctul de vedere al informaţiilor referitoare la sãnãtatea sa.
ART. 18
Întinderea obligaţiei de pãstrare a secretului profesional
(1) Obligaţia medicului de a pãstra secretul profesional este opozabilã inclusiv faţã de membrii familiei persoanei respective.
(2) Obligaţia medicului sã pãstreze secretul profesional persistã şi dupã ce persoana respectivã a încetat sã îi fie pacient sau a decedat.
ART. 19
Transmiterea datelor referitoare la sãnãtatea persoanei
Medicul, la solicitarea persoanei în cauzã, o va informa pe aceasta sau pe persoana desemnatã de aceasta cu privire la orice informaţie pe care o deţine referitoare la starea de sãnãtate a persoanei în cauzã.
ART. 20
Derogãri de la regula pãstrãrii secretului profesional
Derogãrile de la dreptul fiecãrei persoane la respectul vieţii sale private din punctul de vedere al informaţiilor referitoare la sãnãtate sunt numai cele prevãzute în mod expres de lege.
CAP. IV
Reguli generale de comportament în activitatea medicalã
ART. 21
Comportamentul profesional şi etic
(1) Medicul trebuie sã fie un model de comportament profesional şi etic, fiind în permanenţã preocupat de creşterea nivelului sãu profesional şi moral, a autoritãţii şi prestigiului profesiunii medicale.
(2) Comportamentul profesional implicã, fãrã a se limita la, preocuparea constantã şi permanentã a medicului pentru aflarea, pe orice cale, inclusiv prin intermediul formelor de educaţie medicalã continuã, a celor mai noi descoperiri, procedee şi tehnici medicale asimilate şi agreate de comunitatea medicalã.
ART. 22
Fapte şi acte nedeontologice
Sunt contrare principiilor fundamentale ale exercitãrii profesiei de medic, în special, urmãtoarele acte:
a) practicarea eutanasiei şi eugeniei;
b) cu excepţia situaţiilor prevãzute de lege sau de normele profesiei, refuzul acordãrii serviciilor medicale;
c) abandonarea unui pacient fãrã asigurarea cã acesta a fost preluat de o altã unitate medicalã sau de un alt medic ori cã beneficiazã de condiţii adecvate situaţiei în care se aflã şi stãrii sale de sãnãtate;
d) folosirea unor metode de diagnostic sau tratament nefundamentate ştiinţific sau neacceptate de comunitatea medicalã, cu risc pentru pacient;
e) cu excepţia urgenţelor vitale, exercitarea profesiei medicale în condiţii care ar putea compromite actul profesional sau ar putea afecta calitatea actului medical;
f) emiterea unui document medical de complezenţã sau pentru obţinerea unui folos nelegal sau imoral;
g) emiterea unui document medical pentru care nu existã competenţã profesionalã;
h) atragerea clientelei profitând de funcţia ocupatã sau prin intermediul unor promisiuni oneroase şi neconforme cu normele publicitãţii activitãţilor medicale;
i) folosirea, invocarea sau lãsarea impresiei deţinerii unor titluri profesionale, specialitãţi ori competenţe profesionale neconforme cu realitatea;
j) încãlcarea principiilor fundamentale ale exercitãrii profesiei de medic.
ART. 23
Atingeri ale independenţei profesionale
Constituie o atingere gravã adusã caracterului independent al profesiei medicale urmãtoarele acte:
a) cu excepţia situaţiilor prevãzute de lege şi cu anunţarea prealabilã a organelor profesiei, asocierea sau colaborarea, sub orice formã şi orice modalitate, directã ori indirectã, dintre un medic şi o persoanã care produce sau distribuie medicamente;
b) reclama, în orice mod, la medicamente, aparaturã medicalã sau alte produse de uz medical;
c) implicarea, direct sau indirect, în distribuţia de medicamente, dispozitive medicale, aparaturã medicalã sau de alte produse de uz medical;
d) încãlcarea principiului transparenţei în relaţia cu producãtorii şi distribuitorii de medicamente şi produse medicale;
e) primirea unor donaţii sub formã de cadouri în bani sau în naturã ori alte avantaje, a cãror valoare le face sã îşi piardã caracterul simbolic şi care influenţeazã actul medical, de la una dintre entitãţile prevãzute la lit. a)-c).
ART. 24
Caracterul nemediat al relaţiei medic-pacient
Cu excepţia unor situaţii obiectiv excepţionale şi imposibil de înlãturat, orice decizie medicalã se va baza în primul rând pe examinarea personalã şi nemediatã a pacientului de cãtre medicul respectiv.
ART. 25
Limitele angajamentului profesional
(1) În orice situaţie, angajamentul profesional al medicului nu poate depãşi competenţa profesionalã, capacitatea tehnicã şi de dotare a cabinetului sau a unitãţii sanitare ori baza materialã afectatã, inclusiv prin convenţii sau colaborãri ferme cu alte unitãţi sanitare.
(2) Dacã medicul nu are suficiente cunoştinţe ori experienţa necesarã pentru a asigura o asistenţã medicalã corespunzãtoare, acesta va solicita un consult adecvat situaţiei sau va îndruma bolnavul cãtre un astfel de consult la o altã unitate medicalã. Aceleaşi dispoziţii se vor aplica şi în cazul în care dotarea tehnicã şi materialã a unitãţii în care are loc consultul sau intervenţia medicalã nu este adecvatã consultului, stabilirii diagnosticului sau intervenţiei medicale.
ART. 26
Diligenţa de claritate
Medicul care a rãspuns unei solicitãri cu caracter medical se va asigura cã persoana respectivã a înţeles pe deplin prescripţia, recomandarea sau orice altã cerinţã a medicului, precum şi cu privire la faptul cã pacientul este, dupã caz, preluat de o altã unitate medicalã ori în supravegherea altui specialist în domeniu.
ART. 27
Colaborarea cu alţi specialişti
În situaţia în care pacientul a fost preluat sau îndrumat cãtre un alt specialist, medicul va colabora cu acesta din urmã, punându-i la dispoziţie orice fel de date sau informaţii cu caracter medical referitoare la persoana în cauzã şi informândul cu privire la orice altã chestiune legatã de starea de sãnãtate a acesteia.
ART. 28
Consultul în echipã
În situaţia în care este necesar, medicul, cu consimţãmântul pacientului sau, dupã caz, al persoanei respectiv instituţiei abilitate, va solicita pãrerea unuia sau mai multor medici, cu care se poate consulta, pentru luarea celor mai adecvate mãsuri în interesul pacientului.
ART. 29
Luarea deciziei şi comunicarea ei
(1) În cazul unui consult organizat de cãtre medicul curant în condiţiile art. 27, luarea şi comunicarea deciziei finale aparţine medicului care l-a organizat.
(2) Dacã opinia majoritãţii medicilor participanţi la un consult organizat în condiţiile art. 27 diferã de a medicului care a organizat consultul, pacientul ori, dupã caz, instituţia sau persoana abilitatã vor fi informaţi.
ART. 30
Dreptul la o a doua opinie medicalã
În toate situaţiile medicul va respecta dreptul pacientului de a obţine o a doua opinie medicalã.
ART. 31
Actul medical de la distanţã
Investigaţia ori intervenţia medicalã la distanţã, în oricare dintre formele şi modalitãţile existente, este permisã numai în situaţia în care pacientul este asistat nemijlocit de cãtre medicul sãu, iar scopul investigaţiei şi procedurilor la care este supus pacientul este acela de a ajuta medicul sã determine diagnosticul, sã stabileascã tratamentul sau sã întreprindã orice altã mãsurã medicalã necesarã finalizãrii actului medical sau intervenţiei medicale în cazul operaţilor. Excepţie fac situaţiile de urgenţã.
ART. 32
Finalizarea obligaţiei asumate
(1) Medicul se va asigura cã pacientul a înţeles natura şi întinderea relaţiei medic-pacient, cã are o aşteptare corectã cu privire la rezultatele actului medical şi la serviciile medicale pe care acesta urmeazã sã le primeascã.
(2) Odatã încheiatã înţelegerea medic-pacient, medicul este ţinut sã ducã la îndeplinire toate obligaţiile asumate, aşa cum rezultã ele din înţelegerea pãrţilor sau din obiceiurile şi cutumele profesiei medicale.
ART. 33
Refuzul acordãrii serviciilor medicale
(1) Refuzul acordãrii asistenţei medicale poate avea loc strict în condiţiile legii sau dacã prin solicitarea formulatã persoana în cauzã îi cere medicului acte de naturã a-i ştirbi independenţa profesionalã, a-i afecta imaginea sau valorile morale ori solicitarea nu este conformã cu principiile fundamentale ale exercitãrii profesiei de medic, cu scopul şi rolul social al profesiei medicale.
(2) În toate cazurile, medicul îi va explica persoanei respective motivele care au stat la baza refuzului sãu, se va asigura cã prin refuzul acordãrii serviciilor medicale viaţa sau sãnãtatea persoanei în cauzã nu sunt puse în pericol şi, în mãsura în care refuzul este bazat pe încãlcarea convingerilor sale morale, va îndruma persoana în cauzã spre un alt coleg sau o altã unitate medicalã.
CAP. V
Activitãţile conexe actului medical
ART. 34
Legalitatea şi realitatea conţinutului documentelor medicale
Medicul va elibera persoanelor îndreptãţite numai documentele permise de lege şi care atestã realitatea medicalã aşa cum rezultã aceasta din datele şi informaţiile pe care medicul le deţine în mod legal ori aşa cum a rezultat ea în urma exercitãrii profesiei cu privire la persoana respectivã.
ART. 35
Conformitatea documentului medical cu specialitatea medicalã
(1) Documente medicale referitoare la starea de sãnãtate a pacientului, întocmite de medic în urma exercitãrii personale a profesiei, vor fi în limita specialitãţii şi competenţelor profesionale ale medicului respectiv.
(2) Orice activitate medicalã se va consemna în documente adecvate înregistrãrii activitãţii respective.
ART. 36
Obligaţii referitoare la sãnãtatea publicã
(1) Medicul are obligaţia profesionalã şi legalã sã se îngrijeascã de respectarea regulilor de igienã şi de profilaxie. În acest scop, ori de câte ori are ocazia şi este cazul, el va semnala persoanelor respective responsabilitatea ce le revine acestora faţã de ei înşişi, dar şi faţã de comunitate şi colectivitate.
(2) Medicul are obligaţia moralã de a aduce la cunoştinţã organelor competente orice situaţie de care aflã şi care reprezintã un pericol pentru sãnãtatea publicã.
ART. 37
Semnalarea erorilor profesionale
(1) Medicul care ia cunoştinţã despre fapte care, în opinia lui, ar putea constitui erori profesionale va informa prin scrisoare medicalã medicul autor al faptei.
(2) Dacã eroarea nu este corectatã ori apreciazã cã nu s-au întreprins toate mãsurile adecvate situaţiei, medicul va informa în mod cât mai detaliat organismele corpului profesional şi, cu excepţia situaţiilor prevãzute de lege, nu va face publice datele decât dupã ce corpul profesional s-a pronunţat.
ART. 38
Primordialitatea concilierii
În orice situaţie litigioasã ori divergenţã profesionalã, înaintea oricãrui demers public este obligatorie procedura de conciliere din cadrul corpului profesional.
ART. 39
Obligaţia de sprijin reciproc şi de loialitate
În toate situaţiile şi împrejurãrile legate de exercitarea obligaţiilor profesionale, medicii îşi vor acorda sprijin reciproc şi vor acţiona cu loialitate unul faţã de celãlalt. Obligaţia de sprijin şi loialitate subzistã şi faţã de corpul profesional şi organismele sale.
CAP. VI
Cercetarea medicalã
ART. 40
Principiul legalitãţii şi eticii cercetãrii medicale
Orice activitate de cercetare medicalã va fi efectuatã cu respectarea strictã a principiilor fundamentale ale exercitãrii profesiei de medic, în respect deplin faţã de fiinţa şi de specia umanã şi cu respectarea strictã a condiţiilor prevãzute de lege şi normele profesiei.
ART. 41
Cercetarea pe fiinţa umanã
Cercetarea pe fiinţa umanã are caracter de excepţie şi poate fi fãcutã numai dacã, în mod cumulativ, sunt întrunite urmãtoarele condiţii:
a) nu existã nicio metodã alternativã la cercetarea pe fiinţe umane, de eficacitate comparabilã;
b) riscurile la care se poate expune persoana nu sunt disproporţionate în comparaţie cu beneficiile potenţiale ale cercetãrii;
c) proiectul de cercetare a fost aprobat de instanţa sau autoritatea competentã dupã ce a fãcut obiectul unei examinãri independente asupra pertinenţei sale ştiinţifice, inclusiv al unei evaluãri a importanţei obiectivului cercetãrii, precum şi al unei examinãri pluridisciplinare a acceptabilitãţii sale pe plan etic;
d) persoana pe care se fac cercetãri este informatã asupra drepturilor sale şi asupra garanţiilor prevãzute prin lege pentru protecţia sa;
e) consimţãmântul a fost dat în mod expres, specific şi a fost consemnat în scris. Acest consimţãmânt poate fi retras în orice moment, în mod liber.
ART. 42
Cercetarea pe persoana fãrã capacitatea de a consimţi
Nu poate fi desfãşuratã activitate de cercetare ştiinţificã medicalã pe o persoanã care nu are capacitatea de a consimţi decât dacã sunt întrunite cumulativ condiţiile urmãtoare:
a) sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la art. 41 lit. a)-d);
b) rezultatele cercetãrii au potenţialul de a produce beneficii reale şi directe pentru sãnãtatea sa;
c) cercetarea nu se poate efectua cu o eficacitate comparabilã pe subiecţi capabili sã îşi dea consimţãmântul;
d) autorizarea necesarã prevãzutã la art. 41 lit. c) a fost datã specific şi în scris;
e) persoana în cauzã nu are obiecţii.
ART. 43
Diligenţa medicului
Medicul este dator sã depunã toatã diligenţa şi sã stãruie pentru lãmurirea tuturor împrejurãrilor de fapt şi de drept atunci când este implicat într-o activitate de cercetare medicalã. În caz de nevoie, pentru lãmurirea deplinã, medicul este dator sã solicite sprijinul organismelor profesiei medicale.
ART. 44
Intervenţia asupra persoanei
Nicio persoanã nu va putea fi supusã experienţelor, testelor, prelevãrilor, tratamentelor sau altor intervenţii în scop de cercetare decât în condiţiile expres şi limitativ prevãzute de lege.
ART. 45
Prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umanã de la donatori în viaţã
(1) Prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umanã de la donatori în viaţã se fac exclusiv în cazurile şi condiţiile prevãzute de lege, cu acordul scris, liber, prealabil şi expres al acestora şi numai dupã ce persoana respectivã a fost informatã, în prealabil, asupra riscurilor intervenţiei. În toate cazurile, pânã în momentul prelevãrii, donatorul poate reveni asupra consimţãmântului dat.
(2) În afara cazurilor expres prevãzute de lege, este interzisã prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umanã de la minori, precum şi de la persoane aflate în viaţã, dar lipsite de discernãmânt din cauza unui handicap mintal, unei tulburãri mintale grave sau dintr-un alt motiv similar.
ART. 46
Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule umane de la persoane decedate
Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule umane, în scop terapeutic sau ştiinţific, de la persoane decedate se efectueazã numai în condiţiile prevãzute de lege, cu acordul scris, exprimat în timpul vieţii, al persoanei decedate sau, în lipsa acestuia, cu acordul scris, liber, prealabil şi expres dat, în ordine, de soţul supravieţuitor, de pãrinţi, de descendenţi ori, în sfârşit, de rudele în linie colateralã pânã la gradul al patrulea inclusiv.
ART. 47
Limitãri ale cercetãrii medicale
Sunt contrare scopului şi rolului profesiei de medic urmãtoarele activitãţi în domeniul cercetãrii medicale:
a) orice intervenţie medicalã asupra caracterelor genetice prin care se urmãreşte modificarea descendenţei unei persoane. Excepţie fac situaţiile care privesc prevenirea şi tratamentul unor maladii genetice, situaţie în care se vor obţine toate autorizãrile adecvate;
b) orice intervenţie prin care se urmãreşte crearea unei fiinţe umane genetic identicã cu altã fiinţã umanã vie sau moartã;
c) crearea de embrioni umani în scopuri de cercetare;
d) orice intervenţie de naturã a determina sexul viitorului copil. Excepţie fac situaţiile în care în mod obiectiv este necesarã determinarea sexului în scopul evitãrii unei boli ereditare grave legate de sexul viitorului copil;
e) examinarea caracteristicilor genetice ale unei persoane în alt scop decât medical şi strict în condiţiile şi procedurile legale;
f) orice intervenţie prin care s-ar urmãri sau s-ar determina selecţia persoanelor ori s-ar aduce atingere speciei umane;
g) participarea sau implicarea într-o activitate de identificare a unei persoane pe baza amprentelor sale genetice altfel decât în cadrul unei proceduri judiciare penale ori civile sau în scopuri strict medicale ori de cercetare ştiinţificã, ambele efectuate strict în condiţiile legii;
h) participarea la orice fel de acte care au ca obiect conferirea unei valori patrimoniale corpului uman, elementelor sau produselor sale, cu excepţia cazurilor expres prevãzute de lege.
CAP. VII
Publicitatea activitãţilor medicale
ART. 48
Scopul publicitãţii
(1) Publicitatea formelor de exercitare a profesiei este destinatã sã asigure publicului informaţii cu privire la activitatea desfãşuratã de acestea.
(2) Publicitatea trebuie sã fie veridicã, neînşelãtoare, sã respecte secretul profesional şi sã fie realizatã cu demnitate şi prudenţã.
(3) Indiferent de mijlocul de publicitate utilizat, toate menţiunile laudative sau comparative şi toate indicaţiile referitoare la identitatea pacienţilor sunt interzise.
(4) Mijloacele de publicitate a formelor de exercitare a profesiei nu pot fi folosite ca reclamã în scopul dobândirii de clientelã.
ART. 49
Mijloacele de publicitate
(1) Formele de exercitare a profesiei de medic pot utiliza unul sau mai multe mijloace de publicitate, respectiv:
a) plasarea unei firme;
b) anunţuri de publicitate, potrivit prezentului cod de deontologie medicalã;
c) anunţuri şi menţiuni în anuare şi cãrţi de telefon;
d) invitaţii, broşuri şi anunţuri de participare la conferinţe, colocvii etc., profesionale şi de specialitate;
e) corespondenţã profesionalã şi cãrţi de vizitã profesionale;
f) adresã de internet.
(2) Nu este permisã utilizarea urmãtoarelor mijloace de publicitate:
a) oferirea serviciilor prin prezentare proprie sau prin intermediar la domiciliul ori reşedinţa unei persoane sau într-un loc public;
b) propunerea personalizatã de prestãri de servicii efectuatã de o formã de exercitare a profesiei, fãrã ca aceasta sã fi fost în prealabil solicitatã în acest sens, indiferent dacã aceasta este fãcutã sau nu în scopul racolãrii de pacienţi;
c) acordarea de consultaţii medicale realizate pe orice suport material, precum şi prin orice alt mijloc de comunicare în masã, inclusiv prin emisiuni radiofonice sau televizate, cu excepţia acelora avizate de Colegiul Medicilor din România sau de alte organisme acreditate de acesta în acest scop.
(3) În cadrul apariţiilor în mediile de informare, medicul va putea prezenta procedee de diagnostic şi tratament, tehnici medicale specifice ori alte procedee şi mijloace de investigare, dar nu va putea folosi acest prilej pentru a-şi face reclamã pentru sine sau pentru orice altã firmã implicatã în producţia de medicamente ori dispozitive medicale.
ART. 50
Firma
(1) Firma trebuie sã aibã dimensiunile maxime de 40 x 80 cm şi va fi amplasatã la intrarea imobilului şi/sau a spaţiului ocupat în care forma de exercitare a profesiei îşi are sediul profesional principal sau secundar ori birou de lucru.
(2) Firma cuprinde urmãtoarele menţiuni:
a) Colegiul Medicilor din România;
b) structura teritorialã a Colegiului Medicilor din România;
c) denumirea formei de exercitare a profesiei;
d) menţiuni privind identificarea sediului (etaj, apartament);
e) menţiuni privind titlurile profesionale, academice, ştiinţifice, specialitãţile şi competenţele medicale;
f) menţiuni privind sediul principal şi sediul secundar.
ART. 51
Publicitatea prin mijloacele media
(1) Formele de exercitare a profesiei pot publica anunţuri în mica sau în marea publicitate.
(2) Anunţurile publicate în anuarele profesionale privesc activitatea formelor de exercitare a profesiei, numele şi principalele specialitãţi şi competenţe în care medicii îşi desfãşoarã activitatea, precum şi programul de activitate.
ART. 52
Corespondenţa
(1) Corespondenţa formei de exercitare a profesiei poate cuprinde:
a) numãrul de telefon, fax, adresa de internet şi adresa electronicã (e-mail);
b) indicarea sediului principal şi, dupã caz, a sediului secundar şi/sau a altui loc de muncã;
c) specialitãţile şi competenţele medicale;
d) titlurile academice, ştiinţifice sau profesionale;
e) sigla formei respective de exercitare a profesiei.
(2) Cãrţile de vizitã profesionale ale medicului care îşi desfãşoarã activitatea în cadrul formei respective de exercitare a profesiei pot cuprinde menţiunile permise corespondenţei, precum şi calitatea medicului în forma de exercitare a profesiei.
ART. 53
Pagina web
(1) Medicii, precum şi formele de exercitare a profesiei pot avea un website care poate cuprinde menţiuni referitoare la activitatea desfãşuratã, precum şi pe cele permise corespondenţei ori publicitãţii.
(2) Conţinutul şi modul de prezentare a adresei de internet trebuie sã respecte demnitatea şi onoarea profesiei, precum şi secretul profesional.
(3) Pagina web nu poate cuprinde nicio intercalare cu caracter de reclamã sau menţiune publicitarã pentru un produs sau serviciu diferit de activitãţile pe care are dreptul sã le furnizeze medicul sau respectiva formã de exercitare a profesiei.
(4) Pagina web nu poate conţine legãturi cãtre alte adrese al cãror conţinut ar fi contrar principiilor esenţiale ale profesiei de medic.
(5) Pentru realizarea cerinţelor menţionate la alin. (4), medicul sau forma de exercitare a profesiei deţinãtoare a paginii web trebuie sã asigure în mod regulat vizitarea şi evaluarea paginilor proprii şi a paginilor la care este permis accesul pe baza legãturilor realizate prin intermediul adresei proprii şi trebuie sã dispunã fãrã întârziere eliminarea lor în cazul în care conţinutul şi forma acestora sunt contrare principiilor esenţiale privind exercitarea profesiei de medic.
CAP. VIII
Judecarea cauzelor deontologice
ART. 54
Celeritatea
(1) Cercetarea şi analiza oricãrei sesizãri privind existenţa unei posibile încãlcãri a dispoziţiilor prezentului cod de deontologie medicalã se fac cu celeritate de cãtre persoanele desemnate cu cercetarea faptei ori de cãtre cei cãrora le-au fost solicitate date în legãturã cu soluţionarea sesizãrii, fiind obligate sã acţioneze cu maximã diligenţã, netergiversând sau prelungind realizarea atribuţiilor, respectiv comunicarea datelor solicitate.
(2) În adresa de solicitare a unor date şi informaţii necesare soluţionãrii cauzei disciplinare se va indica data pânã la care urmeazã sã se facã comunicarea datelor sau informaţiilor solicitate.
ART. 55
Prezumţia de nevinovãţie
(1) Cercetarea şi analiza oricãrei sesizãri se vor face având în vedere şi respectând prezumţia de nevinovãţie a medicului.
(2) Persoanele desemnate cu cercetarea sesizãrii ori membrii comisiei de disciplinã vor acţiona cu tact şi moderaţie, fãrã a se antepronunţa sau a emite opinii personale în niciun mod şi în niciun sens pe timpul soluţionãrii sesizãrii.
ART. 56
Imparţialitatea
(1) Persoana desemnatã cu cercetarea faptei reclamate ori membrii comisiei de disciplinã care are/au vreun interes personal în cauzã, în orice mod, ori are/au legãturi de rudenie cu medicul care face obiectul cercetãrii sau cu persoana care a fãcut reclamaţia îl va/vor informa pe preşedintele comisiei de disciplinã, care va decide, dupã caz, menţinerea sau înlocuirea persoanei în cauzã.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã şi în situaţia existenţei unor situaţii conflictuale.
(3) Nicio persoanã implicatã în cercetarea sau soluţionarea cauzei disciplinare nu va putea face declaraţii publice cu privire la cauza respectivã pânã la soluţionarea ei definitivã.
ART. 57
Contradictorialitatea scrisã
(1) Comisia de disciplinã va stãrui pentru obţinerea în scris a poziţiei fiecãrei pãrţi implicate în cauza disciplinarã.
(2) Contradictorialitatea oralã directã se va desfãşura doar în condiţiile în care pentru soluţionarea cauzei este strict necesarã, neputându-se soluţiona cauza altfel. În acest caz, preşedintele şedinţei va acţiona cu tact şi înţelegere, fiind interzise adresãrile directe între persoanele implicate sau emiterea de cãtre membrii comisiei de disciplinã a unor aprecieri ori opinii în legãturã cu cauza respectivã.
ART. 58
Expertiza
(1) În funcţie de cauza supusã cercetãrii disciplinare, comisia de disciplinã poate solicita o expertizã de specialitate de la medici specialişti cu reputaţie în domeniu.
(2) Dispoziţiile art. 55 se aplicã şi în ceea ce priveşte experţii.
ART. 59
Desfãşurarea audierilor
(1) În cauza supusã soluţionãrii, membrii comisiei de disciplinã se vor adresa persoanelor audiate exclusiv prin intermediul preşedintelui comisiei sau solicitându-i acestuia permisiunea şi exclusiv pentru a-i pune persoanei în cauzã întrebãri utile şi relevante soluţionãrii cauzei.
(2) Pe timpul audierii este interzisã emiterea de cãtre membrii comisiei de disciplinã a unor opinii personale sau aprecieri de orice naturã. În caz de nevoie, preşedintele comisiei poate interveni şi restabili cadrul decent al audierilor, inclusiv prin suspendarea şedinţei comisiei.
CAP. IX
Dispoziţii finale
ART. 60
Aplicarea codului de deontologie medicalã în timp
Cu excepţia situaţiilor mai favorabile, faptele sãvârşite pânã la intrarea în vigoare a prezentului cod de deontologie medicalã vor fi supuse prevederilor vechiului cod.
ART. 61
Data intrãrii în vigoare
Prezentul cod de deontologie medicalã intrã în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicãrii lui în Monitorul Oficial al României, Partea I.
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
