Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   CODUL COMERCIAL  Cu modificarile pana la 27 iunie 1997*)    Twitter Facebook
Cautare document

CODUL COMERCIAL Cu modificarile pana la 27 iunie 1997*)


--------
*)Codul Comercial a fost promulgat prin decret la 10 mai 1887 şi a intrat în vigoare la 1 septembrie 1887.
În cursul anilor, Codul comercial a suferit modificãri substanţiale. O parte din articolele abrogate au fost pãstrate în text, iar pentru a evidenţia faptul ca sînt abrogate ele sînt marcate în text, dupã numãrul articolului, cu "***". Actul abrogator este menţionat la sfîrşitul articolului sau seriei de articole abrogate.

CARTEA I
DESPRE COMERŢ ÎN GENERE

TITLUL I
DISPOZIŢIUNI GENERALE

ART. 1
În comerţ se aplica legea de fata.
Unde ea nu dispune se aplica Codul civil.
ART. 2
Bursele, balciurile (iarmarocurile), târgurile, docurile şi antrepozitele, precum şi celelalte instituţiuni care servesc comerţului, se reguleazã prin legile şi regulamentele lor speciale.

TITLUL II
DESPRE FAPTELE DE COMERŢ

ART. 3
Legea considera ca fapte de comerţ:
1. Cumpãrãturile de producte sau mãrfuri spre a se revinde, fie în natura, fie dupã ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea şi cumpãrarea spre a se revinde, de obligaţiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulind în comerţ;
2. Vânzãrile de produse, vânzãrile şi închirierile de mãrfuri, în natura sau lucrate, şi vânzãrile de obligaţiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulind în comerţ, cînd vor fi fost cumpãrate cu scop de revinzare sau închiriere;
3. Contractele de report asupra obligaţiunilor de Stat sau a altor titluri de credit circulind în comerţ;
4. Cumpãrãrile şi vânzãrile de pãrţi sau de acţiuni ale societãţilor comerciale;
5. Orice întreprinderi de furnituri;
6. Întreprinderile de spectacole publice;
7. Întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficiuri de afaceri;
8. Întreprinderile de construcţii;
9. Întreprinderile de fabrici, de manufactura şi imprimerie;
10. Întreprinderile de editura, librarie şi obiecte de arta, cînd altul decît autorul sau artistul vinde;
11. Operaţiunile de banca şi schimb;
12. Operaţiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale;
13. Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat;
14. Cambiile şi ordinele în producte sau mãrfuri;
15. Constructiunea, cumpãrarea, vînzarea şi revinzarea de tot felul de vase pentru navigarea interioarã şi exterioarã şi tot ce priveşte la echiparea, armarea şi aprovizionarea unui vas.
16. Expeditiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime şi toate contractele privitoare la comerţul de mare şi la navigaţiune;
17. Asigurãrile terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra vieţii;
18. Asigurãrile, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunei;
19. Depozitele pentru cauza de comerţ;
20. Depozitele în docuri şi antrepozite, precum şi toate operaţiunile asupra recipiselor de depozit (warante) şi asupra scrisurilor de gaj, liberate de ele.
ART. 4
Se socotesc, afarã, de acestea, ca fapte de comerţ celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacã nu sunt de natura civilã sau dacã contrariul nu rezulta din însuşi actul.
ART. 5
Nu se poate considera ca fapt de comerţ cumpãrarea de producte sau de mãrfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumaţia cumpãrãtorului, ori a familiei sale, de asemenea revinzarea acestor lucruri şi nici vînzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are dupã pãmântul sau cel cultivat de dinsul.
ART. 6
Asigurãrile de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comerţului şi asigurãrile asupra vieţii sunt fapte de comerţ numai în ce priveşte pe asigurator.
Contul curent şi cecul nu sunt considerate ca fapte de comerţ, în ce priveşte pe necomercianţi, afarã numai dacã ele n-au o cauza comercialã.

TITLUL III
DESPRE COMERCIANŢI

ART. 7
Sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ, avînd comerţul ca o profesiune obişnuitã, şi societãţile comerciale.
ART. 8
Statul, judeţul şi comuna nu pot avea calitatea de comercianţi.
ART. 9
Orice persoana care într-un chip accidental face o operaţiune de comerţ, nu poate fi consideratã ca comerciant, ea este însã supusã legilor şi jurisdicţiunii comerciale pentru toate contestaţiunile ce se pot ridica din aceasta operaţiune.
ART. 10***
Minorul de orice sex, pentru a putea face comerţ şi prin urmare a fi considerat ca major, întrucât priveşte obligaţiunile contractate de dinsul ca comerciant va trebui sa aibã etatea de 18 ani împliniţi, sa fie emancipat, sa aibã autorizaţiunea în scris a tatãlui sau, sau în caz de moarte, interdictiune ori absenta a tatãlui, aceea a mamei sale; iar în lipsa de tata şi mama, autorizaţia tutorelui cu avizul consiliului de familie omologat de tribunalul civil.
Actele de emancipare şi de autorizare vor fi prezentate la tribunalul în jurisdicţiunea cãruia minorul voeşte a-şi stabili domiciliul sau comercial, spre a fi transcrise în registrul destinat pentru aceasta şi afişate în sala tribunalului, în sala comunei, în localurile bursei celei mai apropiate, dacã vor fi, şi publicate în foaia anunţurilor judiciare a locului; toate acestea prin îngrijirea grefei.
Grefierului tribunalului va pãstra la dosar proba ca afişãrile şi publicaţiunile s-au fãcut.
Înainte de transcriere, afişare şi publicaţiune, minorul nu va putea începe comerţul sau.
ART. 11***
Dispoziţiunea articolului precedent este aplicabilã minorului emancipat, chiar necomerciant, pentru actele pe care legea le considera ca fapte de comerţ.
ART. 12***
Minorul comerciant în condiţiunile art. 10, pentru tot ce priveşte comerţul sau, poate ipoteca şi instraina imobilele sale, fãrã a avea necesitate de vreo autorizaţiune.

--------
***) Articolele 10-12 au fost abrogate prin <>art. V din Decretul nr. 185/1949 (B.Of. nr. 25 din 30 aprilie 1949).

ART. 13
Tatãl sau mama care exercita puterea pãrinteascã sau, în lipsa lor, tutorul, nu pot continua comerţul în interesul unui minor dacã nu vor fi autorizaţi, cel dintâi de tribunalul civil şi cel de al doilea prin încheierea consiliului de familie omologata de tribunal.*)
Actul de autorizare va fi afişat şi publicat conform art. 10.

--------
*) În baza dispoziţiilor legii din 20 aprilie 1932, privitoare la ridicarea incapacitãţii Civile a femeii maritate, aceasta nu mai are nevoie la autorizarea Consiliului de familie, ambii pãrinţi fiind supuşi aceluiaşi regim juristic.

ART. 14
Interzisul şi cel pus sub un consiliu judiciar nu pot fi comercianţi şi nici a continua un comerţ.
ART. 15-16
Abrogate prin legea privitoare la ridicarea incapacitãţii civile a femeii maritate (B. Of. nr. 94 din 20 aprilie 1932).
ART. 17
Cînd prin contractul de cãsãtorie bãrbatul va avea vreun drept asupra bunurilor câştigate de femeie, aceste bunuri şi veniturile lor rãmân exclusiv afectate la plata datoriilor comerciale. *)

--------
*) Urmare Legii din 20 aprilie 1932 bãrbatul nu poate avea vreun drept asupra bunurilor femeii.

ART. 18***
Autorizaţiunea de a face comerţ, data minorului de cãtre pãrintele sau, sau de cãtre un tutor în condiţiunile prevãzute mai sus, precum şi aceea data de cãtre bãrbat femeii, pot fi revocate în orice timp. Actul de revocare însã trebuie sa fie fãcut cu observarea formelor prevãzute la art. 10.
Cu toate acestea, dacã minorul sau femeia începuse a exercita comerţul, revocarea nu va putea produce nici un efect de nu va fi aprobatã şi de tribunalul civil dupã ce acesta, în camera de consiliu, va fi ascultat pe minor sau pe femeie şi pe aceia care le-au retras autorizaţiunea.
În nici un caz revocarea nu poate vãtãma drepturile celui de al treilea nici chiar prin afacerile în curs de executare.

--------
***) Abrogat prin art. V din Dec. nr. 185/1949 (B. of. nr. 25 din 30 aprilie 1949).

ART. 19
Contractul de cãsãtorie între persoane dintre care una este comercianta, va trebui sa fie trimis în copie certificatã, în termen de o luna de la data lui, de cãtre ofiţerul stãrii civile care a celebrat cãsãtoria, la tribunalul în jurisdicţiunea cãruia se gãseşte stabilimentul comerciantului, pentru a fi publicat conform art. 10 (Art. 10 fiind abrogat, publicitatea se va face prin Monitorul oficial).
Ofiţerul starei civile care va omite a îndeplini îndatorirea impusa prin acest articol va fi supus la o amenda de 25 pînã la 100 de lei; iar dacã omisiunea a fost facuta cu rea credinţa, la destituire; în amindoua cazurile fãrã prejudiciul drepturilor pãrţilor interesate*).

--------
*) Minimul şi maximul amenzii s-a majorat de 5 ori prin D.L. pentru majorarea amenzilor judecãtoreşti (M. of. 139 din 18 iunie 1943)

ART. 20
Dacã soţul devine comerciant în urma cãsãtoriei sale, dinsul este dator sa depunã copie dupã contractul sau de cãsãtorie, în termen de o luna socotit din ziua cînd şi-a început comerţul, sub pedeapsa, în caz de faliment, de a fi considerat ca un bancrutar simplu*).

--------
*) Textul se aplica ambilor soţi, nu numai bãrbatului.

ART. 21
Cererea de separatiune de patrimonii între soţi dintre care unul este comerciant, trebuie sa fie publicatã în modul prevãzut la art. 10*).
Hotãrârea asupra cererei de separatiune nu va putea fi pronunţatã decît dupã o luna de zile de la sus zisa publicaţiune.
Dacã se admite separaţia, hotãrîrea definitiva va trebui sa fie publicatã tot în acelaşi mod, în termen de o luna de la data ei.
În lipsa acestei publicaţiuni, creditorii comerţului soţului pot opune, oricind interesul lor o cere, nulitatea separatiunei pronunţate şi sa atace restituirea drepturilor dotale ale femeii, dacã a avut loc.
Deosebit de aceasta, ei pot sa exercite acţiunea ce le acorda art. 975 din Codul civil, cînd separatiunea ar fi fost facuta în frauda drepturilor lor.

--------
*) Dispoziţiile acestui text se vor corobora cu 3 art. (3-6 alin. 2) din Codul familiei.

TITLUL IV
DESPRE REGISTRELE COMERCIANŢILOR

ART. 22
Registrele obligatorii pentru comercianţi sunt: registrul jurnal, registrul inventar şi registrul copier.
ART. 23
Orice comerciant este dator ca în registrul jurnal sa înscrie pe fiecare zi ce are sa ia şi ce are sa dea, operaţiunile comerţului sau, convenţiunile, acceptatiunile sau girurile efectelor comerciale, şi în general tot ce primeşte şi plãteşte sub orice titlu trecind la fiecare finit de luna şi sumele întrebuinţate pentru cheltuielile casei sale. Acest registru jurnal este deosebit de alte registre ce se obisnuiesc în contabilitatea comercialã, dar care nu sunt obligatorii.
ART. 24
Comerciantul este dator a forma la începutul comerţului sau şi în fiecare an, sub a sa semnatura, un inventar de averea sa mobila şi imobilã şi de datoriile sale active şi pasive, încheind bilanţul cuvenit. Acest inventar şi bilanţ le va copia în registrul special pentru aceasta şi le va semna.
Toate efectele şi datoriile active trebuiesc evaluate în inventar şi bilanţ dupã preţul curent la epoca facerii inventariului.
Datoriile active greu de încasat sau indoioase se vor preţui dupã probabilitate; creanţele ce nu se pot incasa se vor înscrie numai pentru memorie.
Dacã sunt mai mulţi tovarasi solidari, trebuie sa subsemneze fiecare.
ART. 25
El este ţinut a copia în registrul special şi dupã ordinea zilei toate scrisorile ce trimite.
ART. 26
Registrele obligatorii vor fi numerotate pe fiecare pagina şi, afarã de registrul copier, parafate de un judecãtor al tribunalului locului de resedinta al comerciantului, sau de cãtre judecãtorul ocolului respectiv în localitãţile unde nu exista tribunal.
Pe ultima pagina a acestor registre, judecãtorul va constata numãrul filelor ce compun fiecare registru şi va semna aceasta certificare punînd sigiliul tribunalului sau al judecãtoriei*).

--------
*) Decretul nr. 662 (Legea 165) pentru adãugarea unor dispoziţiuni la art. 26 şi 27 la Codul Comercial, publicat în M. Of. 74 din 28 martie 1944.

ART. 27
Registrele pe care comerciantul este obligat a le avea, afarã de copier, vor fi prezentate tribunalului sau judecãtorului de ocol la finele fiecãrui an comercial spre încheiere şi viza.
Tribunalul sau judecãtorul de ocol va pune imediat, sub ultima operaţiune înscrisã, urmãtoarea viza: "Astãzi la ... anul ... s-a prezentat registrul (jurnal, inventariu) al comerciantului .... şi s-a vizat cu a noastrã semnatura" punîndu-se şi sigiliul tribunalului sau judecãtoriei.
Nici un fel de taxa, timbre sau altele nu se vor percepe pentru îndeplinirea formalitãţilor prevãzute la aceste doua articole*).

--------
*) Decretul 662 (Legea 165) pentru adãugarea unor dispoziţiuni la art. 26 şi 27 la Codul Comercial publicat în M. Of. 74 din 28 martie 1944.

ARTICOLUL 1 din Decretul 662 (Legea 165):
"Art. 26 din Codul Comercial va avea urmãtorul cuprins:
Registrele obligatorii vor fi numerotate pe fiecare pagina şi afarã de registrul copier, parafate de un judecãtor al tribunalului locului de resedinta al comerciantului, sau de cãtre judecãtorul de pace respectiv, în localitãţile unde nu exista tribunal.
Pe ultima pagina a acestor registre judecãtorul va constata numãrul filelor ce compun fiecare registru şi va semna aceasta certificare punînd sigiliul tribunalului sau al judecãtoriei.
Formalitãţile prevãzute de articolul de fata se vor putea efectua la începutul noului an, chiar dacã registrele folosite în anul expirat nu au fost inchiate şi vizate, în condiţiile articolului urmãtor".

ARTICOLUL 2 din Decretul 662 (Legea nr. 165):
"Art. 27 din Codul Comercial va avea urmãtorul cuprins:
Registrele pe care comerciantul este obligat a le avea, afarã de copier, vor fi prezentate tribunalului sau judecãtorului de pace, la finele fiecãrui an comercial şi cel mult pînã la încheierea bilanţului spre încheiere şi viza.
Tribunalul sau judecãtorul de pace va pune imediat, sub ultima operaţiune înscrisã, urmãtoarea viza: "Astãzi la ... anul ... s-a prezentat registrul (jurnal, inventar) al comerciantului .... şi s-a vizat cu a noastrã semnatura" punîndu-se şi sigiliul tribunalului sau judecãtoriei".

ARTICOLUL 3 din Decretul 662 (Legea 165):
"Dispoziţiunile adãugate la art. 26 şi 27 din Codul Comercial, au caracter interpretativ".
--------

ART. 28
La fiecare tribunal comercial şi, în localitãţile unde acestea nu exista, la fiecare tribunal de judeţ, se va tine un registru, în care se va înscrie numele comercianţilor care şi-au prezentat registrele lor, ce anume registre, precum şi numãrul filelor fiecãruia. Tot astfel se va urma şi cu registrele pe care comerciantul le prezintã anual pentru încheiere şi viza.
Dacã numerotarea sau viza unui registru a fost facuta de judecãtorul de ocol, atunci acesta, la finele fiecãrui an, este dator sa trimitã un tablou tribunalului judeţului sau tribunalului comercial respectiv.
ART. 29
Registrele comercianţilor vor fi ţinute în limba romana sau în una din limbile moderne, dupã ordinea datei fiecãrei operaţiuni, fãrã a se lasa vreun loc în alb, fãrã ştergere sau adaogire; se pot face îndreptãri şi ştersãturi, dacã aceasta este necesar, se vor face însã numai astfel ca cuvintele îndreptate sau şterse sa fie citibile.
ART. 30
Comercianţii sunt datori a pãstra, în timp de 10 ani de la cea din urma viza, registrele pe care legea le impune a tine, precum şi scrisorile şi telegramele primite.
Asemenea sunt datori a pãstra cel puţin pînã la doi ani facturile mãrfurilor cumpãrate şi introduse în stabilimentele lor.
ART. 31
Comunicatiunea registrelor nu poate fi ordonatã de judecata dupã cererea unei pãrţi decît în afaceri de succesiuni, comunitãţi de bunuri, societãţi şi în caz de faliment.
ART. 32
În cursul unei contestatiuni şi oricare ar fi natura ei, judecata, dupã cererea unei pãrţi sau chiar din oficiu, va putea ordonã înfãţişarea registrelor spre a se extrage dintr-însele numai ceea ce este privitor la litigiu.
ART. 33
Cînd registrele oferite, cerute sau ordonate a se infatisa se afla în circumscriptiunea unui alt tribunal, judecãtoria va adresa o comisiune rogatorie tribunalului sau judecãtorului de ocol respectiv pentru a lua cunostinta de conţinutul acelor registre, a-l consemna într-un proces-verbal şi a-l trimite tribunalului unde cauza este pendinte.
ART. 34
Dispoziţiunile cuprinse în prezentul titlu nu se aplica colportorilor, comercianţilor care fac micul trafic ambulant, cãrãuşilor sau acelor al cãror comerţ nu iese din cercul unei profesiuni manuale.

TITLUL V
DESPRE OBLIGAŢIUNILE COMERCIALE ÎN GENERAL

ART. 35

Contractul sinalagmatic între persoane depãrtate nu este perfect dacã acceptarea n-a ajuns la cunostinta propuitorului în termenul hotãrât de dinsul sau în termenul necesar schimbului propunerii şi acceptãrii dupã natura contractului.
Propuitorul însã poate primi ca buna şi o acceptare ajunsã peste termenul hotãrât de dinsul cu conditiunea ca sa încunoştiinţeze îndatã pe acceptant despre aceasta.
ART. 36
Cînd propuitorul cere executarea imediata a contractului şi un rãspuns prealabil de acceptare nu este cerut şi nici chiar necesar dupã natura contractului, atunci contractul este perfect îndatã ce partea cealaltã a întreprins executarea lui.
ART. 37
Pana ce contractul nu este perfect, propunerea şi acceptarea sunt revocabile. Cu toate acestea, deşi revocarea impiedica ca contractul sa devie perfect, dacã ea ajunge la cunostinta celeilalte pãrţi, dupã ce aceasta intreprinsese executarea lui, atunci cel ce revoacã contractul rãspunde de daune-interese.
ART. 38
În contractele unilaterale propunerea este obligatorie îndatã ce ajunge la cunostinta partii cãreia este facuta.
ART. 39
Acceptarea condiţionatã sau limitatã se considera ca un refuz al primei propuneri şi formeazã o noua propunere.
ART. 40
Cînd urmeazã a se hotãrî adevãratul preţ sau preţul curent al productelor, mãrfurilor, transporturilor, navlului, al primelor de asigurare, cursul schimbului, al efectelor publice şi al titlurilor industriei, el se ia dupã listele bursei sau dupã mercurialele locului unde contractul a fost încheiat, sau, în lipsa, dupã acelea ale locului celui mai apropiat, sau dupã orice fel de proba.
ART. 41
Cînd moneda arãtatã într-un contract nu are curs legal sau comercial în ţara şi cînd cursul ei n-a fost determinat de însãşi pãrţile, plata va putea fi facuta în moneda tarii, dupã cursul ce va avea schimbul la vedere în ziua scadentei şi la locul plãţii; iar cînd în acea localitate n-ar fi un curs de schimb, dupã cursul pieţei celei mai apropiate, afarã numai dacã contractul poarta clauza "efectiv" sau o alta asemenea.
ART. 42
În obligaţiunile comerciale codebitorii sunt ţinuţi solidariceste, afarã de stipulaţiune contrarie.
Aceeaşi presumptiune exista şi contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garanteazã o obligaţiune comercialã.
Ea nu se aplica şi la necomercianţi pentru operaţiuni care, încât îi priveşte, nu sunt fapte de comerţ.
ART. 43
Datoriile comerciale lichide şi plãtibile în bani produc dobinda de drept din ziua cînd devin exigibile.
ART. 44
În obligaţiunile comerciale judecãtorul nu poate acorda termenul de graţie permis de art. 1021 din Codul civil.
ART. 45
Contractul litigios prevãzut de art. 1402, 1403 şi 1404 din codul civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivînd dintr-un fapt comercial.
ART. 46
Obligaţiunile comerciale şi liberatiunile se probeazã:
Cu acte autentice;
Cu acte sub semnatura privatã;
Cu facturi acceptate;
Prin corespondenta;
Prin telegrame;
Cu registrele pãrţilor;
Cu martori, de câte ori autoritatea judecãtoreascã ar crede ca trebuie sa admitã proba testimoniala şi aceasta chiar în cazurile prevãzute de art. 1191 din codul civil;
În fine, prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilã.
ART. 47
Telegrama face proba, ca act sub semnatura privatã, cînd originalul este subscris de însãşi persoana arãtatã într-însã ca trimitatorul ei. Ea face aceeaşi proba, chiar dacã aceasta persoana este subscrisã de o alta mana, cînd ar fi probat ca originalul a fost predat oficiului telegrafic sau trimis spre a i se preda, de însãşi acea persoana.
Dacã subscrierea originalului este autentificatã de autoritatea competenta, atunci se aplica principiile generale. În caz cînd identitatea persoanei care a subscris sau predat originalul telegramei s-a stabilit prin alte moduri prevãzute de regulamentele telegrafo-poştale, proba contrarie este admisã.
Data telegramelor stabileşte, pînã la proba contrarie, ziua şi ora în care ele au fost în adevãr expediate de oficiurile telegrafice.
ART. 48
În caz de eroare, schimbare sau întârziere în transmiterea unei telegrame, se aplica principiile generale asupra culpei. Cu toate acestea trimitatorul unei telegrame se prezuma afarã de orice culpa dacã a îngrijit a o colationã sau recomanda conform dispoziţiunilor regulamentelor telegrafo-poştale.
ART. 49
În comerţ, mandatul şi orice declaraţiune de consimtamint, chiar judiciar, transmise prin telegraf cu subscrierea declarata autenticã de autoritatea competenta, sunt valabile şi fac proba în justiţie.
ART. 50
Registrele comercianţilor, ţinute în regula, pot face proba în justiţie între comercianţi pentru fapte şi chestiuni de comerţ.
Înscrierea în registre, facuta de prepusul care tine scriptele sau este însãrcinat cu contabilitatea, are acelaşi efect ca şi cînd ar fi facuta de însuşi stapanul.
ART. 51
Registrele pe care comercianţii sunt obligaţi a le avea şi care nu vor fi ţinute în regula şi nici investite cu formele prevãzute de lege, nu sunt primite a face proba în justiţie, spre folosul celui ce le-a ţinut.
Neîndeplinirea prescripţiilor legii în aceasta privinta, poate atrage încã dupã sine aplicaţiunea pedepselor prevãzute în caz de faliment.
ART. 52
Registrele comercianţilor, chiar netinute în regula fac proba, contra lor. Partea însã care voieşte a se referi la dânsele nu poate scinda conţinutul lor.
ART. 53***
Dacã partea la registrele cãreia cealaltã parte oferã sa dea crezamant, refuza a le prezenta, judecata poate deferi acestei din urma jurãmântul asupra obiectelor contestatiunei.

--------
***) Abrogat prin <>Decretul nr. 205/1950 (M. Of. 68 din 12 august 1950).

ART. 54
Judecata este în drept a aprecia dacã se poate atribui conţinutului registrelor unui comerciant, un caracter de validitate mai mult sau mai puţin mare, dacã trebuie a se renunţa la aceasta proba în caz cînd registrele comerciale ale pãrţilor nu concorda, sau a atribui o credinţa mai mare registrelor uneia din pãrţi.
ART. 55
Cînd codul comercial cere proba prin scris, proba testimoniala nu poate fi admisã decît în cazurile în care este permisã şi de codul civil.
ART. 56
Dacã un act este comercial numai pentru una din pãrţi, toţi contractanţii sunt supuşi, încât priveşte acest act, legii comerciale, afarã de dispoziţiile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel.
ART. 57
Data actelor şi a contractelor comerciale trebuie sa arate locul, ziua, luna şi anul.
Ea poate fi stabilitã, fata cu cei de al treilea, prin toate mijloacele de proba arãtate în art. 46.
Data arãtatã în cambie şi în orice alte titluri la ordin, precum şi în girurile lor, se considera drept adevarata pînã la proba contrarie.
ART. 58
Posesorul unui titlu la purtãtor, uzat, stricat sau distrus, are dreptul ca contradictoriu cu emitentul sa ceara un duplicat al acestui titlu echivalent.
Cheltuielile privesc pe reclamant.
În privinta titlurilor datoriei publice, a biletelor de banca şi a altor titluri de asemenea natura, se observa legile speciale.
Revendicarea titlurilor la purtãtor pierdute sau furate nu se admite decît contra aceluia care le-a gãsit sau furat şi contra acelora care le-au primit cu orice titlu, cunoscind viciul cauzei posesiunei.
ART. 59
Orice obligaţiune comercialã trebuie sa fie executatã în locul arãtat prin contract, sau în locul care ar rezulta din natura operatiunei, ori din intenţiunea pãrţilor contractante.
În lipsa de o clauza expresã, contractul trebuie sa fie executat în locul unde cel ce s-a obligat îşi avea stabilimentul sau comercial, sau cel puţin domiciliul ori resedinta, la formarea contractului.
Dacã însã urmeazã a se preda un lucru determinat, care dupã cunostinta pãrţilor se gãsea într-alta parte în momentul formãrii contractului, atunci predarea se va face în acel loc.

TITLUL VI
DESPRE VÂNZARE

ART. 60
Vânzarea facuta pe un preţ nedeterminat în contract este valabilã dacã pãrţile au convenit asupra unui mod de a-l determina în urma.
ART. 61
Vânzarea facuta pe adevãratul preţ sau pe preţul curent este asemenea valabilã. În acest caz preţul se determina conform dispoziţiunilor art. 40.
Determinarea preţului poate fi încredinţatã arbitrajului unei a treia persoane desemnate în contract sau rãmase a se alege în urma.
Cînd persoana desemnatã sau aleasã nu voieşte sau nu poate primi, pãrţile trebuie sa proceadã la o noua numire.
Dacã pãrţile nu se învoiesc, numirea se face de justiţie.
ART. 62
Cînd mãrfurile vîndute sunt arãtate în contract numai prin catime, fel şi calitate, fãrã nici o alta indicatiune de natura a desemna un corp cert şi determinat, vânzãtorul este obligat a preda, în locul şi timpul stipulat, câtimea, felul şi calitatea convenite, chiar dacã mãrfurile care ar fi fost la dispoziţiunea sa în momentul formãrii contractului sau pe care el şi le-ar fi procurat în urma în executarea lui, ar fi pierit, sau dacã expedierea sau sosirea acelor mãrfuri ar fi fost împiedicatã din vreo cauza oarecare.
ART. 63
Vânzarea mãrfurilor care se afla în cãlãtorie cu arãtarea vasului care le transporta sau care urmeazã a le transporta, este supusã conditiunei sosirii în buna stare a acelui vas.
Dacã vânzãtorul îşi rezerva drepturile ca, în timpul fixat prin convenţiune, sa arate vasul care transporta sau urmeazã a transporta mãrfurile vîndute şi dacã acest termen a trecut, cumpãrãtorul are dreptul sa ceara sau executarea contractului sau daune-interese.
Pentru aprecierea pagubei cauzate, judecata va tine seama de timpul fixat pentru predarea mãrfurilor vîndute sau de acela determinat pentru desemnarea vasului.
Dacã prin convenţiune nu se fixeazã vreun termen pentru arãtarea vasului, cumpãrãtorul e în drept a cere ca termenul sa fie fixat de justiţie.
ART. 64
Dacã prin contract, sau mai în urma s-a fixat un termen pentru sosirea vasului în care se afla mãrfurile ce cãlãtoresc şi termenul expira fãrã ca vasul sa fie sosit, cumpãrãtorul are dreptul a renunţa la contract sau a-i prelungi termenul odatã sau de mai multe ori.
Cînd însã nu s-a fixat nici un termen pentru sosirea vasului se înţelege ca pãrţile au luat drept termen timpul necesar pentru împlinirea cãlãtoriei.
În caz de întârziere, justiţia ţinînd seama de împrejurãri, poate fixa un termen, şi dacã şi acest termen expira fãrã ca vasul sa soseascã, contractul se considera ca reziliat.
În nici un caz justiţia nu poate fixa un termen mai lung decît un an, socotit din ziua plecãrii vasului de la locul unde mãrfurile au fost încãrcate.
ART. 65
Dacã în cursul cãlãtoriei, din cauza de forta majorã sau caz fortuit, marfa vinduta este transportatã din vasul desemnat pe un alt vas, contractul nu se desfiinţeazã, şi vasul pe care s-a fãcut transportul se considera, pentru toate efectele contractului, ca substituit primului vas.
ART. 66
Avariile intimplate în timpul cãlãtoriei reziliazã contractul, dacã mãrfurile sunt pînã într-atît deteriorate încât nu mai pot servi la întrebuinţarea pentru care fusese destinate.
În orice alt caz, cumpãrãtorul este dator sa primeascã mãrfurile în starea în care se vor afla la sosire, însã cu o potrivita scãdere de preţ.
ART. 67
Cînd, mai înainte de expirarea termenului fixat pentru executarea conventiunei, una din pãrţi a oferit celeilalte predarea lucrului vîndut sau plata preţului, şi aceasta nu-şi îndeplineşte la termenul fixat obligaţiunea sa, atunci conditiunea rezolutorie se împlineşte de drept în favoarea partii care îşi executase obligaţiunea sa.
În lipsa de asemenea oferte sau stipulaţiuni exprese, rezilierea contractului se reguleazã dupã dispoziţiunile codului civil, privitoare la conditiunea rezolutorie tacitã.
În amindoua cazurile cel în culpa rãspunde de daunele interese cauzate.
ART. 68
Cînd cumpãrãtorul unui lucru mişcãtor nu-şi îndeplineşte obligaţiunea sa, vânzãtorul are facultatea sau a depune lucrul vîndut la o casa acreditata de comerţ pe socoteala şi cheltuiala cumpãrãtorului, sau de a-l vinde.
Vânzarea se va face prin licitaţie publica, sau chiar pe preţul curent, dacã lucrul are un preţ la bursa sau în târg, de cãtre un ofiţer public însãrcinat cu asemenea acte şi cu dreptul pentru vânzãtor la plata diferenţei dintre preţul obţinut şi acela convenit la prima vînzare, precum şi la daune interese.
Dacã neexecutarea contractului provine din partea vânzãtorului, cumpãrãtorul are dreptul de a face sa se cumpere lucrul de cãtre un ofiţer public însãrcinat cu asemenea acte.
Cumpãrãtorul are dreptul de a pretinde diferenţa în mai mult dintre preţul plãtit a doua oara şi acela convenit cu primul vânzãtor, precum şi a cere daune interese, dacã ele se cuvin.
Partea care va uza de dreptul ce i se acorda prin acest articol este datoare sa încunoştiinţeze prealabil despre aceasta pe cealaltã parte contractantã.
ART. 69
Dacã termenul stipulat într-un contract de vînzarea unui lucru mobil este esenţial naturii operaţiunii, partea care voieşte executarea convenţiei, fãrã sa ţinã seama de expirarea termenului stipulat în favoarea sa, trebuie sa încunoştiinţeze pe cealaltã parte, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului.
Chiar în acest caz vînzarea lucrului nu se poate face decît a doua zi dupã încunoştiinţare.
ART. 70
Cumpãrãtorul unor mãrfuri sau producte provenind din o alta piata, este dator sa denunţe vânzãtorului viciile aparente în timp de doua zile de la primire, ori de câte ori un timp mai lung n-ar fi necesar din cauza condiţiunilor excepţionale în care se afla lucrul vîndut sau persoana cumpãrãtorului.
El este dator sa denunţe viciile ascunse ale lucrului în cele dintâi doua zile de la descoperirea lor.
O data acest termen expirat, cumpãrãtorul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru viciile lucrului vîndut.
ART. 71
Prezidentul tribunalului, şi acolo unde nu exista tribunal, judecãtorul de ocol poate ordonã, dupã cererea cumpãrãtorului sau a vânzãtorului, cu atât calitatea cat şi starea în care se afla lucrul vîndut sa fie constatate de unul sau mai mulţi experţi, pe care îi va numi din oficiu.
Prin aceeaşi ordonanta de numire a experţilor, sau prin o alta, prezidentul tribunalului sau judecãtorul de ocol poate ordonã sau sechestrarea lucrului vîndut, sau depunerea lui într-un depozit public sau într-alt loc pe care-l va desemna; şi dacã pãstrarea lucrului poate aduce mari pagube sau ocaziona cheltuieli însemnate, chiar vînzarea acelui lucru, pe socoteala celui ce se cuvine şi în condiţiunile ce se vor determina prin însãşi ordonanta.
ART. 72
Ordonanta prezidentului tribunalului sau judecãtorului de ocol va trebui sa fie comunicatã, înainte de punerea ei în lucrare, celeilalte pãrţi sau reprezentantului sau, dacã vreunul dintre ei se afla în localitate.
În caz contrariu, ordonanta va fi comunicatã în termenul prevãzut de art. 137 din procedura civilã, de la executarea ei.
Cumpãrãtorul care nu va voi a beneficia de dispoziţiunile cuprinse în articolul precedent, va trebui, în caz de contestatiune, sa probeze atât identitatea cît şi viciile mãrfii cumpãrate de dinsul.
ART. 73
Dispoziţiunile cuprinse în articolele 67, 68 şi 69 se aplica şi la contractele de bursa încheiate dupã formele prevãzute de legea ei specialã.

TITLUL VII
DESPRE REPORT

ART. 74
Contractul de report consta în cumpãrarea pe bani gata a unor titluri de credit circulind în comerţ, şi în revinzarea simultanee cu termen şi pe un preţ determinat cãtre aceeaşi persoana a unor titluri de aceeaşi specie.
Pentru validitatea contractului este necesarã predarea realã a titlurilor date în report.
Proprietatea lor se transfera la cumpãrãtor.
Pãrţile pot stipula ca primele, rambursurile şi dobânzile ce se vor cuveni titlurilor în termenul reportului, sa rãmânã în profitul vânzãtorului.
ART. 75
Revinzarea titlurilor date în raport poate fi prelungitã prin vointa pãrţilor, pentru unul sau mai multe termene succesive.
ART. 76
Dacã la expirarea termenului reportului, pãrţile lichideazã diferenţele înspre a face separat plãţile lor şi reînoiesc reportul asupra unor titluri ce diferã prin cantitatea sau specia lor, sau pe un alt preţ, atunci se considera ca pãrţile au încheiat un nou contract de report.

TITLUL VIII
DESPRE SOCIETĂŢI ŞI DESPRE ASOCIAŢIUNI COMERCIALE

CAP. 1
DESPRE SOCIETĂŢI

SECŢIUNEA I-VI

ART. 77-220
Abrogate prin <>Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale.

SECŢIUNEA VII
Dispoziţiuni relative la societãţile cooperative.

ART. 221-235
Abrogate prin Legea privind organizarea cooperaţiei din 28 martie 1929, cu modificãrile ulterioare. (vezi şi art. 226 din Codul Cooperaţiei din 1935).

SECŢIUNEA VIII
Dispoziţiuni relative la societãţile civile şi la societãţile constituite în tari strãine

ART. 236
Abrogat prin <>art. 225 din Legea nr. 31/1990 .

ART. 237*
Societãţile pe acţiuni şi celelalte societãţi şi asociaţiuni comerciale, industriale sau financiare, constituite şi avînd sediul în ţara strãinã, vor putea sa-şi stabileascã un sediu secundar sau o reprezentanta în România.
a) Dacã vor dovedi printr-o declaraţie a guvernului lor, ca în ţara unde sunt înfiinţate se observa deplina reciprocitate pentru societãţile romane de acelaşi fel;
b) Dacã vor îndeplini prescripţiile din prezenta secţiune, fiecare fel de societate în ceea ce o priveşte.
ART. 238*
(Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900)
Societãţile legal constituite în ţara strãinã, care îşi stabilesc în România un sediu secundar sau o reprezentanta, sunt supuse la dispoziţiunile prezentului cod în ce priveşte depunerea şi transcriptiunea, afişarea şi publicaţiunea actului constitutiv, a statutelor, a actelor care aduc schimbãri la unul sau altul din zisele acte, şi a bilanţurilor; ele sunt datoare încã sa publice, în formele prevãzute de lege, numele persoanelor care dirig sau administreazã aceste sedii, sau care reprezintã în orice mod societatea în ţara.
Aceste persoane rãspunzãtoare fata cu cei de al treilea, ca administratorii societãţilor naţionale.
Dacã societãţile sunt altfel decît cele prevãzute în art. 77, ele vor fi supuse la îndeplinirea formalitãţilor prescrise pentru depunerea şi publicarea actului constitutiv şi a statutelor societãţilor prin acţiuni, şi le sunt aplicabile toate dispoziţiunile prezentei secţiuni, relative la aceleaşi societãţi.
Publicaţiunile vor trebui sa cuprindã şi arãtarea capitalului constituit pentru operaţiunile din România.
ART. 239*
Societãţile care, deşi constituite în ţara strãinã au însã în România sediul şi obiectivul principal al întreprinderilor, vor fi supuse chiar pentru forma şi validitatea actului constitutiv, deşi încheiat în strãinãtate, la toate dispoziţiunile prezentului cod, raminind supuse şi la îndeplinirea prescripţiunilor secţiunii de fata, pentru a putea funcţiona în ţara.
ART. 240*
Nici o societatea strãinã nu va putea face în România operaţiuni la care nu este indreptatita în ţara unde îşi are sediul principal.
ART. 241*
Guvernul va putea, ori de câte ori va gãsi cu cale, a revizui operaţiunile societãţilor strãine.
ART. 242*
Societãţile strãine sunt supuse aceloraşi impozite la care sunt supuse societãţile romane de aceeaşi natura.
ART. 243*
Abrogat (suprimat) prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.
ART. 244*
Societãţile pe acţiuni, legal constituite în ţara strãinã, nu vor putea sa-şi înfiinţeze un sediu secundar sau o reprezentanta în România, fãrã a avea prealabilã autorizaţie a guvernului roman.
Aceasta autorizaţie nu se va putea decît dupã ce se va lua avizul Camerii de Comerţ din Bucureşti; şi dacã societatea îşi stabileşte sediul într-un alt loc, şi pe acel al Camerii de Comerţ din acea localitate, sau a celei mai apropiate, cînd n-ar fi Camera de Comerţ în acel loc.
ART. 245*
(Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.)
Cererea de autorizaţie va fi însoţitã de urmãtoarele acte:
1) Statutele societãţii autentificate în regula, precum şi orice alte acte dovedind existenta legalã a societãţii în ţara unde s-a înfiinţat; şi o declaraţiune formala ca societatea se supune legilor romane.
2) Recipisa Cassei de depuneri, constatind depunerea cautiunei fixatã de guvern, pentru a asigura îndeplinirea obligaţiunilor ce societatea va contracta în ţara. Aceasta cauţiune nu va putea, în nici un caz, sa fie mai mica de 100.000 lei, şi guvernul va putea cere chiar sporirea ei pînã la o pãtrime din capitalul de acţiuni al societãţii. Societãţile de asigurare vor da o cauţiune de cel puţin 250.000 lei, pentru fiecare ramura în parte.
Aceste cauţiuni vor servi pentru desdaunarea cu preferinta a actionarilor şi creditorilor din ţara.
Cauţiunea va consista exclusiv în efecte publice ale Statutului Roman, dupã cursul zilei cînd se face consemnarea, şi va fi depusa pe numele societãţii, care singura va fi recunoscuta de proprietara.
Societãţile care vor infiinta fabrici sau alte stabilimente industriale, cele care s-ar ocupa cu creari sau exploatãri de cai de comunicatiuni şi de mine, precum şi bãncile, avînd de obiect operaţiuni financiare şi de credit, vor fi scutite de depunerea sus-zisei cauţiuni.
3) O declaraţie a societãţii, omologata de autoritatea competenta a tarii respective, ca cauţiunea va servi spre a garanta numai afacerile fãcute de societate în România.
ART. 246*
(Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900).
Deosebit de condiţiunile stabilite prin articolele precedente şi de acelea pe care guvernul le va lua dupã împrejurãri, societãţile pe acţiuni strãine, vor avea sa observe şi dispoziţiunile speciale urmãtoare:
1) Societãţile pe acţiuni strãine îşi vor alege unul din oraşele tarii ca domiciliu, unde vor avea un reprezentant general pentru toate operaţiunile lor din ţara.
Acest reprezentant va depune o copie autenticã dupã procura sa generalã.
2) Societãţile pe acţiuni strãine vor publica, pentru fiecare an, cel mai târziu în luna mai a anului urmãtor, un bilanţ asupra operaţiunilor lor din ţara, conform prescripţiilor legii.
Asemenea ele vor inainta guvernului, imediat dupã publicarea lor, dãrile de seama şi bilanţurile ce vor publica la sediul lor principal;
3) Guvernul va putea, prin ministerul public, cere tribunalului de comerţ sa pronunţe retragerea autorizaţiunii în cazurile urmãtoare:
a) Cînd capitalul de acţiuni al societãţii autorizate va fi redus, prin orice împrejurare, la jumãtatea sumei arãtatã cînd s-a fãcut cererea de autorizaţiune;
b) Cînd, prin orice împrejurare, s-ar diminua cauţiunea depusa conform art. 245, fãrã ca societatea, în termen de 30 de zile, sa o fi complectat;
c) Cînd se va constata ca societatea face operaţiuni strãine celor prevãzute în actul de constituire;
d) Cînd aceste societãţi nu vor observa dispoziţiunile prezentei secţiuni;
e) Cînd ar inceta reciprocitatea prevãzutã de alin. 1 de sub art. 237;
f) Cînd societatea a încetat de a funcţiona în ţara sa de origine.
Tribunalul de comerţ va statua în camera de consiliu, ascultind şi societatea incriminata şi motivat. Încheierea sa nu e susceptibilã decît de apel, în termenul de o luna de la pronunţare. Curtea de apel, ascultind societatea, va statua definitiv.
4) Cauţiunea depusa se va restitui numai atunci, cînd se va dovedi ca nu mai exista în ţara nici o obligaţiune a societãţii autorizate, sau cînd o societate romana, recunoscuta ca buna de guvern, va garanta necondiţionat pentru societatea strãinã care va cere liberarea cautiunei;
5) Acţiunile societãţilor strãine functionind în ţara nu vor putea fi admise la cota bursei romane, decît dupã ce societãţile vor fi funcţionat cel puţin un an în România, avînd publicat bilanţul lor pentru exerciţiul respectiv.
ART. 247*
Îndeplinirea formalitãţilor şi condiţiunilor prescrise prin articolele precedente supune societãţile strãine la consecinţele legale stabilite pentru societãţile naţionale, fãrã ca aceste societãţi strãine sa poatã dobîndi în România alte drepturi decît cele recunoscute strãinilor prin legi şi regulamente, şi fac pe societate rãspunzãtoare de toate obligaţiunile contractate de administratorii sau reprezentanţii sãi, chiar cînd aceştia prin contractarea lor ar fi depãşit puterile ce li se conferise.
ART. 248*
Abrogat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.
ART. 249*
Societãţile strãine de felul celor prevãzute de art. 239, care funcţioneazã, precum şi celor care vor avea un sediu secundar sau reprezentante la punerea în aplicatiune a prezentei legi, li se acorda un termen de trei luni spre a-şi regula pozitiunea în conformitate cu dispoziţiunile legii de fata.
ART. 250*
Persoanele care vor face orice fel de operaţiuni sub orice titlu, în favoarea şi pe seama societãţilor strãine, care nu vor îndeplini condiţiunile şi formele prescrise prin prezenta secţiune, şi vor pãgubi printr-aceasta şi pe Stat de taxele la care are drept, vor fi rãspunzãtoare de daunele cauzate Statului Roman prin operaţiunile lor şi supuse la pedepsele prevãzute de art. 323 din codul penal.

-------
* Art. 237-250 au fost abrogate de cãtre O.U.G. nr. 32/1997.

CAP. 2
DESPRE ASOCIAŢIUNI

SECŢIUNEA I
Despre asociatiunea în participaţiune

ART. 251
Asociatiunea în participaţiune are loc atunci cînd un comerciant sau o societate comercialã acorda uneia sau mai multor persoane ori societãţi o participaţiune în beneficiile şi pierderile uneia sau mai multor operaţiuni, sau chiar asupra întregului comerţ.
ART. 252
Asociatiunea în participaţiune poate sa aibã loc asemenea şi pentru operaţiunile comerciale fãcute de cãtre necomercianţi.
ART. 253
Asociatiunea în participaţiune nu constituie, în privinta celor de al treilea, o fiinta juridicã distinctã de persoana interesatilor. Cei de al treilea nu au nici un drept şi nu se obliga decît cãtre acela cu care au contractat.
ART. 254
Participanţii nu au nici un drept de proprietate asupra lucrurilor puse în asociaţiune, chiar dacã au fost procurate de dânşii.
Cu toate acestea, întru cît priveşte raporturile lor între dânşii, asociaţii pot sa stipuleze ca lucrurile ce au adus sa li se restituie în natura, avînd dreptul, în caz cînd restitutiunea nu s-ar putea face, la reparaţiunea daunelor suferite. Afarã de aceste cazuri, drepturile asociaţilor se marginesc în a li se da cont de lucrurile ce au pus în asociaţiune şi de beneficii şi pierderi.
ART. 255
Afarã de dispoziţiunile articolelor precedente, convenţiunile pãrţilor determina forma, întinderea şi condiţiunile asociaţiunei.
ART. 256
Asociaţiunile în participaţiune sunt scutite de formalitãţile stabilite pentru societãţi, dar ele trebuie sa fie probate prin act scris.

SECŢIUNEA II
Despre asociatiunea de asigurare mutuala

ART. 257
Asociatiunea de asigurare mutuala are ca scop de a împãrţi între asociaţi daunele cauzate prin riscurile care sunt obiectul asociaţiunii.
Ea constituie, fata cu cei de al treilea, o persoana juridicã distinctã de persoana asociaţilor.
ART. 258
Asociatiunea de asigurare mutuala trebuie sa fie probatã prin act scris.
Ea se reguleazã prin convenţiunile pãrţilor.
ART. 259
Asociatiunea se administreazã prin asociaţi, care sunt mandatarii sãi temporali şi revocabili.
ART. 260
Regulile privitoare la responsabilitatea administratorilor, la publicaţiunea actului constitutiv, a statutelor, a actelor care aduc schimbãri unuia sau altuia dintr-însele, a bilanţurilor societãţilor anonime şi la penalitãţile relative la aceste societãţi, sunt aplicabile şi asociaţiunilor de asigurare mutuala.
Din bilanţurile acestor asociaţiuni va trebui sa rezulte îndeplinirea dispoziţiunilor art. 147
ART. 261
Asociaţii nu sunt obligaţi sa contribuie decît cu partea determinata prin contract; şi în nici un caz nu sunt ţinuţi cãtre cei de al treilea, decît fiecare în proportiune cu valoarea lucrului pentru care a fost admis în asociaţiune.
ART. 262
Acela care a pierdut lucrul pentru care s-a asociat înceteazã de a face parte din asociaţiune, raminindu-i însã dreptul la indemnitatea ce i se cuvine.
ART. 263
Asociatiunea nu se dizolva prin interdicţia sau moartea unuia din asociaţi.
Falimentul unui asociat poate da loc la excluderea sa.

CAP. 3
DISPOZIŢIUNI PENALE ŞI TRANZITORII

ART. 264*
Se vor pedepsi cu pedepsele stabilite de codul penal pentru escrocherie, acei care simulind sau afirmind fals existenta subscriptiunilor sau vãrsãmintelor într-o societate pe acţiuni, sau anuntind publicului, cu rea credinţa, ca interesate în societate, persoane care nu sunt, sau care prin alte simulatiuni au obţinut sau au încercat sa obţinã subscriptiuni sau vãrsãminte.
ART. 265*
(Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.)
Se vor pedepsi cu o amenda pînã la cinci mii lei, afarã de pedepsele mai grele prescrise de codul penal:
1. Fundatorii, administratorii, directorii, censorii şi lichidatorii societãţilor, care în relaţiunile sau comunicãrile de tot felul fãcute cãtre adunarea generalã, în bilanţuri sau în situaţiunea acţiunilor societãţii, sau care cu ştiinţa au ţinut ascunse, în totul sau în parte, fapte relative la aceleaşi condiţiuni;
2. Administratorii şi directorii care, cu ştiinţa, în lipsa de bilanţuri sau contrariu cu ceea ce rezulta dintr-însele, sau prin mijlocire de bilanţuri fraudulos stabilite, au distribuit asociaţilor, actionarilor sau comanditarilor, interese sau dividende neluate din beneficiile reale;
3. Administratorii şi directorii care au emis acţiuni mai jos decît valoarea lor nominalã, au cumpãrat acţiuni ale societãţii, contrariu dispoziţiunilor art. 146, sau au înaintat bani pe acţiuni ale societãţii, sau emis obligaţiuni prin încãlcarea dispoziţiunilor alin. I şi II ale art. 174;
4. Administratorii şi directorii care au efectuat reducţiunea capitalului sau fuziunea societãţii, contravenind dispoziţiunilor art. 101 şi 197;
5. Administratorii şi directorii societãţilor de asigurare asupra vieţii şi al societãţilor administrative de tontine, care vor fi contravenind dispoziţiunilor art. 147;
6. Lichidatorii care au reimpartit activul social între asociaţi, contravenind dispoziţiunilor art. 203.
Aceiaşi pedeapsa se aplica censorilor care, în cazurile arãtate în numerele 2, 3, 4, 5 şi 6 de sub acest articol, nu au îndeplinit îndatoririle lor.
ART. 266*
Dacã depunerea actului constitutiv şi a statutelor societãţilor în comanditã pe acţiuni sau anonime, a actelor care aduc schimbãri ziselor acte, a situaţiunilor lunare şi a bilanţurilor, la Tribunalul civil sau la Tribunalul de comerţ, dupã împrejurãri, nu s-a fãcut în termenele fixate, sau s-a fãcut în mod incomplet, fiecare din persoanele care sunt datoare a o face sau de a ordonã sa se facã, se va pedepsi cu o amenda care va putea sa se ridice pînã la cincizeci lei pentru fiecare zi de întârziere.
ART. 267***
Administratorii societãţilor cooperative, avînd asociaţi cu responsabilitate nemãrginitã, care nu depun la tribunalul de comerţ, la finele fiecãrui trimestru lista prescrisã de art. 229, şi grefierul care nu va denunta aceasta omisiune procurorului în cele 10 zile urmãtoare vot fi pedepsiţi cu o amenda pînã la 300 lei.

-------
***) Abrogat prin Legea cooperaţiei din 1929.

ART. 268*
Orice abatere de la dispoziţiunile art. 104, 157, 167 şi 200 şi de la cele dintâi doua aliniate ale art. 174, se va pedepsi cu o amenda care nu va trece peste una suta lei.
ART. 269*
Societãţile constituite înainte de punere în lucrare a prezentului cod, vor fi supuse dispoziţiunilor art. 104, 169, 180, 181 şi 182, precum şi dispoziţiunilor care carmuiesc lichidarea şi fuziunea societãţilor sau reducerea capitalului lor.
Societãţilor existente, care ar voi sa-şi modifice statutele lor, sau care ar voi sa prelungeascã termenul pentru care fuseserã constituite, vor fi datoare sa-şi punã statutele în conformitate cu prezentul cod.

--------
*) Art. 264-269 au fost abrogate prin O.U.G. nr. 32/1997.


TITLUL IX*
DESPRE CAMBIE ŞI DESPRE CEC

--------
*) Dispoziţiile acestui titlu au fost abrogate prin art. 112 din Legea promulgatã prin Decretul nr. 1249/1934, publicat în M. Of. nr. 100 din 1 mai 1934, lege care a dat o alta reglementare cambiei şi biletului de la ordin.

ART. 270-369
Abrogate prin art. 112 din Legea promulgatã prin Decretul nr. 1249/1934.

TITLUL X
DESPRE CONTUL CURENT

ART. 370
Contractul de cont curent produce:
1) Strãmutarea proprietãţii valorilor înscrise în contul curent asupra primitorului lor, prin aceea ca el le trece în debitul sau, şi novatiunea obligaţiunii de mai înainte între acela care a trimis valorile şi primitorul lor. Înscrierea însã în contul curent a unui efect de comerţ sau a unui alt titlu de credit e presupusa facuta sub "rezerva încasãrii";
2) Compensatiunea reciprocã între pãrţi, pînã în concurenta debitului şi a creditului respectiv la încheierea socotelei, cu rezerva platei diferenţei;
3) Curgerea de dobânzi pentru sumele trecute în contul curent în debitul primitorului, de la data inscrierei.
Dobânzile sunt cele comerciale şi se socotesc pe zi, dacã pãrţile nu s-au învoit altfel.
ART. 371
Existenta contului curent nu exclude drepturile de comision şi plata cheltuielilor pentru afacerile însemnate în contul curent.
ART. 372
Încheierea contului curent şi lichidarea diferenţei vor avea loc la scadenta termenelor stabilite prin convenţiuni, şi în lipsa la 31 Decembrie a fiecãrui an.
Dobinda diferenţei curge de la data lichidãrii.
Numai diferenţa (soldul) lichidatã la încheierea contului curent poate fi supusã executiunei sau opririi în mana unui al treilea, sau asigurata prin ipoteca. Dacã s-a consimţit o ipoteca prin credit deschis, posesorii efectelor create sau negociate în termenul acestei deschideri de credit nu se vor putea folosi de dinsul, decît pînã la concurenta soldului final al contului.
ART. 373
Contractul de cont curent e de drept desfiinţat:
1) Prin scadenta termenului convenit;
2) În lipsa de convenţiune, prin retragerea uneia din pãrţi;
3) Prin falimentul uneia din pãrţi.
Desfiinţarea contractului de cont curent se poate cere în caz de moarte, de interdictiune sau incapacitate legalã a uneia din pãrţi.

TITLUL XI
DESPRE MANDATUL COMERCIAL ŞI DESPRE COMISION

CAP. 1
DESPRE MANDATUL COMERCIAL

SECŢIUNEA I
Despre mandatul comercial în general

ART. 374
Mandatul comercial are de obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama şi socoteala mandatului.
Mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit.
ART. 375
Deşi conceput în termeni generali, mandatul comercial nu se întinde şi la afacerile care nu sunt comerciale, afarã numai dacã aceasta se declara cu preciziune prin mandat.
Dacã mandatarul nu are instrucţiuni decît asupra unor pãrţi ale afacerii, mandatul se socoteşte liber pentru celelalte.
Mandatul pentru o anume afacere cuprinde împuternicire şi pentru toate actele necesare executãrii lui, chiar cînd nu ar fi anume arãtate.
ART. 376
Comerciantul care nu vrea sa primeascã o însãrcinare este dator, în cel mai scurt termen posibil, sa facã cunoscut mandantului neprimirea; în acest caz este încã dator a face sa se pãstreze în loc sigur lucrurile ce i s-au expediat şi sa îngrijeascã de dânsele în socoteala mandantului, pînã ce acesta va putea lua mãsurile necesare.
În caz de întârziere, el va putea încã cere sechestru judiciar şi chiar vînzarea lucrurilor, dupã formele prevãzute de art. 71.
ART. 377
Dacã lucrurile primite în socoteala mandantului, prezintã semne de stricãciuni suferite în timpul transportului, mandatarul va trebui sa ia toate mãsurile necesare pentru pãstrarea drepturilor mandantului, fata cu cel ce a fãcut transportul; altfel este responsabil de lucrurile primite dupã descriptiunile cuprinse în scrisorile de carat sau în poliţele de încãrcare. Dacã stricãciunea reclama îngrijiri urgente, mandatarul poate cere vînzarea lucrurilor, dupã formele prevãzute de art. 71.
ART. 378
Mandatarul este indatorat a face cunoscut mandantului toate faptele ce ar putea sa-l hotãrascã a revoca sau a modifica mandatul.
ART. 379
Mandatarul este rãspunzãtor de stricãciunile lucrurilor ce-i sunt încredinţate spre pãstrare, afarã de cele provenite din caz fortuit, forta majorã, din viciul sau chiar natura lor.
ART. 380
Mandatarul e ţinut a plati dobinda la sumele de bani cuvenite mandantului din ziua în care era dator a le trimite sau a le consemna.
ART. 381
Mandatarul, care nu se conformã instrucţiunilor primite de la mandant, rãspunde de daune interese.
ART. 382
Mandatarul este dator a incunostiinta fãrã întârziere pe mandant despre executarea mandatului.
Dacã în urma primirii acestei incunostiintari, mandantul întârzie rãspunsul un timp mai lung decît cel cerut de natura afacerii, el este considerat ca a acceptat executarea mandatului, chiar dacã mandatarul a trecut peste limitele mandatului.
ART. 383
Mandatarul care schimba destinaţiunea sumelor primite în socoteala mandantului, e dator dobinda la aceste sume din ziua în care le-a primit, deosebit de daune interese provenind din neîndeplinirea mandatului şi de orice alta acţiune, chiar penalã, în caz de dol sau frauda.
ART. 384
Mandatarul este dator sa-şi arate mandatul persoanelor cu care trateazã, cînd i se cere.
El nu poate opune celor de al treilea instrucţiunile deosebite ce i s-ar fi dat de cãtre mandant, afarã numai dacã nu probeazã ca aceştia aveau cunostinta de ele în momentul cînd obligaţiunea a fost contractatã.
ART. 385
Mandantul e ţinut a procura mandatarului mijloacele necesare pentru îndeplinirea mandatului, afarã numai dacã nu exista convenţiune contrarie.
ART. 386
Suma ce se datoreşte mandatarului pentru executarea mandatului se determina, în lipsa de convenţiune, de cãtre judecata, dupã împrejurãri.
ART. 387
Mandatarul, pentru tot ce i se datoreşte din executarea mandatului sau şi, chiar pentru retribuţiunea sa, are un privilegiu special. Acest privilegiu se exercita asupra lucrurilor mandantului pe care mandatarul le deţine pentru executarea mandatului, sau care se gãsesc la dispoziţiunea sa, în magazinele sale, sau în depozite publice, sau pentru care el poate proba prin posesiunea legitima a poliţei de încãrcare, sau a scrisorii de carat, ca i s-au expediat.
Creanţele sus-zise au precãdere asupra oricãror alte creanţe contra mandantului şi chiar contra vinzatorului ce revendica, cu toate ca plãţile şi cheltuielile vor fi fost fãcute înainte sau dupã ce lucrurile au intrat în posesiunea mandatarului.
În caz de faliment al mandantului, privilegiul mandatarului asupra lucrurilor cumpãrate în socoteala lui, se exercita conform dispoziţiunilor de la cap. III, titlul IV, cartea III, din acest cod.
Dacã lucrurile mandantului au fost vândute de cãtre mandatar, privilegiul subsista asupra preţului.
ART. 388
Pentru a exercita dreptul arãtat în articolul precedent, mandatarul trebuie sa notifice formal mandantului sumele ce-i sunt datorate, cu invitaţia de a i se face plata în termen de cinci zile şi cu prevestirea ca, la caz de neplata, se va procede la vînzarea lucrurilor supuse privilegiului.
Mandantul va putea face opoziţie, citind pe mandatar înaintea judecaţii. Opoziţiunea va trebui sa fie notificatã mandatarului în termen de trei zile de la primirea notificatiei de cãtre mandant.
Dacã mandantul nu are resedinta sau domiciliul ales în locul de resedinta al mandatarului, termenul pentru opoziţiune va fi de 10 zile, dacã mandantul domiciliazã în circumscriptiunea unui tribunal limitrof; de 20 zile, dacã domiciliazã în orice alta parte a tarii; de doua luni dacã domiciliazã afarã din România.
Dacã termenul a trecut sau opoziţiunea s-a respins, mandatarul poate, fãrã alta formalitate, sa facã a se vinde lucrurile sus zise, conform dispoziţiunilor art. 68.
ART. 389
Dacã mai mulţi mandatari sunt numiţi prin acelaşi act, fãrã a se arata ca ei trebuie sa lucreze împreunã, fiecare din ei poate lucra în lipsa celuilalt.
Dacã prin act se declara ca mandatarii trebuiesc sa lucreze împreunã şi mandatul nu este primit de toţi acei ce accepta se socotesc autorizaţi a-l îndeplini, cînd ar forma majoritatea celor numiţi.
Comanditarii sunt responsabili solidar.
ART. 390
Afarã de cazurile prevãzute de codul civil, mandatul înceteazã:
1. Prin cãsãtoria femeii comercianta ce a dat sau a primit mandatul, dacã nu este autorizata a continua comerţul conform dispoziţiunilor art. 15;
2. Prin revocarea autorizaţiei de a exercita comerţul, ce fusese acordatã femeii maritate sau minorului care au dat sau primit mandatul.
ART. 391
Mandantul sau mandatarul care, fãrã cauza justa, prin revocarea sau renunţarea sa, întrerupe executarea mandatului, rãspunde de daune interese.
Dacã executarea mandatului este întreruptã prin moartea mandantului sau a mandatarului, retribuţiunea acestui din urma se va determina dupã ceea ce s-a executat, în proportiune cu ceea ce s-ar fi datorat pentru completa executare a mandatului.

SECŢIUNEA II
Despre prepuşi şi reprezentanţi

ART. 392
Prepus este acela care este însãrcinat cu comerţul patronului sau, fie în locul unde acesta îl exercita, fie în alt loc.
ART. 393
Patronul rãspunde de faptele prepusului şi de obligaţiunile contractate de el, în limitele însãrcinãrii ce i-a dat.
Dacã sunt mai mulţi patroni, fiecare din ei este solidar responsabil.
Dacã patronul este o societate comercialã, responsabilitatea societarilor se reguleazã dupã natura societãţii.
ART. 394
Mandatul dat prepusului poate fi expres sau tacit.
Mandatul expres trebuie sa fie depus la tribunalul a cãrui jurisdicţiune prepusul are a îndeplini însãrcinarea, spre a fi transcris în registrul destinat pentru aceasta şi afipt conform dispoziţiunilor art. 10.
Un extract al mandatului va fi publicat, prin îngrijirea grefierului, în foaia anunţurilor judiciare a localitãţii. Pana la îndeplinirea formalitãţilor de mai sus, se aplica dispoziţiunile articolului urmãtor.
ART. 395
Fata cu cei de al treilea, mandatul tacit al prepusului se socoteşte general, şi cuprinde toate actele necesare exerciţiului comerţului pentru care este dat.
Patronul nu poate opune celor de al treilea vreo restricţiune a mandatului tacit, dacã nu probeazã ca ei o cunoşteau în momentul contractãrii obligaţiunii.
ART. 396
Prepusul este totdeauna dator a trata în numele patronului şi sa arate în subsemnatura sa, pe lîngã numele şi prenumele sau propriu, numele şi prenumele sau firma patronului, cu menţiunea "prin procura", sau alta asemenea.
În lipsa unei asemenea declaraţiuni, prepusul se obliga personal; cei de al treilea însã pot exercita şi contra patronului acţiunile ce deriva din actele prepusului, privitoare la exerciţiul comerţului cu care acesta a fost însãrcinat.
ART. 397
Prepusul nu poate, fãrã învoirea expresã a patronului, a face operaţiuni, nici a lua parte, în socoteala sa proprie sau a altuia, la alte negoturi de natura aceluia cu care este însãrcinat.
În caz contrariu, prepusul este responsabil de daune interese, şi patronul are încã dreptul de a retine pentru sine foloasele ce ar rezulta din aceste operaţiuni.
ART. 398
Prepusul e responsabil solidar cu patronul de observarea dispoziţiunilor cuprinse în titlurile III şi IV ale acestei cãrţi, în ce priveşte comerţul cu care este însãrcinat.
ART. 399
Revocarea mandatului expres trebuie sa fie facuta în aceleaşi forme cu care el a fost dat.
ART. 400
Prepusul poate intenta orice acţiune şi a fi chemat în judecata în locul patronului pentru obligaţiunile contractate de dinsul, în exerciţiul comerţului cu care a fost însãrcinat.
ART. 401
Dispoziţiunile acestei secţiuni se aplica reprezentanţilor caselor comerciale sau ai societãţilor strãine, care de obicei trateazã sau încheie în ţara, în numele şi pe socoteala acestora, afacerile comerciale cu care au fost însãrcinaţi.

SECŢIUNEA III
Despre comisi cãlãtori pentru comerţ

ART. 402
Oricine trimite în alta localitate o persoana din serviciul sau, autorizând-o cu scrisori, avizuri, circulari sau alte asemenea documente, ca sa trateze sau sa facã operaţiuni de ale comerţului sau, rãmîne obligat prin faptele contractate de aceasta persoana în marginile însãrcinãrii ce i-a dat.
ART. 403
Dispoziţiunile art. 396 se aplica comisilor cãlãtori; aceştia însã nu pot subscrie "prin procura", ci trebuie numai sa arate numele patronului lor.

SECŢIUNEA IV
Despre comisii pentru negot

ART. 404
Comisii pentru negot sunt prepuşi pentru vînzarea în detaliu a mãrfurilor; ei au dreptul ca, în locul unde exerciteaza comerţul şi în momentul predarei, sa ceara şi sa încaseze preţul mãrfurilor vîndute, putind da pentru aceasta, chitanţa valabilã în numele patronului lor.
Afarã din magazin, ei nu pot cere plata creanţelor patronului, fãrã autorizaţie specialã.

CAP. 2
Despre comision

ART. 405
Comisionul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de cãtre comisionar în socoteala comitentului.
Între comitent şi comisionar exista aceleaşi drepturi şi obligaţiuni ca între mandant şi mandatar, cu deosebirile stabilite prin articolele urmãtoare.
ART. 406
Comisionarul este direct obligat cãtre persoana cu care a contractat, ca şi cum afacerea ar fi fost a sa proprie.
Comitentul nu are acţiune în contra persoanelor cu care a contractat comisionarul şi nici acestea nu au vreo acţiune în contra comitentului.
ART. 407
Comisionarul trebuie sa ţinã deosebite între dânsele şi chiar de ale sale proprii, lucrãrile diferiţilor comitenţi, şi sa aibã în registrele sale partida deosebita pentru fiecare operaţiune.
Dacã comisionarul are în contra aceleiaşi persoane creanţe provenind din diferite operaţiuni fãcute în contul comitentilor sãi, sau din o operaţiune a sa proprie şi a altuia, el este dator a cere de la acel debitor un înscris deosebit pentru fiecare afacere, şi în caz de plata sa arate în registrele sale persoana pentru care plata s-a fãcut.
În lipsa de asemenea arãtare, plata se va împãrţi proporţional între fiecare creanta.
ART. 408
Operaţiunile fãcute de comisionar cu violarea mandatului sau peste limitele sale rãmân în sarcina sa, şi prin urmare:
1) Dacã a vândut cu preţ mai mic decît cel hotãrât sau, în lipsa, mai mic decît cel curent, el este dator sa plãteascã comitentului diferenţa, afarã numai dacã nu ar proba ca vînzarea cu preţul hotãrît nu se putea face şi ca vinzind astfel comitentul a fost scutit de paguba;
2) Dacã a cumpãrat cu un preţ mai mare decît cel hotãrît, comitentul poate refuza operaţiunea şi a o considera ca facuta în socoteala comisionarului, dacã acesta nu ar oferi sa plãteascã diferenţa preţului;
3) Dacã lucrul cumpãrat nu corespunde cu calitatea convenitã, comitentul îl poate refuza.
ART. 409
Comisionarul care, fãrã autorizaţiunea comitentului, face înaintãri de bani, vinzari sau alte operaţiuni pe credit, îşi ia asupra-şi orice rãspundere şi comitentul îi poate cere plata neintirziata a creditelor fãcute, cedandu-i interesele şi foloasele ce ar rezulta din aceasta.
ART. 410
Comisionarul care vinde pe datorie este dator sa arate comitentului în scrisoarea de aviz, persoana cumpãrãtorului şi termenul acordat; altminteri operaţiunea se presupune ca s-a fãcut pe bani gata; proba contrarie nu este admisa.
ART. 411
Când comisionarul este însãrcinat sa vinda sau sa cumpere cambii, obligaţiuni sau efecte ale Statului ori alte titluri de credit, circulând în comerţ sau mãrfuri, avînd preţ la bursa ori în piata, dacã comitentul nu a dispus într-altfel, el însuşi poate sa-i procure pe preţul cerut, ca vinzator, lucrurile ce trebuia sa cumpere sau sa retina pentru sine, dupã preţul curent, ca cumpãrãtor, lucrurile ce trebuia sa vândã în socoteala comitentului, deosebit de dreptul sau la proviziune.
Dacã, în cazurile mai sus arãtate, comisionarul, dupã îndeplinirea însãrcinãrii sale, nu face cunoscut comitentului persoana cu care a contractat, comitentul are dreptul sa considere ca cumpãrarea sau vînzarea s-a fãcut pe contul sau şi sa ceara de la comisionar executarea contractului.
ART. 412
Comisionarul nu este rãspunzãtor pentru îndeplinirea obligaţiunilor luate de cãtre persoanele cu care a contractat, afarã de convenţiune contrarie.
Când comisionarul ia o asemenea rãspundere, el este obligat personal, fata de comitentul, pentru îndeplinirea obligaţiunilor rezultând din contract.
În acest caz, el are dreptul la proviziunea specialã numita "pentru garanţie", "pentru credit". Aceasta proviziune se stabileşte de pãrţi prin convenţiunea lor, iar în lipsa este lãsatã la aprecierea judecaţii.

TITLUL XII
DESPRE CONTRACTUL DE TRANSPORT

ART. 413
Contractul de transport are loc între expeditor sau acela care da însãrcinarea pentru transportul unui lucru şi întreprinzãtorul care se obliga a-l face în numele sau propriu şi în socoteala altuia, ori între unul dintre aceştia şi cãrãuşul ce se însãrcineazã a-l face.
Se numeşte "cãrãuş" persoana care îşi ia însãrcinarea ca într-un mod oarecare sa transporte, sau sa facã a se transporta, un obiect oarecare.
Obligaţiunile între expeditor şi întreprinzãtorul de transporturi pe apa şi cãpitan sau patron, sunt regulate prin dispoziţiunile prevãzute în cartea II-a a acestui cod.
ART. 414
Expeditorul trebuie sa dea cãrãuşului care i-ar face cerere o scrisoare de carat.
Scrisoarea de carat poate fi la ordin sau la purtãtor.
Forma şi efectele girului scrisorii de carat sunt reglementate prin dispoziţiunile titlului IX din aceasta carte.
ART. 415
Scrisoarea de carat trebuie sa fie data, subscrisã de expeditor şi sa cuprindã:
1. Natura, greutatea, mãsura sau numãrul lucrurilor de transportat şi dacã lucrurile sunt în lãzi sau pachete şi calitatea acestora, numãrul şi sigiliile sau mãrcile puse pe dânsele;
2. Numele expeditorului şi locuinta sa;
3. Numele şi locuinta cãrãuşului;
4. Locul de destinatiune şi persoana destinatarului, cu arãtare dacã scrisoarea de carat este la ordin sau la purtãtor;
5. Portul sau preţul transportului şi sumele datorate cãrãuşului pentru expeditiune, adaogandu-se cheltuielile anticipate sau de provizion;
6. Timpul în care trebuie sa fie fãcut transportul sau, cînd transportul are loc pe calea feratã, dacã trebuie facuta cu mare sau mica iuteala;
7. Celelalte stipulaţiuni asupra cãrora pãrţile s-au înţeles.
Expeditorul se poate desemna el însuşi ca destinatar.
ART. 416
Expeditorul este dator a incredinta cãrãuşului actele de vama sau altele ce ar fi de trebuinta; el este rãspunzãtor de cuprinsul şi regularitatea lor.
ART. 417
Cãrãuşul va da expeditorului, cînd acesta i-ar cere, un exemplar al scrisorii de carat, subscris de dinsul.
Dacã scrisoarea de carat e la ordin sau la purtãtor, girul sau remiterea exemplarului semnat de cãrãuş, transfera posesiunea lucrurilor transportate.
Convenţiunile necuprinse în scrisoarea de carat nu au nici o tãrie, fata cu destinatarul sau posesorul exemplarului scrisoarei de carat la ordin sau la purtãtor, ce a fost subscris de cãrãuş.
ART. 418
Dacã cãrãuşul primeşte lucrurile de transportat fãrã nici o rezerva, se presupune ca ele nu prezintã vicii aparente de imbalotare.
ART. 419
Cãrãuşul este dator sa facã expediţia lucrurilor de transportat dupã ordinea în care le-a primit, afarã dacã prin natura lor, din cauza destinaţiei ce acele lucruri au, sau pentru alte cuvinte, nu ar trebui sa se urmeze într-altfel, sau dacã nu ar fi împiedicat de vreun caz fortuit sau forta majorã.
ART. 420
Dacã, din caz fortuit sau forta majorã, transportul este împiedicat sau peste mãsura intirziat, cãrãuşul trebuie sa încunoştiinţeze îndatã pe expeditor, care are facultatea de a rezilia contractul, plãtind numai cheltuielile fãcute de cãrãuş, şi dacã împiedicarea are loc în timpul efectuãrii transportului, cãrãuşul are încã dreptul la plata portului în proportiune cu drumul fãcut. În amândouã cazurile se va înapoia cãrãuşului exemplarul scrisorii de carat la ordin sau la purtãtor, pe care l-a subscris.
ART. 421
Expeditorul are dreptul de a suspenda transportul şi de a cere restituirea lucrurilor transportate, sau predarea lor unei alte persoane decît aceea arãtatã în scrisoarea de carat, ori va dispune cum va crede de cuviinţã; dar este dator a plati cãrãuşului cheltuielile fãcute şi pagubele directe şi imediate rezultând din executarea acestui contra ordin.
Obligaţiunile cãrãuşului de a executa ordinul expeditorului înceteazã din momentul în care, lucrurile fiind ajunse la locul de destinatiune, persoana cãreia îi sunt destinate şi care poseda actele necesare a fãcut cererea de predare cãrãuşului, sau din momentul în care acesta i-a remis scrisoarea de carat. În aceste cazuri, numai destinatarul lucrurilor transportate are facultatea de a dispune de dânsele.
Dacã scrisoarea de carat este la ordin sau la purtãtor, dreptul arãtat în prima parte a acestui articol este al celui ce poseda exemplarul scrisorii de carat, subscris de cãrãuş. Cãrãuşul primind contra-ordin, are dreptul sa ceara restituirea exemplarului sus zis, sau, dacã destinaţiunea lucrurilor de transportat s-a schimbat, el poate pretinde o noua scrisoare de carat.
ART. 422
Termenul predãrii lucrurilor transportate se hotãrãşte prin învoirea pãrţilor. În lipsa, el este lãsat la aprecierea judecaţii.
ART. 423
Cãrãuşul este rãspunzãtor de faptele subordonaţilor sãi, de ale tuturor cãrãuşilor succesivi şi de ale oricãrei alte persoane cãreia dinsul i-a încredinţat facerea transportului.
ART. 424
Diferiţii cãrãuşi au dreptul de a face sa se declare, pe scrisoarea de carat sau într-altfel, starea în care se afla lucrurile ce se transporta în momentul cînd ele le sunt încredinţate.
În lipsa unei asemenea declaraţiuni, se presupune ca ei au primit lucrurile în buna stare şi conform cu arãtãrile cuprinse în scrisoarea de carat.
ART. 425
Cãrãuşul este rãspunzãtor de pierderea sau stricãciunea lucrurilor ce i-au fost încredinţate spre transport, din momentul în care le primeşte pînã la acela al predãrii lor destinatarului, afarã dacã nu probeazã ca pierderea sau stricãciunea au provenit din caz fortuit sau din forta majorã, din chiar viciul propriu al lucrurilor sau din natura lor, din faptul expeditorului sau din acel al destinatarului.
ART. 426
Dacã sunt de transportat lucruri fragile, sau care se strica uşor, animale sau lucruri pentru care transportul urmeazã sa fie fãcut în anume condiţiuni, administraţiunile cãilor ferate pot stipula ca pierderea sau stricãciunea sa se presupunã ca provenitã din viciul lucrurilor transportate, din cauza naturei lor, sau din faptul expeditorului ori al destinatarului, afarã numai dacã ele sunt în culpa vãditã.
ART. 427
Stricãciunile se vor proba conform dispoziţiunilor art. 71, şi expeditorul, posesorul scrisorii de carat sau destinatarului, dupã distincţiunile prevãzute în art. 421, poate fi autorizat de cãtre justiţie sa ceara predarea lucrurilor transportate, cu sau fãrã cauţiune.
ART. 428
În caz de întârziere în efectuarea transportului peste termenul stabilit prin art. 422, cãrãuşul pierde o parte din preţul transportului, în proportiune cu durata întârzierii şi pierde întreg preţul transportului, dacã întârzierea a durat indoit de timpul hotãrât pentru facerea transportului, afarã de pagubele mai mari de care este rãspunzãtor, dacã s-ar proba ca ele au provenit din aceasta cauza.
Cãrãuşul nu este responsabil de întârziere, dacã probeazã ca ea a provenit din caz fortuit sau forta majorã, sau din faptul expeditorului ori al destinatarului.
Lipsa mijloacelor îndestulãtoare de transport nu ajunge pentru a justifica intirzierea.
ART. 429
Cãrãuşul îşi poate margini rãspunderea pînã la concurenta unei sume de atât la suta pentru lucrurile care, prin natura lor, sunt supuse în timpul transportului la o micşorare în greutate sau în mãsura. Aceasta suma trebuie sa fie hotarita mai dinainte şi specificatã pentru fiecare lada sau colet, dacã lucrurile sunt împãrţite în lãzi sau colete.
Cãrãuşul nu poate beneficia de convenţiunea prin care dinsul şi-a mãrginit rãspunderea, dacã expeditorul sau destinatarul probeazã ca micşorarea nu a provenit din natura lucrurilor, sau dacã probeazã ca, dupã împrejurãrile ce au avut loc, micşorarea nu putea ajunge la aceea hotãrâtã de pãrţi.
ART. 430
Paguba provenitã prin pierdere sau stricãciune se calculeazã dupã preţul curent al lucrurilor transportate la locul şi în timpul predãrii. Preţul curent se stabileşte dupã dispoziţiunile art. 40, scãzându-se cheltuielile ce întotdeauna se fac în caz de pierdere sau stricãciune.
Dacã paguba este cauzatã prin dol sau neglijenţa vãditã, cuantumul despãgubirii se determina dupã dispoziţiunile art. 1084 şi 1806 din codul civil.
În caz de pierdere a obiectelor unui cãlãtor predate cãrãuşului fãrã arãtarea conţinutului, cuantumul despãgubirii se determina dupã împrejurãrile particulare ale faptului.
ART. 431
Cãrãuşul nu rãspunde de lucrurile preţioase, bani şi titluri ce nu i-au fost declarate, şi în caz de pierdere sau stricãciune nu este rãspunzãtor decît de valoarea arãtatã.
ART. 432
Dupã ajungerea lucrurilor transportate, sau dupã trecerea zilei în care ele trebuiau sa ajungã la locul de destinaţie, destinatarul poate exercita toate drepturile derivând din contractul de transport, precum şi acţiunile de despãgubire; din acel moment el poate pretinde predarea chiar a lucrurilor şi a scrisorii de carat.
ART. 433
Cãrãuşul nu este obligat sa predea lucrurile transportate, pînã cînd persoana ce se prezintã a le primi nu-şi îndeplineşte obligaţiunile.
În caz de neînţelegere, dacã destinatarul plãteşte suma ce crede ca datoreşte, şi depune în acelaşi timp şi diferenţa pînã la suma pretinsa de cãrãuş, acesta este dator a-i preda lucrurile transportate.
Dacã scrisoarea de carat e la ordin sau la purtãtor, cãrãuşul se poate opune ca sa facã predarea, pînã la restituirea exemplarului subscris de dinsul.
ART. 434
Destinatarul are dreptul sa verifice cu cheltuiala sa, în momentul predarei, starea în care se afla lucrurile transportate, deşi ele n-ar prezenta însã semne exterioare de stricãciune.
Destinatarul care primeşte lucrurile e obligat sa plãteascã ceea ce se datoreşte pentru transport dupã scrisoarea de carat, precum şi toate celelalte cheltuieli.
ART. 435
Dacã cãrãuşul preda lucrurile transportate, fãrã a arata sumele ce i se datoresc lui, cãrãuşilor anteriori sau expeditorului, sau fãrã a pretinde depunerea sumei asupra cãreia exista neînţelegere, pierde dreptul de regres şi rãmîne rãspunzãtor cãtre expeditori şi cãrãuşii anteriori pentru sumele ce li se cuvenea; are însã acţiune contra destinatarului.
ART. 436
Orice cerere de despãgubire trebuie îndreptatã contra primului sau ultimului cãrãuş. Se poate indrepta şi contra cãrãuşului intermediar, cînd s-ar proba ca paguba s-a cauzat în timpul cînd acesta a fãcut transportul.
Orice cãrãuşi chemat a rãspunde de fapte care nu sunt ale sale, are facultatea a chema în garanţie sau pe cãrãuşul care l-a precedat imediat, sau pe cãrãuşul intermediar rãspunzãtor de paguba, dupã dispoziţiunile stabilite mai sus.
ART. 437
Pentru toate creanţele rezultând din contractul de transport, cãrãuşul are privilegiu asupra lucrurilor transportate pînã la predarea lor destinatarului.
Dacã sunt mai mulţi cãrãuşi, cel din urma dintre ei exercita drepturile celor anteriori.
ART. 438
Dacã nu se gãseşte destinatarul, sau se iveşte neînţelegere în privinta primirii lucrurilor transportate, prezidentul tribunalului respectiv, sau judecãtorul de ocol poate ordonã depunerea sau sechestrul acelor lucruri. Poate asemenea face a se verifica starea în care se afla lucrurile, şi sa ordone vînzarea lor pînã la concurenta sumelor datorite cãrãuşului, observându-se formele prevãzute de art. 71.
Dacã nu e nici o contestaţie, cãrãuşul, pentru a obţine plata ce i se datoreşte, se va conformã dispoziţiunilor art. 388.
ART. 439
Dacã în contractul de transport a fost prevãzutã vreo clauza penalã pentru neîndeplinire sau întârziere a predãrii, se poate cere şi executarea transportului şi clauza penalã.
Pentru plata clauzei penale nu se cere ca paguba sa se probeze.
Când s-ar dovedi ca paguba suferitã este mai mare decît clauza penalã, se poate cere diferenţa.
Clauza penalã nu poate sa aibã loc cînd, în cazurile prevãzute de art. 425 şi 428, cãrãuşul nu este supus la rãspundere.
ART. 440
Plata portului şi primirea fãrã rezerva a lucrurilor transportate, chiar cînd plata portului ar fi fost facuta înainte, sting orice acţiune contra cãrãuşului.
Cu toate acestea, acţiunea contra cãrãuşului, pentru pierderea parţialã sau stricãciunea ce nu se putea cunoaşte în momentul predãrii, subsista şi dupã plata portului şi primirea lucrurilor transportate dacã se dovedeşte ca pierderea sau stricãciunea a avut loc între darea lucrului în primire cãrãuşului şi predarea facuta de acesta, cu condiţia însã ca cererea pentru verificare sa fie facuta îndatã dupã ce se va fi descoperit paguba, şi nu mai târziu decît cinci zile dupã primirea lucrurilor de cãtre destinatar.
ART. 441
Orice stipulaţiune care ar exclude sau ar margini în transporturile pe cale feratã, obligaţiunile şi rãspunderile stabilite prin art. 417, 418, 419, 425, 427, 428, 429, 430, 432, 433, 436, şi 440, sunt nule şi de nul efect, chiar dacã ar fi fost permise prin regulamente generale sau particulare, afarã numai de cazul cînd prin tarife speciale s-ar stabili ca preţul transportului sa fie mai mic decît acela cuprins în tarifele ordinare.

TITLUL XIII*
DESPRE CONTRACTUL DE ASIGURARE

------
*) Dispoziţiunile acestui titlu au fost înlocuite prin legea pentru construirea şi funcţionarea întreprinderilor private de asigurãri şi reglementarea contractului de asigurare din 7 iulie 1930, modificatã la 9 aprilie 1931, la 1 mai 1932 şi la 10 aprilie 1936.

ART. 442-477
Activitatea de asigurare, în prezent, este reglementatã de dispoziţiunile Legii nr 47 din 16 iulie 1991, privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societãţilor comerciale din domeniul asigurãrilor.

TITLUL XIV
DESPRE GAJ

ART. 478
Gajul constituit de cãtre un comerciant sau de un necomerciant pentru fapte de comerţ, se constata, între pãrţile contractante, prin toate probele admise de legea comercialã şi prevãzute în art. 46 din acest cod, fãrã a se distinge dacã pãrţile au sau nu acelaşi domiciliu.
Fata însã cu cei de al treilea, gajul nu poate fi dovedit decît prin înscris, dacã suma pentru care s-a constituit gajul trece peste 500 lei. (Textul modificat prin Dec. nr. 154/1948, B. of. nr. 166/21 iunie 1948).
ART. 479
Gajul cambiilor şi titlurilor la ordin poate fi constituit prin gir cu clauza "valoarea în garanţie" sau o alta de asemenea, din care sa rezulte vointa pãrţilor ca aceste titluri au fost date în gaj, iar nu ca s-a transmis proprietatea lor.
Gajul asupra creanţelor şi drepturilor încorporate netransmisibile prin gir pot fi constituite prin acte fãcute în forma cesiunilor. În aceste cazuri însã actul trebuie sa conţinã menţiunea ca cesiunea se face cu titlul de gaj. (Adaos L. 15 iunie 1906.)
Gajul asupra acţiunilor, pãrţilor de interes şi obligaţiunilor nominale ale societãţilor financiare, industriale, comerciale sau civile, poate fi constituit prin un transfer înscris în registrele societãţii, cu arãtarea "pentru cauza de garanţie".
Dacã s-a dat în gaj o creanta mobila, creditorul gajist pentru, a-şi avea privilegiul sau fata cu cel de al treilea, urmeazã sa notifice debitorului creanţei date în gaj, constituirea gajului.
ART. 480
Creditorul are dreptul de a fi plãtit cu privilegiu asupra lucrului ce i s-a constituit în gaj.
Acest privilegiu nu exista decît dacã lucrul s-a pus şi se afla în posesiunea creditorului sau a unei alte persoane aleasã de pãrţi.*)
Creditorul este presupus ca are în posesiunea sa lucrurile date în gaj cînd ele se afla în magazinele sale sau ale comisionarului sau, în vasele sale, la vama sau într-un depozit public, sau dacã înainte de sosirea lor e în posesiunea poliţei de încãrcare sau a scrisorii de carat, girata cu clauza "valoarea în garanţie" sau o alta asemenea.
(Adaos L. 15 iunie 1906). Prin derogare la dispoziţia de mai sus, gajul constituit asupra produselor solului pendinte încã prin rãdãcini sau deja culese precum şi asupra materiilor industriale prime, în stare de fabricatiune sau deja fabricate şi aflate în fabrici sau depozite, se considera constituit prin singurul efect al conventiunei, de la data actului, care va indica numãrul, natura, calitatea şi locul unde se afla gajul, fãrã ca sa se ia din posesiunea debitorului sau constituentului, lucrurile constituite în gaj.
Data actului face deplina credinţa.
În timp de 5 zile aceste acte de gaj se vor transcrie în registrul prevãzut de art. 728 bis din procedura civilã.
În cazul în care gajul se va afla în o comuna alta decît aceea unde este resedinta judeţului, grefierul tribunalului va comunica de urgenta primarului respectiv un extract de orice intabulare efectuatã pentru a se face menţiune de ea în registrul care se va infiinta în acest scop.
În privinta celor de al treilea, drepturile creditorului gajist nu vor începe decît de la data intabulãrii; iar atunci cînd este locul a se face menţiunea în registrul primãriei, de la data acelei menţiuni.
Se vor respecta dispoziţiunile art. 1729 şi 1730 din codul civil.

--------
*) Legea 590 (Decret 2335) pentru modificarea unor texte din legea pentru organizarea şi reglementarea comerţului de banca din 8 mai 1934, cu modificãrile ulterioare, publicatã în M. Of. 167 din 26 iulie 1945.

ARTICOLUL 1 din Legea 590 (Decret 2335):
"Prin derogare de la art. 1685 şi 1688 din Codul civil, art. 480, alin. 2 din Codul Comercial şi de la dispoziţiunile oricãror legi în vigoare pe tot cuprinsul României, bãncile vor putea încheia convenţii de gaj, fãrã a lua gajul din posesia debitorului sau constituantului.
În acest caz, gajul se considera valabil constituit prin singurul efect al semnãrii convenţiei. Debitorul sau constituantul îl va deţine pentru banca creditoare, raspunzind de conservarea sa.
Gajul devine opozabil fata de terţi, prin transcrierea facuta în conformitate cu dispoziţiunile art. 480, alin. 6 şi 7 din Codul Comercial (a se vedea şi alte precizãri din lege)".

Legea 63 (Decretul 611) pentru modificarea art. 132 din Codul Comercial din 1887 şi a art. 217 din Codul Comercial din 1938, publicatã în M. Of. nr. 75 bis din 31 martie 1947.

ARTICOLUL 1 din Legea 63 (Decretul 611):
Art. 132, alin. III din Codul Comercial din 10 mai 1887, va avea urmãtorul cuprins:
"Nu se vor putea emite noi acţiuni decît dupã plata integrala a celor dintii". Aceasta "dispoziţiune se aplica societãţilor comerciale în caz de fuzionare".

ARTICOLUL 2 din Legea nr. 7 octombrie 1939:
Art. 217, alin. II şi III din Codul comercial din 10 noiembrie 1937, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 7 octombrie 1939, va avea urmãtorul cuprins:
"Fiecare acţiune da dreptul la un vot".

ARTICOLUL 3 din <>Legea nr. 31 din 17 noiembrie 1990 :
"Orice prevedere din actele constitutive sau statutele societãţilor anonime, contrarii dispoziţiunilor legii de fapt se considera nescrise."
(Prevederi abrogate prin Legea nr. 31 privind societãţile comerciale din 16 noiembrie 1990, publicatã în M. Of. 126 - 127 din 17 noiembrie 1990).
-------

ART. 481
Creditorul e dator a face actele necesare pentru conservarea lucrului primit în gaj. Dacã efectele date în gaj au sosit la scadenta, creditorul gajist este dator a urmãri şi incasa valoarea lor.
Cheltuielile fãcute îi sunt înapoiate şi, dupã ce-şi va incasa creanta cu toate accesoriile ei, va da socoteala de ceea ce rãmîne.
ART. 482*)
În caz de neplata la termen a întregii datorii pentru care s-a constituit gajul, creditorul poate procede la vînzarea obiectelor date în gaj.
Pentru acest sfîrşit, el se va adresa la preşedintele tribunalului, cu cerere de a fi autorizat sa vinda gajul.
Preşedintele va statua asupra cererii de vînzare a gajului şi, prin ordonanta ce va da, va incuviinta vînzarea, fie în modul convenit de pãrţi, dacã ele au stipulat în ce mod sa vinda gajul, fie în mod public şi prin organul unui agent judecãtoresc desemnat de preşedinte, dacã pãrţile n-au prevãzut alt mod de vînzare.
În caz de faliment, cererea de vînzare a gajului se va notifica sindicului, pentru ca, în termen de trei zile, sa poatã uza de facultatea ce-i este lãsatã de art. 782.
Dacã în acest termen sindicul nu va retrage gajul, executarea cerutã şi încuviinţatã de preşedinte îşi va urma cursul ei, fãrã a putea fi împiedicatã sau suspendatã prin lucrãrile falimentului.
Suma prinsã din vînzarea gajului va fi în acest caz depusa la Casa de consemnaţiuni şi creditorii falimentului vor putea exercita asupra acestei sume drepturile eventuale ce le-ar cîştiga prin contestatiuni fãcute cu ocaziunea verificãrii creanţelor.

-------
*) Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.

ART. 483
Ordonanta aceasta nu va deveni executorie, decît dupã ce va fi fost notificatã debitorului şi aceluia care a procurat gajul, cu indicarea zilei, locului şi orei la care se va procede la vînzare şi, dupã ce vor fi expirat cele trei zile ale opozitiunei, ordonanta va rãmîne definitiva şi în ultim resort, dacã în trei zile de la primirea ei debitorul sau tertiul care a procurat gajul nu vor fi fãcut opoziţiune şi nu vor fi chemat pe creditor înaintea tribunalului.
În caz de opoziţiune, citarea pãrţilor şi judecarea opozitiunei se vor face de urgenta şi cel mult în termen de opt zile de la primirea opozitiunii.
ART. 484
Termenul pentru a face apel contra hotãrîrii intervenite asupra acestei opoziţiuni va fi de opt zile de la comunicarea hotãrârii Tribunalului.
ART. 485
Termenele mai sus fixate nu sunt susceptibile de a fi mãrite în raport cu distanta.
Dacã debitorul sau tertiul care a procurat gajul nu sunt domiciliaţi în cuprinsul acestui Tribunal şi n-au fãcut electiune de domiciliu în acel cuprins, notificãrile menţionate la articolele precedente vor fi valabil fãcute prin afişarea lor în sala de audienta a tribunalului şi prin publicarea în "Monitor" sau în foile anunţurilor judecãtoreşti din acea localitate.
Procesul-verbal al portarelului, constatând îndeplinirea acestor formalitãţi, va tine loc în acest caz de dovada a notificãrii.
Notificarea primei ordonanţe a preşedintelui se va face, chiar în aceasta ultima ipoteza, conform art. 74 din procedura civilã.
ART. 486
Ordonanta care autoriza vînzarea, dacã nu s-a fãcut opoziţie în termenul prescris, şi hotãrîrea data de tribunal asupra opoziţiei, în caz cînd s-a fãcut asemenea opoziţie, sunt executorii de drept şi fãrã cauţiune, chiar cînd s-ar fi fãcut apel contra acelor acte şi înainte de expirarea termenului de apel.
ART. 487
Drepturile acordate creditorului gajist prin articolele precedente nu sunt suspendate prin falimentul sau moartea debitorului, ori celui care a procurat lucrul dat în gaj.
ART. 488
Este nulã orice clauza care ar autoriza pe creditor a-şi apropia gajul, ori a dispune de dinsul fãrã îndeplinirea formelor de mai sus.
ART. 489
Dispoziţiunile precedente nu modifica legile speciale şi regulamentele ce privesc bãncile şi alte institute autorizate a face înaintãri şi bani şi împrumuturi pe depozite şi lucruri date în gaj.
Gajul asupra mãrfurilor depuse în magazinele generale e regulat prin dispoziţiunile legei speciale din 28 Iunie 1881; şi gajul asupra vaselor de comerţ prin dispoziţiunile cartei a II-a a acestui cod.

CARTEA II
DESPRE COMERŢUL MARITIM ŞI DESPRE NAVIGAŢIE

TITLUL I
DESPRE VASE ŞI PROPRIETARII LOR

ART. 490
Vasele sunt bunuri mobile.
Fac parte din vas: imbarcatiunile, uneltele, instrumentele, armele, munitiunile, proviziunile şi în general toate lucrurile destinate uzului sau permanent, chiar cînd ar fi oarecare timp separate de vas.
ART. 491
Contractele pentru construcţia vaselor, modificãrile şi rezilierile lor, precum şi declaraţiunile şi cesiunile de participare la proprietatea unui vas în construcţie, fãcute de cãtre comitent sau de cãtre constructorul care a luat asupra sa construcţia, trebuiesc a fi fãcute în scris, şi nu se pot opune celor de al treilea, dacã nu sunt transcrise în registrele cãpitãniei portului sau a autoritãţii maritime unde e întreprinsã constructiunea.
ART. 492
Pe lîngã drepturile decurgând din dispoziţiunile codului civil relative la locaţiune, comitetul mai poate cere rezilierea contractului pentru incapacitatea manifesta sau pentru frauda constructorului.
Constructorul poate desfiinta contractul pentru caz de forta majorã.
În caz de moarte a constructorului, contractul se desfiinţeazã dupã dispoziţiunile art. 1485 din codul civil.
ART. 493
Orice înstrãinare sau cesiune totalã sau parţialã a proprietãţii sau folosinţei unui vas trebuie facuta prin act scris, afarã de dispoziţiunile cuprinse în titlul IV din aceasta carte.
Dacã înstrãinarea sau cesiunea are loc în ţara, ea poate fi facuta prin act public sau prin act privat, dar nu se poate opune celor de al treilea dacã nu e transcrisã în registrele cãpitãniei portului unde vasul se gãseşte înscris. Afarã din ţara, înstrãinarea trebuie facuta prin act încheiat dinaintea consulului şi nu are tãrie fata cu cei de al treilea, dacã nu este transcrisã în registrele consulatului. Consulul este dator sa trimitã copie legalizatã dupã actul de înstrãinare la cãpitãnia portului unde se afla vasul înscris.
În toate cazurile, înstrãinarea trebuie sa fie notatã şi pe actul de naţionalitate cu arãtare dacã vinzatorul rãmîne creditor al preţului total sau în parte.
Capitanii de porturi şi autoritãţile consulare nu pot primi şi transcrie actul de înstrãinare, dacã nu li se prezintã actul de naţionalitate al vasului, afarã de cazul prevãzut la art. 499, din acest cod.
Cînd se va fi înstrãinat vasul la mai multe persoane, data adnotatiunei pe actul de naţionalitate determina preferinta.
ART. 494
Autoritãţile consulare în ţara strãinã nu pot primi actele de înstrãinare ale vaselor, dacã nu se va fi asigurat plata sau garanţia datoriilor privilegiate notate pe actul de naţionalitate.
ART. 495
Contractul de gaj asupra vasului sau asupra unei porţiuni din el, trebuie facuta prin înscris.
Înscrisul fãcut în ţara, prin care se constituie gajul, nu are putere fata cu cei de al treilea, dacã nu este transcris în registrele cãpitãniei portului unde se gãseşte vasul este înscris sau în acele ale autoritãţii consulare ale locului unde se gãseşte vasul, cînd înscrisul de gaj este fãcut în ţara strãinã. Consulul este obligat sa trimitã îndatã o copie legalizatã dupã contractul de gaj la oficiul maritim unde vasul se afla înscris.
În amândouã cazurile, gajul trebuie sa fie notat pe actul de naţionalitate al vasului.
Capitanii de porturi şi autoritãţile consulare în ţara strãinã nu pot transcrie actul de gaj, dacã nu li se prezintã actul de naţionalitate, afarã de cazurile prevãzute în art. 496 şi 499.
În actul de transcriptiune se va face menţiune despre adnotarea gajului pe actul de naţionalitate.
ART. 496
Înscrisul constitutiv al gajului asupra unui vas în constructiune nu are putere fata cu cei de al treilea, dacã nu e transcris în registrele oficiului maritim în a cãrui circumscripţie se face constructiunea.
Cînd dupã terminarea construcţiei se da vasului actul de naţionalitate, se va adnota în acest act înscrisurile constitutive de gaj ce au fost transcrise în registrele cãpitãniei portului.
ART. 497
Nu este necesitate de numirea vreunui custode, pentru ca gajul asupra unui vas sa-şi aibã tãrie.
ART. 498
Dacã înscrisul care constituie gajul e la ordin, girul transmite creanta şi orice alt drept accesoriu.
ART. 499
Dacã înstrãinarea, cesiunea sau constituirea în gaj a unui vas se face în ţara, pe cînd vasul se afla în cãlãtorie cãtre o ţara strãinã, pãrţile pot conveni ca adnotarea pe actul de naţionalitate sa se facã în cancelaria consulatului locului unde se afla vasul sau unde se duce, cu conditiune ca acest loc sa fie declarat în scris deodatã cu cererea de transcriptiune a titlului. În acest caz capitanul portului va trimite îndatã o copie legalizatã dupã acel titlu, oficiului consular sus-zis cu spesele reclamantului.
Contractul nu are tãrie fata cu cei de al treilea decît de la data adnotarei pe actul de naţionalitate.
ART. 500
Contractele de construcţie, de înstrãinare sau de gaj ale vaselor mici care nu sunt destinate a ieşi din porturi, din riuri, din canaluri sau lacuri, şi a altora ce n-au acte de naţionalitate, nu au putere fata cu cei de al treilea, dacã nu sunt transcrise într-un registru ce se va tine de autoritãţile şi în formele ce se vor determina printr-un regulament de administraţiune publica.
ART. 5O1
Proprietarul unui vas este rãspunzãtor de faptele cãpitanului şi ale celorlalte persoane ale echipajului şi ţinut de obligaţiunile contractate de cãpitan, pentru tot ce priveşte vasul şi expeditiunea. Cu toate acestea, proprietarul sau coproprietarul care nu s-a obligat personal poate, în toate cazurile prin abandonul vasului sau a navlului ce i se datoreazã sau este a i se datori, sa se elibereze de rãspundere sau de obligaţiunile sus-zise, exceptindu-se însã acelea relative la salariile şi emolumentele persoanelor echipajului.
Cînd capitanul este proprietar sau coproprietar al vasului, el nu are dreptul de abandon; iar dacã el nu este decît coproprietar, în lipsa de speciale convenţiuni, nu este rãspunzãtor personal pentru îndeplinirea obligaţiunilor ce a contractat relativ la vas şi expeditiune, decît în proportiune cu interesul ce are.
ART. 502
Abandonul vasului se poate face cãtre toţi creditorii sau numai cãtre unii dintr-înşii.
Declaraţiunea de abandon va fi transcrisã în registrele oficiului maritim unde vasul este înscris, şi dupã ce transcriptiunea s-a fãcut, ea va fi notificatã creditorilor a cãror titluri sunt transcrise în acelaşi registru sau adnotate pe actul de naţionalitate.
În privinta creditorilor care au introdus o acţiune sau fãcut o somaţiune, abandonul se va face prin portarei, notificindu-se la domiciliul ales de creditor, sau în lipsa, la grefa tribunalului de comerţ, în termen de opt zile de la primirea citatiunei sau a somatiunei primitã de la creditori, sub pedeapsa de a nu se mai tine în seama.
ART. 503
În caz de abandon, orice creditor poate lua pentru sine vasul, cu obligaţiunea de a plati pe ceilalţi creditori privilegiaţi. Dacã sunt mai mulţi creditori care voiesc a lua vasul, se va referi cel ce a fãcut întâi declaraţiunea; şi dacã declaraţiunea este facuta în acelaşi timp, se va preferi creditorul mai mare în suma.
Dacã nici un creditor nu voieşte a lua pe seama sa vasul, el va fi vândut dupã stãruinţele creditorului celui mai diligent, preţul va fi distribuit între creditori, şi ceea ce va raminea dupã plata datoriilor, va fi a proprietarului.
ART. 504
Proprietarul poate departa pe cãpitan.
În caz de depãrtare nici o despãgubire nu va fi datoritã, afarã numai dacã acest drept n-a fost stipulat în scris.
Dacã capitanul departat e coproprietar al vasului, el poate renunţa la coproprietate şi cere plata capitalului ce ar reprezintã partea sa de proprietate.
Suma acestui capital se determina prin expertiza.
ART. 505
Pentru tot ce se atinge de interesul comun al proprietarilor unui vas, deciziunile majoritãţii sunt obligatorii şi pentru minoritate.
Majoritatea se formeazã din cei care reprezintã un interes în vas mai mare decît jumãtatea valorii lui.
Tribunalul este ţinut sa încuviinţeze vînzarea cu licitaţie a unui vas, cînd i se va cere de un numãr de coproprietari reprezentind jumãtatea proprietatei vasului, afarã numai dacã pãrţile n-ar fi convenit într-altfel.
Dacã vînzarea unui vas este cerutã de grave şi urgente împrejurãri privitoare la interesul comun, tribunalul o poate incuviinta, deşi coproprietarii ce o cer nu reprezintã mai mult decît o pãtrime a proprietãţii vasului.

TITLUL II
DESPRE CĂPITAN

ART. 506
Capitanul sau patronul însãrcinat cu comanda unui vas este rãspunzãtor pentru greşelile sale, chiar uşoare, pe care le comite în exerciţiul funcţiunilor sale.
Responsabilitatea cãpitanului, în cazurile prevãzute de acest cod, nu înceteazã decît probindu-se obstacole provenite din caz fortuit sau forta majorã.
ART. 507
Capitanul nu poate refuza încãrcarea lucrurilor cu transportul cãrora s-a însãrcinat, sub cuvint ca nu sunt potrivite cu vasul sau.
ART. 508
Capitanul este rãspunzãtor de lucrurile încãrcate.
Da recipisa de primire prin polita de încãrcare.
Capitanul nu rãspunde de lucrurile preţioase, de bani şi titlurile de credit ce nu i-au fost declarate.
Capitanul este rãspunzãtor de stricãciunile ce din orice cauza s-au intimplat lucrurilor aşezate de dinsul pe podeala de sus a vasului, fãrã consimţãmîntul în scris al încãrcãtorului. Aceasta dispoziţiune nu se aplica la cãlãtoriile cele scurte ce se fac din port în port şi din liman în liman, pe lîngã tarmuri, fie pe mare, fie pe riuri.
ART. 509
Capitanul are dreptul a întocmi echipajul vasului, a fixa retribuţiunea persoanelor ce-l compun, însã e dator a face aceasta în înţelegere cu proprietarii vasului, cînd ei se vor afla într-acel loc.
ART. 510
Capitanul este dator sa ţinã un registru al vasului împãrţit în urmãtoarele patru cãrţi:
Jurnal general şi de contabilitate;
Jurnal de navigaţiune;
Jurnal de încãrcare sau manual al bordului, şi
Inventarul bordului.
Registrul nu poate fi întrebuinţat, dacã mai intiiu fiecare foaie nu va fi fost numerotatã şi parafatã de funcţionarul însãrcinat special cu aceasta; el va fi ţinut conform dispoziţiunilor art. 29, observindu-se regulile urmãtoare:
În jurnalul general şi de contabilitate va fi notat tot ceea ce se raporta la atribuţiunile cãpitanului fata cu echipajul şi cu cãlãtorii, la lucrurile încãrcate, la ceea ce se petrece mai important în timpul cãlãtoriei, la deciziunile luate, la veniturile şi cheltuielile vasului, şi în general la tot ceea ce priveşte interesul proprietarilor, armatorilor sau încãrcãtorilor şi care poate da loc la vreo rãspundere sau cerere în judecata, afarã de însemnãrile particulare ce trebuiesc fãcute în celelalte jurnale;
În jurnalul de navigaţiune se va insemna, în special, direcţiunile urmate, calea parcursã, manevrele fãcute, observaţiunile geografice, meteorologice şi astronomice şi tot ce priveşte navigatiunea;
În jurnalul de încãrcare sau manual al bordului vor fi însemnate datele şi locurile încãrcãrii, natura, calitatea şi cantitatea lucrurilor încãrcate, destinaţiunea lor, persoana încãrcãtorilor şi destinatarilor, locul şi data predãrii şi tot ce priveşte încãrcarea;
În inventarul bordului trebuiesc a fi însemnate uneltele, instrumentele şi toate obiectele ce se afla pe vas, precum şi orice schimbare li s-ar intimpla.
Regulile pentru ţinerea uniforma a jurnalului nautic, a cãrţilor din care se compune şi pentru verificarea inventariului fata cu legile maritime, sunt determinate de regulament publicat prin decret regal.
ART. 511
Ţinerea registrului nu e obligatorie pentru navigatiunea pe riuri sau lacuri şi pentru cãlãtoriile vaselor cu capacitate mai mica de cincizeci tone, cînd aceste cãlãtorii nu se întind mai departe de ţãrmurile Marei Negre, la Odessa şi Constantinopole.
ART. 512
Capitanul va face sa i se viziteze vasul în cazurile şi modurile stabilite prin regulamentele şi legile speciale.
Înainte de plecare, el se va asigura ca vasul este în stare proprie de a face cãlãtoria, ca este bine încãrcat sau cu savura necesarã.
ART. 513
Capitanul este dator a avea pe vas:
1. Actul de naţionalitate;
2. Lista echipajului;
3. Poliţele de încãrcare şi contractul de navlu;
4. Actele de vizita;
5. Chitanţele de plata sau înscrisurile de cauţiune ale vamei.
ART. 514
Capitanul va comanda în persoana vasul la intrarea şi esirea din porturi, limanuri, canaluri sau riuri.
El este obligat a întrebuinţa, cu spesele vasului, un pilot experimentat ori de cîte ori aceasta ar fi declarata obligatorie prin legile tarii sau prescrisã de regulamentele ori uzurile locale în strãinãtate.
ART. 515
În caz de contraventiune la dispoziţiunile art. 510, 512, 513 şi 514 capitanul este rãspunzãtor de orice paguba cãtre cei interesaţi.
ART. 516
Cînd capitanul se afla în localitatea unde domiciliazã proprietarii, armatorii sau procuratorii lor, el nu poate, fãrã specialã lor autorizare, sa ordone reparaţiunea vasului, sa cumpere pinze, funii sau alte lucruri pentru vas, şi nici sa-l închirieze sau sa ia bani cu împrumut în contul vasului sau poverei (incarcaturei) sale.
ART. 517
Dacã vasul este închiriat cu consimţãmîntul proprietarilor sau al majoritatei acestora şi vreunui dintre coproprietari refuza a contribui la cheltuelile necesare pentru expeditiune, capitanul, dupã douãzeci şi patru de ore de la somatiunea facuta celor ce refuza a da partea lor de cheltuiala, poate cere autorizaţiunea tribunalului comercial sau, în lipsa, a judecãtorului de ocol, ca sa ia în contul lor cu împrumut suma cuvenitã, cu sau fãrã gaj, asupra partei de interes ce dinsii au în vas.
ART. 518
În timpul cãlãtoriei, capitanul, dupã ce va constata necesitatea printr-un proces-verbal subscris de cãtre fruntasii echipajului, poate întrebuinţa pentru serviciul vasului lucrurile ce se gãsesc pe bord, cu obligaţiune de a plati preţul lor celui în drept.
ART. 519
Dacã în cursul cãlãtoriei va fi trebuinta de bani pentru reparaţiuni, cumpãrare de proviziuni, sau pentru alte urgente trebuinţe ale vasului, capitanul este dator, dacã e posibil, a incunostiinta neîntîrziat pe armatori, incarcatori sau destinatari, şi dupã ce va constata necesitatea dupã cum s-a stabilit prin articolul precedent, poate cere, în ţara, autorizaţia tribunalului de comerţ, şi, în lipsa, a judecãtorului de ocol, iar în strãinãtate a autoritatei consulare a Regatului, sau, în caz de lipsa, a autoritatei strãine locale, pentru a-şi procura suma necesarã, luind bani cu împrumut pe corpul vasului, dind gaj sau vinzind lucrurile încãrcate sau obligindu-se cãtre cei ce vor procura direct material, unelte, proviziuni sau vreo lucrare.
Titlul împrumutului şi actul probind operaţiunile sus zise se vor transcrie în modul stabilit prin prezentul cod şi adnota pe actul de naţionalitate al vasului de cãtre funcţionarul maritim sau consular, sau de cãtre autoritatea ce a dat autorizarea, prin îngrijirea cãpitanului, în timp de zece zile de la data contractului, sub pedeapsa de a pierde rangul privilegiului.
Vînzarea lucrurilor încãrcate se va face prin licitaţie publica.
Proprietarii vasului sau capitanul ce îi reprezintã vor tine cont de lucrurile vîndute, dupã valoarea ce vor avea în locul şi timpul descãrcãrii vasului.
Inchirietorul sau diferiţi incarcatori, cînd se învoiesc, se pot opune la vînzarea sau darea în gaj a lucrurilor lor, descarcindu-le şi plãtind navlul în proportiune cu calea facuta. Dacã consimţãmîntul unuia sau mai multor incarcatori lipseşte, acela care va voi sa uzeze de aceasta facultate, va plati navlul întreg pentru partea sa de încãrcare.
ART. 520
În cursul cãlãtoriei, capitanul poate, dacã este urgenta, sa notifice orice acte sau chiar sa porneascã judecata în numele şi interesul proprietarilor vasului, întrucît priveşte vasul şi navigaţiune cu care este însãrcinat.
Asemenea, cei de al treilea, cînd se vor afla în alt loc decît acela unde domiciliazã proprietarii vasului sau cei ce îi reprezintã, pot sa facã somaţiuni, sa urmãreascã sau sa intenteze acţiuni contra cãpitanului, încît priveşte faptele lui sau ale echipajului, sau obligaţiunile contractate de el în cursul expeditiunei. Actele trebuie notificate sau personal cãpitanului, sau la bordul vasului.
Proprietarii pot totdeauna sa-şi însuşeascã judecata pornitã de cãpitan sau contra lui.
Condamnatiunile pronunţate contra cãpitanului nu ridica proprietarilor dreptul de a abandona vasul, conform dispoziţiunilor art. 501.
ART. 521
Capitanul, mai înainte de a pleca din locul în care a fãcut cheltuielile extraordinare sau a contractat obligaţiuni, va trimite proprietarilor sau armatorilor vasului sau procuratorilor un cont subscris de ei însuşi, atât de cheltuielile fãcute cu arãtarea actelor justificative dacã sunt, cît şi de obligaţiunile contractate, cu numele, pronumele şi locuinta creditorilor.
Dacã încãrcarea s-a fãcut în contul proprietarilor sau armatorilor, capitanul le va trimite un cont de lucrurile încãrcate şi de preţul lor.
ART. 522
Capitanul care fãrã necesitate a contractat obligaţiuni, a pus în gaj sau vîndut lucruri încãrcate sau proviziuni, sau a pus în conturile sale avarii şi cheltuieli neadevãrate, e obligat personal cãtre armatori şi cãtre toţi cei interesaţi la despãgubire, afarã de acţiunea penalã, dacã este caz.
ART. 523
Capitanul nu poate vinde vasul fãrã mandat special din partea proprietarului, afarã de cazul cînd vasul nu mai e în stare de a putea naviga.
Declaraţiunea de imposibilitate a navigatiunei cum şi autorizarea pentru vînzare vor fi pronunţate, în ţara, de tribunalul respectiv, iar în strãinãtate de cãtre autoritatea consularã a tarii.
Vînzarea va fi facuta prin licitaţie publica.
ART. 524
Capitanul care s-a indatorat a face o cãlãtorie, e ţinut a o îndeplini; altfel e obligat la daune şi cheltuieli cãtre proprietari şi inchirietori.
Dacã vasul a fost declarat în imposibilitate de a mai naviga, capitanul e dator a îngriji, cu tot dinadinsul, sa-şi procure alt vas cu care sa poatã transporta lucrurile încãrcate la locul de destinaţie.
ART. 525
Capitanul, care cãlãtoreşte avînd parte din profit asupra încãrcãrii, nu poate face, pe contul sau particular, nici un fel de comerţ, dacã în scris nu s-a convenit într-altfel.
În caz de contravenţie lucrurile încãrcate de cãpitan în contul sau particular rãmân în profitul celorlalţi interesaţi.
ART. 526
La sosire în portul de destinatiune, atât la ducere cît şi la întoarcere, sau la locul unde cu voie sau silit se adaposteste, precum şi în caz de naufragiu, capitanul va cere sa i se vizeze registrul vasului de cãtre funcţionarul public competent. Dacã s-a intimplat evenimente extraordinare care intereseazã vasul, lucrurile încãrcate sau persoanele, capitanul, afarã de îndatoririle la care este supus de cod şi regulamentele marinei comerciale, e ţinut sa-şi facã raportul sau.
Raportul va cuprinde locul şi timpul plecarei, calea urmatã, pericolele peste care a dat, dezordinele intimplate pe vas şi în general, toate evenimentele importante ale cãlãtoriei.
ART. 527
Raportul va fi fãcut cît de neîntîrziat, şi cel mult în douãzeci şi patru de ore dupã sosire sau adãpostire, cãtre prezidentul tribunalului, cãtre judecãtorul de ocol, dacã sosirea sau adãpostirea este într-un port al tarii; şi cãtre autoritatea consularã a tarii şi în lipsa cãtre autoritãţile strãine locale, dacã vasul se afla sosit sau adapostit în port strãin.
Raportul fãcut în ţara se va depune la grefa tribunalului respectiv. Judecãtorul de ocol îl va trimite asemenea, fãrã intirzierea prezidentului tribunalului.
ART. 528
Prezidentul, judecãtorul de ocol sau autoritatea consularã care a primit raportul, va verifica faptele cuprinse într-însul, interogind, în neprezenta cãpitanului şi separat, persoanele echipajului şi dacã e cu putinta şi cãlãtorii. Rãspunsurile trebuie a fi scrise. Orice alte informaţiuni folositoare în descoperirea adevãrului trebuiesc culese prin toate mijloacele permise de lege.
Verificatiunea va fi facuta în cel mai scurt timp, şi ziua fixatã pentru acest sfîrşit se va face cunoscutã printr-un anunţ lipit pe poarta localului autoritatei cãtre care raportul a fost fãcut, prin afişe la bursa cea mai apropiatã, în vecinãtãţile jocului unde vasul este ancorat şi oriunde se va gãsi de cuviinţã.
Persoanele interesate şi cei ce vor sa le reprezinte, chiar fãrã mandat, sunt admise a asista la verificare.
Procesele-verbale încheiate asupra operaţiunilor de mai sus se vor alãturã la raport.
Constatãrile cuprinse în raport pot fi combãtute prin proba contrarie.
ART. 529
Rapoartele ce nu sunt verificate, nu pot fi primite în descãrcarea cãpitanului şi nu fac proba în judecata, afarã de cazul cînd capitanul singur a scãpat din naufragiu în locul unde şi-a fãcut raportul.
ART. 530
Capitanul nu poate descarca nici un lucru din vas, pînã ce nu şi-a fãcut şi nu i s-a verificat raportul, exceptindu-se cazurile urgente.

TITLUL III
DESPRE ÎNROLAREA ŞI SALARIILE PERSOANELOR ECHIPAJULUI

ART. 531
Persoanele ce compun echipajul sunt: capitanul sau patronul, ofiţerii marinarii şi lucrãtorii indicaţi în rolul echipajului, format în modul prevãzut de regulamente, precum şi masinistii, fochiştii şi toate celelalte persoane functionind sub orice numire în serviciul masinelor la vasele cu abur.
Rolul va arata salariile sau partea de beneficiu datorite persoanelor echipajului. Celelalte condiţiuni ale inrolarei trebuiesc cuprinse în contractul de inrolare.
ART. 532
Contractul de inrolare va fi fãcut prin act scris, legalizat de autoritatea maritima în ţara, de cea consularã în strãinãtate, trecut în registrele oficiului maritim şi transcris în registrul vasului.
Dacã cineva este inrolat în ţara strãinã, unde nu se afla autoritate consularã romana, contractul va fi transcris numai în registrul vasului.
În orice caz, contractul de inrolare va fi subscris de cãpitan şi de inrolat, şi, dacã acesta nu poate sau nu ştie subscrie de doi martori.
Convenţiunile care nu sunt investite cu aceste formalitãţi nu au nici o tãrie.
Dispoziţiunile precedente nu sunt obligatorii pentru contractele de inrolare în cazurile prevãzute de art. 511.
ART. 533
Contractul de inrolare enunta, în mod lãmurit şi precis, durata lui şi navigatiunea în vederea cãreia se încheie.
În vederea speculatiunilor comerciale, destinaţiunea şi navigatiunea pot fi ţinute secrete; în asemenea caz, însã, echipajul trebuie sa fie încunoştiinţat şi sa consimtã a fi inrolat în astfel de condiţiuni. Consimţãmîntul trebuie exprimat prin act în scris în forma stabilitã prin articolul precedent.
ART. 534
Inrolatul e dator a-şi continua serviciul şi dupã expirarea termenului inrolarei pînã la întoarcerea vasului în ţara la locul destinatiunii sale, cu conditiunea ca întoarcerea sa se facã direct, fãrã alte intirzieri decît cele neaparate. În acest caz, acela cãruia s-a prelungit înrolarea, are dreptul la o retributiune proportionata salariului.
Înrolarea se înţelege întotdeauna terminatã, deşi termenul prevãzut în contract nu a expirat, cînd vasul s-a întors în ţara la locul destinaţiei sale, dupã ce şi-a fãcut prima cãlãtorie şi dupã ce a fost descãrcat.
ART. 535
Dacã durata inrolarei nu este fixatã, marinarul poate cere pãrãsirea serviciului dupã doi ani de la inrolare, afarã de dispoziţiunea prevãzutã în articolul precedent. Dacã vasul se afla în ţara strãinã şi nici s-a dispus, nici s-a început cãlãtoria de întoarcere în ţara, marinarul, afarã de plata salariului ce i se cuvine, mai are dreptul la cheltuielile de întoarcere în patrie, dacã capitanul nu i-ar înlesni alta imbarcare.
Marinarul nu poate cere sa iasa din serviciu într-un port, care nu este cel de destinaţie.
Înrolarea pe timp nedeterminat şi pentru toate cãlãtoriile ce s-ar întreprinde, nu impiedica pe marinar de a cere dupã doi ani ieşirea din serviciu, fãrã numai dacã nu s-a convenit în mod expres ca serviciul sa continue şi peste doi ani.
ART. 536
Dupã expirarea termenului inrolarei, capitanul va da act scris fiecãrei persoane a echipajului, pentru ieşirea din serviciu.
Acest act va arata numele şi felul vasului, numele şi prenumele cãpitanului, timpul cît a ţinut înrolarea, şi va fi înscris în registrul vasului.
Cînd, dintr-o cauza oarecare, capitanul se va afla în neputinţã de a scrie însuşi actul, el va fi scris, în prezenta sa, de ajutorul sau locţiitorul sau, şi subscris de doi martori.
ART. 537
Capitanul şi persoanele echipajului nu pot, sub nici un cuvint, incarca în contul lor, pe vas, nici un fel de marfa, fãrã învoirea proprietarilor şi fãrã sa plãteascã navlul, dacã nu sunt autorizaţi a face aceasta prin condiţiunile inrolarei lor.
ART. 538
Persoanele echipajului înrolate cu luna au dreptul la salariu din ziua în care sunt înscrise pe rol, dacã nu s-a convenit într-alt fel.
ART. 539
Cînd cãlãtoria a fost împiedicatã prin faptul proprietarilor, cãpitanului sau inchirietorilor, înainte de plecarea vasului, marinarii inrolati pentru cãlãtoria intreaga sau cu luna, au dreptul la plata zilelor servite, şi ca despãgubire a retine ceea ce au primit înainte. Dacã nu li s-a plãtit nimic înainte, marinarii inrolati cu luna primesc ca despãgubire salariul cuvenit pe o luna; cei ce au fost inrolati pentru cãlãtoria intreaga, primesc o suma corespunzãtoare salariului pe o luna, facindu-se calculul dupã durata probabila a cãlãtoriei, şi dacã durata probabila nu trece peste o luna, primesc întreg salariul cu cît s-au învoit.
Cînd cãlãtoria este împiedicatã dupã plecarea vasului;
1. Marinarii inrolati pentru intreaga cãlãtorie au dreptul la tot salariul conform învoielii;
2. Marinarii inrolati cu luna au dreptul la salariul cuvenit pentru timpul cît au servit şi afarã de aceasta încã la o dreapta despãgubire, în proportiune cu salariul cuvenit pentru restul duratei probabile a cãlãtoriei pentru care se inrolase;
3. Marinarii inrolati pentru cãlãtoria intreaga sau cu luna au încã dreptul la cheltuielile pentru întoarcere la locul de unde a plecat vasul, dacã capitanul sau altul interesat, sau autoritatea competenta, nu le procura imbarcarea pe alt vas cu destinatiune pentru acel loc.
ART. 540
Dacã comerţul cu locul de destinaţie al vasului este interzis, sau dacã vasul este oprit printr-un ordin al guvernului înainte de începerea cãlãtoriei, marinarii nu au dreptul decît la plata zilelor servite pînã atunci.
ART. 541
Dacã interzicerea comerţului sau oprirea vasului se intimpla în cursul cãlãtoriei:
1. În caz de interzicere, marinarii au dreptul la plata salariului pentru timpul cît au servit;
2. În caz de oprire, marinarii inrolati cu luna au dreptul la jumãtatea salariului pentru timpul cît tine oprirea, şi marinarii inrolati pentru intreaga cãlãtorie au dreptul la salariul cuvenit prin inrolare.
Dacã se acorda vreo despãgubire pentru interzicere sau pentru oprire, marinarii inrolati cu luna primesc restul salariului; iar cei inrolati pentru intreaga cãlãtorie primesc o adaogire de salariu în proportiune cu timpul cît a ţinut oprirea; în orice caz, indemnitatea datoritã tuturor marinarilor nu va putea trece peste a treia parte din indemnitatea acordatã vasului.
ART. 542
Dacã se prelungeşte cãlãtoria, suma salariului marinarilor inrolati pentru intreaga cãlãtorie se mãreşte în proporţie cu timpul prelungirei.
ART. 543
Dacã descãrcarea vasului se face de buna voie într-un loc mai apropiat decît cel arãtat în contractul de închiriere, salariile nu sunt supuse la scãdere.
ART. 544
Marinarii inrolati cu parte la cistig sau navlu nu au dreptul la plata zilelor servite, nici la despãgubire pentru cãlãtoria împiedicatã, intirziata sau prelungitã din caz fortuit sau forta majorã.
Cînd cãlãtoria este împiedicatã, intirziata sau prelungitã prin faptul încãrcãtorilor, persoanele echipajului iau parte la despãgubirile ce s-ar acorda vasului. Aceste despãgubiri sunt împãrţite între proprietarii vasului şi persoanele echipajului în aceeaşi proportiune în care s-ar fi împãrţit între ei navlul.
Dacã împiedicarea provine din faptul cãpitanului sau al proprietarilor, ei sunt datori despãgubirile cuvenite persoanelor echipajului.
ART. 545
În caz de pradare, de sfarimare sau de naufragiu cu pierderea intreaga a vasului şi a poverii, marinarii nu pot pretinde nici un salariu. Nu sunt însã obligaţi a restitui ceea ce li s-a dat prin anticipatiune.
ART. 546
Dacã se scapa vreo parte a vasului, marinarii inrolati pentru intreaga cãlãtorie sau cu luna sunt plãtiţi pentru timpul servit din rãmãşiţele vasului sau din ceea ce s-a putut scapa de prada.
Dacã lucrurile scapate sau redobindite nu ajung sau dacã nu s-a scãpat sau redobândit decît povara, ei sunt plãtiţi subsidiar din navlu.
Marinarii inrolati cu participarea la navlu, sunt plãtiţi în proportiune cu ceea ce s-a cistigat din navlu.
Marinarii, în orice conditiune inrolati, au dreptul la plata zilelor servite de ei pentru scãparea rãmãşiţelor vasului şi lucrurilor inecate.
ART. 547
Marinarul care se imbolnaveste în timpul cãlãtoriei, sau care e rãnit în serviciul vasului, primeşte salariul; el este cãutat şi îngrijit cu cheltuielile vasului. Dacã este rãnit în îndeplinirea unui serviciu comandat în interesul vasului şi povarei, e cãutat şi îngrijit cu cheltuielile vasului şi poverei.
Cînd cãutarea sãnãtãţii cere ca marinarul sa fie debarcat, capitanul va depune la autoritatea consularã a tarii, sau la autoritatea competenta a locului, suma ce se gãseşte necesarã pentru însãnãtoşire şi întoarcere în patrie.
În orice caz, marinarul debarcat nu are dreptul la cheltueli de cãutare a sãnãtãţii şi la salariu pentru mai mult de patru luni din ziua debarcarei.
ART. 548
Dacã marinarul e rãnit sau se imbolnaveste din greseala sa proprie, sau pe cînd se gãseşte pe uscat fãrã autorizare, cheltuielile pentru cãutarea sanatatei sunt în sarcina sa; însã capitanul este dator sa i le înainteze.
Dacã marinarul trebuie sa fie debarcat, capitanul îngrijeşte pentru cãutarea sãnãtãţii lui şi pentru întoarcerea în patrie, în modul arãtat prin articolul precedent, afarã de dreptul la restituire a cheltuielilor înaintate, şi salariul nu i se plãteşte decît pe timpul servit
ART. 549
În caz de moarte a marinarului în timpul cãlãtoriei:
1. Dacã era inrolat cu luna, salariul ce i se cuvine se datoreşte moştenitorilor pînã la ziua mortei sale;
2. Dacã era inrolat cu cãlãtoria şi moare în timpul ducerei sau în portul de destinatiune, salariul se datoreşte pe jumãtate; iar cînd moare în timpul intoarcerei, salariul se datoreşte întreg:
3. Dacã marinarul era inrolat cu parte la cistig sau la navlu, i se datoreşte partea intreaga, cînd moare dupã începerea cãlãtoriei.
Marinarului mort în apãrarea vasului, se datoreşte întreg salariul pentru toatã cãlãtoria, dacã vasul a scãpat.
ART. 550
Marinarul prins şi fãcut prizonier pe vas are dreptul la salariu pînã în ziua cînd a fost prins.
Dacã a fost prins şi fãcut prizonier pe cînd era trimis pe mare sau pe uscat pentru serviciul vasului, are dreptul la întregul salariu pînã în ziua în care şi-ar fi îndeplinit serviciul. La plata ia parte şi marfa încãrcatã pe vas, dacã trimiterea s-a fãcut şi în interesul ei.
ART. 551
Dacã în timpul inrolarei vasul este vîndut, persoanele echipajului au dreptul la întoarcerea în patrie cu cheltuielile vasului şi la plata salariilor.
ART. 552
Capitanul poate concedia pe marinar înaintea termenului inrolarei şi fãrã sa fie obligat de a dovedi ca şi-a cãlcat datoriile; dar este dator ca odatã cu concediul, sa-i înlesneascã şi mijloacele necesare pentru întoarcerea în patrie.
Marinarul concediat fãrã cauza binecuvintata, afarã de plata pentru serviciul îndeplinit, are dreptul şi la o indemnitate.
Dacã concediul este dat în portul în care s-a fãcut înrolarea şi înaintea plecãrii, indemnitatea este egala cu salariul pe o luna. Dacã concediul este dat dupã plecare sau într-un port al tarii altul decît acela în care s-a fãcut înrolarea, indemnitatea este egala cu salariul pentru patruzeci de zile. Dacã concediul este dat afarã din apele tarii, indemnitatea este egala cu salariul pentru o luna pe coastele Marei Negre din Europa; pentru doua luni pe coastele Marei Mediterane şi celelalte coaste ale Marei Negre; pentru patru luni pe orice alte coaste.
În nici unul din cazurile de mai sus capitanul nu poate sa pretindã de la proprietarii vasului restituirea indemnitatilor plãtite, dacã concediul nu a fost dat cu consimţãmîntul lor.
Nici o indemnitate nu se datoreşte marinarului concediat înainte de închiderea rolului echipajului.
ART. 553
Persoanele echipajului au dreptul sa fie întreţinute pe vas, pînã cînd li se va plati salariile sau partea din profit ce li se cuvine.
ART. 554
În lipsa de convenţiune contrarie, persoanele echipajului dupã terminarea inrolarii, sunt datoare a-şi continua serviciul pînã la ajungerea la destinatiune şi descãrcarea vasului. În schimb au dreptul la plata şi întreţinere pentru tot timpul cît servesc dupã expirarea termenului inrolarii.
Dacã în timpul carantinei vasul trebuie sa plece pentru o noua cãlãtorie, persoana ce nu voieşte a se inrola, are dreptul sa fie debarcatã în lazaret şi plãtitã pînã cînd vasul va capata libera practica.
Cheltuielile pentru întreţinere, carantina şi lazaret, sunt în sarcina vasului.
ART. 555
Salariile şi cistigurile marinarilor nu pot fi cedate nici sechestrate decît pentru alimente datorite dupã lege şi pentru datorii cãtre vas, nãscute cu ocaziunea serviciului pe vas. În primul din aceste cazuri reţinerea prin sechestru asupra salariului sau cistigului nu poate trece peste a treia parte.
ART. 556
Dispoziţiunile privitoare la salarii şi îngrijirea marinarilor se aplica şi la cãpitan sau patron, precum şi la ofiţeri sau orice alta persoana a echipajului.

TITLUL IV
DESPRE CONTRACTUL DE ÎNCHIRIERE

CAP. 1
DISPOZIŢII GENERALE

ART. 557
Contractul de închiriere trebuie fãcut prin act scris.
Actul trebuie sa cuprindã:
1. Numele, naţionalitatea şi capacitatea vasului;
2. Numele şi prenumele inchirietorului şi chiriaşului;
3. Numele şi prenumele cãpitanului sau patronului;
4. Locul şi timpul ce s-a stabilit pentru încãrcare şi descãrcare;
5. Navlul (chiria);
6. Dacã închirierea se raporta la întregul vas sau numai la o parte a lui;
7. Indemnitatea ce s-ar cuveni în caz de intirziere.
Proba prin scris nu este necesarã dacã închirierea are de obiect vasele şi cãlãtoriile arãtate la art. 511.
ART. 558
Schimbarea cãpitanului sau a patronului arãtat în act, chiar dupã concediul dat de proprietarul vasului nu face sa înceteze efectele contractului de închiriere, dacã nu s-a convenit într-altfel.
ART. 559
Timpul incarcarei sau al descarcarei vasului se stabileşte prin convenţia pãrţilor; în lipsa de asemenea convenţiuni, el se determina de oficiul maritim local.
ART. 560
Dacã închirierea este cu luna sau pe un timp oarecare şi nu este hotarita cînd începe, ea curge din ziua cînd începe descãrcarea lucrurilor ce sunt de transportat, pînã în ziua cînd sunt descãrcate la locul de destinaţie.
ART. 561
Dacã înainte de plecarea vasului, cãlãtoria pentru locul de destinaţie este împiedicatã prin faptul vreunui guvern strãin, contractul este desfiinţat şi nici una dintre pãrţi nu datoreazã celeilalte vreo despãgubire. Cheltuielile pentru încãrcare şi descãrcare privesc pe încãrcãtor.
ART. 562
Dacã plecarea vasului sau continuarea cãlãtoriei este împiedicatã pentru citva timp, din caz fortuit sau forta majorã, contractul subsista şi nu e loc de adaogire de navlu (chirie) sau la despãgubire din cauza intirzierii.
Pe cît timp tine împiedicarea, încãrcãtorul poate descarca cu cheltuiala sa lucrurile sale, cu obligaţiune însã de a le reincarca sau de a despãgubi pe cãpitan; pentru îndeplinirea acestei obligaţiuni el va da cauţiune.
ART. 563
În caz de blocus al portului de destinaţie sau alt caz fortuit ori de forta majorã, care ar impiedica intrarea vasului în acel port, capitanul, dacã nu are ordine sau dacã ordinele primite nu se pot executa, este dator sa lucreze în cel mai bun mod pentru apãrarea intereselor încãrcãtorului, ori intrînd în alt port vecin, ori intorcindu-se la portul de unde a plecat.
ART. 564
Dispoziţiunile art. 440 se aplica şi la contractul de închiriere prevãzut în acest capitol.

CAP. 2
DESPRE POLITA DE ÎNCĂRCARE

ART. 565
Polita de încãrcare trebue sa cuprindã: natura, specia, calitatea şi cantitatea lucrurilor încãrcate.
Ea va fi datatã şi va arata:
1. Persoana încãrcãtorului şi resedinta sa;
2. Persoana cãreia este îndreptatã expeditiunea şi resedinta sa;
3. Numele şi prenumele cãpitanului sau patronului;
4. Numele, naţionalitatea şi capacitatea vasului;
5. Locul plecarei şi acel al destinaţiei;
6. Navlul (chiria).
Vor fi însemnate, pe marginea poliţei, mãrcile şi numerile lucrurilor încãrcate.
Polita poate fi la ordin sau la purtãtor; în primul caz, formele şi efectele girului sunt regulate prin dispoziţiunile titlului IX al primei cãrţi.
Polita nu poate fi subscrisã de cãpitan înainte de încãrcare.
ART. 566
Polita de încãrcare va fi facuta în 4 originale, destinate cãpitanului, proprietarului sau armatorului vasului, încãrcãtorului şi persoanei cãreia lucrurile încãrcate trebuiesc predate.
Pe fiecare original se va arata persoana cãreia este destinatã.
Dacã încãrcãtorul are unul sau mai multe duplicate ale originalului destinat persoanei cãreia sunt a se preda lucrurile încãrcate, se vor aplica dispoziţiunile art. 299 şi 300.
Originalele destinate cãpitanului şi proprietarului sau armatorului vasului sunt subscrise de cãtre încãrcãtor, celelalte de cãtre cãpitan.
Subscrierea şi predarea respectiva a originalelor vor avea loc în douãzeci şi patru de ore dupã terminarea incarcarei.
Încãrcãtorul va preda în acelaşi termen cãpitanului, facturile lucrurilor încãrcate şi chitanţele de plata sau certificatele de cauţiune ale vamei.
ART. 567
Capitanul va preda la locul de destinaţie mãrfurile celui care-i va prezenta polita de încãrcare, oricare ar fi numãrul ei dacã nu i s-a notificat vreo opoziţiune.
În caz de opoziţiune, sau dacã se prezintã mai mulţi purtãtori ai poliţei de încercare, capitanul, cu autorizaţia justiţiei, va depune mãrfurile în locurile ce i se va desemna, el va putea sa obţinã autorizaţiunea de a vinde o parte dintr-însele pentru plata navlului.
ART. 568
Polita de încãrcare formatã în modul stabilit mai sus, face proba fata cu toate pãrţile interesate în încãrcare, precum şi între ele şi asiguratori.
ART. 569
În caz de deosebire între poliţele aceleiaşi încãrcãri, face proba aceea ce se afla la cãpitan, dacã este scrisã în întreg de cãtre încãrcãtor sau de cãtre comisionarul sau; aceea ce este prezentatã de cãtre încãrcãtor sau de cãtre persoana cãreia este adresatã expeditiunea face proba, dacã este scrisã în întreg de cãpitan.
ART. 570
Comisionarul sau destinatarul care a primit lucrurile arãtate în polita de încãrcare sau în contractul de închiriere, este dator, la cerere, a da cãpitanului chitanţa de primire; altfel este rãspunzãtor de cheltuielile fãcute şi de pagubele ocazionate chiar prin întârziere.

CAP. 3
DESPRE NAVLU (CHIRIE)

ART. 571
Navlul se reglementeazã prin convenţia pãrţilor şi se probeazã prin contractul de închiriere sau prin polita de încãrcare.
Navlul poate avea de obiect:
a) Întregul vas sau o parte a lui, pentru una sau mai multe cãlãtorii, sau pentru un timp determinat;
b) Transportul unor lucruri determinate dupã numãr, greutate sau volum.
ART. 572
Capitanul care a fãcut declaraţia ca vasul este de o capacitate mai mare sau mai mica decît cea adevarata, este rãspunzãtor de orice daune cãtre chiriaşul vasului.
Nu se socoteşte ca eroare în declaraţie, dacã diferenţa nu trece peste a doua-zecea parte, sau dacã declaraţia este conformã actului de naţionalitate.
ART. 573
Dacã vasul este închiriat în întregul sau şi dacã chiriaşul nu da toatã povara, capitanul nu poate, fãrã învoirea acestuia, sa încarce alte lucruri. Chiriaşul se foloseşte de navlul lucrurilor ce complecteazã povara.
ART. 574
Chiriaşul care, înainte de plecarea vasului, declara ca nu mai face cãlãtoria fãrã sa fi încãrcat ceva, e dator a plati jumãtatea navlului.
Dacã nu a declarat ca nu mai voieşte sa facã cãlãtoria sau dacã incarca o cantitate mai mica decît cea invoita, e dator a plati navlul întreg.
Dacã incarca o cantitate mai mare, e dator sa plãteascã pentru excedent, în raport cu navlul convenit.
ART. 575
Dacã contractul de închiriere are de obiect transportul unor lucruri determinate, încãrcãtorul poate, înainte de plecarea vasului, sa-şi retragã lucrurile încãrcate, plãtind însã jumãtatea navlului.
În asemenea caz, cheltuielile de încãrcare, de descãrcare şi de reîncãrcare a lucrurilor ce trebuiesc transportate, precum şi cheltuielile pentru întârziere privesc pe încãrcãtor.
ART. 576
Capitanul poate da afarã din vas la locul încãrcãrii lucrurile ce gãseşte ca nu i-au fost declarate, sau sa ceara pentru navlul lor cel mai mare preţ care se plãteşte în acelaşi loc pentru lucrurile de acelaşi fel.
ART. 577
Încãrcãtorul care, în timpul cãlãtoriei, retrage lucrurile încãrcate, e dator a plati navlul întreg şi toate cheltuielile cauzate de descãrcare.
Dacã lucrurile sunt retrase prin faptul şi din culpa cãpitanului, acesta este responsabil de daune şi cheltuieli.
ART. 578
Dacã vasul intirziaza la plecare, în cursul cãlãtoriei sau la locul de descãrcare, prin faptul chiriaşului, acesta este rãspunzãtor de cheltuelile întârzierii.
Dacã vasul închiriat pentru ducere şi întoarcere se înapoiazã neincarcat sau încãrcat în parte, se datoreşte navlul întreg, afarã de despãgubirea ce s-ar cuveni pentru întârziere.
ART. 579
Capitanul e dator chiriaşului despãgubire, dacã prin faptul sau vasul a intirziat la plecare, în timpul cãlãtoriei sau la locul descãrcãrii.
ART. 580
Dacã, din caz fortuit sau forta majorã, capitanul este silit sa-şi repare vasul în cursul cãlãtoriei, chiriaşul este dator sa aştepte sau sa plãteascã navlul întreg.
Dacã vasul nu se poate repara, navlul se datoreşte în proportiune cu cãlãtoria facuta.
Dacã pentru transportul lucrurilor încãrcate la locul de destinatiune capitanul închiriazã un alt vas, noua închiriere se socoteşte facuta în contul încãrcãtorului.
ART. 581
Capitanul pierde navlul şi e ţinut la despãgubire cãtre chiriaşi, dacã acesta probeazã ca vasul nu era în stare a naviga cînd a plecat.
Proba este admisã chiar contra actelor de vizita.
ART. 582
Cînd s-ar interzice comerţul cu ţara cãtre care cãlãtoreşte vasul, capitanul are dreptul la navlul întreg, cu toate ca vasul ar fi constrîns sa se întoarcã încãrcat la locul de plecare; dar dacã vasul e închiriat pentru ducere şi întoarcere, se datoreşte jumãtatea navlului întreg sau a celor doua navluri socotite la un loc.
ART. 583
Dacã vasul e închiriat pentru a merge într-un port spre a lua o povara şi a o duce în alt port, şi interdictiunea de comerţ supravine pe cînd vasul cãlãtoreşte spre a lua acea povara, capitanul are dreptul la cheltuielile fãcute în executarea contractului şi la o indemnitate ce se va hotãrî dupã împrejurãri.
ART. 584
Dacã vasul în cursul cãlãtoriei este oprit din ordinul unui stat strãin, sau constrîns a se adãposti într-un port pentru a-şi repara stricãciunile, chiar cu vointa suferite pentru scãparea comuna, nu se datoreşte vreun navlu în timpul opririi sau şederii în port, cînd vasul a fost închiriat cu luna; nici adãugire de navlu, cînd a fost închiriat cu cãlãtoria.
ART. 585
Navlul este datorat pentru lucrurile încãrcate pe care capitanul a fost silit a le vinde, a le pune în gaj sau a le întrebuinţa pentru necesitãţile urgente ale vasului.
Cu toate acestea, capitanul este dator a restitui proprietarilor valoarea ce aceste lucruri ar avea la locul descãrcãrii, dacã vasul a ajuns bine în port.
Cînd vasul s-a pierdut, capitanul va restitui proprietarilor lucrurile vândute sau întrebuinţate, preţul ce a luat pentru dânsele şi pentru cele date în gaj suma luatã în împrumut, retinind în acelaşi timp navlul arãtat în poliţele de încãrcare.
În ambele cazuri, proprietarii au dreptul sa facã abandonul.
Dacã din aceasta cauza rezulta vreo pierdere pentru proprietarii lucrurilor întrebuinţate, vîndute sau date în gaj, pierderea este împãrţitã prin contribuţii asupra valorilor acestora tuturor lucrurilor ajunse la destinaţie, sau a celor ce au fost scapate de naufraj, în urma evenimentelor maritime care au necesitat întrebuinţarea, vînzarea sau gajul.
ART. 586
Capitanul are dreptul la navlu asupra lucrurilor aruncate în mare pentru scãparea comuna, intrînd la contribuţie dupã regulile arãtate în titlul VII, cap. II al acestei cãrţi.
ART. 587
Nu se datoreşte navlu pentru lucrurile pierdute prin naufragiu, rapite de pirati sau luate de inamici, şi capitanul e dator sa restituie navlul ce i se va fi plãtit înainte, dacã nu exista convenţiune contrarã.
ART. 588
Dacã vasul şi lucrurile încãrcate sunt rãscumpãrate sau sunt scapate de naufragiu, capitanul are dreptul la navlu pînã la locul unde vasul a fost pradat sau a naufragiat; iar dacã duce lucrurile încãrcate la locul destinaţiei lor, el are drept la navlul întreg, contribuind cu partea sa la rãscumpãrare.
Contributiunea pentru rãscumpãrare se face dupã preţul curent al lucrurilor încãrcate la locul descãrcãrii, scazindu-se cheltuelile, şi asupra jumãtãţii vasului şi navlului.
Salariile marinarilor sunt scutite de contribuţie.
ART. 589
Dacã destinatarul lucrurilor încãrcate refuza a le primi, capitanul poate, cu autorizaţia justiţiei, a face sa se vinda cantitatea necesarã pentru plata navlului şi a pune în depozit ceea ce rãmîne.
Dacã preţul rezultat din vînzarea lucrurilor nu ajunge pentru plata navlului, capitanul conserva dreptul sau pentru rest contra încãrcãtorului.
ART. 590
Capitanul nu poate retine lucrurile încãrcate în caz de neplata a navlului. Are dreptul însã, în timpul descãrcãrii, sa ceara ca ele sa se depunã în o a treia mina pînã la plata navlului.
ART. 591
În nici un caz încãrcãtorul nu poate cere scãderea navlului. Încãrcãtorul nu poate lasa, drept preţul navlului, lucrurile încãrcate scãzute în valoare, sau stricate prin viciul lor propriu, din caz fortuit sau forta majorã. Cu toate acestea, dacã vinul, uleiul sau alte lichide s-au scurs, butiile ce le contineau, rãmase goale sau aproape goale, pot fi lãsate pentru navlul ce urma a se plati pentru dinsele.

CAP. 4
DESPRE CĂLĂTORI

ART. 592
Contractul de închiriere pentru transport de cãlãtori, în lipsa de convenţie specialã, se reglementeazã dupã urmãtoarele dispoziţiuni:
ART. 593
Când cãlãtoria nu mai are loc, înainte de plecarea vasului:
1. Dacã cãlãtorul nu vine pe vas la timpul oportun, se datoreşte navlul întreg cãpitanului;
2. Dacã cãlãtoria nu se mai face dupã declaraţia cãlãtorului sau din cauza de moarte, boala, ori alt caz fortuit sau de forta majorã, privind persoana sa, navlul se datoreazã pe jumãtate, scazindu-se cheltuelile de hrana pentru cît trebuia sa ţinã cãlãtoria, dacã acestea au fost cuprinse în navlu;
3. Dacã cãlãtoria se impiedica prin faptul cãpitanului, cãlãtorul are dreptul la despãgubire;
4. Dacã nu mai are loc din caz fortuit sau forta majorã privind vasul, contractul este desfiinţat şi navlul plãtit înainte se restituie, dar fãrã drept de despãgubire, nici pentru o parte nici pentru cealaltã.
ART. 594
Când cãlãtoria înceteazã dupã plecarea vasului:
1. Dacã capitanul debarca în vreun port de buna voie, plãteşte navlul întreg;
2. Dacã capitanul nu vrea sa continue cãlãtoria sau, prin culpa sa, face pe cãlãtor sa debarce în alt port, e dator despãgubire;
3. Dacã cãlãtoria înceteazã din caz fortuit sau forta majorã, privind vasul sau persoana cãlãtorului, navlul se datoreşte în proporţie cu calea facuta.
Nu se plãteşte nici un navlu de cãtre moştenitorii cãlãtorului mort în naufragiu dar nici navlul plãtit nu se restituie.
ART. 595
În caz de intirziere a plecãrii vasului, cãlãtorul are dreptul la locuinta şi chiar hrana pe bord în timpul intirzierii, dacã hrana e cuprinsã în navlu, afarã de dreptul la despãgubire cînd intirzierea nu provine din caz fortuit sau forta majorã.
Dacã intirzierea trece peste zece zile, cãlãtorul poate rezilia contractul; în acest caz trebuie sa i se restitue navlul întreg.
Dacã intirzierea este cauzatã de timp rau, cãlãtorul nu poate desfiinta contractul decît pierzind a treia parte din navlu.
Faptul ca timpul este rau, se recunoaşte şi se declara de cãtre capitanul portului respectiv.
ART. 596
Vasul închiriat exclusiv pentru transport de cãlãtori, trebuie sa-i ducã direct, ori în ce numãr ar fi, la portul de destinaţie, oprindu-se în staţiunile anunţate înaintea contractului de închiriere sau la cele obişnuite.
Dacã vasul se abate din cale sau se opreşte din vointa sau faptul cãpitanului, cãlãtorii continua a primi locuinta şi hrana în socoteala vasului şi au drept la despãgubire, pe lîngã facultatea de a rezilia contractul.
Dacã vasul, afarã de cãlãtori, are încãrcate mãrfuri sau alte obiecte, capitanul are facultatea de a se opri, în timpul cãlãtoriei pentru descãrcare.
ART. 597
Dacã vasul, în timpul cãlãtoriei, intimpina vreo intirziere în urma unei opriri ordonatã de un Stat strãin, sau pentru trebuinţe de reparaţiuni:
1. Cãlãtorul, cînd nu voieşte sa aştepte ca sa înceteze oprirea sau ca sa se facã şi sa se termine reparaţiile, poate rezilia contractul, plãtind navlul în proporţie cu cãlãtoria facuta;
2. Dacã prefera a aştepta sa continuie cãlãtoria, nu datoreşte nici o adaogire de navlu, dar urmeazã a se hrani cu cheltuiala sa, în timpul opririi sau a reparatiunilor.
ART. 598
Hrana cãlãtorului în timpul cãlãtoriei se presupune ca se cuprinde în navlu; dacã s-a convenit într-altfel, capitanul este dator, în timpul cãlãtoriei şi la caz de trebuinta, sa i-o procure pe adevãratul preţ.
ART. 599
Dacã vasul este în totul sau în parte închiriat pentru a transporta cãlãtori, deşi numãrul lor nu e indicat, drepturile chiriaşului şi ale inchirietorului sunt reglementate dupã dispoziţiunile capitolului III din acest titlu, dacã nu ar fi incompatibile cu obiectul contractului.
ART. 600
Se aplica, în privinta lucrurilor ce cãlãtorul aduce cu sine pe vas, dispoziţiunile contractului de navlu, dar nu se datoreşte, dacã nu s-a stipulat altfel, plata deosebita.

TITLUL V
DESPRE ÎMPRUMUTUL MARITIM

ART. 601
Contractul de împrumut maritim, în sensul codului comercial, este un împrumut fãcut de cãtre capitanul unui vas în virtutea puterilor ce-i da legea şi prin care el da garanţie vasul, navlul, totalitatea sau o parte din mãrfurile încãrcate, cu condiţia ca suma împrumutatã sa o piardã împrumutãtorul, dacã lucrurile date în garanţie ar pieri; iar dacã ele vor ajunge bine în port, împrumutãtorul sa-şi primeascã banii împreunã şi cu prima convenitã între pãrţi.
Prima convenitã se numeşte folos maritim.
ART. 602
Contractul de împrumut maritim trebuie fãcut prin act scris, altfel rãmîne simplu împrumut şi nu produce de cît interese legale.
Înscrisul va cuprinde:
1. Capitalul împrumutat şi suma cuvenitã ca interes sau folos maritim;
2. Lucrurile asupra cãrora împrumutul e asigurat;
3. Numele vasului;
4. Numele şi prenumele cãpitanului sau patronului;
5. Persoana care da banii şi aceea care primeşte împrumutul;
6. Pentru ce cãlãtorie şi pentru cît timp e fãcut împrumutul;
7. Timpul şi locul plãţii.
ART. 603
Împrumutul maritim asupra vasului sau asupra unei porţiuni din el, fãcut în ţara, se va transcrie în registrele oficiului maritim al circumscripţiei unde s-a fãcut, adnotandu-se şi pe actul de naţionalitate al vasului.
Dacã împrumutul este fãcut în ţara strãinã, va fi transcris în registrele consulatului roman al locului unde este stipulat, adnotandu-se şi pe actul de naţionalitate al vasului.
Autoritatea maritima şi cea consularã a tarii în strãinãtate, vor trimite copie dupã actul de împrumut la oficiul maritim unde este înscris vasul.
Actul nu va putea fi transcris în registre, dacã nu se va prezenta în acelaşi timp şi actul de naţionalitate al vasului.
Împrumutul maritim fãcut într-o ţara strãinã unde nu este autoritate consularã romana, nici altcineva care sa-i ţinã locul, se va adnota, prin îngrijirea cãpitanului vasului, pe actul de naţionalitate, de cãtre autoritatea localã competenta a da autorizaţiunea, sau de un alt funcţionar public din acea localitate.
Capitanul care nu dovedeşte îndeplinirea acestei formalitãţi, e obligat personal la plata împrumutului maritim.
Originalul sau o copie autenticã a contractului se va expedia împreunã cu copia autenticã a actului de autorizaţie autoritãţii consulare romane cea mai apropiatã, care le va transcrie în registre şi le va trimite oficiului maritim competent din ţara.
Contractul nu se poate opune celor de al treilea, decît de a data adnotarii pe actul de naţionalitate.
În cazurile prevãzute de art. 499 şi 519 se aplica şi dispoziţiunile acelor articole.
ART. 604
Actul de împrumut maritim, dacã este la ordin, poate fi transmis prin gir.
Formele şi efectele girului sunt regulate dupã dispoziţiunile titlului IX al cãrţii întîi.
Garanţia de plata se întinde şi la folosul maritim, dacã nu este convenţie contrarã.
ART. 605
Împrumutul maritim poate fi constituit:
1. Asupra întregului vas sau a unei pãrţi din el;
2. Asupra uneltelor, instrumentelor şi armamentului;
3. Asupra navlului;
4. Asupra poverei sau asupra unei pãrţi din ea;
5. Asupra vasului, navlului şi poverei împreunã.
Împrumutul maritim nu se poate face asupra salariilor sau asupra participãrii la câştig a marinarilor şi a oamenilor de mare; dacã, cu toate acestea, împrumutul are loc, împrumutãtorul are drept numai la plata capitalului fãrã interese.
ART. 606
Împrumutul maritim, care întrece valoarea lucrurilor asupra cãrora a fost constituit, are tãrie pentru acea valoare dupã preţuirea facuta sau convertitã, iar restul sumei împrumutate se rãspunde cu procente dupã cursul pieţei.
Dacã însã a fost frauda din partea împrumutatului, împrumutãtorul are dreptul a cere anularea contractului şi restituirea sumei împrumutate cu procentele de mai sus.
Profitul ce se separa asupra lucrurilor încãrcate nu se socoteşte ca exces de valoare, dacã aceasta s-a declarat în mod expres.
ART. 607
Împrumutul maritim nu poate fi contractat decît de proprietarii lucrurilor date în garanţie sau de cãtre împuterniciţii lor speciali, afarã de drepturile acordate cãpitanului prin art. 517 şi 519.
ART. 608
Din ziua în care capitalul împrumutat şi folosul maritim au devenit exigibile, nu se datoresc decît procentele legale la intreaga suma.
ART. 609
Dacã cãlãtoria s-a întrerupt înainte de începerea riscurilor, împrumutatul e dator sa restituie banii cu procente legale din ziua împrumutului. Dacã însã întreruperea cãlãtoriei a avut loc chiar prin faptul sau, el este dator procente dupã cursul pieţei, cînd acesta ar fi superior procentelor legale, şi deosebit de aceasta sa plãteascã despãgubirea cuvenitã asiguratorului, dacã împrumutul a fost asigurat.
ART. 610
Împrumutãtorul nu risca nimic în caz de schimbare a itinerariului, a cãlãtoriei sau a vasului, declarate în contract, afarã numai dacã schimbarea a avut loc din caz fortuit sau forta majorã.
Asemenea nu risca nimic împrumutãtorul cînd împrumutatul se abţine sau face o declaraţia falsa, care ar putea sa micşoreze teama de pericole sau sa schimbe obiectul.
Schimbarea cãpitanului sau a patronului, chiar prin concediul dat de proprietarul vasului, nu face sa înceteze efectele contractului, dacã nu este convenţie contraria.
ART. 611
Dacã lucrurile asupra cãrora s-a constituit împrumutul maritim sunt cu totul pierdute din caz fortuit sau forta majorã, în timpul şi locul pentru care împrumutãtorul şi-a luat rãspunderea de riscuri, împrumutatul este liberat de plata.
Dacã pierderea e parţialã, plata sumelor împrumutate e redusã la valoarea lucrurilor afectate împrumutului, şi care au fost scapate, afarã de plata cheltuielilor pentru scãpare şi a creanţelor privilegiate cãrora s-ar cuveni preferinta.
Când împrumutul e fãcut asupra navlului, plata, în caz de sinistru e redusã la ceea ce se datoreşte de cãtre chiriaşi, scãzându-se mai întîi salariile personale ale echipajului pentru cea din urma cãlãtorie şi contribuţia cheltuielilor pentru scãparea vasului.
Dacã lucrul asupra cãruia s-a constituit împrumutul maritim este şi asigurat, valoarea partii ce s-a scãpat se împarte între împrumutãtor, numai pentru capital, şi asigurator numai pentru sumele asigurate, în proporţie cu interesul fiecãruia.
ART. 612
Împrumutãtorul nu suferã pierderile şi daunele cauzate prin vicii inerente lucrului afectat la asigurarea plãţii, sau pe acelea care sunt cauzate prin faptul debitorului.
ART. 613
Timpul riscurilor, dacã nu este determinat prin contract, începe:
1. În privinta vasului, accesoriilor lui şi navlului, din momentul în care vasul pãrãseşte portul, pînã în ziua cînd arunca ancora în portul de destinaţie;
2. În privinta poverii din momentul în care lucrurile se incarca în vas sau în barci pentru a fi transportate pe vas pînã în ziua cînd s-a descãrcat pe uscat, la locul de destinatiune.
ART. 614
Cel ce se imprumuta pe mãrfuri transportate, nu este liberat de plata prin pierderea vasului şi a poverei dacã nu dovedeşte ca se gãseau pe vas lucruri încãrcate pe contul sau pînã la concurenta sumei luatã cu împrumut.
ART. 615
Împrumutãtorii contribuie şi ei la avariile comune spre uşurarea celor împrumutaţi; orice convenţie contrarã este nulã.
Avariile particulare nu sunt în sarcina imprumutatorilor, dacã nu s-a convenit astfel; dar dacã prin faptul unor asemenea avarii lucrurile afectate împrumutului nu ajung sa satisfacã pe creditor, suferã şi acesta paguba ce rezulta.

TITLUL VI
DESPRE ASIGURAREA ÎN CONTRA RISCURILOR NAVIGATIUNEI

CAP. 1
DESPRE CONTRACTUL DE ASIGURARE ŞI DESPRE OBLIGAŢIUNILE ASIGURATORULUI ŞI ASIGURATULUI

ART. 616
Regulile stabilite în titlul XIII al cãrţii I, se aplica şi la asigurãrile contra riscurilor navigaţiei, întrucît ele nu vor fi incompatibile cu asigurãrile maritime şi nu vor fi modificate prin dispoziţiile urmãtoare.
Societãţile de asigurare mutuala, maritima, sunt supuse şi dispoziţiilor titlului VIII din aceeaşi carte.
ART. 617
Polita de asigurare, afarã de regulile stabilite prin art. 445, va cuprinde:
1. Numele, specia, naţionalitatea şi capacitatea vasului;
2. Numele şi prenumele cãpitanului sau patronului;
3. Locul unde obiectele asigurate au fost sau trebuie sa fie încãrcate;
4. Portul din care vasul a plecat sau trebuie sa plece;
5. Porturile în care vasul trebuie sa încarce şi sa descarce şi în care are sa între.
Dacã indicaţiile de mai sus nu se pot face sau pentru ca asiguratul nu este în stare sa le procure, sau din cauza naturii speciale a contractului, vor fi suplinite prin altele în stare de a determina obiectul asigurãrii.
ART. 618
Asigurarea poate avea drept obiect:
1. Vasul, cu aburi sau pânze, gol sau încãrcat, armat sau nearmat, singur sau acompaniat;
2. Maşinile, uneltele, instrumentele, armamentul, dotatiunea şi proviziunile;
3. Navlul cãlãtorilor şi al lucrurilor încãrcate, pe lîngã care se poate prevedea şi salariile oamenilor din echipaj;
4. Lucrurile încãrcate;
5. Sumele date cu împrumut maritim;
6. Sumele plãtite sau datorate pentru avarii comune şi cheltuielile fãcute sau datorate pentru avarii particulare, cînd nu ar fi acoperite prin un împrumut;
7. Şi în general, orice lucruri care se pot preţul în bani şi sunt supuse la riscurile navigatiunei.
Asemenea poate fi facuta asupra totalitãţii sau a unei pãrţi din sus-zisele lucruri împreunã sau deosebit.
ART. 619
Asigurarea e nulã dacã are de obiect:
Sumele luate cu împrumut maritim.
Lucrurile care servesc drept garanţie împrumutului maritim nu pot fi asigurate decît pentru partea valorii ce trece peste suma împrumutatã.
ART. 620
Dacã, fãrã frauda, s-au fãcut mai multe asigurãri asupra acelor lucruri de cãtre deosebiţi interesaţi sau de cãtre mai mulţi reprezentanţi ai aceleias persoane ce au lucrat fãrã însãrcinare specialã, toate asigurãrile sunt valabile pînã la concurenta valorii lucrurilor.
Cei interesaţi au acţiune contra oricãruia dintre asiguratori dupã alegere, afarã de recursul asiguratorului care a plãtit contra celorlalţi, în proportiune cu interesul fiecãruia.
ART. 621
Asigurarea poate fi facuta în timp de pace sau în timp de rãzboi, înainte sau în cursul cãlãtoriei vasului.
Poate fi facuta pentru o cãlãtorie, sau pentru un timp determinat.
Asigurarea pentru o cãlãtorie poate fi facuta numai pentru ducere sau numai pentru întoarcere, sau pentru ducere şi întoarcere.
Asigurarea pe un timp determinat se socoteşte facuta pentru orice navigaţiune sau staţiune a vasului în timpul convenit, afarã de o convenţie specialã.
ART. 622
Adaogirea de prima convenitã în timp de pace pentru timpul de rãzboi ce ar putea supraveni, şi a carei suma nu ar fi determinata prin contract, va fi stabilitã de judecata, avîndu-se în vedere riscurile, împrejurãrile şi convenţiunile fiecãrei poliţe de asigurare.
ART. 623
Dacã contractul de asigurare nu determina timpul riscurilor, se vor observa regulile urmãtoare:
În asigurãrile pentru un timp determinat, riscurile încep de la data poliţei şi iau sfârşit în timpul convenit.
În asigurãrile pentru o cãlãtorie, riscurile încep şi se sfârşesc la timpul arãtat în art. 613. Dacã însã asigurarea e facuta dupã începerea cãlãtoriei, riscurile se socotesc de la data poliţei.
Dacã descãrcarea lucrurilor asigurate este intirziata prin culpa destinatarului, riscurile înceteazã pentru asigurator dupã o luna de la ajungerea vasului la locul de destinaţie.
ART. 624
Lucrurile încãrcate pot fi asigurate:
Sau pentru preţul cu care s-au cumpãrat, adaogindu-se cheltuelile de încãrcare şi navlul;
Sau pentru preţul curent la locul de destinaţie, dupã ajungerea lor, fãrã avarii.
Preţuirea facuta prin contract lucrurilor încãrcate fãrã o alta explicaţie, se poate referi la amândouã aceste cazuri, şi nu vor fi aplicabile dispoziţiunile art. 453, dacã ea nu trece peste cel mai mare din preţurile menţionate.
O asemenea preţuire se socoteşte în totdeauna ca s-a fãcut dupã declaraţia asiguratului, dacã nu a fost precedatã de o estimatie primitã de asigurator, şi pentru acest cuvint ea este supusã regulei stabilitã în secundul aliniat al art. 460.
ART. 625
Dacã se stipuleazã prin contract ca preţul lucrurilor asigurate sa fie plãtit în moneda strãinã, lucrurile vor fi pretuite în moneda tarii dupã cursul ce va avea în timpul subscrierei poliţei, afarã de convenţie contrarie.
ART. 626
Când chiar prin faptul asiguratului, cãlãtoria, înainte de începerea riscurilor, nu are loc, asigurarea n-are nici un efect şi asiguratorul primeşte, în acest caz, ca indemnitate jumãtate de prima stipulatã şi nu mai mult de o jumãtate la suta din suma asigurata.
ART. 627
Sunt în riscul asiguratorului pierderile şi pagubele ce se intimpla lucrurilor asigurate, din furtuna, naufragiu, asvarlire pe terenuri sau pe stanci, lovire intimplatoare a vaselor, schimbãri silite de cale, de cãlãtorie sau de vas, din cauza de aruncare în mare, exploziune, foc, prindere, piraterie şi, în general, din cauza oricãrui alt accident de mare.
Asiguratorul nu este responsabil de perderile şi pagubele provenind numai din vicii inerente al lucrului asigurat.
ART. 628
Riscurile de rãzboi nu sunt în sarcina asiguratorului, dacã nu este convenţie expresã. Dacã asiguratorul şi-a luat asupra-şi riscurile de rãzboi, fãrã a le determina precis, el rãspunde de perderile şi pagubele intimplate lucrurilor asigurale din cauza ostilitãţilor, represaliilor, opririlor, prinderilor sau vexatiunilor de orice natura din partea vreunui Stat amic sau inamic, de drept sau de fapt, recunoscut sau nerecunoscut, şi în general pentru toate faptele şi accidentele de rãzboi.
ART. 629
Orice schimbare de cale, de cãlãtorie sau de vas, provenind din faptul asiguratului, nu sunt în sarcina asiguratorului, acesta are drept la prima dacã au început riscurile.
Schimbarea cãpitanului sau patronului chiar prin concediul dat de cãtre proprietarul vasului, nu face sa înceteze efectele asigurãrii, afarã însã de dispoziţiunile articolului urmãtor.
ART. 630
Asiguratorul nu este responsabil de culpa sau prevaricatiunile cãpitanului sau oamenilor echipajului, dacã nu s-a convenit într-altfel.
O asemenea convenţie însã este nulã, dacã se raporta la un cãpitan anume arãtat prin contract, cînd asiguratul îl concediazã şi-l inlocueste printr-altul fãrã consimţãmîntul asiguratorului.
ART. 631
Asiguratul nu participa la cheltuielile de navigaţiune, de calauzie, de ernatic, de carantina, nici la taxele de orice fel, şi nici la drepturile impuse asupra vasului sau poverei.
ART. 632
Dacã contractul are de obiect asigurarea mãrfurilor pentru ducere şi întoarcere, şi ajungând vasul la prima destinaţie se întoarce gol ori neincarcat deplin, asiguratorul are dreptul la doua treimi din prima de asigurare convenitã, dacã nu exista convenţia contrarã.
ART. 633
Dacã asigurarea s-a fãcut separat pentru lucruri ce trebuie încãrcate pe mai multe vase cu arãtare de câtã anume suma s-a asigurat în fiecare, şi povara intreaga este pusã pe un singur vas sau pe un numãr de vase mai mic decît cel arãtat în contract, asiguratorul nu rãspunde mai mult decît suma asigurata din vasul care a primit povara, deşi s-ar pierde toate celelalte vase arãtate; cu toate acestea, asiguratorul are dreptul la indemnitatea stabilitã prin art. 626 pentru sumele în privinta cãrora asigurarea rãmîne fãrã efect.
ART. 634
Dacã capitanul are facultatea de a intra în mai multe porturi spre a completa sau schimba povara, asiguratorul rãspunde de riscurile la care sunt supuse lucrurile asigurate, numai cît timp ele sunt pe vas, afarã dacã nu s-a stipulat într-alt fel.
ART. 635
Asiguratorul nu mai rãspunde de riscuri şi are dreptul la prima, dacã asiguratul expediazã vasul într-un loc mai departat decît cel arãtat în contract, deşi aflat pe aceeaşi cale.
Asigurarea îşi produce efectele, dacã cãlãtoria se scurteaza, oprindu-se vasul într-un loc mai apropiat, în care putea sa staţioneze.
ART. 636
Obligaţiunea asiguratorului este marginita la suma asigurata.
Dacã în timpul cît tine asigurarea, lucrurile asigurate suferã mai multe sinistre succesiv, asiguratul trebuie în totdeauna sa tie socoteala, chiar în caz de abandon, de sumele ce i s-a plãtit sau i se datoreşte pentru sinistrele precedente.
ART. 637
Clauza "fãrã de avarie" libereazã pe asigurator de orice avarie comuna sau particularã, exceptându-se cazurile de abandon. În aceste cazuri, asiguratul poate alege între abandon şi exerciţiul acţiunii pentru avarie.
ART. 638
Pentru verificarea pagubelor de care este rãspunzãtor asiguratorul, asiguratul este dator a-i notifica toate incunostiintarile ce a primit. Notificarea trebuie facuta în trei zile de la primirea încunoştiinţãrii, sub pedeapsa de despãgubire.
Aceeaşi obligaţie are asiguratul pentru povara, cînd vasul a fost declarat ca nefiind în stare a naviga, cu toate ca povara nu va fi suferit alta stricãciune din cauza sinistrului intimplat.
ART. 639
Asiguratul este dator sa notifice asiguratorului, în trei zile de la primire, actele doveditoare ca lucrurile asigurate au fost expuse riscurilor şi ca s-au pierdut.
Asiguratorul poate face proba contrarie celor ce rezulta din actele prezentate de asigurat.
Admiterea probei contrarie nu suspenda însã condamnarea asiguratorului la plata sumei asigurate, dacã asiguratul da cauţiune.
Dacã în timp de patru ani nu a fost facuta cererea în judecata, cauţiunea este liberatã.
ART. 640
În caz de pierdere de mãrfuri încãrcate pe vas în contul cãpitanului, acesta e dator sa justifice proprietatea lor cu probe admise de legea comercialã, şi povara cu o polita de încãrcare, subscrisã de doi dintre fruntasii echipajului.
Orice om al echipajului sau cãlãtorul care aduce din strãinãtate mãrfuri asigurate în ţara, trebuie sa consemneze polita de încãrcare la consulul roman din locul unde se face încãrcarea, sau, în lipsa, la autoritatea localã.
ART. 641
În orice caz de sinistru, capitanul şi asiguratul sau insarcinatul sau sunt datori sa dea ajutor pentru scãparea şi conservarea lucrurilor asigurate, fãrã prejudiciu drepturilor lor fata cu asiguratorul. Cheltuelile fãcute trebuiesc plãtite pînã la concurenta valorii lucrurilor scapate.
Asiguratorii şi agenţii sau insarcinatii lor pot, în înţelegere cu capitanul, cu asiguraţii şi cu insarcinatii lor, sau cu fiecare din ei, sa ia mãsuri pentru scãparea lucrurilor asigurate şi pentru conservarea lor, fãrã prejudiciul vreunui drept.
ART. 642
Asiguratul, notificind asiguratorului incunostiintarile primite, îşi poate rezerva dreptul de a cere prin act separat plata ce i se datoreazã prin asigurare.
ART. 643
Asiguratorul este dator sa plãteascã sumele datorate:
În caz de simpla avarie, în termen de treizeci zile de cînd i s-a notificat lichidarea relativã;
În caz de abandon, în termen de doua luni de la abandon.
Asiguratul este dator însã sa probeze, în aceste termene, sinistrul ce da loc acţiunii de avarie sau dreptului de abandon.
Dacã este opunere, fiecare dintre oponenţi şi asiguratul chiar pot cere ca suma sa se consemneze la Casa de depuneri şi consemnaţiuni.

CAP. 2
DESPRE ABANDON

ART. 644
Abandonul lucrurilor asigurate poate fi fãcut în cazurile:
1. De naufragiu;
2. De prada;
3. De oprire prin ordinul unui Stat strãin;
4. De oprire prin ordinul guvernului, dupã începerea cãlãtoriei;
5. De imposibilitate de a continua navigatiunea, dacã vasul nu poate fi reparat, sau dacã cheltuielile necesare pentru a-l repara şi pune în stare sa reia cãlãtoria se suie la trei pãtrimi cel puţin din valoarea sa asigurata;
6. De pierderea sau deteriorarea lucrurilor asigurate, cînd pierderea sau deteriorarea se urca la cel puţin trei pãtrimi din valoarea lucrurilor.
În orice caz, asiguratul nu poate cere decît despãgubire pentru avariile suferite.
ART. 645
Asiguratul poate face abandonul chiar fãrã sa fie ţinut a proba pierderea vasului, dacã în cãlãtoriile cu lung curs a trecut un an, şi în celelalte cãlãtorii au trecut şase luni, din ziua plecãrii vasului sau din ziua la care se referã ultimele ştiri primite.
În caz de asigurare pe timp mãrginit şi dupã trecerea termenilor de mai sus, pierderea vasului se presupune ca a avut loc în timpul asigurãrii.
Dacã sunt mai multe asigurãri succesive, pierderea se presupune ca a avut loc a doua zi dupã primirea ultimelor ştiinţe.
ART. 646
Dacã vasul s-a declarat a nu fi în stare de navigaţiune, abandonul lucrurilor încãrcate într-însul se poate face, dacã în termenul de trei luni de la declaraţia imposibilitãţii de navigaţie nu s-ar fi putut gãsi un alt vas pentru a reincarca lucrurile şi a le transporta la locul destinaţiei lor.
ART. 647
În cazul prevãzut de articolul precedent şi de art. 524, dacã lucrurile sunt încãrcate pe alt vas, asiguratorul este obligat sa plãteascã stricãciunile ce ele au suferit, cheltuielile de descãrcare şi de reîncãrcare, de depozit şi de paza în magazii, excedentul navlului şi toate celelalte cheltuieli facute pentru scãparea lucrurilor pînã la concurenta sumei asigurate, şi dacã aceasta nu s-a cheltuit intreaga, asiguratorul continua a rãspunde de riscuri pentru cît mai rãmîne.
ART. 648
În caz de oprire din partea vreunui Stat strãin sau de prada, abandonul lucrurilor oprite sau pradate nu poate fi fãcut decît dupã trei luni de la notificarea sinistrului, dacã aceasta s-a intimplat în apele sau marile Europei, în canalul Suez sau Marea Roşie, şi dupã şase luni de la notificatie dacã a avut loc în alte mari.
Pentru lucrurile supuse stricãciunii, termenele de mai sus se reduc la jumãtate.
ART. 649
Abandonul trebuie fãcut asigurãtorilor în termenul:
De trei luni din ziua în care s-a primit stirea despre sinistru dacã acesta a avut loc în apele sau în marile Europei, în canalul Suez sau Marea Roşie;
De şase luni, dacã sinistrul a avut loc în alte mari ale Africei, în marile occidentale şi meridionale ale Asiei şi în marile orientale ale Americii;
În termen de un an, dacã sinistrul s-a intimplat în celelalte mari.
În caz de oprire din partea vreunui Stat strãin, sau în caz de prada, aceste termene curg de la împlinirea termenelor arãtate în articolul precedent.
Odatã ce aceste termene au trecut, asiguratul nu mai poate face abandonul ramanandu-i numai acţiunea pentru avarii.
ART. 650
Asiguratul, notificind ştirile ce a primit, poate face abandonul, somind pe asigurator sa-i plãteascã suma asigurata în termenul stabilit prin contract sau prin lege, ori poate a-şi rezerva dreptul de a-l face în termenele legale.
Odatã cu facerea abandonului, asiguratul este dator a declara asigurãrile efectuate sau ordonate şi împrumuturile maritime fãcute. În lipsa, termenul pentru plata nu începe decît din ziua în care aceasta declaraţie a fost notificatã; termenul însã pentru urmãrirea dreptului de abandon nu se poate prelungi.
În caz de declaraţie falsa, asiguratul pierde toate drepturile rezultând din contractul de asigurare.
ART. 651
Abandonul lucrurilor asigurate nu se poate face nici pentru parte din lucruri, nici sub conditiune. El cuprinde numai lucrurile ce fac obiectul asigurãrii şi al riscurilor.
ART. 652
Odatã ce abandonul s-a notificat şi primit sau declarat valabil, lucrurile asigurate devin ale asiguratorului din ziua în care a fost fãcut. Asiguratul e dator a-i da toate actele privitoare la lucrurile asigurate.
Asiguratorul nu poate, sub cuvint de întoarcere a vasului, sa se sustragã de la plata sumei asigurate.
ART. 653
În caz de predare, dacã asiguratul nu a putut înştiinţa despre aceasta pe asigurator, poate rascumpara lucrurile predate fãrã a mai aştepta ordinul sau.
Asiguratul însã e dator a notifica asiguratorului învoirea ce va fi fãcut pentru rãscumpãrare, îndatã ce-i va fi cu putinta.
Asiguratorul are alegerea sau de a primi asupra-şi rãscumpãrarea sau de a renunţa la dânsa; el e dator însã a notifica asiguratului alegerea ce va fi fãcut în termen de douãzeci şi patru de ore de la comunicarea învoirii de rãscumpãrare.
Dacã declara ca primeşte pe contul sau rãscumpãrarea, asiguratorul e dator sa contribuie, fãrã întârziere, la plata ei, conform convenţiei şi în proporţie cu partea asigurata de dinsul, neincetand de a fi rãspunzãtor pentru riscurile cãlãtoriei în conformitate cu contractul de asigurare.
Dacã declara ca renunţa la rãscumpãrare, asiguratorul va plati suma asigurata fãrã a putea pretinde ceva din lucrurile asigurate.
Cînd asiguratorul nu a notificat alegerea sa în termenul de mai sus, se presupune ca el a renunţat la beneficiul rascumpararei.

TITLUL VII
DESPRE AVARII ŞI DESPRE CONTRIBUŢII

CAP. 1
DESPRE AVARII

ART. 654
Se socotesc avarii toate cheltuielile extraordinare fãcute pentru vas şi pentru povara, pentru amândouã împreunã sau pentru fiecare în parte, şi toate pagubele ce se intimpla vasului şi lucrurilor încãrcate, dupã încãrcare şi plecare pînã la întoarcere şi descãrcare.
Avariile sunt de doua feluri: avarii mari sau comune, şi avarii simple sau particulare.
Nu sunt avarii, ci numai cheltuieli în sarcina vasului: cheltuielile ce de ordinar se fac pentru intrarea în golfuri, riuri sau canaluri, sau pentru a ieşi dintr-însele, şi cheltuielile pentru drepturi sau taxe de navigaţie.
În lipsa de convenţie specialã între pãrţi, avariile sunt reglementate dupã urmãtoarele dispoziţii.
ART. 655
Sunt avarii comune sau mari, cheltuielile extraordinare fãcute şi pagubele suferite de buna voie pentru binele şi pentru scãparea comuna a vasului şi a poverei.
Astfel sunt:
1. Lucrurile date prin învoiala şi sub titlul de rãscumpãrare a vasului şi a poverei;
2. Lucrurile aruncate în mare, pentru scãparea comuna;
3. Catarturile, pinzele, otgoanele şi alte unelte tãiate sau sfarimate, pentru scãparea comuna;
4. Ancorele, lanţurile şi alte obiecte pãrãsite sau aruncate în mare, pentru scãparea comuna;
5. Pagubele ce prin aruncare în mare s-a cauzat lucrurilor rãmase pe vas;
6. Pagubele cauzate vasului prin operaţiunea aruncarii în mare, de bunãvoie sau de necesitate, precum şi pagubele aduse vasului pentru înlesnirea scaparii lucrurilor încãrcate sau pentru a înlesni scurgerea şi secarea apelor, şi pagubele ce s-ar cauza, din aceasta, lucrurilor încãrcate;
7. Daunele cauzate vasului şi poverii cu ocazia stingerii incendiului de pe bord;
8. Cheltuielile fãcute cu cãutarea şi hrana persoanelor ranite în apãrarea vasului şi cheltuielile funerarii, în caz de moarte a acelor persoane;
9. Salariile şi hrana persoanelor echipajului în timpul opririi sau impedicarii, cînd vasul este oprit în cãlãtorie prin faptul unui Stat strãin sau este constrîns a sta într-un port din cauza unui rebel ce ar supraveni sau din o alta asemenea cauza ce impiedica cãlãtoria la portul de destinaţie, pînã cînd vasul şi povara sunt libere de obligaţiile ce le privesc;
10. Cheltuielile de intrare sau ieşire şi taxele de navigaţie plãtite într-un port unde vasul a fost silit a se opri din cauza furtunei, goanei, inamicului sau piratilor, ori a intrãrii de apa, provenitã din caz fortuit sau forta majorã;
11. Salariile şi hrana persoanelor echipajului într-un port de oprire silitã în timpul reparatiunilor necesare pentru continuarea cãlãtoriei, cînd reparaţiile constituie avaria comuna;
12. Cheltuielile de descãrcare şi reîncãrcare a obiectelor puse pe uscat pentru înlesnirea sau facerea sus ziselor reparaţii ale vasului într-un port de oprire silitã; cheltuielile pentru paza şi chirie a magazinelor unde acele obiecte au stat în depozit;
13. Cheltuielile fãcute pentru a se obţine liberarea sau restituirea vasului oprit, cînd oprirea nu provine dintr-o cauza ce ar privi exclusiv pe vas, persoana cãpitanului sau aceea a armatorului, precum şi salariile şi hrana persoanelor echipajului în timpul necesar pentru obţinerea unei asemenea liberari sau restituiri, dacã ea a fost obţinutã;
14. Cheltuielile de descãrcare pentru uşurarea vasului, cînd a trebuit sa se facã în timp furtuna sau din alta cauza privitoare la scãparea comuna a vasului sau a poverei şi daunele ce vasul sau povara au suferit cu ocazia descãrcãrii şi reîncãrcãrii;
15. Pagubele pe care vasul sau povara le-au încercat în cufundarea la mal de buna voie pentru scãparea vasului de furtuna, de prada sau de alt pericol iminent;
16. Cheltuielile fãcute pentru scoaterea deasupra apei vasului cufundat în cazul mai sus, şi recompensele datorite pentru lucrãrile şi serviciile aduse în asemenea ocaziuni;
17. Pierderea şi stricãciunile suferite de lucrurile puse în luntre sau barci pentru uşurarea vasului în cazurile arãtate la numãrul 14, cuprinzindu-se partea de contribuţie ce s-ar datora chiar luntrelor sau barcilor; de asemenea şi pagubele suferite de obiectele rãmase pe vas, întrucît asemenea pagube pot fi considerate ca avarii comune;
18. Primele şi interesele împrumuturilor maritime contractate pentru a face fata cheltuielilor considerate între avariile comune, şi primele de asigurare ale aceloraşi cheltuieli, precum şi pierderea ce trebuie sa se plãteascã proprietarului mãrfurilor vîndute, în timpul cãlãtoriei într-un port de oprire silitã, pentru acoperirea aceloraşi cheltuieli;
19. Cheltuielile regularei avariilor comune.
Nu sunt considerate ca avarii comune, cu toate ca sunt fãcute de bunãvoie, pentru binele şi scãparea comuna: pagubele încãrcate de vas sau cheltuielile fãcute pentru dinsul, cînd provin din viciu, sau vechime a vasului, sau din culpa ori neglijenţa cãpitanului sau a echipajului.
Obiectele de armament ale vasului aruncate în mare, ancorele, lanţurile sau alte obiecte pãrãsite chiar de bunãvoie, pentru binele şi scãparea comuna, nu pot fi trecute între avarii, dacã nu sunt descrise în inventariul bordului ţinut conform dispoziţiunilor art. 510.
Aruncarea în mare a proviziunilor vasului nu poate fi, nici într-un caz, consideratã ca avarie comuna.
ART. 656
Se considera ca avarii comune:
1. Preţul sau indemnitatea pentru rãscumpãrarea oamenilor echipajului trimişi pe uscat în serviciul vasului şi fãcuţi prizonieri sau ţinuţi ca ostatici;
2. Cheltuielile unei carantine neprevãzute la facerea contractului de închiriere, dacã ea priveşte şi vasul şi povara, precum şi cheltuielile cu salariul şi hrana persoanelor echipajului în timpul carantinei.
ART. 657
Dacã este necesitate de a se arunca în mare lucruri, trebuie a se începe cu cele mai puţin necesare, mai grele şi de mai puţin preţ, pe cît va fi cu putinta, şi apoi lucrurile dupã intiia podeala a vasului şi succesiv celelalte.
ART. 658
Sunt avarii particulare toate pagubele încercate şi toate cheltuielile fãcute numai pentru vas, sau numai pentru povara.
Astfel sunt:
1. Orice pierdere sau paguba suferitã de lucrurile încãrcate, prin furtuna, incendiu, prada, naufragiu, cufundare, sau prin orice alt caz fortuit sau de forta majorã;
2. Pierderea catartelor, pânzelor, franghiilor, ancorelor, sau orice alta paguba suferitã de vas din cauzele menţionate mai sus;
3. Orice paguba suferitã din viciul însuşi al vasului sau al mãrfurilor;
4. Cheltuielile pentru orice oprire cauzatã din viciul vasului, din intrare de apa provenind din vechimea lui, din lipsa de provizii pe bord, sau din orice alta cauza imputabilã proprietarului, ermatorului sau cãpitanului;
5. Salariul şi hrana marinarilor în timpul carantinei ordinare, sau în timpul reparaţiilor provenite din viciul sau vechimea vasului, sau din o alta cauza imputabilã proprietarului, armatorului sau cãpitanului, sau în timpul opririi ori şederii într-un port ce ar privi numai vasul sau numai povara, şi cheltuielile pentru a obţine în acest caz liberarea unuia sau alteia;
6. Cheltuielile pentru conservarea mãrfurilor încãrcate sau pentru repararea butoaielor, lãzilor sau sacilor în care sunt puse, cînd aceste cheltuieli nu provin din pagube considerate ca avarii comune;
7. Excedentul navlului în cazul prevãzut de art. 580.
Pagubele intimplate mãrfurilor prin accidente provenind din neglijenţa cãpitanului sau celorlalte persoane ale echipajului sunt avarii particulare în sarcina proprietarului acelor mãrfuri, avînd acesta dreptul de acţiune pentru despãgubire contra cãpitanului, sau asupra vasului şi asupra navlului.
Capitanul rãspunde de pagubele cauzate proprietarilor vasului, prin lungã sau arbitrarã şedere în porturi.

CAP. 2
DESPRE CONTRIBUTIUNE

ART. 659
Avariile particulare se suporta şi se plãtesc de cãtre proprietarul lucrului care a încercat paguba, sau a dat ocazie la o cheltuiala.
Avariile comune sunt proporţional împãrţite între povara şi jumãtate a vasului şi a navlului.
Valoarea lucrurilor aruncate este cuprinsã în formarea mesei ce urmeazã sa contribuie.
ART. 660
Bagajele persoanelor echipajului şi ale cãlãtoriilor nu contribuie la avaria comuna, dacã sunt scapate; dau însã dreptul la contribuţie, dacã sunt aruncate în mare, sau suferã vreo stricãciune.
ART. 661
Lucrurile ce nu se cuprind în polita de încãrcare, sau pentru care nu exista declaraţia cãpitanului, de se vor fi aruncat în mare, nu se plãtesc; iar de au scãpat, contribuie.
ART. 662
Lucrurile încãrcate pe podeala de sus a vasului, contribuie întotdeauna la avariile comune, dacã nu sunt scapate.
Dacã lucrurile sunt aruncate în mare sau stricate prin aruncare, afarã de cazul cãlãtoriilor prevãzute de ultimul aliniat al art. 508, proprietarul nu este primit a cere despãgubire pentru pierderea sau stricarea lor, decît de la capitanul care le-a încãrcat pe podeala vasului fãrã învoirea scrisã a încãrcãtorului. În caz contrariu, o specialã contributiune are loc între vas, navlu şi celelalte lucruri încãrcate pe podeala, deosebit de contributiunea generalã pentru avariile comune la toatã povara.
ART. 663
Dacã aruncarea în mare nu scapa vasul, nu e loc la contribuţie. Lucrurile scapate nu sunt supuse la plata şi nici la despãgubirea celor aruncate în mare sau stricate.
Dacã aruncarea în mare scapa vasul, şi acesta, urmindu-şi cãlãtoria, se pierde, lucrurile scapate contribuie la aruncarea dupã valoarea lor în starea în care se afla, scazindu-se cheltuielile fãcute pentru scãpare.
Lucrurile aruncate în mare nu contribuie în nici un caz la plata pagubelor ce se vor fi intimplat în urma aruncarii lucrurilor scapate.
Povara nu contribuie la plata vasului pierdut sau ajuns în stare de a nu mai putea naviga.
ART. 664
În caz de pierdere a lucrurilor puse în luntre sau în barci pentru uşurarea vasului, repartitiunea pierderii se face asupra vasului şi asupra întregei poveri.
Dacã vasul se pierde cu restul de poverei, nu e loc la contributiune pentru lucrurile puse în barci sau luntre, deşi acestea ar ajunge bine în port.
ART. 665
Dacã, dupã repartitiune, lucrurile aruncate în mare sunt redobândite de proprietarii lor, aceştia vor restitui cãpitanului şi persoanelor interesate ceea ce au primit din contribuţie, scazindu-se pagubele cauzate prin aruncare şi cheltuielile fãcute pentru redobindire.
ART. 666
Vasul contribuie pentru valoarea ce are la locul descarcarei, sau pentru preţul cu care ar putea fi vîndut, scapindu-se avariile particulare chiar posterioare avariei comune.
Navlul ce, prin faptul convenţiei arãtate la art. 587, e cistigat chiar în caz de pierdere a lucrurilor încãrcate, nu este supus la contributiune.
ART. 667
Lucrurile scapate şi cele aruncate în mare sau în orice alt chip sacrificate, contribuie în proporţie cu valoarea ce au locul descãrcãri. Dacã a avut loc convenţia arãtatã în articolul precedent, navlul nu se scade din valoare.
ART. 668
Natura, specia şi calitatea lucrurilor ce urmeazã sa contribuie şi a celor aruncate sau sacrificate, se stabileşte prin poliţele de încãrcare, facturi şi, în lipsa, prin orice mijloace de proba admise de lege.
Cînd în polita de încãrcare calitatea sau valoarea lucrurilor încãrcate nu este cea adevarata şi în realitatea lucrurilor sunt de o valoare mai mare, ele contribuie dupã valoare mai mare, ele contribuiesc dupã valoarea lor realã, dacã sunt scapate, şi se plãtesc dupã calitatea şi valoarea indicatã, dacã sunt aruncate în mare sau stricate.
Dacã însã lucrurile sunt de o calitate sau o valoare mai mica celei declarate prin polita de încãrcare, ele contribuie dupã calitatea şi valoarea indicatã, dacã sunt scapate, şi se plãtesc dupã valoarea lor realã, dacã sunt aruncate în mare sau stricate.
ART. 669
Capitanul va încheia proces-verbal despre orice hotãrîre va lua şi despre operaţiunile urmate pentru scãparea comuna, îndatã cu aceasta îi va fi cu putinta.
Procesul-verbal va cuprinde motivele hotãrîrii şi va arata în mod sumar lucrurile aruncate sau stricate; va fi subscris de fruntasii echipajului sau va arata motivele nevointei lor de a subscrie şi va fi transcris în registrul vasului.
O copie de pe acest proces-verbal, subscrisã de cãpitan, va fi alãturatã la raportul prevãzut de art. 526.
ART. 670
Descrierea, preţuirea şi repartiţia pierderilor şi pagubelor va fi facuta, în locul de descãrcare al vasului, prin îngrijirea cãpitanului, de cãtre experţi, numiţi, în ţara, de preşedintele tribunalului respectiv şi, în lipsa de tribunal, de cãtre judecãtorul de ocol; iar în ţara strãinã, de autoritatea consularã romana şi, în lipsa, de autoritatea localã.
Repartiţia propusã de experţi va fi supusã, în ţara, cercetãrii tribunalului respectiv sau judecãtorului de ocol şi, în ţara strãinã, autoritãţii locale competente.
ART. 671
Acţiunea pentru avarie contra chiriaşului vasului şi contra destinatorului nu poate avea loc dacã capitanul a primit navlul şi a predat lucrurile încãrcate fãrã a protesta, chiar cînd plata navlului ar fi fost facuta înainte.

TITLUL VIII
DESPRE PAGUBELE CAUZATE PRIN LOVIREA VASELOR (ABORDAJ)

ART. 672
Dacã lovirea vaselor a avut loc din caz fortuit sau forta majorã, pagubele şi pierderile provenite din aceasta cauza sunt în sarcina lucrurilor ce le-au suferit, fãrã drept de despãgubire.
ART. 673
Dacã lovirea s-a intimplat din culpa unuia din vase, pagubele şi pierderile sunt în sarcina vasului în culpa. Despãgubirile datorate persoanelor moarte sau ranite sunt privilegiate în caz de neajungere a sumei de împãrţit.
ART. 674
Dacã nu se dovedeşte cãrui dintre vase se poate imputa culpa, sau dacã culpa se dovedeşte a fi comuna, fiecare suferã pagubele şi pierderile încercate fãrã drept la vreo despãgubire; cu toate acestea, fiecare vas este obligat în mod solitar la plata pagubelor şi pierderilor cauzate lucrurilor încãrcate şi a leziunilor cauzate persoanelor, conform dispoziţiunilor celor doua articole precedente.
ART. 675
Responsabilitatea vaselor stabilitã prin articolele precedente, nu apara de rãspundere pe autorii culpei cãtre persoanele vãtãmate şi cãtre proprietarii vaselor.
ART. 676
Cînd un vas a lovit, nu din culpa sa, pe un altul, ci pentru ca el însuşi a fost lovit din culpa unui al treilea, toatã rãspunderea este în sarcina acestuia.
ART. 677
Acţiunea de despãgubire, pentru daunele provenite din lovirea vaselor, nu poate fi admisã dacã nu s-a fãcut, în termen de trei zile, cãtre autoritatea locului unde s-a intimplat faptul, sau a primului port în care vasul s-a oprit.
Pentru pagubele cauzate persoanelor sau mãrfurilor, lipsa de protestare sau reclamaţie nu vãtãma drepturile persoanelor care nu se gãseau pe vas, sau nu erau în pozitiune a-şi manifesta vointa.

TITLUL IX
DESPRE CREANŢELE PRIVILEGIATE

CAP. 1
Dispoziţiuni generale

ART. 678
Privilegiile stabilite prin acest titlu trec înaintea oricãrui alt privilegiu general sau special asupra mobilelor, stabilit prin codul civil.
ART. 679
În orice caz de deteriorare sau micşorare a lucrului asupra cãruia exista privilegiul, acesta se exercita pe ceea ce rãmîne, sau se redobândeşte ori se scapa.
ART. 680
Dacã creditorul ce are un privilegiu asupra unuia sau mai multor obiecte, este primat asupra altor obiecte, cel dintâi este subrogat în privilegiul aparţinând ultimului creditor.
Acelaşi drept îl au asemenea şi ceilalţi creditori privilegiaţi care suferã o pierdere în urma sus aratatei subrogatiuni.
ART. 681
Creanţele privilegiate în acelaşi grad concura între dinsele în caz de nesuficienta a lucrului în proporţie cu cît au sa ia, dacã sunt contractate în acelaşi port. Dar dacã asemenea creanţe iau naştere în urma, dupã reluarea cãlãtoriei, creanţele posterioare sunt preferate celor anterioare.
ART. 682
Dacã titlul creanţei privilegiate este la ordin, girul transmite şi privilegiul.

CAP. 2
DESPRE CREANŢELE PRIVILEGIATE ASUPRA LUCRURILOR ÎNCĂRCATE

ART. 683
Sunt privilegiate asupra lucrurilor încãrcate şi plãtite în ordinea prevãzutã prin prezentul articol, creanţele urmãtoare:
1. Cheltuielile de judecata fãcute în interesul comun al creditorilor pentru acte de conservatiune şi de urmãrire a lucrurilor;
2. Cheltuielile, indemnitatile şi primele de scãpare datorate pentru ultima cãlãtorie;
3. Drepturile vamale datorate pentru lucruri la locul de descãrcare;
4. Cheltuielile de transport şi descãrcare;
5. Chiria magaziilor în care lucrurile descãrcate au fost depuse;
6. Sumele datorate ca contribuţie pentru avariile comune;
7. Primele de asigurare;
8. Capitalul şi procentele datorate pentru obligaţiile contractate de cãpitan asupra poverii, în cazurile prevãzute de art. 519 şi cu îndeplinirea formalitãţilor prescrise;
9. Orice alt împrumut maritim cînd acela ce a dat banii poseda polita de încãrcare.
ART. 684
Privilegiile arãtate în articolul precedent nu se conserva, dacã acţiunea nu este exercitatã în termen de cincisprezece zile de la descãrcare şi înainte de trecerea lucrurilor încãrcate în mina celor de al treilea.
Pentru sechestrarea, darea în gaj şi vînzarea silitã a lucrurilor supuse privilegiului, se aplica regulile generale stabilite prin codicele de procedura civilã, afarã de cazurile în care codicele de comerţ nu ar dispune într-alt fel.

CAP. 3
DESPRE CREANŢELE PRIVILEGIATE ASUPRA NAVLULUI

ART. 685
Sunt privilegiate asupra navlului şi admise la plata, în ordinea aici arãtatã, urmãtoarele creanţe:
1. Cheltuielile de judecata fãcute în interesul comun al creditorilor pentru acte de conservare şi urmãrire;
2. Cheltuielile, indemnitatile şi primele de scãpare, datorite pentru ultima cãlãtorie;
3. Salariile, retribuţiunile şi indemnitatile datorate persoanelor echipajului pentru cãlãtoria în care s-a câştigat navlul;
4. Sumele datorate ca contributiune la avarii comune;
5. Primele de asigurare;
6. Capitalul şi procentele datorate pentru obligaţiunile contractate de cãpitan asupra navlului, în cazurile prevãzute de art. 519 şi cu îndeplinirea formalitãţilor prescrise;
7. Pentru despãgubirile datorate chiriaşilor vasului pentru nepredarea lucrurilor încãrcate sau pentru avarii suferite de dânsele din culpa cãpitanului sau persoanelor echipajului în ultima cãlãtorie;
8. Orice alta datorie cu împrumut maritim sau cu gaj asupra navlului, transcrisã şi adnotata pe actul de naţionalitate.

CAP. 4
DESPRE CREANŢELE PRIVILEGIATE ASUPRA VASULUI

ART. 686
Vasele sau pãrţile lor, chiar cînd s-ar afla în posesiunea unei a treia persoane, sunt supuse la plata creanţelor ce legea declara privilegiate, în modul şi marginile mai jos stabilite.
ART. 687
Sunt privilegiate asupra vasului şi admise la plata asupra preţului sau şi în ordinea arãtatã în prezentul articol, creanţele urmãtoare:
1. Cheltuielile de judecata fãcute în interesul comun al creditorilor pentru acte de conservatiune şi urmãrire a vasului;
2. Cheltuielile, indemnitatile şi primele pentru scãpare, datorate pentru ultima cãlãtorie;
3. Taxele de navigaţiune stabilite prin lege;
4. Salariile piloţilor, salariul custodelui şi cheltuielile de paza a vasului, dupã intrarea lui în port;
5. Chiria magaziilor pentru pãstrarea uneltelor şi instrumentelor vasului;
6. Cheltuielile de întreţinere a vasului şi a uneltelor şi instrumentelor sale dupã ultima sa cãlãtorie şi intrare în port;
7. Salariile, retribuţiunile şi indemnitatile datorate, conform dispoziţiunilor titlului III al acestei cãrţi, cãpitanului şi celorlalte persoane ale echipajului pentru cea din urma cãlãtorie;
8. Sumele datorate ca contribuţie la avariile comune;
9. Capitalul şi procentele datorate pentru obligaţiunile contractate de cãpitan la trebuinţele vasului în cazurile prevãzute de art. 519 şi cu îndeplinirea formalitãţilor prescrise;
10. Primele de asigurarea vasului şi accesoriilor sale pentru cea din urma cãlãtorie, dacã asigurarea a fost facuta pentru un timp determinat sau cu cãlãtoria, şi pentru vasele cu abur ce fac cãlãtorii periodice asigurate pentru un timp determinat, primele corespunzãtoare cu cele din urma şase luni, şi deosebit de acestea, în asociaţiunile de asigurare mutuala, reparatiunile şi contribuţiunile pentru ultimele şase luni;
11. Indemnitatile datorate chiriaşilor pentru nepredarea lucrurilor încãrcate sau pentru avariile suferite de dânsele din culpa cãpitanului sau a echipajului, în ultima cãlãtorie;
12. Preţul vasului datorat încã vânzãtorului;
13. Creanţele arãtate la numãrul 9 de mai sus, ce au fost transcrise şi adnotate târziu, orice alta creanta de împrumut maritim asupra vasului şi creanţele pentru care vasul a fost dat în gaj.
În caz cînd mai multe creanţe din cele prevãzute de numãrul 13 se afla în concurenta, preferinta se determina dupã data transcriptiunei titlului şi adnotatiunii lui pe actul de naţionalitate.
ART. 688
Girantul, cezionarul, subrogatul sau creditorul care a primit în gaj o creanta asupra unui vas, transcrisã şi adnotata, vor putea cere sa se menţioneze pe registrul cãpitãniei portului şi pe actul de naţionalitate al vasului girul, cesiunea, subrogatiunea sau constituirea gajului ce a avut loc.
ART. 689
Privilegiile arãtate în articolele precedente nu se pot exercita, dacã creanţele nu sunt probate şi privilegiile nu sunt conservate în modul urmãtor:
1. Cheltuielile de judecata cu conturile lichidate de judecãtorul competent, dupã formele stabilite prin legile de procedura;
2. Cheltuielile, indemnitatile şi primele pentru scãpare şi salariile piloţilor, cu sentinţe, cu atestate ale autoritãţii maritime şi cu celelalte probe ce autoritatea judecãtoreascã va crede de cuviinţã a admite, dupã împrejurãri;
3. Taxele de navigaţiune cu recipisele autoritãţilor competente;
4. Salariul custodelui, cheltuielile de paza arãtate în numãrul 4 al art. 687 şi creanţele arãtate în numãrul 5 al art. 683 şi în alineatele 5 şi 6 ale art. 687 prin state aprobate de prezidentul tribunalului respectiv;
5. Salariile şi retribuţiunile cãpitanului şi celorlalte persoane ale echipajului, cu rolurile de armament şi dezarmament extrase din oficiurile autoritãţii maritime, celelalte indemnitãţi cu raportul cãpitanului şi cu celelalte probe ale intimplarilor ce le-au dat naştere;
6. Creanţele pentru contribuţiuni la avariile comune, cu actele relative la reparaţiunea lor;
7. Creanţele arãtate la numãrul 8 de sub art. 683, la alineatul 6 de sub art. 685 şi la aliniatul 9 de sub art. 687 prin procesele-verbale subscrise de fruntasii echipajului, ordinele de autorizaţiune, statele subscrise de cãpitan şi confirmate de experţi, prin actele de vînzare şi procesele verbale subscrise de el, sau prin mijlocul altor acte, dovedind necesitatea cheltuelilor;
8. Primele de asigurare, cu poliţele de asigurare sau cu alte titluri subscrise de asigurat şi cu extractele de pe registrele mijlocitorilor de asigurare, reparatiunile sau contribuţiunile în societãţile de asigurare mutuala, cu extractele de pe registrele de admitere a navelor în societate;
9. Indemnitatile datorate chiriaşilor unui vas cu sentinţele ce le-au lichidat; şi dacã la timpul distribuirii preţului, sentinta de condamnare la despãgubire e pronunţatã, iar daunele-interese nu sunt încã lichidate, creditorii pot, dupã împrejurãri, sa fie admişi la plata despãgubirii pentru o suma aproximativã, dind cauţiune ca vor restitui ceea ce va constata ca au primit mai mult; tot astfel vor fi admişi la plata şi creditorii posteriori celor dintii, dacã vor da cauţiune de restituire;
10. Vinderea vasului cu actul de vînzare, transcris şi adnotat în modul stabilit prin art. 493;
11. Creanţele arãtate la numãrul 9 de sub art. 683, la numãrul 8 de sub art. 685 şi la numãrul 13 de sub art. 687, cu actele respective transcrise şi adnotate în modul prescris.
ART. 690
Afarã de regulile generale pentru stingerea obligaţiunilor, privilegiile creditorilor asupra vasului se sting:
1. Prin vînzarea silitã, facuta sau dupã cererea creditorilor, sau pentru alta cauza, dupã formele stabilite de procedura comercialã şi dupã plata preţului asupra cãruia privilegiul a trecut;
2. Prin expirarea termenului de trei luni, în caz de înstrãinare de bunãvoie a vasului.
Acest termen începe de la data transcrierii actului de înstrãinare, dacã vasul se gãseşte în timpul transcriptiunei în circumscripţia unde e înscris; şi de la data întoarcerii sale în zisa circumscriptiune, dacã transcriptiunea înstrãinãrii s-a fãcut dupã plecarea vasului, cu conditiunea ca, în termen de o luna de la data transcriptiunii, vînzarea sa fie notificatã creditorilor privilegiaţi ale cãror titluri se afla transcrise şi adnotate pe actul de naţionalitate.
Stingerea privilegiului nu poate avea loc fata cu creditorul privilegiat, care înainte de expirarea termenului a chemat în judecata pe cumpãrãtorul vasului, pentru a obţine recunoaşterea privilegiului sau.
ART. 691
Achizitorul unui vas sau unei pãrţi din vas, pentru a-l purga de creditele creanţelor privilegiate la care nu este obligat personal, e dator sa notifice creditorilor înainte de punerea în gaj sau urmãrirea vasului, un act conţinând:
1. Data şi felul titlului sau, datele transcriptiunii titlului şi adnotarii de actul de naţionalitate;
2. Numele şi prenumele autorului sau;
3. Numele, felul şi capacitatea vasului;
4. Preţul convenit şi orice alta sarcina impusa achizitorului sau valoarea ce el oferã sa plãteascã;
5. Lista creditorilor cu arãtarea numelui şi prenumelui lor, a sumelor ce li se datoreazã; data titlurilor lor, a transcriptiei şi adnotatiunei pe actul de naţionalitate;
6. Oferta de depunere a preţului convenit sau a valorii declarate pentru a fi împãrţitã între creditori;
7. Alegerea domiciliului la resedinta tribunalului care ar fi competinte sa proceadã la vînzarea cu licitaţiune, dacã aceasta ar trebui sa aibã loc.
Un extract sumar de pe acest act se va publica în foaia anunţurilor judiciare a locului unde se afla oficiul maritim la care vasul este înscris; aceasta va tine loc de notificatiune pentru creanţele nesupuse publicitãţii.
ART. 692
Orice creditor privilegiat sau fidejusorul unor asemenea creanţe, poate în termen de 15 zile de la notificarea sau publicaţiunea sus arãtatã, sa ceara vînzarea prin licitaţiune publica a vasului, oferind suirea preţului cu a zecea parte şi dând cauţiune pentru plata preţului şi pentru îndeplinirea oricãrei alte sarcini.
Aceasta cerere subscrisã de cel ce o face sau de un procurator special al sau, va fi notificatã achizitorului cu citatiune de înfãţişare dinaintea locului unde vasul este înscris, pentru ca judecata sa se pronunţe atât asupra cauţiunii, cît şi asupra cererii de vînzare.
ART. 693
Dacã vînzarea n-a fost cerutã în termenul şi modul stabilit prin articolul precedent sau dacã cererea este respinsã, preţul rãmîne fixat definitiv şi, prin depunerea lui, achizitorul obţine proprietatea vasului sau unei pãrţi din el, libera de orice privilegiu. în acest caz privilegiile trec asupra preţului depus, care urmeazã a fi distribuit ca în cazurile de vînzare silitã.
Dacã cererea este admisã, tribunalul, prin aceeaşi sentinta va autoriza vînzarea vasului, care se va face conform dispoziţiilor cuprinse în procedura codicelui comercial.
ART. 694
Radiarea transcriptiunilor sau a adnotarii privilegiilor nu se va putea face decît dupã consimţãmîntul pãrţilor interesante sau în virtutea unei sentinţe rãmase definitive.
Oricine poate obţine un act dovedind existenta uneia sau mai multor transcripţiuni asupra unui vas sau unei pãrţi din el, sau un certificat ca nu exista nici o sarcina.

CARTEA III***
Despre faliment

TITLUL I***
Despre declaraţiunea de faliment şi despre efectele sale

ART. 695***
Comerciantul care a încetat plãţile pentru datoriile sale comerciale este în stare de faliment.
ART. 696***
Singurul refuz al unor plati, pe temeiu de exceptiuni pe care, în buna credinţa, debitorul îl socoteşte întemeiat, nu constituie o proba de încetarea plãţilor.
ART. 697***
Tribunalul şi la tribunalele cu o secţiune specialã, tribunalul de comerţ, încunoştiinţat din partea unui sau mai multor creditori despre situaţiunea dificila în care se afla un comerciant relativ la comerţul sau, şi care înstrãineazã în condiţiuni desavantajoase avutul sau, va putea ordonã prezentarea acestui în camera de consiliu şi depunerea totdeodatã a registrelor, a bilantului sau comercial şi a unei liste nominative de toţi creditorii sãi şi de sumele creanţelor cu indicarea scadentelor respective.
Tribunalul va ordonã, în acelaşi timp ca creditorul sau creditorii care au fãcut denunţarea sa depunã o cauţiune în bani sau efecte publice a carei cuantum sa fie fixat de tribunal.
Aceasta cauţiune va rãmîne consemnatã la Casa de Depuneri, consemnaţiuni şi economie pînã la rezolvarea definitiva a procesului de calomnie intentat de comerciantul debitor.
Cautiunei se va restitui şi în caz cînd comerciantul debitor nu va fi intentat acţiunea în calomnie în termen de 5 zile, din ziua respingerii cererei în mod definitiv.
În cazul cînd arãtãrile creditorilor se gãsesc întemeiate, sau cînd comerciantul, fãrã un just motiv nu se înfãţişeazã, tribunalul va putea, dacã crede de cuviinţã, mai înainte de oricare dispoziţiuni ar lua asupra punerei sale în stare de faliment, sa numeascã, dupã importanta comerţului, pe unul sau mai mulţi dintre creditori care, în continuarea ulterioara a comerţului, sa verifice registrele şi sa supravegheze regularitatea operaţiunilor comerciantului.
Chemarea se va face prin scrisoare închisã din partea preşedintelui tribunalului respectiv şi cercetarea va avea loc în camera de consiliu.
Creditorul care, cu buna ştiinţa, va fi fãcut o denunţare neîntemeiatã, va putea fi supus pedepselor prevãzute de codul penal pentru calomnie.
Încheierea tribunalului va trebui pronunţatã cel puţin în 5 zile libere de la cerere şi dinsa nu va fi supusã opozitiunei.
Ea este susceptibilã de apel, în termen de trei zile de la pronunţarea ei. Tribunalul va putea însã acorda execuţiunea provizorie.
Toatã procedura privitoare la modul chemãrii debitorului şi la al judecãrii apelului va fi aceeas ca la tribunal.
Deciziunea Curţii nu este supusã nici opoziţiei, nici recursului.
ART. 698***
Refuzul nejustificat din partea creditorului de a primi delegarea atrage condamnarea lui la amenda de la 100 pînã la 500 lei.
ART. 699***
Onorariul custodelui se fixeazã de tribunal şi se achitã de comerciant.
ART. 700***
Aceste mãsuri preventive înceteazã:
a) Prin arãtarea majoritatei creditorilor ca situaţiunea afacerilor comerciantului nu le mai inspira temere şi ca mãsura luatã nu le mai este trebuincioasa;
b) Prin justificarea plãţii în mod regulat a datoriilor ajunse la scadenta;
c) Prin declararea în stare de faliment.
ART. 701***
Falimentul se declara prin hotãrîre judecãtoreascã, pronunţatã dupã declaraţiunea falitului, sau dupã cererea unui, ori mai multor creditori sau din oficiu.
ART. 702***
Declaraţiunea falimentului se pronunţa de tribunalul de comerţ în jurisdicţiunea cãruia debitorul îşi are principalul sau stabiliment comercial.
Tribunalul este investit cu intreaga procedura a falimentului şi va judeca acţiunea derivînd dintr-însul dacã prin natura lor nu vor fi de competinţa jurisdicţiunii civile.
Formele de procedura în aceasta materie se reglementeazã prin dispoziţiunile speciale cuprinse în cartea IV şi prin acele ale Codicelui de procedura civilã.
ART. 703***
Falitul va fi dator ca în cele trei zile de la încetarea plãţilor, în care se cuprinde şi ziua incetarei lor, sa facã declaraţiunea tribunalului de comerţ, arãtat în articolul precedent.
Declaraţiunea trebuie sa fie însoţitã de depunerea bilanţului, datat, semnat şi certificat de falit ca este adevãrat şi de registrele sale de comerţ în starea în care se afla.
Bilanţul trebuie sa cuprindã indicatiunea şi estimatiunea aproximativã a tuturor bunurilor mobile şi imobile ale falitului, starea datoriilor şi a creanţelor cu numele şi prenumele şi domiciliul fiecãrui creditor şi, pe cît se va putea cauza fiecãrei datorii, tabloul profitelor şi pierderilor precum şi acel al cheltuielilor personale ale falitului şi familiei sale, din tot timpul exerciţiului comerţului sau pe cît se va putea.
ART. 704***
Orice creditor, a cãrui creanta are o cauza comercialã poate sa ceara tribunalului competinte declaraţiunea în faliment a debitorului sau comerciant, probind încetarea plãţilor.
Nu sînt admişi a cere declaraţiunea în faliment descendenţii, ascendenţii şi soţul debitorului.
ART. 705***
Dacã încetarea plãţilor unui comerciant este notorie sau dacã ea rezulta din alte fapte neindoioase, tribunalul va declara falimentul din oficiu; însã va putea, de va crede necesar, sa asculte mai întîi pe falit.
ART. 706***
În cea dintii zi a fiecãrei saptamini, portareii şi judecãtorii de pace vor transmite preşedintelui tribunalului de comerţ, în jurisdicţiunea cãrui se afla, sau al tribunalului civil care îi tine locul, un tablou de protestele fãcute în cursul saptaminii precedente.
Acest tablou trebuie sa arate data fiecãrui protest, numele şi domiciliul persoanelor cãrora s-a fãcut şi care au cerut protestul, scadenta obligatiunei protestate, suma datoratã şi motivele refuzului de plata sau de acceptare.
Un duplicat dupã acest tablou se va trimite Camerei de comerţ respectiv pentru publicare.
Aceste tablouri se vor face pe formulare tipãrite trimise de minister, şi vor trebui sa fie cusute în fascicole lunare şi pãstrate la grefa, pentru ca oricine sa poatã lua cunostinta de dinsele.
Portarelul sau judecãtorul de pace, care nu îndeplineşte aceasta indoita obligaţiune, va fi supus la o amenda de la 5 pînã la 50 lei, pe care o va pronunţa completul tribunalului în camera de consiliu şi fãrã apel.
ART. 707***
Comerciantul care s-a retras din comerţ va putea fi declarat în faliment însã numai în decursul a cinci ani de la acest eveniment şi numai cînd încetarea plãţilor a avut loc în timpul exerciţiului comerţului, sau chiar în anul urmãtor pentru datorii decurgind din acelaşi exerciţiu.
Se va putea încã declara falimentul dupã moartea comerciantului, însã numai în decursul anului de la acest eveniment.
ART. 708***
Prin sentinta declarativã de faliment tribunalul trebuie:
1. Sa arate numele judecãtorului-sindic chemat a administra falimentul;
2. Sa ordone punerea sigiliilor;
3. Sa stabileascã un termen, nu mai mare de 15 zile, în care creditorii trebuie sa prezinte la grefa sindicatului declaraţiunea creanţelor lor;
4. Sa determine ziua şi ora în care se va procede, la resedinta Tribunalului, la verificarea creanţelor. Acest termen nu poate fi mai departat decît cel mult cu 10 zile de la expirarea termenului prevãzut în alineatul precedent.
Sentinta trebuie sa cuprindã încã ordinul cãtre falit de a infatisa pînã în trei zile, bilanţul în forma stabilitã prin art. 703 şi registrele sale de comerţ dacã nu sunt deja depuse.
Aceasta sentinta, supusã opozitiunei şi apelului, este executorie provizoriu.
ART. 709***
Cînd averea unui comerciant declarat în faliment se afla şi în alte localitãţi, sindicul va interveni, printr-o comisiune rogatorie, cãtre autoritatea judecãtoreascã localã pentru ruperea sigiliilor şi încheierea actelor constatatoare acestei operaţii.
ART. 710***
Un extract al sentinţei declarative de faliment se afige în termen de 24 ore, la usa tribunalului, independent de publicitatea cerutã de art. 943.
ART. 711***
Falitul, judecat în lipsa şi cel care a fost declarat din oficiu fãrã sa fi fost chemat sau, deşi chemat dar judecat în lipsa, are dreptul sa facã opoziţiune în contra sentinţei declarative de faliment, pînã în termen de 5 zile libere de la afişarea extractului prevãzut de art. 710 sau deadreptul apel, pînã în termen de 10 zile libere de la aceeaşi data.
Acelaşi drept îl au şi creditorii care au cerut declararea în faliment.
Orice alta persoana interesatã are dreptul sa facã opoziţie contra sentinţei declarative de faliment, pînã în zece zile de la împlinirea aceleiaşi formalitãţi.
Sentinta asupra opozitiunei se da contradictoriu cu judecãtorul şi este supusã apelului.
ART. 712***
Îndatã dupã pronunţarea sentinţei declarative de faliment procurorul tribunalului va trebui sa ia cunostinta în orice caz, de toate actele din dosar, spre a vedea dacã este loc la o acţiune penalã.
În acest caz preşedintele tribunalului trebuie, pînã în 24 de ore, sa comunice procurorului copie de pe sentinta declarativã de faliment, cu toate celelalte acte şi informaţiuni aflate în tribunal.
ART. 713***
Tribunalul de comerţ va ordonã deodatã cu pronunţarea sentinţei declarative de faliment arestarea falitului în contra cãruia se ivesc indicii suficiente de frauda, mai cu seama în cazuri de disparatiunea sau lipsa nejustificatã a registrului de comerţ şi nedepunerea bilanţului; va putea de asemenea sa ordone şi arestarea celorlalţi complici ai fraudei.
Tribunalul de comerţ şi mai în urma în orice stare a procedurii falimentului, va ordonã arestarea falitului în contra cãruia se ivesc indicii suficiente de frauda.
Ordonanta de arestare trebuie sa fie comunicatã imediat procurorului, pentru executare; parchetul va fi obligat a deschide imediat acţiune publica. În asemenea caz, liberarea provizorie, cu sau fãrã cauţiune, nu poate fi acordatã de judecãtorul de instrucţiune însãrcinat cu instruirea afacerei decît dupã ce va referi tribunalului care a ordonat arestarea.
Oricare ar fi avizul tribunalului, judecãtorul de instrucţiune este în drept sa decidã cum va crede de cuviinţã, raminind ca ministerul public sa exercite dreptul sau de opoziţiune la Camera de punere în acuzatiune, dacã va crede aceasta necesar.
Judecãtorul de instrucţie va putea însã procede la arestarea falitului, cînd sunt grave indicii de frauda, chiar dacã tribunalul nu va fi ordonat asemenea mãsura.
ART. 714***
Procedura falimentului înaintea jurisdictiunei comerciale şi instrucţiunea sau procedura penalã se vor urma independent una de alta.
Judecãtorul de instrucţie poate culege de la tribunalul de comerţ, de la judecãtorul sindic, orice informaţiuni şi orice ştiinţe de care ar avea trebuinta; poate asemenea verifica sau cere copii sau extracte de pe actele procedurii falimentului, precum şi de pe registrele şi hirtiile falitului, dar nu poate sa le ridice de la grefa tribunalului comercial.
Complectindu-se instrucţiunea, judele instructor trebuie în orice caz, sa se pronunţe dacã este sau nu caz de urmãrire în contra inculpaţilor.
Deciziunea definitiva a instanţelor penale va trebui sa fie notatã pe marginea sentinţei declarative de faliment şi se va publica ca şi aceasta.
ART. 715***
Numele şi prenumele falitului se va înscrie într-un tablou afişat în sala tribunalului care a declarat falimentul şi în sala burselor de comerţ.
Acei al cãror nume figureazã pe acest tablou nu pot intra în localurile burselor. Aceasta dispoziţiune trebue sa fie înscrisã pe tablou.
ART. 716***
Pînã ce nu se termina procedura falimentului, falitul nu se poate departa de la domiciliul sau fãrã o permisiune a judecãtorului sindic, şi este dator sa se prezinte înaintea acelui judecãtor ori de cîte ori va fi chemat. Însã dacã judecãtorul se va convinge ca falitul este împiedicat de a se infatisa în persoana din cauze binecuvintate, poate sa-l autorizeze a se infatisa prin mandatar.
ART. 717***
Sentinta declarativã de faliment ridica de drept falitului, din ziua pronunţãrii sale, administraţiunea bunurilor sale chiar şi a acelora pe care le-a dobîndit în timpul falimentului.
Acţiunile care aparţin falitului nu vor putea fi exercitate decît de cãtre judecãtorul sindic, afarã de acel care privesc drepturile lui exclusiv personale, sau care sunt strãine falimentului.
Din ziua declaratiunei falimentului, nici o acţiune în contra falitului privitoare la bunurile sale mobile sau imobile şi nici un act de executare asupra aceloraşi bunuri nu va putea fi intentat sau îndreptat decît în contra judecãtorului sindic.
Acţiunile şi executãrile deja începute în persoana falitului se vor continua, însã, în persoana judelui sindic.
Tribunalul, dacã gãseşte cu cale, poate permite sau ordonã ca falitul sa fie citat în cauza, mai cu seama atunci cînd ar avea interese opuse cu judecãtorul sindic.
Falitul are dreptul sa intervinã în chestiunile din care poate sa decurga în sarcina sa o imputare de bancruta.
ART. 718***
Sentinta declarativã de faliment suspenda numai fata de masa creditorilor, curgerea dobinzilor, a creanţelor negarantate prin ipoteca, gaj sau alt privilegiu.
Dobinzile creanţelor garantate nu pot fi cerute decît asupra sumelor provenind din vînzarea bunurilor supuse privilegiului sau ipotecei; cînd însã din neajungerea acestor garanţii, dreptul creditorilor se exercita asupra masei chirografare, restul creanţei neacoperit se determina fãrã a se tine în seama dobinzile posterioare date sentinţei declarative de faliment.
ART. 719***
Datoriile cu scadenta obligatorie în sarcina falitului şi acele a cãror scadenta este subordonata voinţei sale, sunt considerate ca ajunse la scadenta prin efectul declaratiunei falimentului.
Din momentul declarãrii în stare de faliment, creanţele în contra falitului, în ceea ce priveşte participarea lor la deliberãrile falimentului, vor rãmîne fixate în miinile ultimului purtãtor, anterior declarãrii în stare de faliment; asemenea şi cele care se vor fi aflind în circulaţiune în strãinãtate, vor rãmîne fixate în miinile ultimului purtãtor din ţara, anterior declararei în stare de faliment.
ART. 720***
Pentru chiriile datorite de falit, actele de executare asupra bunurilor mobile care servesc la comerţul sau vor fi suspendate în timp de 30 de zile de faliment, afarã de mãsurile conservatoare şi de dreptul pe care proprietarul îl dobindise mai dinainte pentru a reintra în posesiunea bunurilor închiriate. Cînd proprietarul a obţinut acest drept, suspendarea actelor de execuţiune mai sus arãtate înceteazã de drept.
ART. 721***
Dacã falitul este locatar de imobile pentru trebuinţele comerţului sau, şi dacã contractul trebuie sa dureze mai mult de un an de la data declararei falimentului, judecãtorul sindic, cu autorizaţiunea majoritatei în sume a creditorilor ale cãror creanţe au fost verificate, poate cere desfiinţarea acelui contract dind proprietarului o dreapta despãgubire.
ART. 722***
Prin sentinta declarativã de faliment sau printr-o alta posterioarã, tribunalul, din oficiu sau dupã cererea oricãrui în interesat, determina provizoriu ziua încetãrii plãţilor. În lipsa de o determinare specialã, încetarea plãţilor se socoteşte ca a avut loc în ziua pronuntarei sentinţei care a declarat falimentul sau în ziua morţii falitului sau în aceea a retragerei sale din comerţ, dacã falimentul a fost declarat în urma acestor evenimente.
În nici un caz încetarea plãţilor nu se va putea fixa la o epoca mai departata de trei ani de la datele sus menţionate.
ART. 723***
În contra sentinţei care determina provizoriu data încetãrii plãţilor, se poate face contestatiunea înaintea tribunalului care a pronunţat-o sub conditiune numai ca aceasta contestatiune sa fie notificatã cel mai mult pînã în opt zile de la verificarea creanţelor.
Toate contestaţiunile în contra acestei sentinţe se discuta contradictoriu cu judecãtorul sindic şi se rezolva prin una şi aceeaşi hotãrîre.
Dupã expirarea acestui termen, sau cînd sentinta care s-a pronunţat asupra contestatiunei nu mai este supusã apelului, data încetãrii plãţilor rãmîne irevocabil determinata în privinta tuturor creditorilor.
ART. 724***
Toate actele şi operaţiunile falitului şi toate plãţile fãcute de dinsul în urma sentinţei declarative de faliment, sunt nule de drept.
Sunt asemenea nule, fata cu masa creditorilor:
1. Toate actele şi înstrãinãrile cu titlu gratuit fãcute cu şase luni înainte de data incetarei plãţilor;
2. Plata datoriilor neajunse la scadenta, facuta în urma datei incetarei plãţilor, fie în bani, fie prin cesiune, vînzare, compensatiune sau altfel;
3. Toate înstrãinãrile, cu orice titlu, însã numai de bunuri mişcãtoare, fãcute de falit, în interval de şase luni înainte de epoca incetarei plãţilor, cãtre soţul sau sotia falitului, cãtre rudele sale în linie directa şi cãtre rudele colaterale sau aliaţi pînã în gradul al patrulea.
ART. 725***
Toate actele, plãţile şi înstrãinãrile fãcute în frauda creditorilor, în orice timp ar fi fost fãcute, trebuiesc sa fie anulate, conform dispoziţiunilor art. 975 din Codicele civil.
ART. 726***
Se presuma fãcute în frauda creditorilor şi, în lipsa de proba contrarie se anuleazã, fata cu masa creditorilor, urmãtoarele acte, dacã sunt survenite în urma datei încetãrii plãţilor:
1. Toate actele, plãţile şi înstrãinãrile cu titlu oneros, cînd cel de al treilea cunoştea starea de încetare a plãţilor în care se gãsea comerciantul cu toate ca încã nu era declarat falit;
2. Actele şi contractele comutative, în care valorile date sau obligaţiunile luate de falit întrec cu mult ceea ce i s-a fost dat sau promis;
3. Plãţile datoriilor ajunse la scadenta şi exigibile, care nu au fost efectuate în bani sau cu efecte de comerţ;
4. Gajurile, anticrezele şi ipotecile constituite asupra bunurilor debitorului.
Aceeaşi prezumtiune va avea loc şi pentru actele, plãţile şi înstrãinãrile, cu orice titlu, fãcute în cele zece zile anterioare declaratiunei de faliment, chiar în lipsa punctelor extreme, sus enunţate.
ART. 727***
Inscripţiunile ipotecare, luate în virtutea unui titlu recunoscut valabil nu sunt cuprinse în dispoziţiunile articolului precedente, numai sa fie anterioare sentinţei declarative în faliment.
ART. 728***
Dacã, dupã încetarea plãţilor şi înainte de pronunţarea sentinţei declarative în faliment, comerciantul a plãtit cambiile, acţiunea pentru restituirea banilor se va putea indrepta cunostinta de încetarea plãţilor în momentul cînd cambia a fost trasa sau girata.
ART. 729***
Dacã comerciantul a fost declarat falit dupã moartea sa, sau dacã moare dupã declaraţiunea în faliment, soţul, fiii şi moştenitorii sãi pot sa se prezinte în persoana sau prin mandatar, ca în locul defunctului, la formarea bilanţului, la cercetarea registrelor şi la procedura falimentului.

TITLUL II***
Despre administraţiunea falimentului

CAP. 1***
Despre persoanele însãrcinate cu administrarea falimentului

ART. 730***
Administraţiunea falimentelor se va exercita de un judecãtor sindic, aşezat pe lîngã fiecare tribunal sub privegherea tribunalului.
Ea are de scop conservarea şi lichidarea bunurilor falitului şi repartitiunea lor între creditori.

SECŢIUNEA I
Despre judecãtorii sindici

ART. 731***
Pe lîngã fiecare tribunal de judeţ se înfiinţeazã unul sau mai mulţi judecãtori sindici, însãrcinaţi în special cu administrarea falimentelor.
Tribunalul Ilfov va avea trei judecãtori sindici; tribunalul Iaşi doi.
Numãrul judecãtorilor sindici se va putea spori, dupã necesitãţile serviciului, prin decret regal, în urma unei deciziuni a consiliului de miniştri.
ART. 732***
Judecãtorii sindici sunt numiţi prin decret regal.
Ei fac parte din corpul judecãtoresc.
Ei sunt asimilaţi judecãtorilor de şedinţa; sunt supuşi la aceleaşi condiţiuni de admisibilitate (art. 52 .şi 59 din legea organizãrii judecãtoreşti) şi se bucura de acelaş rang, drepturi şi avantaje.
ART. 733***
Judecãtorii sindici ai tribunalelor care nu au secţiune specialã comercialã, pot fi delegaţi de tribunal cu lucrãri de orice natura afarã de tribunal.
În caz de vacanta sau de absolutã necesitate, judecãtorii sindici pot fi delegaţi de ministrul justiţiei pentru a înlocui pe judecãtorul tribunalului sau pe judecãtorul de instrucţie. Asemenea delegaţiune permanenta se poate da şi de preşedintele tribunalului, însã numai pentru termenul de 10 zile.
ART. 734***
În caz de lipsa sau de recuzare a judecãtorului sindic, la tribunalele cu o singura secţiune, preşedintele tribunalului deleagã pe un alt judecãtor spre a-i tine locul, fie pînã la încetarea absentei, fie pînã la terminarea falimentului.
ART. 735***
Tribunalul, acolo unde sunt mai mulţi judecãtori-sindici, poate, în orice stare a falimentului sa înlocuiascã pe un judecãtor-sindic prin altul, fãrã arãtare de motive.
ART. 736***
Judecãtorul sindic se poate recuza pentru aceeaşi motive ca şi judecãtorii.
Judecãtorul-sindic, care cunoaşte ca în persoana lui exista motiv legal de recuzare, trebue sa aducã aceasta la cunostinta tribunalului în termen de 24 ore.
Recuzarea se judeca în camera de consiliu, ascultindu-se partea care propune recuzarea şi judecãtorul sindic.
ART. 737***
În afacerile prezentind dificultãţi speciale, judecãtorul-sindic poate cere tribunalului sa se numeascã advocati experţi sau custozi, de ale cãror servicii s-ar simţi nevoie.
Tribunalul, dacã încuviinţeazã cererea, va desemna pe advocatii, experţii sau custozii ce va gãsi cu cale şi va fixa retribuţiunea lor.
Judecãtorul sindic este dator ca cel mai tirziu în termen de trei zile de la încheierea tribunalului, sa comunice celor interesaţi însãrcinarea ce li s-a dat.
ART. 738***
Judecãtorul sindic este dator îndatã ce hotãrîrea de omologare a concordatului a rãmas definitiva, sau îndatã ce este chemat sa facã vreo distributiune între creditori sa formeze statul cheltuelilor de justiţie şi administraţiune a falimentului şi sa ceara tribunalului aprobarea lui.
ART. 738***
Cheltuielile de justiţie şi administraţiune, prevãzute în statul judecãtorului sindic, aprobat de tribunal, se vor plati de falit, sau se vor retine din patrimoniul falimentului cu preferinta înaintea oricãror altor datorii.
ART. 740***
Judecãtorii sindici ai tribunalelor Ilfov, Iaşi, Covurlui, Dolj, Brãila, au unul sau mai mulţi secretari-arhivari. Numãrul lor se va fixa prin deciziune a consiliului de miniştri.
Secretarii-arhivari au gradul de grefieri de tribunal; sunt supuşi aceloraşi condiţiuni de admisibilitate şi se bucura de aceleaşi avantaje.
Ei se numesc prin decret regal.
La celelalte tribunale, funcţiunile secretarului-arhivar se îndeplinesc de grefierul tribunalului sau de un ajutor de grefa delegat de dinsul, sub a lui rãspundere şi control.
ART. 741***
Secretarii-arhivari sunt ţinuţi, înainte de a intra în funcţiune sa depunã o cauţiune egala cu aceea a grefierilor.
Ei sunt supuşi, în afarã de obligaţiunile speciale ce se vor fixa prin regulament, la toate îndatoririle prevãzute de regulamentul interior al grefelor.
ART. 742***
Un regulament special va determina modul de funcţionare al serviciului contabilitãţii falimentelor.

CAP. 2***
Despre punerea sigiliilor şi despre inventar

ART. 743***
Îndatã dupã declaraţiunea falimentului, sau cel mult în 24 ore, judecãtorul-sindic sau judecãtorul de ocol, dupã delegaţiunea judecãtorului-sindic va procede la punerea sigiliilor. Chiar înainte de declaraţiunea falimentului, tribunalul comercial poate ordonã punerea sigiilor din oficiu punerea sigiilor din oficiu, sau dupã staruinta uneia sau mai multor creditori, dacã debitorul a dosit sau dacã este sustragere chiar parţialã de activ.
ART. 744***
Sigiile se vor pune pe magazine, comptoare, birouri, case de bani, portofolii, registre, hirtii, mobile şi pe orice efecte ale falitului.
Cînd sigiile s-au aplicat prin mijlocirea unui judecãtor de ocol, el va inainta actele imediat judecãtorului-sindic, care l-a delegat.
ART. 745***
Vestmintele, rufele şi mobilele necesare falitului şi familiei lui nu se vor pune sub sigilii, ci se vor lasa falitului cu o lista descriptivã, rezervindu-se dreptul tribunalului de a statua asupra reclamatiunilor ce s-ar ivi în aceasta privinta din partea judecãtorului- sindic sau a creditorilor.
ART. 746***
Obiectele a cãror vînzare a fost autorizata, nu vor fi puse sub sigilii, dacã judecãtorul-sindic va cere, dar va trebui sa fie imediat inventariate şi pretuite. Procesul-verbal constatator se va inainta tribunalului.
ART. 747***
Registrele de comerţ al falitului, dacã judecãtorul-sindic gãseşte de cuviinţã, nu se vor pune sub sigilii, dar vor trebui sa fie imediat inventariate, încheindu-se proces-verbal cu o descriere minuţioasã a starei în care se gãsesc.
Acest proces-verbal se va ataşa la dosarul falimentului, iar registrele se vor ridica de judecãtorul-sindic, spre a le depune imediat la grefa tribunalului.
În caz însã de acţiune de fals, judecãtorul penal va putea cere remiterea temporala a registrelor, pentru trebuinţele judecaţii.
ART. 748***
Cambiile şi celelalte titluri de credit cu scadenta scurta sau care ar fi de prezentat la acceptare, sau acelea în privinta cãrora ar fi necesar a se face acte conservatorii, pot fi ridicate de judecãtorul-sindic, dupã o prealabilã descriere a lor printr-un proces-verbal, ce se va ataşa la dosarul falimentului, pentru ca judecãtorul-sindic sa îngrijeascã a se face acele acte.
ART. 749***
Atunci cînd judecãtorul sindic gãseşte ca inventarul bunurilor falitului se poate face într-o singura zi, el poate sa proceadã imediat la facerea inventarului, şi apoi sa aplice sigiliile.
ART. 750***
În cele trei zile de la numirea sa, judecãtorul-sindic va procede la inventarierea bunurilor falitului în prezenta acestuia sau citindu-l legalmente.
ART. 751***
Inventarul este scutit de formalitãţile obicinuite de procedura şi de taxele de timbru şi înregistrare; el va trebui sa fie fãcut în dublu original de cãtre judecãtorul sindic, în prezenta unuia sau mai multor creditori designati de cãtre tribunal.
Inventarul trebuie sa cuprindã descrierea întregului activ şi pasiv al falitului şi sa fi e subscris de toţi aceea care au participat la facerea lui. Unul din originalele inventarului va trebui sa fie depus în 24 ore de la terminarea lui, la grefa tribunalului.
Judecãtorul-sindic se poate ajuta la facerea inventarului şi la estimatiunea bunurilor, cu o persoana experta numita de tribunal.
Cu toate acestea, cînd împrejurãrile speciale ale falimentului o cer, tribunalul poate prescrie regule şi precautiuni particulare pentru facerea inventarului.
ART. 752***
Inventarul odatã terminat, judecãtorul-sindic se constituie depozitar judiciar al mãrfurilor, banilor, titlurilor de creanţe, registrelor, hirtiilor, mobilelor şi celorlalte obiecte ale falitului.
Judecãtorul-sindic va putea lua, cu aprobarea tribunalului, orice mãsura de asigurare pentru paza bunurilor falimentului, pentru care este constituit depozitar judiciar.
Banii trebuie sa fie depusi la Casa de depuneri şi recipisa la tribunal.
În ce se atinge de registrele şi de hirtiile falitului, în caz de acţiune penalã pentru fals, se va urma conform art. 454 şi 457 şi altor dispoziţiuni relative din condicele de instrucţiune criminalã.
ART. 753***
Dacã falimentul se declara în urma morţii falitului, mai înainte de a se fi fãcut inventarul moştenirii sale, sau dacã falitul moare în urma declarãrii falimentului, dar înainte de facerea inventarului, se procede îndatã la formarea lui conform regulelor de mai sus, în prezenta moştenitorilor sau ei legalmente citaţi.

CAP. 3***
Despre funcţiunile relative la administraţiunea falimentului

ART. 754***
Judecãtorul sindic, îndatã dupã aplicarea sigiilor, trebuie, dupã indicatiunile bilanţului, registrelor şi hirtiile falimentului, cum şi dupã orice alte informaţiuni ar mai putea culege, sa întocmeascã un tablou despre creditorii falimentului şi sa adreseze fiecãruia din ei o înştiinţare specialã, cu arãtarea dispoziţiunilor din sentinta declarativã de faliment privitoare la prezentarea declaraţiunilor creanţelor şi la verificare.
ART. 755***
Cînd falitul nu a prezentat bilanţul, judecãtorul sindic trebuie sa-l întocmeascã fãrã intirziere, cu elementele ce a putut aduna.
Dacã bilanţul a fost prezentat de falit, judecãtorul-sindic trebue sa-l verifice şi sa-i facã rectificãrile şi adãugirile ce ar crede necesare.
Bilanţul astfel fãcut, verificat şi rectificat, trebuie depus la grefa tribunalului.
ART. 756***
Dacã falitul justifica ca s-a gãsit în imposibilitate fãrã culpa din parte-i, de a prezenta bilanţul sau registrele sale de comerţ în termenul fixat de art. 703, tribunalul poate, dacã nu are nici o indoiala ca ar fi rea credinţa, sa-l autorizeze printr-o încheiere data în camera de consiliu, de a prezenta bilanţul într-un termen ulterior scurt; iar dupã expirarea şi acestui termen, se vor aplica şi dispoziţiunile articolului precedent. În acest scop, falitul poate sa examineze registrele sale de comerţ la judecãtorul-sindic sau la grefa.
ART. 757***
Judecãtorul sindic trebuie sa cheme pe falit înaintea sa ca sa examineze registrele, sa le reuneascã conţinutul, sa le certifice starea în care se afla, sa le încheie şi sa le semneze în prezenta sa.
Dacã falitul nu se prezintã la invitarea facuta, va fi somat sa compara cel mult în 48 ore, înaintea tribunalului.
Falitul, care se afla în stare de arestare, poate fi autorizat de tribunal sa compara prin mandatar.
ART. 758***
Judecãtorul sindic trebuie sa încaseze creanţele falitului, observind mãsurile de asigurare care vor fi fost prescrise de tribunal şi sa dea chitanţa.
El trebuie sa facã toate actele conservatoare pentru drepturile falitului în contra debitorilor sãi şi sa ia asupra bunurilor lor inscriptiunea pentru ipotecile care nu ar fi fost înscrise de falit.
Inscripţiunile se vor lua în numele masei.
ART. 759***
Scrisorile şi telegramele adresate falitului trebue sa fie remise judecãtorului-sindic, care este autorizat a le deschide şi pe unele şi pe altele; falitul poate sa asiste la deschiderea lor şi, dacã conţinutul scrisorilor şi telegramelor nu priveşte la interesele sale patrimoniale, poate sa ceara predarea lor. Judecãtorul-sindic este dator sa pãstreze secretul.
ART. 760***
Judecãtorul sindic, poate fi autorizat de tribunal sa vinza lucrurile supuse stricaciunei sau la micşorarea iminenta de valoare, cum şi acelea a cãror conservare ar fi costisitoare.
Vînzarea nu se va putea face decît prin licitaţie publica şi dupã o prealabilã expertiza ordonatã de tribunal.
Continuarea comerţului, în tot sau în parte, nu se poate face decît cu încuviinţarea majoritatei în numãr a creditorilor verificaţi.
Majoritatea creditorilor, incuviintind continuarea comerţului va determina cu preciziune timpul, limitele şi condiţiunile sub care se va continua şi va desemna persoana care îi va face, sub rãspunderea ei.
Tribunalul va putea aproba continuarea comerţului, în condiţiunile arãtate de majoritatea creditorilor şi va prescrie mãsurile necesare, pentru asigurarea mãrfurilor şi consemnarea preţului.
Încheierea tribunalului, atît pentru vînzare, cît şi pentru continuarea comerţului, se va publica prin foaia anunţurilor judiciare sau prin Monitorul Oficial.
ART. 761***
Judecãtorul sindic trebuie sa lucreze personal în toate afacerile insarcinarei sale, dacã nu a fost autorizat de tribunal sa se prezinte prin alţii în unele operaţiuni determinate.
El mai poate fi autorizat de tribunal, atunci cînd împrejurãri particulare o reclama, ca sa fie ajutat în administraţiune de una sau mai multe persoane retribuite.
El mai poate de asemenea, fi autorizat sa întrebuinţeze pe falit pentru a-i înlesni administraţiunea şi, în acest caz, condiţiunile concursului dat de falit sunt determinate de tribunal.
ART. 762***
Tribunalul, asupra propunerei judecãtorului-sindic, poate acorda falitului, pentru el şi familia sa, ajutoarele necesare din activul falimentului, fixind suma odatã pentru totdeauna.
Dupã verificarea creanţelor, nici un ajutor nu se mai poate da falitului şi familiei sale, fãrã încuviinţarea majoritatei în numãr a creditorilor verificaţi.
ART. 763***
Banii, provenind din vinzari şi din încasãri vor trebui sa fie imediat depusi la Casa de depuneri şi recipisa la tribunal.
ART. 764***
Banii, depusi de judecãtorul-sindic sau de alţii în contul falimentului, nu pot fi retrasi decît în virtutea unei încheieri a tribunalului. Dacã sunt sechestrati, judecãtorul sindic trebue mai intiiu sa obţinã ridicarea sechestrului.
ART. 765***
Judecãtorul sindic trebuie sa prezinte, la finitul fiecãrei luni, tribunalului un prospect sumar despre administraţiunea sa şi un tablou despre depozitele efectuate cu actele justificative. Daca împrejurãrile falimentului o reclama, tribunalul poate sa prelungeascã acest termen pînã la trei luni.
ART. 766***
În orice faliment, judecãtorul-sindic trebuie în 15 zile de la primirea însãrcinãrii sale, sa remitã tribunalului o expunere succintã a principalelor cauze şi împrejurãri ale falimentului şi a caracterului ce el prezintã, cum şi un cont sumar a starei aparente a masei.
Copie de pe acest raport se va inainta parchetului.
ART. 767***
Cînd judecãtorul-sindic înceteazã din însãrcinarea sa înainte de a se fi terminat lichidatiunea activului dupã dispoziţiunile titlului IV, el trebuie sa predea, fãrã intirziere, succesorului sau, patrimoniul şi actele falimentului şi sa-i remitã contul administraţiunei sale.
Dacã facerea inventarului nu este terminatã, el trebue sa intervinã pentru a face sa se constate predarea a tot ce el primise.
Terminindu-se lichidarea, judecãtorul-sindic va prezenta tribunalului un tablou general constatator de toate operaţiunile fãcute în cursul administraţiei falimentului.
Creditorii şi falitul pot prezenta tribunalului observaţiunile lor.

TITLUL III***
Despre lichidatiunea pasivului

CAP. 1***
Despre verificarea creanţelor

ART. 768***
Creditorii falitului trebuie sa prezinte declaraţiunea creanţelor lor şi titlurile din care deriva, la grefa sindicatului tribunalului de comerţ, în termenul fixat de sentinta declarativã de faliment. Secretarul-arhivar al sindicatului le da chitanţa şi formeazã un tablou (stat).
ART. 769***
Dacã sunt creditori care resed în ţara strãinã, tribunalul poate, dupã împrejurãri, în privinta acestora, sa prelungeascã termenul pentru verificarea creanţelor lor. Despre aceasta însã, judecãtorul-sindic trebue sa dea o înştiinţare specialã, tuturor creditorilor.
ART. 770***
Declaraţiunea creanţelor trebuie sa arate numele şi prenumele sau firma şi domiciliul creditorului, suma datoratã, drepturile de privilegiu, de gaj sau de ipoteca şi titlul din care creanta deriva.
Ea trebuie sa conţinã afirmarea clara şi explicita, ca creanta este adevarata şi realã şi trebuie sa fie semnatã de creditor sau de o persoana autorizata cu mandat special, sa facã pentru el aceasta afirmare trebuind şi în mandat sa se exprime suma creanţei.
Dacã creditorul nu domiciliazã în comuna în care resade tribunalul, declaraţiunea trebuie sa conţinã şi alegerea de domiciliu în aceiaşi comuna; altfel, toate notificatiunile posterioare se vor face creditorului la grefa tribunalului, afisindu-se şi la usa tribunalului.
ART. 771***
Secretarul-arhivar al sindicatului tribunalului este dator ca, cu cinci zile înainte de ziua fixatã pentru verificarea creanţelor, sa comunice judecãtorului-sindic tabloul (statul) format conform art. 768.
Judecãtorul, examinînd acest tablou, va putea, din oficiu sau dupã cererea unuia sau mai multor creditori, sa dispunã ca, la ziua fixatã pentru verificare, sa fie de fata şi falitul, spre a-i da cuvenitele explicaţiuni asupra veracitatei creanţelor; poate încã sa ordone comparatiunea personalã a creditorului sau sa-l autorizeze sa compara prin mandatar, sa prescrie înfãţişarea registrelor de comerţ ale creditorului sau a unui extract dintr-însele; va putea încã sa ordone prezentarea oricãrei alte persoane care ar putea sa dea informaţiuni sau lãmuriri încheind proces-verbal. Chemãrile, în acest caz, se fac prin sindicatul tribunalului.
ART. 772***
În ziua fixatã de sentinta declarativã a falimentului pentru verificarea creanţelor, judecãtorul-sindic, asistat de grefierul tribunalului sau de secretarul-arhivar al sindicatului tribunalului, va procede, contradictoriu, cu cei interesaţi, la verificarea creanţelor.
Creanţele se verifica în ordinea înscrierii în tablou prin confruntarea titlurilor prezentate cu registrele şi hirtiile falitului.
Falitul şi oricare din creditori se pot opune la admiterea creanţelor.
Creanţele necontestate sau acelea pe care toţi interesatii le recunosc ca justificate, sunt admise la masa falimentului.
În caz de contestatiuni, judecãtorul-sindic printr-o singura sentinta se pronunţa asupra tuturor contestatiunilor care privesc creanţe a cãror valoare nu trece peste competinţa judecãtorului de ocol, cu rezerva apelului la tribunal, în termen de 5 zile de la pronunţare; cît pentru celelalte creanţe, el trimite contestaţiunile înaintea tribunalului, care le va judeca în prima instanta, în termen de cel mult 10 zile de la ziua verificarei.
Procesul verbal de verificarea creanţelor trebuie sa arate cu deamanuntul toate operaţiunile fãcute, numele creditorului, data. scadenta şi cuantumul creanţei; dacã suma este datoritã de falit ca emitent sau ca girant şi numele girantilor anteriori, sa arate numele persoanelor intervenite şi sa relateze declaraţiunile lor.
Judecãtorul-sindic va viza creanţele admise, aratind şi suma pentru care s-au admis.
ART. 773***
Creanţele datorite de falit ca girant se vor admite la pasivul falimentului în mod condiţional. Ele se vor şterge din tablou, dacã emitentul la scadenta a plãtit suma.
Judecãtorul-sindic va mentiona, pe titlul şi în procesul-verbal, ca admiterea nu este decît în mod condiţional.
Excluderea unor asemenea creanţe se va face de cãtre tribunal, dupã cererea celor interesaţi.
Sentinta se da contradictoriu cu judecãtorul-sindic şi este supusã opozitiunei şi apelului.
ART. 774***
Dupã închiderea procesului-verbal de verificare, declaraţiunile creanţelor şi opoziţiunile în contra declaraţiunilor sau a admiterilor de creanţe deja fãcute, trebuesc sa fie notificate judecãtorului sindic şi creditorilor ale cãror creanţe se ataca şi sa fie depuse la grefa sindicatului tribunalului, cu documentele pe care le întemeiazã, cel puţin cu doua zile mai înainte de audienta fixatã pentru rezolvarea contestatiunilor.
În lipsa de asemenea contestatiuni, audienta trebue sa fie fixatã în un termen nu mai mic de cinci zile şi nici mai mare de zece zile de la închiderea suszisului proces-verbal.
ART. 775***
Tribunalul examinînd toate contestaţiunile deodatã şi împreunã, contradictoriu cu judecãtorul-sindic şi persoanele arãtate în articolele precedente, se pronunţa prin o singura sentinta, chiar dacã ar trebui sa se ordone vreun act oarecare de instrucţiune în privinta uneia sau mai multor creanţe.
Sentinta tribunalului, în asemenea caz, nu este supusã apelului decît dacã creanta trece peste valoarea de 1500 lei.
ART. 776***
În toate cazurile în care nu se poate pronunţa sentinta definitiva, tribunalul comercial poate sa admitã provizoriu, pentru o suma determinata, la pasivul falimentului, creanţele contestate, pentru ca, în virtutea lor, sa se poatã exercita drepturile creditorului în liberatiunile falimentului, cu rezerva însã a deciziunei definitive din partea judecaţii asupra validitãţii contestatiunii.
Tribunalul de comerţ poate suspenda deciziunea definitiva asupra admiterii unei creanţe pînã la sfîrşitul acţiunii penale privitoare la dinsa, sau al procedurei penale începutã dupã dispoziţiunile art. 712 şi în acest caz, el determina asemenea dacã şi pînã la ce suma acea creanta sa fie admisã provizoriu la pasivul falimentului.
ART. 777***
Creditorul cãruia nu i se contesta decît privilegiul sau ipoteca, va fi admis provizoriu la deliberãrile falimentului ca creditor chirografar pînã ce acea contestatiune va fi rezolvatã.
ART. 778***
Creanţele neproducatoare de dobinda şi neajunse la scadenta la data declaratiunei falimentului, vor fi admise la pasiv pentru suma lor intreaga, cu rezerva expresã însã ca plata oricãrei repartitiuni parţiale sa consiste într-o suma la care, dacã i s-ar adauga interesele socotite de 6% pe an, pentru timpul cît mai rãmîne sa curgã de la data mandatului de plata pînã la ziua scadentei creanţei, aceasta suma sa echivaleze cu suma cotei de repartitiuni.
ART. 779***
Creanţele pentru declaraţiunea cãrora s-a prelungit termenul, conform art. 769, vor fi verificate în mod suplimentar la sosirea acelui termen, dupã dispoziţiile acestui capitol.
ART. 780***
Chiar dupã expirarea termenelor fixate prin articolele precedente, creditori cunoscuţi sau necunoscuţi care nu şi-au declarat încã creanţele, pot sa ceara de la judecãtorul-sindic sa fie verificaţi la masa falimentului, pînã cînd nu s-au sfîrşit repartitiunile întregului activ al falitului.
Judecãtorul sindic va procede de urgenta la verificarea acestor creanţe, ascultind şi pe falit.
În caz de contestatiune, se va urma conform art. 772.
Judecãtorul sindic va putea chiar sa-i admitã provizoriu la pasiv, conform dispoziţiunilor precedente.
În caz de descoperire de fals, de dol de erori esenţiale de fapt sau de descoperiri de titluri pînã aci necunoscute, se poate încã face opoziţiune contra admiterilor de creanta deja efectuate.
Cheltuielile derivînd din declaraţiunile de creanţe şi opoziţiunile tardive, sunt în totdeauna în sarcina acelora care le fac.
Efectele declaraţiunilor şi opozitiunilor tardive sunt determinate în titlul V.

CAP. 2***
Despre diferite specii de creditãri

ART. 781***
Toţi creditorii falitului au dreptul sa ia parte la deliberãrile falimentului, cu rezerva dispoziţiunilor care reguleazã participarea creditorilor avînd ipoteca, gaj sau alt privilegiu, în repartitiunea activului şi intervenirea lor la concordat.

SECŢIUNEA I
Despre creditorii avînd gaj sau alt privilegiu asupra bunurilor mobile

ART. 782***
Judecãtorul sindic poate oricind, cu autorizarea tribunalului sa retragã, în profitul falimentului, lucrul dat în gaj, plãtind pe creditor.
Poate asemenea sa facã sa se ordone de tribunal vînzarea gajului cu licitaţie publica şi creditorul nu se va putea opune la aceasta decît numai renunţînd la dreptul de a-şi obţine plata creanţei sale asupra celorlalte bunuri nesupuse gajului.
Dacã gajul s-a vîndut pe un preţ mai mare decît creanta, prisosul aparţine masei falimentului.
ART. 783***
Dispoziţiunile codicelui civil, privitoare la privilegiile asupra mobilelor, se aplica şi în materie de faliment, cu rezerva dispoziţiunilor speciale cuprinse în acest codice şi cu modificãrile urmãtoare:
1. Salariul datorit lucrãtorilor intrebuintati deadreptul de cãtre falit, în timpul lunei care a precedat declaraţia falimentului, se va admite între creanţele privilegiate, în acelaş rang cu privilegiul stabilit în art. 1729 din codicile civil pentru salariile datorite oamenilor de serviciu. Salariul datorit baietilor din pravalie şi comisilor, pentru cele şase luni care au precedat declararea falimentului, se va admite cu acelaş rang;
2. Privilegiul locatorului, prevãzut la art. 1730 codicile civil, nu se întinde asupra mãrfurilor ieşite din magazine, sau din locurile unde locatarul îşi exercita comerţul sau industria sa, dacã cei de al treilea au dobîndit drepturi asupra lor, afarã de cazul de sustractiune frauduloasã. Privilegiul are loc şi pentru despãgubirea datoritã locatorului dupã dispoziţiile art. 721;
3. Creanta pentru preţul neplãtit al masinelor de importanta valoare, întrebuinţate într-o exploatare industriala, manufacturiera sau agricolã este privilegiatã în rangul indicat la numãrul 5 de sub art. 1730 codicele civil, asupra maşinilor vîndute şi predate falitului, în cei trei ani care au precedat declaraţia falimentului cu toate ca ar fi devenit imobile prin destinatiune.
Acest privilegiu nu va avea nici un efect dacã vinzatorul, în cele trei luni de la predarea maşinilor în primirea cumpãrãtorului în ţara, nu va fi fãcut sa se transcrie actul din care rezulta vînzarea şi creanta sa în registrul de transcriptiune imobiliarã al tribunalului în jurisdicţiunea cãruia s-au aşezat maşinile.
ART. 784***
Judecãtorul sindic va forma lista creditorilor care pretind a avea dreptul de gaj sau alt privilegiu asupra mobilelor. Contestaţiunile asupra existenţei privilegiului vor fi rezolvate dupã dispoziţiunile art. 772 şi urmãtoarele.
ART. 785***
Dacã preţul mobilelor supuse la un privilegiu special nu ajunge pentru plata creditorilor privilegiaţi, aceştia concura pentru rest cu creditorii chirografari la distribuirea celeilalte pãrţi de activ.

SECŢIUNEA II
Despre creditorii privilegiaţi sau ipotecari asupra imobilelor.

ART. 786***
Dacã una sau mai multe repartitiuni ale preţului bunurilor mobile se face înainte de distribuirea preţului imobilelor, creditorii privilegiaţi sau ipotecari, ale cãror creanţe sunt verificate, concura la acele repartitiuni cu intreaga lor creanta cu rezerva deducerilor mai jos arãtate.
ART. 787***
Creditorii privilegiaţi sau ipotecari care, dupã vînzarea mobilelor, sunt definitiv colocati asupra imobilelor în rang util pentru totalitatea creanţelor lor nu vor primi partea din preţul ce li se cuvine decît deducindu-se dintr-sa sumele ce ei au primit deja din repartiţiile masei chirografare. Sumele astfel distrase nu rãmîn pentru ceilalţi creditori ipotecari, dar sunt atribuite masei chirografare şi distribuite numai ei.
ART. 788***
Dacã creditorii privilegiaţi sau ipotecari nu au fost colocati decît pentru o parte din creanţele lor asupra preţului imobilelor, drepturile lor asupra masei chirografare sunt definitiv regulate în proporţie cu sumele pentru care ei au mai rãmas creditori în urma acelei colocatiuni, şi masa va fi subrogatã, în locul lor, pentru aceea ce ei vor fi primit, dupã dispoziţiunile art. 766 peste proportiunea partii creanţei necolocate.
ART. 789***
În privinta creditorilor privilegiaţi sau ipotecari, care nu au fost colocati în rang util asupra preţului, sau care nu sunt plãtiţi integral cu preţul imobilelor se vor aplica dispoziţiile art. 788.

SECŢIUNEA III
Despre drepturile femeii falitului

ART. 790***
În caz de faliment, al bãrbatului, femeia reia imobilele dotale cu dreptul de a percepe veniturile, precum şi imobilele parafernale care îi aparţineau în momentul cãsãtoriei şi pe acelea pe care le-a dobîndit în timpul cãsãtoriei, provenind din cauze juridice anterioare sau prin efectul unei donatiuni sau de succesiuni testamentare sau legitime.
ART. 791***
Femeia va relua asemenea imobile dobîndite de dinsa şi în numele ei, cu banii provenind din înstrãinarea bunurilor care îi aparţineau în momentul cãsãtoriei, sau care i-au parvenit în urma prin unul din modurile arãtate în articolul precedent, cu conditiune însã numai ca, în contractul de achizitiune, sa se declare expres aceasta întrebuinţare şi ca provenienta banilor sa fie stabilitã printr-un inventar sau prin orice alt act cu data certa.
ART. 792***
În toate celelalte cazuri şi oricare ar fi regimul sub care s-au cãsãtorit sotii, prezumţia este ca bunurile dobîndite de femeia falitului aparţin bãrbatului şi ca au fost plãtite cu banii lui, astfel încît acele bunuri trebuesc sa fie întrunite la masa falimentului, femeia însã este admisã sa facã proba contrarie.
ART. 793***
Bunurile mobile atît dotale, cît şi parafernale cuprinse în contractul de cãsãtorie, sau parvenite femeii în vreunul din modurile arãtate în art. 790 se pot relua de femeie în natura, dacã identitatea lor este doveditã cu un inventar sau prin orice act cu data certa.
Dacã bunurile femeiei au fost înstrãinate şi cu preţul lor s-au dobîndit alte bunuri mobile sau imobile, femeia poate exercita asupra acestora dreptul indicat în art. 791, cu conditiunea ca provenienta banilor şi noua lor întrebuinţare sa fie constatatã printr-un act avînd data certa.
Toate celelalte obiecte mobile aflate în posesiunea fie a bãrbatului, fie a femeii, şi oricare ar fi regimul cãsãtoriei se presupun ca aparţin bãrbatului, afarã numai dacã femeia nu va proba contrariul.
ART. 794***
Data certa a unui act cerutã de art. 791 şi 793, trebuie sa fie stabilitã în modurile determinate de codicele civile, dar proba achizitiunei, a posesiunei şi a înstrãinãrii titlurilor de credit şi a acţiunilor de societãţi comerciale, se va putea face şi cu registrele stabilimentelor publice sau ale societãţilor prin acţiuni.
ART. 795***
Dreptul arãtat în art. 790 şi 791 nu poate fi exercitat de femeie decît cu sarcina datoriilor şi ipotecilor de care acele bunuri au fost legalmente grevate.
ART. 796***
Dacã bãrbatul era comerciant la epoca celebrarei cãsãtoriei sau dacã, neavînd atunci vreo profesiune determinata, a devenit comerciant în anul urmãtor, ipoteca legalã pentru dota femeiei nu se întinde, în nici un caz, asupra bunurilor dobîndite de bãrbat în timpul cãsãtoriei prin orice alt titlu, afarã numai de succesiune sau donatiune.
În cazurile sus zise, femeia nu poate exercita nici o acţiune asupra masei falimentului, pentru avantajele derivînd din contractul cãsãtoriei, şi creditorii nu vor putea sa se prevaleze de avantajele derivînd din acelaşi contract în favoarea bãrbatului.
ART. 797***
Dacã femeia are contra bãrbatului vreo creanta, derivînd dintr-un contract cu titlu oneros, sau dacã ea a plãtit pentru dinsul vreo datorie, creanta este presumata a fi constituitã şi datoria a fi plãtitã cu banii bãrbatului, şi femeia nu va putea exercita nici o acţiune asupra masei falimentului, decît dacã va face proba contrarie, conform dispoziţiunilor art. 792.
Femeia falitului va fi admisã la pasivul falimentului, pentru preţul bunurilor sale înstrãinate în timpul cãsãtoriei de cãtre bãrbat, rezervindu-se însã acţiunea masei asupra sumelor ce femeia ar putea scoate conform dispoziţiunilor art. 1255 din codicele civil.

SECŢIUNEA IV
Despre coobligati şi despre fidejusori

ART. 798***
Creditorul care poseda obligaţiuni subscrise, girate sau garantate solidar de cãtre falit şi de alţi coobligati, care au cãzut în stare de faliment, participa la repartitiuni în toate masele şi va fi trecut cu valoarea nominalã a creanţei sale pînã la deplina achitare.
ART. 799***
Nici un regres pentru dividendele plãtite nu se acorda falimentelor coobligatiunilor, unora contra altora; însã dacã creanta intreaga, capital şi accesorii, a fost plãtitã de una sau mai multe mase coobligate, astfel ca creditorul nu mai are nici o acţiune contra celorlalte, cele dintii vor avea dreptul de regres contra celor de al doilea, în proportiune cu partea datoriei ce au plãtit şi cu aceea ce cãdea în sarcina respectiva a fiecãreia.
Dacã toate dividendele întrunite, ce s-au atribuit creditorului în toate falimentele coobligatilor, ar trece peste suma lui datoritã, restul va fi înapoiat maselor falimentelor în proportiunea sus arãtatã. Dacã însã unii din coobligati erau garanţii altora, prisosul aparţine, dupã ordinea obligaţiunilor maselor falimentelor, acelor coobligati care au dreptul sa fie garantaţi.
ART. 800***
Dacã creditorul posesor al unor obligaţiuni solidare între faliţi şi alţi coobligati, a primit înainte de faliment o parte din creanta sa, el nu va putea fi trecut la masa falimentului decît scãzându-se partea primitã şi conserva, pentru ceea ce-i mai rãmîne datorit, drepturile sale contra coobligatilor sau fidejusorilor.
Coobligatul sau fidejusorul falitului, care a plãtit o parte din datoria solidarã, va figura la masa pentru tot ce va fi plãtit în descãrcarea falitului; cu toate acestea, creditorul conserva dreptul de a prelua, pînã la plata sa integrala, dividendul destinat coobligatului, sau fidejusorului, restringindu-şi în acest caz acţiunile sale contra aceluias coobligat sau fidejusor la suma pentru care va mai fi rãmas încã creditor dupã primirea celor doua dividende.
ART. 801***
Coobligatul sau fidejusorul falitului care, pentru siguranta actiunei sale de regres, are asupra bunurilor acestuia un drept condiţionat de ipoteca sau de gaj, va fi cuprins în masa falimentului cu suma pentru care ipoteca sau gajul i-au fost constituite.
Dar aceasta suma se va confunda cu acea cerutã de creditor în masa falimentului şi, prin urmare, va fi computata o singura data în calculul majoritatei cerute pentru validitatea deliberãrilor creditorilor falimentului.
Preţul bunurilor ipotecate sau al gajului aparţine creditorului, deducindu-se din suma ce-i este datoritã.
ART. 802***
Creditorii conserva acţiunea lor pentru totalitatea creanţelor contra coobligatilor sau fidejusorilor falitului, chiar dacã acesta ar fi obţinut un concordat la care ar fi consimţit de bunãvoie însãşi aceşti creditori.

TITLUL IV***
Despre lichidarea activului

CAP. 1***
Mijloacele pentru a lichidã activul

ART. 803***
Judecãtorul-sindic trebuie sa proceadã, sub privigherea tribunalului la lichidarea activului falimentului, fie asigurind şi incasind creanţele, fie procedînd la vînzarea averei mobile şi imobile, îndatã dupã trecerea celor 10 zile de la pronunţarea hotãrîrii, data asupra contestatiunilor la verificare.
Dacã în acest interval a intervenit o propunere de concordat, în vederea cãreia s-ar crede oportun sa se amine vînzarea, judecãtorul-sindic va putea fi autorizat de tribunal sa suspende acea vînzare, fãrã prejudiciul dreptului de urmãrire al creditorilor avînd amanet, privilegiu sau ipoteca.
Tribunalul va trebui ca, înainte de a se efectua vînzarea, sa facã a se estima lucrurile ce sunt de vîndut, prin experţi numiţi de dinsul.
Aceasta estimaţiune se va depune la grefa tribunalului.
ART. 804***
Vînzarea bunurilor este asemenea suspendatã dacã creditorii vor decide a se continua exploatarea în tot sau în parte a patrimoniului comercial al falitului, pentru timpul, în limitele şi cu condiţiunile ce ei vor trebui sa determine cu preciziune, desemnind persoana insarcinata cu conducerea exploatarei comerţului.
Aceasta deciziune nu poate fi luatã decît cu o majoritate de trei pãtrimi a creditorilor în numãr şi în suma.
Creditorii dizidenti şi falitul pot face opoziţiune la tribunal, dar aceasta nu va suspenda executarea deciziunei luate de creditori.
ART. 805***
Datoriile provenind din operaţiunile judecãtorului-sindic vor fi plãtite din activul falimentului, cu preferinta asupra datoriilor anterioare; iar dacã aceste operaţiuni trag dupã dinsele obligaţiuni care ar trece peste activul falimentului, numai creditorii care le-au autorizat sunt personal ţinuţi peste partea lor din activ, în limita însã a autorizatiunei date. Ei vor contribui la proportiunea creanţelor lor respective.
ART. 806***
În cazul prevãzut de art. 804, creditorii trebuie sa fie convocaţi de judecãtorul-sindic. cel puţin odatã pe an.
În aceste adunãri judecãtorul-sindic va da seama de modul cum s-a continuat comerţul şi de rezultatele obţinute.
ART. 807***
Tribunalul va putea autoriza pe judecãtorul-sindic a transige asupra tuturor contestatiunilor care intereseazã masa, chiar cînd ar fi privitoare la drepturi imobiliare.
Cînd obiectul tranzactiunei are o valoare nedeterminatã sau mai mare de 1.500 lei, tranzactiunea va trebui sa fie supusã la omologarea tribunalului comercial.
Omologarea nu va putea avea loc decît dupã ce falitul va fi fast ascultat sau chemat în regula.

CAP. 2***
Despre vînzarea mobilelor şi imobilelor falitului

SECŢIUNEA I
Despre vînzarea mobilelor

ART. 808***
Tribunalul poate autoriza pe judecãtorul-sindic. sa vinda, cu licitaţiune publica, mãrfurile şi celelalte obiecte ale falitului, dupã ce mai întîi le va fi estimat conform art. 803.
Autorizaţiunea trebuie sa determine termenul vinzarei, sa prescrie agenţii prin mijlocul cãrora are sa se facã vînzarea şi sa fixeze preţul de la care are sa se înceapã licitaţiunea.
Aceasta autorizaţiune poate fi acordatã pentru cauza binecuvintata, chiar înainte de a fi expirat termenul indicat, la art. 803, citindu-se însã prealabil falitul.
Încheierea tribunalului se va publica prin Monitorul Oficial şi orice intimpinari se pot adresa tribunalului, în termen de trei zile libere de la publicare.
Adjudecarea trebuie sa fie omologata de tribunalul comercial cel mai tirziu trei zile de la efectuarea ei.
ART. 809***
Tribunalul dupã cererea judecãtorului-sindic şi citind pe falit, poate autoriza vînzarea cu licitaţie publica, în masa totalã sau parţialã, a bunurilor mobile rãmase neavindute şi a creanţelor neîncasate.
Actul de înstrãinare trebuie sa fie omologat de tribunal.

SECŢIUNEA II
Despre vînzarea imobilelor

ART. 810***
De la data sentinţei declarative de faliment, nici un creditor nu va putea proceda la exproprierea silitã a imobilelor; judecãtorul-sindic însã, în termenul de 30 zile de la cererea ce-i va face creditorul interesat, este dator sa provoace vînzarea lor cu formele stabilite pentru vînzarea bunurilor de minori.
Cererea de vînzare va fi facuta cãtre tribunalul civil competent, îndatã dupã expirarea termenului indicat de art. 803.
ART. 811***
Dacã urmãrirea era începutã înainte de a se pronunţa sentinta declarativã de faliment, de cãtre un creditor avînd privilegiu sau ipoteca asupra imobilelor urmãrite, judecãtorului-sindic trebuie sa intervinã pentru ca procedura sa poatã fi îndeplinitã fãrã intirziere.
Dispoziţiunile art. 513 şi 523 din procedura civilã se aplica şi în cazul în care afarã de imobilele supuse urmarirei, falitul mai are imobile în cuprinsul jurisdictiunei aceluias tribunal.

CAP. 3***
Despre revendicatiune

ART. 812***
Pot fi revendicate rimesele în cambiale sau în alte titluri de credit neplãtite încã şi pe care falitul le poseda în natura în ziua sentinţei declarative de faliment dacã aceste rimese au fost fãcute de proprietarul lor cu simplu mandat de a face sa se încaseze valoarea ei de a o pãstra în contul sau, sau dacã ele au fost destinate de proprietarul lor pentru plati anume determinate.
ART. 813***
Pot asemenea sa fie revendicate, dacã se poseda în natura, în tot sau în parte, de cãtre falit, în ziua sentinţei declarative de faliment, mãrfurile care i-au fost predate cu titlu de depozit spre a fi vîndute în contul proprietarului, cu rezerva, însã, a dispoziţiilor din acest codice relative la revendicatiunea titlurilor la purtãtor pierdute sau furate şi ale art. 1909 din codicele civil.
Poate asemenea sa fie revendicat preţul sau parte din preţ al aceloraşi mãrfuri care nu fusese plãtit în bani sau altfel, nici trecut în cont curent între falit şi cumpãrãtor.
ART. 814***
Mãrfurile expediate falitului, al cãror preţ el nu l-a plãtit încã, pot fi revendicate dacã, în ziua declarãrii falimentului, nu ajunsesera încã în magazinele sale sau nu fuseserã primite la dispoziţia lui în magaziile publice în alt loc de depozit ori de paza ale comisionarului însãrcinat sa le vinda pentru contul lui.
Revendicatiunea nu este admisã dacã mãrfurile înainte de sosirea lor fuseserã vîndute fãrã frauda prin girarea facturei, a poliţei de încãrcare sau a scrisoarei de carat, cînd acestea sunt la ordin sau prin remiterea acelor titluri, cînd sunt la purtãtor.
Acela care revendica trebuie sa despãgubeascã masa de sumele plãtite în contul lui şi de toate anticipatiunile fãcute pentru navlu sau port, pentru comision, pentru asigurãri sau alte speze şi sa plãteascã sumele ce vor fi datorite pentru aceleaşi cauze.
ART. 815***
Vinzatorul poate sa retina mãrfurile vîndute care n-au fost predate falitului sau care nu i-au fost expediate lui sau unei alte persoane pentru contul sau.
ART. 816***
În cazurile prevãzute de cele doua articole precedente, judecãtorul-sindic, cu autorizarea tribunalului, va putea cere predarea mãrfurilor, plãtind vinzatorului preţul convenit.
ART. 817***
Cererile de revendicare trebue sa fie propuse înaintea judecãtorului sindic.
Judecãtorul sindic este dator ca în 48 ore sa comunice falitului şi creditorilor copie, de pe acţiune, aratindu-le şi termenul de înfãţişare.
Comunicarea se va face conform art. 937 din codul comercial.
Fiecare din creditori şi chiar falitul sunt admişi sa contesteze cererile de revendicare.
Dacã nu exista contestatiune sau dacã contestatiunea, dupã valoarea lucrului revendicat este de competinţa judecãtorului de ocol, revendicarea este admisã sau respinsã printr-o ordonanta a judecãtorului sindic, supusã apelului la tribunal în termen de trei zile libere de la pronunţare. În caz contrariu, judecãtorul trimite judecarea afacerii înaintea tribunalului de comerţ.
ART. 818***
Cererile de revendicatiune în natura suspenda vînzarea lucrurilor revendicate, dar nu pot anula vinzarile deja efectuate.
Cererile de revendicarea preţului nu au efect asupra sumelor deja distribuite înaintea lor.

TITLUL V***
Despre repartitiunea între creditori şi despre închiderea falimentului

ART. 819***
Sumele de bani aparţinînd falimentului, scazind cheltuielile de justiţie şi de administraţiune şi ajutoarele acordate falitului şi familiei sale, trebuie înainte de toate, sa se întrebuinţeze, cu autorizarea tribunalului, la plata creditorilor cu gaj sau alt privilegiu şi restul va fi distribuit între toţi creditorii, în proportiune cu creanţele lor verificate.
În acest scop, judecãtorul sindic trebuie sa prezinte, în fiecare luna tribunalului, un stat de situaţiune al falimentului şi al banilor disponibili, pentru a fi repartizaţi. Tribunalul va ordonã, de va fi loc, o repartitiune, fixind suma de distribuit, şi va îngriji ca toţi creditorii sa fie avizaţi despre aceasta.
ART. 820***
Statul de repartitiune va fi format de judecãtorul sindic şi va deveni executoriu prin ordonanta tribunalului.
Pentru repartizarea banilor aflaţi în depozit, judecãtorul sindic va remite fiecãruia din creditori mandatul de plata dupã statul de repartitiune.
Plãţile se efectueazã deadreptul de cãtre cassa.
ART. 821***
Nu se va procede la repartitiune decît rezervindu-se porţiunea corespunzãtoare conform bilanţului la creanţele pentru care termenul verificarei a fost prorogat, dacã aceste creanţe n-au fost încã admisã la pasivul falimentului în momentul repartitiunei.
Dacã aceste creanţe n-au fost trecute în bilanţ, pentru o suma determinata, sau dacã creditorul pretinde o suma mai mare decît cea trecutã în bilanţ, judecãtorul sindic va determina suma de rezervat cu apel la tribunal. Ordonanta judecãtorului sindic este provizoriu executorie.
ART. 822***
Porţiunea rezervatã rãmîne în depozit pînã la împlinirea termenelor prorogate dupã dispoziţiunile art. 769. Dacã creditorii pentru care termenele au fost prorogate nu au fãcut sa li se verifice creanţele, conform dispoziţiunilor precedente, porţiunea rezervatã se va împãrţi între creditorii admişi la pasiv.
Aceeaşi rezerva are loc şi pentru creanţele în privinta admiterii cãrora nu s-a fost statuat definitiv.
Dacã sumele rezervate produc interese, acestea se cuvin creditorilor pentru care s-au rezervat.
În toate cazurile, depozitul este în rizicul şi pe cheltuiala lor.
ART. 823***
Nici un mandat de plata nu se va emite de judecãtorul sindic decît numai dupã prezentarea titlului constitutiv al creanţei.
Judecãtorul sindic va mentiona pe titlu mandatul de plata.
Dacã nu exista titlu scris sau dacã nu este posibil a-l prezenta tribunalul va putea autoriza plata asupra prezentãrii extractului de pe procesul-verbal de verificarea creanţelor.
Creditorul va da chitanţa pe marginea statului de repartitiune.
ART. 824***
Creditorii care vor fi declarat tardiv creanţele lor, conform dispoziţiunilor art. 780, nu vor putea reclama în contra repartitiunilor activului deja fãcute, nici sa se opunã la cele deja ordonate de judecãtorul sindic; dar vor concura numai la repartitiunile urmãtoare în proportiune cu creanta lor, şi cînd vor fi fost admişi provizoriu la pasiv, în proportiune cu suma determinata de tribunal. Dacã însã ei justifica ca au fost în imposibilitate de a face declaraţiunea creanţei lor în termenele stabilite, ei vor putea fi admişi a prelua asupra activului nedistribuit încã şi dividendele ce li s-ar fi cuvenit în distributiunile anterioare.
În caz de opoziţiune tardivã în contra admiterei unei creanţe, tribunalul poate ordonã ca sumele cuvenite pentru aceasta creanta în repartitiunile urmãtoare, sau pentru partea contestatã a acestei creanţe, sa fie ţinute în rezerva; şi dacã în virtutea acelei opoziţiuni creanta va fi în tot sau în parte declarata neexistenta, chiar sumele pe nedrept primite în repartitiunile precedente vor trebui sa fie restituite la masa.
ART. 825***
Dupã terminarea repartitiunei sumelor provenite din averea mobiliarã şi imobiliarã a falitului, procedura falimentului va fi închisã; însã fiecare creditor îşi pãstreazã dreptul la plata restului creanţei sale.
Cu toate acestea, procedura falimentului se va redeschide cînd debitorul va face o asemenea cerere, oferind creditorilor sãi de a le plati cel puţin încã o zecime din creanţele lor şi dind cauţiune pentru cheltuieli. În acest caz, tribunalul va rechema la însãrcinarea sa pe judecãtorul sindic, sau îl va numi din nou şi va lua toate mãsurile prevãzute în dispoziţiunile precedente în privinta conservatiunei şi a administraţiunei patrimoniului existent, cum şi în privinta lichidatiunei lui şi în privinta pasivului care ar fi survenit.
Nu se va procede la nici o repartitiune decît numai dupã expirarea, în privinta noilor creditori, a termenelor stabilite conform dispoziţiunilor art. 708.
ART. 826***
Falitul, care va plati integral în capete interese şi cheltuieli, toate creanţele admise la masa falimentului, va putea obţine reabilitarea sa.
ART. 827***
Cererea de reabilitare se va adresa cãtre tribunalul care a pronunţat sentinta de declarare a falimentului. Preşedintele tribunalului, primind aceasta cerere, va ordonã ca o copie identicã sa stea afişatã în timp de doua luni, pe usa tribunalului, la bursa şi la Camera de comerţ, publicindu-se de doua ori, la interval de cîte o luna şi în Monitorul Oficial.
ART. 828***
Creditorul care nu va fi primit pe deplin plata capitalului sau cu procente şi cheltuieli, cum şi orice parte interesatã, va putea, în curgerea timpului în care copia va sta afişatã, sa se opunã la reabilitare printr-o petitiune depusa la grefa tribunalului, însoţitã de actele pe care se întemeiazã.
Oponentul nu poate figura ca parte în proces.
ART. 829***
Tribunalul, la ziua fixatã pentru cercetarea acestei cereri, va examina, în prima linie, dacã formalitãţile mai sus arãtate au fost îndeplinite; apoi, ascultind pe falit şi examinînd actele pe care se întemeiazã cererea, intimpinarea oponentului, dacã opoziţie s-a fãcut şi actele depuse, va putea incuviinta cererea. Sentinta care a respins reabilitarea va putea fi atacatã, pe calea apelului, numai de cãtre falit în termen de 15 zile de la pronunţare. Dacã cererea de reabilitare a fost respinsã, falitul nu va putea introduce din nou alta cerere decît dupã un an de la data sentinţei.
ART. 830***
Falitul va putea fi reabilitat, dupã moartea sa, dupã cererea moştenitorilor.
ART. 831***
Bancrutarii frauduloşi şi cei condamnaţi pentru fals, furt, abuz de încredere, escrocherie şi delapidare de bani publici, nu pot obţine reabilitarea.
Cererea de reabilitare este inadmisibila pînã la închiderea actiunei penale.
Bancrutarii simpli nu pot fi reabilitaţi decît dupã ce au fãcut pedeapsa la care au fost condamnaţi.

TITLUL VI***
Despre încetarea şi suspendarea falimentului

CAP. 1***
Despre neajungerea activului

ART. 832***
Dacã operaţiunile falimentului nu vor putea continua în mod util din cauza insuficienţei activului, tribunalul, ascultind pe judecãtor şi pe falit, va putea declara, chiar din oficiu, încetarea acelor operaţiuni.
Aceasta declaraţiune va reintegra pe creditori în exerciţiul drepturilor lor asupra bunurilor falitului, mentinindu-se în privinta acestuia efectele declaratiunei de faliment.
ART. 833***
Falitul şi orice interesat va putea oricind cere tribunalului revocarea sentinţei prin care s-a declarat încetarea operaţiunilor falimentului, plãtind cheltuielile judecatei arãtate în articolul precedent şi dind cauţiune pentru cheltuielile ulterioare.
Dacã revocatiunea este admisã, se va proceda conform primului aliniat al art. 825.

CAP. 2***
Despre moratoriu

ART. 834***
Dacã sentinta declarativã de faliment a fost pronunţatã dupã cererea creditorilor sau din oficiu, falitul, justificind cu probe valabile ca încetarea plãţilor a fost consecinta unor evenimente extraordinare şi neprevãzute sau în alt mod scuzabile şi stabilind cu documente sau cu dare de garanţii îndestulãtoare ca activul patrimoniului sau covirseste pasivul, va putea sa ceara tribunalului, în cele trei zile ce urmeazã dupã publicarea acelei sentinţe, ca sa se suspende executarea ei.
Cererea nu va putea fi primitã, dacã falitul nu a prezentat sau nu prezintã împreunã cu dinsa registrele sale de comerţ regulat ţinute, bilanţul sau comercial şi o lista nominativã de toţi creditorii sãi, cu arãtarea domiciliului şi a sumelor creanţelor lor.
ART. 835***
Preşedintele, verificind prezentarea registrelor, a bilanţului şi a listei creditorilor, va ordonã convocarea acestora înaintea judecãtorului sindic pentru a discuta cererea de moratoriu şi va fixa, la trebuinta, o zi. care sa nu fie posterioarã zilei primei adunãri ordonate prin sentinta declarativã de faliment.
Aceasta ordonanta se va notifica judecãtorului-sindic şi tuturor creditorilor prin îngrijirea falitului.
Aceasta ordonanta nu va impiedica împlinirea actelor decurgind din declaraţiunea de faliment în privinta persoanei şi bunurilor falitului.
ART. 836***
Procesul-verbal al adunãrii trebuie sa arate numele şi prenumele creditorilor care au cumpãrat şi declaraţiunile fiecãruia dintr-înşii şi a judecãtorului-sindic, în privinta veracitatii şi fiinţei fiecãrei creanţe, a cererei de moratoriu şi a duratei lui.
Va trebui asemenea sa arate propunerile mãsurilor conservatorii necesare, modurile de lichidatiune prin buna înţelegere şi persoanele cãrora se poate incredinta administraţiunea sau supravegherea patrimoniului falitului în timpul moratorului.
ART. 837***
La cea dintii audienta care va urma dupã ziua adunãrii sus zise, tribunalul va statua contradictoriu cu falitul, cu judecãtorul-sindic şi cu creditorii intervenienţi asupra cererii de suspensiune, ţinînd mai cu seama cont de dorinta exprimatã de majoritatea creditorilor.
Dacã tribunalul gãseşte aceasta cerere admisibilã, el ia urmãtoarele mãsuri:
1. Fixeazã termenul moratoriului, fãrã ca acest termen sa poatã trece peste 6 luni;
2. Ordonã debitorului ca, înlãuntrul aceluis termen sa producã dovada cum ca a plãtit toate datoriile sale ajunse la scadenta, sau ca a obţinut de la creditori amînarea plãţii;
3. Prescrie mãsurile conservatorii şi precauţiunile ce va crede necesare pentru a asigura integritatea patrimoniului debitorului;
4. Numeşte o comisie de creditori însãrcinaţi de a supraveghea administraţiunea şi lichidarea patrimoniului cãzut în faliment.
Suspendarea procedurii comerciale a falimentului nu impiedica cursul urmãririi penale.
ART. 838***
Debitorul care a obţinut moratoriul, are dreptul sa procedeze la lichidatiunea voluntara a activului falimentului sau, şi la stingerea pasivului cu concursul comisiunei creditorilor sus numite şi sub direcţiunea judecãtorului-sindic.
Regulile speciale ale lichidatiunii şi autorizaţiunile de a vinde, de a constitui ipoteci sau gajuri, de a lua bani împrumut, de a transige, de a incasa bani sau de a face plati, sau de a face alte acte strict necesare în scopul lichidãrii, trebuie sa fie prescrise de tribunal prin sentinat care acorda moratoriul sau prin alte sentinţe ulterioare, ascultindu-se şi comisiunea lichidatoare.
ART. 839***
În timpul moratoriului nici un act de urmãrire nu se va putea întreprinde sau continua contra debitorului şi nici o acţiune nu se va putea intenta sau continua contra lui, dacã nu rezulta din faptele posterioare acordarei moratoriului.
Moratoriul nu are efect în privinta creanţelor Statului provenind din contribuţiuni, nici în privinta drepturilor creditorilor avînd ipoteca, gaj sau alt privilegiu.
ART. 840***
Dacã în timpul moratoriului intervine o înţelegere de bunãvoie cu toţi creditorii, relaţiunile ulterioare între aceştia şi debitori se reguleazã conform acelei convenţiuni.
Învoiala se poate de asemenea stipula în mod valabil numai cu majoritatea creditorilor care ar reprezenta cel puţin trei pãtrimi din pasiv, cu condiţiunile numai ca creditorii cari au consimţit sa ia asupra-le, împreunã cu debitorul consecinţele oricãrui litigiu cu creditorii dizidenti şi, la trebuinta, obligaţiunea plãţii integrale a creanţelor.
În ambele aceste cazuri, dacã declaraţiunea de faliment intervenise deja, învoiala trebuie sa fie omologata de tribunal şi produce efectele concordatului întrucît priveşte închiderea falimentului.
ART. 841***
Dacã cererea de moratoriu nu este admisã, tribunalul, dacã este necesar, fixeazã, prin aceeaşi sentinta, noul termene pentru verificarea creanţelor.
Dacã, dupã acordarea moratoriului, se descopãr, în timpul duratei sale, datorii nedeclarate de falit, sau neexistenta unora din creanţele declarate, sau dacã acesta nu îndeplineşte obligaţiunile care i-au fost impuse în privinta administraţiunii şi lichidãrii patrimoniului sau, sau dacã s-a fãcut culpabil de fapte de dol ori de rea credinţa, sau dacã activul sau nu mai oferã speranta plãţii integrale a datoriilor sale, tribunalul va putea revoca chiar din oficiu moratoriul şi prescrie mãsurile necesare pentru continuarea procedurii falimentului.
ART. 842***
Chiar înaintea declaratiunii de faliment, comerciantul va putea cere un moratoriu, numai sa fie în stare a justifica concursul condiţiunilor prescrise de art. 834, depunind la grefa tribunalului documentele acolo arãtate şi suma necesarã pentru cheltuieli.
Dacã justifacarile prezentate se gãsesc suficiente, tribunalul, ascultind pe reclamant în camera de consiliu, va putea ordonã convocarea creditorilor în cel mai scurt termen posibil, fãrã a trece peste 15 zile, şi prescrie mãsurile provizorii ce le va crede necesare insarcinind pe un judecãtor cu direcţia executãrii.
Sentinta va fi notificatã procurorului tribunalului în scopul indicat la art. 712.
Acest moratoriu se reguleazã prin dispoziţiunile acestui capitol care nu ar fi incompatibile cu dinsul.
Dacã tribunalul gãseşte ca cererea nu este justificatã, sau dacã se iveşte unul din cazurile prevãzute în articolul precedent, se paseste fãrã intirziere la declararea de faliment.
ART. 843***
Ori de cîte ori s-a acordat un moratoriu, dacã în cursul duratei lui se dovedeşte a se fi plãtit creditorilor anteriori o parte considerabila din creanţele lor, sau dacã mijlocesc împrejurãri speciale, tribunalul va putea, intervenind un vot favorabil al majoritãţii creditorilor, care ar reprezenta cel puţin jumãtate din restul pasivului, sa ordone un al doilea moratoriu pentru un termen, care asemenea nu va trece peste 6 luni.
ART. 844***
Documentele şi celelalte mijloace de probaţiune avînd de scop a lumina judecata tribunalului asupra cererii de moratoriu, pot sa fie prezentate fãrã a fi necesar a le investi cu formalitãţile prescrise de legi pentru timbru şi înregistrare.

CAP. 3***
Despre concordat*)

-------
*) Vezi legea pentru abrogarea legii concordatului preventiv din 1943.
Vezi dr. lege din 5 Mai 1938 care extinde disp. art. 845-865, pe întreg teritoriul tarii.

ART. 845***
În orice stare a procedurii falimentului, se poate încheia concordat între falit şi creditorii sãi, oricare ar fi cota concordatara, dacã toţi consimt la aceasta.
În concordat se poate conveni încetarea sau suspendarea procesului comercial al falimentului, dar nu se poate impiedica continuarea instrucţiunii penale.
Concordatul va fi supus omologãrii tribunalului.
ART. 846***
Dacã nu s-a obţinut un concordat prin consimţãmîntul tuturor creditorilor, judecãtorul sindic este dator ca, în termen de trei zile de la verificarea creanţelor, sa convoace pe creditori pentru a fi consultaţi asupra încheierii unui concordat.
Falitul sau numãr de creditori reprezentind cel puţin a patra parte din pasivul falimentului pot cere, în acelaş termen o convocare a creditorilor, pentru a li se propune un concordat.
Ordonanta de convocare trebuie sa fie notificatã creditorilor şi falitului.
Propunerea concordatului nu suspenda actele întreprinse pentru lichidarea falimentului, cu rezerva dispoziţiunilor primului aliniat din art. 803.
ART. 847***
În adunarea pentru concordat, falitul trebuie sa se prezinte în persoana, dar poate sa fie autorizat, pentru juste motive, de cãtre judecãtorul sindic, sa se prezinte printr-o alta persoana.
Judecãtorul sindic trebuie sa prezinte adunãrii o relatiune scrisã în privinta stãrii falimentului, a indeplinirei formalitãţilor, a operaţiunilor ce au avut loc şi a mãsurilor ce crede necesare a înlesni acea încheiere. Relatiunea trebuie sa fie subscrisã de judecãtorul sindic.
Procesul verbal al adunãrii va mentiona tot ce s-a deliberat şi decis într-însã.
ART. 848***
Concordatul nu se poate face decît cu primirea majoritãţii tuturor creditorilor ale cãror creanţe au fost verificate sau admise provizoriu, cu conditiune ca creditorii aderenti sa reprezinte cele trei pãtrimi din totalitatea acestor creanţe; altfel concordatul e nul.
Variatiunile în numãrul creditorilor şi în suma creanţelor, derivînd din sentinta arãtatã în art. 775, nu au influenta asupra validitatei concordatului încheiat cu majoritatea sus zisa.
ART. 849***
Sotia falitului nu poate lua parte la votarea concordatului cu creanta sa dotala.
ART. 850***
Pentru formarea majoritãţii cerutã pentru validitatea concordatului nu se tine socoteala de creanţele cu ipoteca, gaj sau alt privilegiu, dacã creditorii nu renunţa la ipoteca sau privilegiul lor, nici de creanta dotala.
Renunţarea poate de asemenea sa se refere la o parte din creanta şi la accesorii numai ca suma, în capital şi accesorii, pentru care ea are loc, sa fie determinata, şi ca aceasta suma sa nu fie inferioarã la a treia parte din creanta intreaga.
Votul dat fãrã nici o declaraţiune de renunţare limitatã, implica de drept renunţarea la ipoteca sau la privilegiu pentru intreaga creanta.
Efectele renunţãrii înceteazã de drept, dacã concordatul nu are loc sau se anuleazã în urma.
Deciziunile celorlalţi creditori nu pot vãtãma drepturile creditorilor ipotecari sau privilegiaţi.
ART. 851***
Concordatul trebuie sa fie subscris în aceeaşi adunare în care a fost consimţit.
Dacã concordatul s-a primit numai de majoritatea în numãr a creditorilor prezenţi sau de majoritatea celor trei pãtrimi a sumei totale a creanţelor, judecãtorul sindic poate, dacã creditorii aderenti nu-şi retrag consimţãmîntul sa amine deliberatiunea la alta adunare sau sa fixeze un termen pentru culegerea şi altor adeziuni.
În caz de vreo schimbare în condiţiunile concordatului, adeziunile date în prima adunare rãmîn fãrã efect.
Creditorii au dreptul sa ia notite în cancelarie de pe procesele verbale ale adunarei.
Judecãtorul sindic nu poate acorda decît o singura convocare pentru concordat, nici nu poate acorda decît o singura amînare pentru deliberatiune de noi adeziuni.
ART. 852***
Concordatul va trebui sa fie supus omologarei tribunalului.
Tribunalul, examinînd circumstanţele falimentului, condiţiunile concordatului şi dacã condiţiunile cerute de lege au fost îndeplinite, va putea incuviinta omologarea.
ART. 853***
Concordatul judiciar este inadmisibil:
1. Cînd falitul este dosit;
2. Cînd falitul este inculpat pentru bancruta frauduloasã şi pînã ce n-a fost definitiv achitat;
3. Cînd falitul a mai fost în stare de faliment;
4. Cînd falitul nu se obliga a plati cel pun 60% din capitalul creanţelor;
5. Cînd termenul stipulat pentru plata cotei trece de 18 luni;
6. Cînd nu se garanteazã plata cotei concordatare, fie printr-o ipoteca, fie printr-un depozit în bani sau efecte, putind acoperi suma prezentatã prin cota promisa.
În acest caz, falitul nu va fi pus în posesiunea activului sau decît dupã formarea actului autentic de ipoteca de cãtre falit sau tertiu cu judecãtorul-sindic, în numele masei credale, sau dupã consemnarea banilor sau efectelor la Cassa de depuneri şi înaintarea recipisei la tribunalul de comerţ.
Inscriptiunea ipotecarã se va putea cere numai de cãtre judecãtorul-sindic în numele masei credale, care va achitã şi taxele de timbru şi înregistrare şi orice alte cheltuieli ocazionale cu facerea ipotecei.
Aceste mãsuri asigurãtoare vor trebui sa fie efectuate înainte de omologarea concordatului.
În lipsa de asemenea garanţii, falitul va putea încã sa încheie concordat cu îndatorirea ca, dupã punerea lui în posesiunea activului şi pînã la plata cotelor concordatare, el sa gireze comerţul sub supravegherea unui delegat al creditorilor, care va putea sa dea falitului şi avizul sau asupra diferitelor operaţiuni ale comerţului.
Dacã creditorii consimt, ei numesc, sub rãspunderea lor, pe delegat, prin actul de concordat, dintre persoanele cunoscatoare în comerţul falitului, fixindu-i în acelaşi timp şi onorariul lunar.
Banii proveniţi din încasãri şi vinzari, se vor remite delegatului, care îi va consemna la Cassa de depuneri, iar recipisele se vor depune la tribunal pentru a servi la achitarea cotelor.
Îndatã ce plata cotelor va fi achitatã, înceteazã însãrcinarea delegatului.
Prin neplata cotelor, falitul se face pasibil de penalitãţile edietate de codul de comerţ pentru bancruta simpla.
Ivindu-se unul din cazurile prevãzute la numerele 1 şi 2, încheierea concordatului se suspenda de drept.
ART. 854***
Creditorii care n-au consimţit sau n-au intervenit la concordat, vor putea face opoziţiune la omologare, în termen de 8 zile de la închiderea procesului-verbal care constata operaţiunile votarei concordatului sau de la expirarea termenului concedat de judecãtorul-sindic.
Cererea de opoziţiune va fi motivatã şi va trebui sa fie notificatã judecãtorului-sindic şi falitului deodatã cu citatiunea pentru audienta fixatã înaintea tribunalului.
Dacã termenul sus zis a trecut fãrã sa se fi fãcut vreo opoziţiune, tribunalul statueazã în camera de consiliu asupra omologarei.
ART. 855***
Dacã tribunalul încuviinţeazã omologarea, se poate face apel în contra acelei sentinţe, atît de creditorii care au votat contra concordatului, cît şi de cãtre cei care n-au intervenit la votare; iar dacã se respinge omologarea se poate face apel de cãtre falit şi de cãtre creditorii care au votat concordatul.
ART. 856***
Dacã opoziţiunea la omologare a fost facuta, tribunalul se va pronunţa asupra opozitiunei şi asupra omologarei prin una şi aceeaşi sentinta, numai cu apel pentru cei interesaţi.
Dacã opoziţiunea este admisã tribunalul anuleazã concordatul fata cu toţi interesatii.
Dacã opoziţiunea este respinsã, tribunalul sau Curtea va putea sa condamne pe oponent la o amenda de 100 pînã la 5 000 lei, cînd opoziţiunea va fi fost facuta cu rea credinţa şi în scop invederat de a intirzia executarea concordatului.
Tribunalul, respingind opoziţiunea, va putea acorda execuţia provizorie pentru sentinta care omologa concordatul.
Nici deciziunea Curţii, care statueazã asupra omologarei concordatului nu este supusã opozitiunei.
ART. 857***
Dacã judecarea vreunei opoziţiuni depinde de rezolvarea unor chestiuni care din cauza materiei nu ar fi de competenta tribunalului de comerţ, acest tribunal nu se va putea pronunţa decît dupã rezolvarea acestor chestiuni; însã va trebui sa fixeze un termen scurt, înlãuntrul cãruia creditorul oponent va fi obligat sa porneascã judecata înaintea autoritatei competinte şi sa justifice ca a fãcut aceasta cu desteptare ca, în caz contrariu, se va urma judecata asupra celorlalte opoziţiuni fãrã a se mai lua în consideratiune pretentiunile sale.
ART. 858***
Dacã prin concordat s-a consimţit ipoteci pentru garantarea celor interesaţi, tribunalul, pronuntind omologarea concordatului, va trebui sa fixeze un termen scurt pentru luarea inscripţiunilor ipotecare.
Omologarea nu produce efect decît din ziua luarei inscripţiunilor.
ART. 859***
Omologarea face concordatul obligator pentru toţi creditorii trecuţi sau netrecuti în bilanţ, ale cãror creanţe sunt sau nu verificate şi chiar pentru creditorii care au resedinta afarã din ţara şi pentru aceia care au fost admişi provizoriu la pasiv, oricare ar fi suma definitiv lichidatã în favoarea lor.
ART. 860***
Îndatã ce sentinta de omologare a concordatului a rãmas definitiva, înceteazã starea de faliment şi totdeodatã înceteazã funcţiunile judecãtorului-sindic, cu rezerva însã a dispoziţiunilor articolelor urmãtoare.
Judecãtorul-sindic va trebui sa dea seama tribunalului de administraţiunea sa şi va remite falitului toate bunurile sale, registrele, hirtiile şi orice alte efecte, luind descãrcare, conformindu-se condiţiunilor stabilite prin concordat.
Judecãtorul-sindic va încheia despre toate proces-verbal şi funcţiunile sale înceteazã.
Tribunalul va judeca contestaţiunile ivite.
Neachitarea cheltuielilor de justiţie şi de administraţiune ale falimentului, precum şi neachitarea celorlalte datorii privilegiate, în termen de trei zile de la rãmînerea definitiva a hotarirei de omologarea concordatului, da drept judecãtorului-sindic a cere de la tribunal autorizarea pentru a vinde, conform art. 804, parte din patrimoniul falitului, pînã la concurenta sumelor datorite.
ART. 861***
Falitul concordatar, mai înainte de îndeplinirea obligaţiunilor luate prin concordat, nu va putea constitui fondul sau de comerţ în gaj nici instraina acest fond în alt mod decît acela cerut de felul comerţului sau. Orice constituire de gaj sau înstrãinare, fãcute în contra dispoziţiunilor acestui articol, sunt nule de drept şi creditorii interesaţi pot cere chiar anularea concordatului şi restabilirea starei de faliment.
ART. 862***
Concordatul deşi omologat, va putea sa fie anulat de tribunal, dupã cererea judecãtorului-sindic sau a oricãrui creditor, dupã ce va asculta contradictoriu pe sindic şi pe falit, dacã se descoperã dupã omologare, ca s-a exagerat în mod fraudulos pasivul sau ca s-a disimulat o parte importanta din activ. Aceasta anulare libereazã de drept garanţiile date pentru concordat.
ART. 863***
Dacã falitul nu îndeplineşte condiţiunile concordatului, unul sau mai mulţi creditori, care au luat parte la deliberatiuni şi care nu au fost îndestulaţi cu sumele cuvenite prin concordat, vor putea cere rezilierea lui.
Prin faptul rezilierei concordatului se redeschid operaţiunile falimentului, şi creditorii neindestulati reintra în întregimea drepturilor lor fata cu falitul, tinindu-se însã în seama partea proporţionalã din creanta stinsã prin plata cotelor deja efectuate.
Rezilierea concordatului nu libereazã pe fidejusori, nici nu face sa înceteze ipotecile sau celelalte garanţii constituite printr-însul.
Repunerea în stare de faliment, pentru neplata cotelor stipulate prin concordat, va atrage pentru falit pedeapsa prevãzutã pentru bancruta simpla.
ART. 864***
Asupra prezentãrii sentinţei, care anuleazã sau reziliazã concordatul, tribunalul va proceda conform dispoziţiunilor secundului aliniat al art. 825.
Actele fãcute de falit, în urma omologarei concordatului şi mai înainte de anularea sau rezilierea lui, nu vor putea fi declarate nule decît numai dacã vor fi fost fãcute în frauda drepturilor creditorilor.
ART. 865***
Creditorii anteriori concordatului reintra în întregimea drepturilor lor numai fata cu falitul, dar nu vor putea participa la masa falimentului decît numai în proportiunile urmãtoare;
Dacã nu au primit nici o parte din dividend participa pentru totalitatea creanţelor lor.
Dacã au primit o parte, participa numai pentru porţiunea creanţe primitive corespunzãtoare cu porţiunea de dividend promisa şi neprimitã.
Dispoziţiunile acestui articol se aplica şi în cazul cînd un al doilea faliment va fi fost declarat, fãrã ca falimentul anterior sa fi fost anulat sau reziliat.

TITLUL VII***
Dispoziţiuni privitoare la falimentul societãţilor comerciale

ART. 866***
Falimentul unei societãţi comerciale se declara de tribunalul comercial în jurisdicţiunea cãruia societatea îşi are sediul ei.
ART. 867***
Falimentul unei societãţi în nume colectiv sau în comanditã produce şi falimentul soţilor ilimitat responsabili.
Tribunalul va declara prin aceeaşi sentinta falimentul societatei şi al soţilor; va arata numele, prenumele şi domiciliul acestora şi va numi un judecãtor-sindic.
Cu toate acestea, patrimoniul societãţii va fi ţinut deosebit de acel al fiecãrui soţ, atît la formarea inventariului, cît şi în operaţiunile administraţiunei şi ale lichidatiunei activului şi pasivului.
Numai creditorii societatei iau parte la deliberaţiunile care intereseazã patrimoniul social, dar ei concura cu creditorii fiecãrui soţ la deliberaţiunile care intereseazã patrimoniul individual al fiecãrui soţ cãzut în faliment.
Sentinta declarativã de faliment produce pentru toţi sotii faliţi efectele arãtate în Titlul I al acestei cãrţi.
ART. 868***
Falimentul unui sau mai multor soţi nu trage dupã sine falimentul societatei.
Falimentul tuturor soţilor ilimitat responsabili în societãţile în nume colectiv sau în comanditã nu trage dupã sine falimentul societatei, dacã aceasta nu se afla în stare de încetare de plati.
ART. 869***
În caz de faliment al unei societãţi în comanditã prin acţiuni sau anonima, actele de procedura se fac contra administratorilor, directorilor şi lichidatorilor. Ei sunt ţinuţi sa compara înaintea judecãtorului-sindic ori de cîte ori ar fi chemaţi şi în special a procura informaţiunile necesare pentru formarea şi verificarea bilanţului şi pentru descoperirea cauzelor şi împrejurãrilor falimentului. Ei vor trebui sa fie ascultaţi ca reprezentanţi legali ai societatei falite în toate cazurile în care legea prescrie ca falitul sa fie ascultat.
ART. 870***
Creditorii particulari ai unui soţ nu sunt admişi la pasivul falimentului societatei. Ei nu au drept decît asupra a ceea ce va mai raminea soţului dupã indestularea creditorilor societatei, exceptindu-se drepturile derivînd din privilegiu sau ipoteca.
Asociaţii în participaţiune ai comerciantului falit nu sunt admişi la pasivul falimentului decît numai pentru acea parte a capitalului adus de dinsii, pe care vor putea-o proba ca nu a fost absorbitã de partea pierderilor ce cad în sarcina lor.
ART. 871***
Dacã societatea falita a emis obligaţiuni la purtãtor, posesorii acestor obligaţiuni vor fi admişi la pasivul falimentului în raport cu valoarea de emisiune a obligaţiunilor, scazindu-se aceea ce li se va fi plãtit cu titlu de amortisment sau de ramburs asupra capitalului, de fiecare obligaţiune.
ART. 872***
Dacã sotii cu responsabilitate limitatã în societãţile anonime sau în comanditã nu efectuasera încã, în momentul declaratiunei falimentului, vãrsãmintele pãrţilor luate asupra-le, judecãtorul-sindic poate fi autorizat sa le ceara vãrsãmintele ulterioare a cãror necesitate va fi recunoscuta de tribunal.
ART. 873***
În falimentul unei societãţi anonime, care nu se gãseşte în stare de lichidatiune, concordatul poate avea de obiect continuarea sau cedarea intreprinderei sociale şi în asemenea caz, el trebuie sa determine condiţiunile exploatarei ulterioare.
ART. 874***
În societãţile în nume colectiv şi în comanditã creditorii pot consimţi un concordat chiar în favoarea unuia sau mai multora dintre sotii cu responsabilitate ilimitata.
În acest caz tot activul social se va supune administraţiunei şi operaţiunilor judecãtorului sindic. Numai bunurile particulare ale soţului cãruia s-a acordat concordatul sunt excluse şi nici o parte a activului social nu va putea fi întrebuinţatã pentru plata obligaţiunilor derivînd din concordat. Soţul care a obţinut un concordat particular, este liberat de obligaţiunea solidarã cãtre creditorii societatei, dar, pentru ca sa obţinã sentinta indicatã în art. 826, el trebuie sa probeze ca toate datoriile societãţii falite au fost plãtite: capete, interese şi cheltuieli.

TITLUL VIII
Despre infracţiuni penale în materie de faliment

ART. 875***
Acţiunea penalã pentru infracţiunile cuprinse în acest titlu este de ordine publica. Ea poate fi pusã în mişcare chiar înainte de declaraţiunea de faliment, cînd încetarea plãţilor este însoţitã de faptul de dosire, de ascundere, de închiderea magazinelor, de darea la o parte, sustragerea sau imputinarea frauduloasã a patrimoniului în dãuna creditorilor.
În aceste cazuri, procurorul tribunalului trebuie sa comunice îndatã încetarea plãţilor preşedintelui tribunalului comercial pentru îndeplinirea dispoziţiunilor titlului I al acestei cãrţi.

CAP. 1***
Despre bancruta

ART. 876***
Este culpabil de bancruta simpla comerciantul care a încetat plãţile şi care se gãseşte într-unul din cazurile urmãtoare:
1. Dacã cheltuielile sale personale sau acelea ale familiei sale au fost prea mari, în raport cu starea sau conditiunea sa economicã;
2. Dacã a pierdut o mare parte din patrimoniul sau în operaţiuni curat de noroc sau manifest imprudente
3. Dacã, în scopul de a-şi intirzia falimentul a fãcut cumpãrãri cu intenţiunea urmatã de fapt de a revinde lucrurile cumpãrate cu preţul sub valoarea lor curenta sau dacã a avut recurs la împrumuturi, giruri de efecte sau alte mijloace ruinãtoare, pentru a-şi procura fonduri;
4. Dacã în urma încetãrii plãţilor, a plãtit pe vreun creditor în detrimentul massei;
5. Dacã nu a ţinut deloc registrele prescrise de lege, ori dacã nu le-a ţinut în mod regulat sau cel puţin registrul-jurnal încheiat şi vizat conform art. 27;
6. Dacã nu a plãtit, la epocile stipulate prin concordat, partea promisa creditorilor sãi, precum s-a zis la art. 863, ultimul aliniat.
ART. 877***
Este de asemenea culpabil de bancruta simpla comerciantul care a încetat plãţile şi care se gãseşte în vreunul din cazurile urmãtoare:
1. Dacã nu a fãcut în mod exact inventarul anual sau dacã registrele şi inventarele sale sunt incomplete sau neregulat ţinute sau nu dau seama de adevarata stare a activului şi pasivului sau chiar cînd n-ar fi frauda;
2. Dacã, avînd contract de cãsãtorie, nu s-a conformat dispoziţiunilor art. 19 şi 20;
3. Dacã, în cele trei zile de la încetarea plãţilor, nu a fãcut declaraţiunea prescrisã de art. 703 sau dacã fiind vorba de falimentul unei societãţi, declaraţiunea facuta nu arata numele tuturor soţilor solidari;
4. Dacã fãrã împiedicare legitima, nu s-a prezentat în persoana înaintea judecãtorului-sindic, în cazurile şi în termenele prescrise, şi dacã, prezetindu-i-se, i-a dat informaţiuni false sau dacã s-a departat fãrã permisiune de la domiciliul sau în timpul falimentului;
5. Dacã nu a îndeplinit obligaţiunile luate într-un concordat obţinut într-un faliment anterior.
ART. 878***
Oricine exercitind obişnuit profesiunea de mijlocitor, va fi cãzut în faliment, e culpabil de bancruta simpla.
ART. 879***
E culpabil de bancruta simpla comerciantul care chiar înainte de declaraţiunea de faliment şi numai pentru a-şi facilita obţinerea unui moratoriu, şi-a atribuit, cu buna ştiinţa şi în contra adevãrului, o parte din activ, sau a simulat datorii neexistente pentru a face sa intervie în adunãri creditori în tot sau în parte fictivi.
ART. 880***
E culpabil de bancruta frauduloasã comerciantul falit care a sustras sau falsificat registrele sale, distras, tãinuit sau disimulat o parte din activul sau şi comerciantul care, într-un alt scop decît cel indicat în articolul precedent, a înfãţişat datorii neexistente sau care, în registre, în scripte sau în acte autentice ori private sau în bilanţ, s-a dat în mod fraudulos dator de sume ce nu datora.
Mai pot fi declaraţi bancrutari frauduloşi, comercianţii care, înainte de declararea în faliment, vor fi înstrãinat o parte însemnatã din mãrfuri sau activ pe preţuri reduse şi mai scãzute decît costul lor, în scopul fraudulos de a frustra pe creditori.
ART. 881***
Delictele de bancruta simpla se pedepsesc cu închisoare de la 15 zile pînã la doi ani.
Cel ce se face culpabil de bancruta simpla va putea fi, osebit de aceasta, declarat incapabil de a exercita profesiunea de comerciant şi a i se interzice dreptul de intrare în localurile de bursa.
ART. 882***
Bancruta frauduloasã se va pedepsi cu maximum închisoarei corecţionale şi cu interdictiunea pe timp mãrginit.
Pedeapsa închisorii chiar cînd judecata gãseşte circumstanţe uşurãtoare, nu poate fi redusã la mai puţin de un an.
Cel ce este condamnat pentru faptul de bancruta frauduloasã va fi, osebit de aceasta, declarat incapabil de a mai exercita profesiunea de comerciant şi i se va interzice dreptul de intrare în localurile de bursa.
Contra acelora ce vor fi exercitat obişnuit profesiunea de mijlocitor, în caz de bancruta frauduloasã, se va aplica maximul pedepsei.

CAP. 2***
Despre delictele altor persoane decît falitul, fãrã complicitate în bancruta

ART. 883***
Prepusul sau reprezentantul comerciantului falit care în gestiunea lui încredinţatã, s-a fãcut culpabil de vreuna din faptele indicate la Nr. 2, 3, 4 şi 5 din art. 876 şi la Nr. 1 din art. 877, sau la art. 880, se va pedepsi conform dispoziţiunilor pentru bancruta frauduloasã.
ART. 884***
În caz de faliment al unei societãţi în comanditã, prin acţiuni sau anonima, adiministratorii şi directorii ei vor fi pedepsiţi dupã dispoziţiunile art 881, dacã falimentul a provenit din culpa lor, sau dacã nu au fost îndeplinite dispoziţiunile art. 92, 93, 95, 96, 101, 104, 142, 146, 147, 148, 157, 168, 173, 174, 175, 178 179, 182, 183 şi 184, sau dacã sunt culpabili de vreunul din faptele arãtate la Nr. 2, 3, 4 şi 5 ale art. 876 şi la Nr. 1, 3 şi 4 ale art. 877.
Ei se vor pedepsi cu aceeaşi pedeapsa, dacã sunt culpabili de vreunul din faptele indicate ia art. 830.
Asemenea şi:
1. Dacã au omis cu dol de a publica contractul special şi schimbãrile ulterioare în modurile prescrise de lege.
2. Dacã au arãtat în mod fals capitalul subscris sau vãrsat.
3. Dacã au distribuit societarilor dividende evident fictive şi cu chipul acesta, au micşorat capitalul social.
4. Dacã cu dol au fãcut preluãri mai mari decît cele permise prin actul social.
5. Dacã au ocazionat cu dol, sau prin mijlociri de operaţiuni doloase, falimentul societatei.
ART. 885***
Judecãtorul-sindic al falimentului, care se va fi fãcut culpabil de malversatiuni în administraţiunea sa se va pedepsi cu maximul închisoarei, iar dacã paguba cauzatã este mica, închisoarea se va putea reduce pînã la trei luni.
Dispoziţiunile acestui articol se vor aplica asemenea auxiliarilor şi celor însãrcinaţi de cãtre judecãtorul-sindic cu executarea operaţiunilor falimentului.
ART. 886***
Se vor pedepsi cu maximul închisoarei acei care deşi n-ar fi complici în bancruta se vor dovedi culpabili:
1. Ca într-un faliment, cu buna ştiinţa, au distras, tãinuit sau disimulat, prin declaraţiuni publice sau private, bunuri mobile sau imobile de ale falitului;
2. Ca, în mod fraudulos, au produs în faliment creanţe simulate, în numele lor propriu sau prin persoane interpuse:
3. Ca au savirsit vreunul din faptele arãtate în art. 889, exercitind comerţul sub numele altuia sau sub nume simulat. Aceeaşi pedeapsa se va aplica şi comerciantului care şi-a prestat numele.
Ascendenţii, descendenţii, afinii şi soţul falitului, care cu ştiinţa vor fi distras sau tãinuit valori sau alte lucruri aparţinînd falimentului, se vor pedepsi cu închisoare corecţionalã.
ART. 887***
Creditorul care va fi stipulat cu falitul sau cu alta persoana, avantaje în folosul sau propriu, pentru votul sau în deliberãrile falimentului, sau în cererea de moratoriu, sau acela care, prin alte moduri decît cele prevãzute în art. 88, îşi va fi procurat avantaje în sarcina activului falimentului, se va pedepsi cu închisoare pînã la un an şi cu amenda pînã la 2 000 lei.
ART. 888***
În cazurile prevãzute de cele doua articole precedente sentinta penalã de condamnare va trebui sa ordone:
1. Reintegrarea, dacã este cazul, la massa creditorilor, a bunurilor sau valorilor sustrase şi restituirea celor în drept a sumelor ce creditorul primise, fãrã sa-i fi datorat;
2. Despãgubirea daunelor pentru sumele cîte s-au constatat cu rezerva despagubirei şi a altor daune mai mari, dacã s-ar dovedi în urma;
3. Anularea în privinta tuturor şi chiar a falitului a conventiunilor particulare ce vor fi fost încheiate pentru a procura creditorilor avantajele menţionate în articolul precedent.
Dacã cererile pentru obiectele sus indicate nu au fost propuse în instanta penalã sau dacã, fiind propuse, a intervenit o ordonanta de neurmãrire sau o sentinta absolutorie, acele cereri vor putea fi în urma introduse şi judecate înaintea tribunalului de comerţ.

-------
***) Art. 695-888 au fost abrogate prin <>art. 130 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii şi lichidãrii judiciare.

CARTEA IV
DESPRE EXERCIŢIUL ACŢIUNILOR COMERCIALE ŞI DESPRE DURATA LOR

TITLUL I
DESPRE EXERCIŢIUL ACŢIUNILOR COMERCIALE

CAP. 1
DISPOZIŢIUNI GENERALE

ART. 889
Exerciţiul acţiunilor comerciale se reglementeazã de codul de procedura civilã, afarã de dispoziţiile codul de fata.
ART. 890
Aparţine jurisdictiunei comerciale a judeca:
I. Toate contestaţiunile relative la fapte de comerţ între orice persoane;
II. Acţiunile de revocare sau de confirmare a sechestrului unei nave, chiar cînd ar fi înfiinţat în temeiul unei creanţe civile;
III. Acţiunile contra capitanilor de nave, contra prepuşilor sau reprezentanţilor, contra comisilor - cãlãtori de comerţ şi contra comisilor de negot, derivate din faptele de comerţ cu care sunt însãrcinaţi; precum de asemenea şi în aceleaşi limite acţiunile acestor persoane contra patronilor lor;
IV. Contestaţiunile dintre calfe sau ucenici, bãieţi şi servitori de magazine, comisionari de strade şi lucrãtori cu ziua, luna sau anul, cu comerciantul sau şeful unei întreprinderi comerciale pentru îndeplinirea serviciului la care ei s-au obligat, sau pentru plata de salariu ori alta lucrare;
V. Acţiunile pasagerului contra cãpitanului sau armatorului unei nave, precum şi acţiunile acestora contra pasagerilor;
VI. Acţiunile întreprinzãtorului de spectacole publice contra artiştilor teatrali, precum şi acţiunile acestora contra întreprinzãtorului;
VII. Contestaţiunile relative la vînzarea cu licitaţiune a mãrfurilor sau productelor depuse în magazine generale, dockuri ori antrepozite;
VIII. Tot ce priveşte la falimente dupã dispoziţiunile cãrţii III în acest cod;
IX. Contestaţiunile privitoare la calitatea de comerciant sau la existenta unei societãţi comerciale.
ART. 891
Acţiunile aparţinând jurisdictiunei comerciale se vor judeca de judecãtoriile comunale în ultima instanta pînã la valoarea de 5 lei inclusiv şi cu drept de apel la judecãtoria de col. respectiva pînã la suma de 50 lei inclusiv, capete şi dobânzi; iar de cãtre judecãtoriile de ocoale în ultima instanta de la 50 de lei pînã la valoarea de 200 de lei inclusiv, capete şi dobânzi, şi cu drept de apel la tribunalul comercial, în cuprinsul cãruia se afla, pînã la valoarea de 1500 lei inclusiv, capete şi dobânzi.
ART. 892
Dacã înaintea unui tribunal comercial se ridica un incident civil, acelaş tribunal este competent a statua şi asupra incidentului, afarã de cazul cînd contestatiunea incidenta ar purta asupra filiatiunei, asupra calitatei de erede, sau asupra unui drept de proprietate sau servitute imobiliarã. În aceste cazuri, tribunalul comercial va trimite pe pãrţi, pentru judecarea incidentului, înaintea tribunalului civil competent, sau îl va judeca el însuşi, dacã e de competenta tribunalului civil local.
În toate cazurile în care incidentul se rezolva de acelaşi tribunal, apelul şi recursul în casatiune nu se pot face, contra hotarirei intervenite asupra incidentului, decît odatã şi în aceleaşi termene cu apelul sau recursul contra hotãrîrii asupra fondului.
Încheierea prin care tribunalul comercial trimite la un alt tribunal sau retine judecarea incidentului, nu este de asemenea supusã apelului sau recursului decît odatã cu hotãrîrea asupra fondului.
ART. 893
Chiar cînd actul este comercial numai pentru una din pãrţi, acţiunile ce deriva dintr-însul sunt de competinţa jurisdictiunei comerciale.
ART. 894
Cînd o contestatiune de natura comercialã se iveşte într-un loc unde se tine un tirg sau bilciu, sau într-un port sau schela, şi ea reclama o grabnica solutiune, judecãtorul de pace poate sa constate orice fapt şi sa ordone provizoriu mãsurile de asigurare, prevãzute de art. 71 şi 72 din acest cod şi 455 şi urmãtoarele din procedura civilã, pînã cînd se va judeca cauza de autoritate competinţa.
ART. 895
Excepţiunea de incompetinta a jurisdictiunei comerciale pentru cauzele civile, şi a jurisdictiunei civile pentru clauzele comerciale, poate sa fie propusã în orice stare a cauzei, şi autoritatea judecãtoreascã o poate pronunţa chiar din oficiu.
Cu toate acestea, cînd autoritatea judiciarã ce se invoca exercita amândouã jurisdictiunile: comercialã şi civilã, omisiunea sau eroarea în indicatiunea uneia sau alteia nu poate da loc la o declaraţiune de incompetinta.
La tribunalele cu o secţiune specialã, acţiunile şi apelurile asupra cãrţilor de judecata date în materie comercialã se vor adresa preşedintelui sectiunei respective.
ART. 896
Dacã, cu ocaziunea judecarei unei afaceri comerciale, pãrţile sunt trimise înaintea tribunalului civil în urmarea unui incident oarecare, judecãtoria comercialã e în drept ca, mai înainte de hotãrîrea asupra incidentului, sa ordone provizoriu orice mãsuri folositoare în cauza.
ART. 897
În materie comercialã, acţiunile personale şi mobiliare se vor putea intenta, dupã alegerea reclamantului:
1. La tribunalul unde cel ce s-a obligat îşi are stabilimentul sau comercial sau cel puţin domiciliu ori resedinta;
2. La tribunalul locului unde obligaţiunea a luat naştere sau unde va trebui executatã;
3. La tribunalul locului unde s-a stipulat a se face plata;
4. Dacã s-a ales un domiciliu pentru executarea unui act, acţiunea se va putea intenta la tribunalul acestui domiciliu.
ART. 898
Acţiunile personale şi acţiunile reale mobiliare rezultând din operaţiunile întreprinse, pe contul unei societãţi pamantene sau strãine, de cãtre prepusul sau reprezentantul acestora, în afarã de sediul social, se vor putea intenta de cãtre cei de al treilea înaintea autoritatei judecãtoreşti a locului unde prepusul ori reprezentantul societãţii exercita comerţul, sau îşi are resedinta.
ART. 899
Acţiunile ce nasc din contractul de transport se pot intenta înaintea autoritãţii judecãtoreşti a locului unde se afla staţiunea de plecare sau aceea de sosire. Sunt aplicabile şefului de staţiune dispoziţiunile art. 400.
ART. 900
Acţiunile rezultând din lovirea unui vas (abordaj) se pot intenta înaintea autoritãţii judecãtoreşti a locului unde faptul s-a intimplat, sau înaintea aceleea a primului port unde vasul a ajuns ori a locului de destinatiune.
Competinţa capitanilor de porturi de a cunoaşte de contestaţiunile ce le sunt deferite prin regulamentul de la 30 Martie 1879 se menţine.
ART. 901
În toate cazurile comerciale termenul obicinuit de înfãţişare fixat prin art. 78 din procedura civilã, se reduce la jumãtate.
Prezidentul tribunalului va putea însã dupã împrejurãri, sa permitã ca citatiunea sa se facã pentru un termen şi mai scurt, fãrã a fi obligat pentru aceasta sa declare urgenta cauzei.
Pentru cei domiciliaţi afarã din România, termenul de înfãţişare va fi cel puţin de 40 zile de la ieşirea citatiunii.
Asupra infatisarei de se va cere termen de pregãtire, acel termen se va fixa de tribunal dupã împrejurãri, ordonandu-se provizoriu orice mãsuri de asigurare se vor crede necesare pînã la judecarea afacerii.
ART. 902
Partea condamnata în lipsa poate face opoziţiune, fãrã a fi ţinuta a justifica cauzele absentei sale.
ART. 903
În materie comercialã, termenul de peremptiune este pe jumãtate de cel fixat prin art. 257 din codul de procedura civilã.
ART. 904
În materie comercialã termenul de apel contra hotãrârilor pronunţate în prima instanta este de 30 zile.
Acest termen începe: pentru sentinţele date contradictoriu, din ziua pronunţãrii lor; pentru cele date în lipsa, din ziua primirei copiei de pe sentinta, conform art. 74 şi 173 din codul de procedura civilã.
Dacã hotãrîrea s-a dat asupra unei opoziţiuni, termenul de apel curge din ziua respingerii opozitiunii, fie ca sentinta s-a pronunţat în lipsa sau contradictoriu cu oponentul.
În contra hotãrârilor pronunţate în materie de faliment, termenul de apel va fi de 15 zile.
ART. 905
Recursul în casatiune contra sentinţelor sau deciziunilor pronunţate în ultima instanta va fi de 40 zile.
Acest termen va curge, pentru deciziunile sau sentinţele date contradictoriu, din ziua pronunţãrii lor; pentru cele date în lipsa, din ziua comunicãrii deciziunii sau sentinţei.
În contra deciziunilor sau sentinţelor pronunţate în materie de faliment, recursul este de 20 zile.
ART. 906
Dispoziţiunile art. 321 şi 734 din procedura civilã se aplica în materie comercialã şi pentru cazul cînd înãuntrul termenului de apel sau recurs se va forma contra partei condamnate cerere de interdictiune sau de punere sub consiliu judiciar.
ART. 907
Partea interesatã în o cauza comercialã va putea, deodatã cu intentarea actiunei, sa ceara se pune sechestru asigurator asupra averei mobile a debitorului sau, conform art. 614 şi urmãtoarele din procedura civilã, dupã deosebirile mai jos enunţate.
Va putea de asemenea sa urmãreascã şi sa popreascã pentru sumele cuprinse în titlul sau sumele sau efectele datorite debitorului sau de cãtre un al treilea, conformându-se dispoziţiunilor art. 456 şi urmãtoarele din codicele de procedura civilã.
ART. 908
Sechestrul sau poprirea nu se va putea infiinta de cît numai cu dare de cauţiune, afarã de cazul cînd cererea de sechestru sau de poprire se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtãtor, protestat de neplata.
Judecãtoria se va pronunţa asupra sechestrului în camera de consiliu fãrã prealabilã chemare a pãrţilor.
Sechestrul asigurator nu poate fi ridicat decît dacã debitorul va consemna suma, capital, interese şi cheltueli, pentru care s-a înfiinţat acel sechestru.
ART. 909
Când va fi loc a se cerceta socoteli, înscrisuri şi registre de comerţ, tribunalul va putea numi în acest scop unul sau mai mulţi experţi socotitori, care, sub direcţiunea unui judecãtor delegat sa asculte pe pãrţi, sa examineze socotelile, înscrisurile şi registrele, sa consemneze prin proces-verbal declaraţiunile şi recunoaşterile pãrţilor, şi sa cerce a le împacã de va fi cu putinta; iar dacã nu, sa raporteze în scris tribunalului despre rezultat.
Experţii vor fi numiţi de pãrţi prin comun acord, şi, în caz de neînţelegere între ele, se vor numi din oficiu de tribunal în termen scurt.

CAP. 2
DESPRE SECHESTRAREA, URMĂRIREA ŞI VÂNZAREA SILITĂ A VASELOR

ART. 910
Orice creditor are dreptul ca, prin paza formelor mai jos arãtate, sa poatã proceda la sechestrarea, urmãrirea şi vînzarea silitã a unui vas sau a unei pãrţi în diviza dintr-însul, care ar fi proprietatea debitorului sau.
Creditorii privilegiaţi pot exercita acest drept chiar dacã vasul, care în total sau în parte este afectat, ar fi trecut în mâinile unei a treia persoane.
ART. 911
Vasul poate fi sechestrat în cazurile şi dupã formalitãţile stabilite în art. 907 şi 908 din acest cod. Sechestrarea fiind declarata valabilã de cãtre tribunalul de comerţ competent, vînzarea, colocatiunea creditorilor şi repartitiunea preţului se fac în conformitate cu regulile fixate în prezentul capitol.
ART. 912
Vasul gata de plecare nu poate fi pus sub sechestru şi nici urmãrit.
Vasul se considera ca este gata de plecare, cînd capitanul are asupra-şi hârtiile de navigaţiune necesare pentru cãlãtorie.
ART. 913
În orice stare a procedurei, dupã cererea unui creditor care are un privilegiu asupra unui vas sau a unui coproprietar al vasului şi chiar a însuş debitorului, tribunalul înaintea cãruia sa afla cauza pendinte, poate ordonã ca vasul sa întreprindã una sau mai multe cãlãtorii, prescriind în acelaş timp precauţiunile ce dupã împrejurãri, s-ar crede necesare.
Cãlãtoria nu se poate începe pînã ce mai întâi sentinta tribunalului care ar incuviinta-o, nu va fi transcrisã în registrele autoritatei maritime respective şi adnotata pe actul de naţionalitate.
Cheltuielile necesare pentru întreprinderea cãlãtoriei, se vor inainta de reclamant.
Navlul, dupã ce mai întâi se vor scãdea cheltuielile, se va adauga la preţul vânzãrii.
ART. 914
Urmãrirea vasului sau a unei pãrţi dintr-însul va fi precedatã de un comandament fãcut debitorului, cu invitare de a plati suma datoritã în termen de 24 de ore şi cu încunoştiinţare ca în caz contrariu se va procede la urmãrire.
Dacã este pericol de sustractiune, se poate ordonã sechestrarea imediata în formele stabilite de Codul de procedura civilã.
ART. 915
Prin comandament, creditorul îşi va face alegere de domiciliu în comuna de resedinta a autoritãţii judecãtoreşti înaintea cãreia are sa se facã urmãrirea, arãtându-se persoana la care domiciliul a fost ales.
Comandamentul va fi notificat proprietarului vasului, dacã este vorba de o acţiune generalã de exercitat contra lui, el va putea fi însã notificat şi cãpitanului, dacã urmãrirea se face şi în virtutea unui drept de privilegiu ce exista asupra vasului.
Dacã, în termen de 30 zile de la notificarea comandamentului, creditorul nu procede la acte de execuţiune, urmãrirea nu se va putea începe decît în urma unui nou comandament.
În caz de opoziţiune sau contestaţie contra urmaritei, termenul de mai sus va curge de la notificarea sentinţei definitive care a respins contestatiunea sau opoziţiunea, sau ziua cînd contestatiunea sau opoziţiunea s-a perimat.
ART. 916
Procesul verbal al agentului judecãtoresc însãrcinat cu urmãrirea, afarã de cele prescrise prin art. 416 din codul de Procedura Civilã, va trebui sa mai cuprindã:
1. Alegerea sau declaraţiunea de domiciliu ori resedinta a creditorului urmãritor în localitatea unde se afla autoritatea judecãtoreascã insarcinata cu vînzarea şi în localitatea unde vasul urmãrit se gãseşte ancorat;
2. Numele, pronumele şi domiciliul sau resedinta proprietarului vasului şi acela al cãpitanului;
3. Numele, felul şi capacitatea vasului;
4. Descrierea barcilor, a salupelor, uneltelor, echipamentelor, armelor, muniţiilor şi proviziunilor sale.
Agentul judecãtoresc va numi un custode asupra vasului urmãrit, care va urma sa subscrie procesul-verbal.
ART. 917
Dacã proprietarul vasului urmãrit are domiciliul sau resedinta în comuna unde se face urmãrirea, creditorul urmãritor este dator sa-i notifice, în termen de trei zile, copie dupã procesul-verbal de urmãrire sa-l citeze înaintea tribunalului urmãritor, pentru ca acesta sa ordone vînzarea lucrurilor urmãrite.
Dacã proprietarul nu are nici domiciliul, nici resedinta sa în localitatea unde se face urmãrirea, comunicarea procesului-verbal şi citatiunea se vor face cãpitanului vasului urmãrit, şi lipsa-i, reprezentantului proprietarului sau al cãpitanului.
Dacã proprietarul este strãin, fãrã domiciliu sau resedinta în România, comunicarea şi citatiunea mai sus vorbita se vor face în modul stabilit prin art. 75, numerele 6 şi 7 din procedura civilã.
O alta copie dupã procesul-verbal de urmãrire se va depune de agentul judecãtoresc la oficiul maritim unde vasul se gãseşte înscris.
ART. 918
Tribunalul, autorizind vînzarea, stabileşte condiţiunile ei şi trimite pe pãrţi înaintea unui judecãtor delegat, pentru ca sa fixeze ziua în care are sa se facã vînzarea, şi sa proceadã la celelalte operaţiuni necesare. Tribunalul trebuie de asemenea sa ordone portarelului de a face afiptele şi publicaţiunile de vînzare.
ART. 919
Urmãrirea se perima de drept şi creditorul urmãritor rãspunde de cheltuieli, dacã vînzarea nu se face în cele 40 zile urmãtoare.
Nu se socoteşte în acest termen timpul trecut pentru opoziţiunile sau contestaţiunile prevãzute de art. 915.
ART. 920
Afiptele şi publicaţiile vor cuprinde:
1. Numele, pronumele, profesiunea, domiciliul sau resedinta creditorului urmãritor;
2. Titlul în puterea cãruia se face urmãrirea;
3. Suma datoritã;
4. Alegerea de domiciliu facuta de creditorul urmãritor, atît în localitatea unde resade Tribunalul înaintea cãruia se face urmãrirea, cît şi în aceea unde vasul este ancorat;
5. Numele, pronumele, domiciliul sau resedinta proprietarului vasului urmãrit;
6. Numele, felul şi capacitatea vasului, dacã este armat sau în armare, precum şi numele şi pronumele cãpitanului;
7. Locul unde vasul se gãseşte, adicã dacã este ancorat în port sau în alta parte;
8. Barcile, salupele, echipamentele, uneltele, armele, munitiunile, şi proviziunile ce se cuprind în vînzare;
9. Numele şi prenumele procuratorului creditorului urmãritor;
10. Condiţiunile vinzarei;
11. Ziua fixatã pentru ţinerea licitatiunei.
ART. 921
Afiptele se vor lipi:
1. Pe catartul principal al vasului urmãrit;
2. La usa tribunalului unde are a se tine licitaţiunea;
3. În piata principala a oraşului, pe digul sau la debarcaderul portului unde vasul este ancorat şi la resedinta oficiului vamal din localitate;
4. În sãlile bursei şi Camerei de comerţ, dacã vor fi.
Un extract dupã afipt se va publica în foaia anunciurilor judiciare a locului, cu cel puţin trei zile înainte de ziua fixatã pentru ţinerea licitatiunei.
Un exemplar dupe afipte se va comunica:
1. Debitorului sau cãpitanului în cazurile prevãzute de art. 520;
2. Custodelui numit de cãtre agentul judecãtoresc;
3. Creditorilor privilegiaţi indicaţi în actul de naţionalitate sau în registrele oficiului maritim unde este înscris vasul, şi oricãrui alt creditor, chiar neprivilegiat, care, printr-un act notificat creditorului urmãritor, a declarat ca voieşte sa intervinã la procedura urmarirei.
ART. 922
Dacã urmãrirea are de obiect un vas care ar avea o capacitate mai mare de 30 tone, se vor face trei publicaţiuni consecutive din opt în opt zile, prin afipte afişate, cum mai sus se arata şi publicate în foaia anunciurilor judiciare.
Dupã a treia publicaţiune a afiptelor, licitaţiunea se va tine la ziua fixatã de cãtre judecãtorul-delegat şi vînzarea se va face cãtre cel ce va oferi un preţ mai avantajos.
ART. 923
Tribunalul, dupã raportul judecãtorului-delegat, pentru motive grave, poate acorda şi chiar ordonã din oficiu ca vînzarea sa nu aibã loc şi sa încuviinţeze una sau doua amânãri de cîte opt zile fiecare.
Amînarea va fi incunostiintata prin afipte afişate şi publicate precum mai sus se arata.
ART. 924
Oricine poate sa concureze la licitaţiune.
Cel ce concureazã pentru contul altei persoane, trebuie sa prezinte procura specialã care se va ataşa la dosarul cauzei.
Orice concurent este dator sa depunã în bani sau în efecte publice de ale Statului la purtãtor şi dupã cursul zilei, a zecea parte din preţul de la care are sa se înceapã licitaţiunea, afarã numai dacã judecãtorul-delegat, ascultind şi pe creditorii prezenţi, nu-l va dispensa de aceasta.
Vînzarea se va face prin strigãri.
Strigãrile se vor începe de la preţul fixat de creditor, sau de la acela pe care îl va insemna judecãtorul delegat, de la sine şi se vor repeta de trei ori; între fiecare strigare va fi un termen de 5 minute cel puţin sau de 15 minute cel mult.
Lucrul se va adjudeca asupra aceluia care a oferit cel mai mare preţ.
ART. 925
Judecãtorul-delegat va încheia proces-verbal de cele urmate.
Adjudecatarul va subscrie de preţul cu care lucrul s-a adjudecat asupra-i şi în acelaşi timp va face alegere de domiciliu în localitatea unde s-a urmat vînzarea. În caz contrariu, toate notificãrile ce i se vor adresa vor fi valabil fãcute la grefa tribunalului.
ART. 926
Procuratorul care va fi rãmas adjudecatar pentru o persoana care ar avea a o numi mai în urma, trebuie, în cele trei zile dupã licitaţie, sa depunã la grefa mandatul special anterior vinzarei, dacã acela în contul cãruia a concurat la licitaţie nu prefera de a face în persoana accepţiunea prin o declaraţiune depusa la grefa; în lipsa, procuratorul va fi considerat ca adjudecatar în numele sau propriu.
ART. 927
Adjudecatarul este dator ca, în termen de cinci zile de la adjudecare, sa depunã preţul cu care s-a adjudecat asupra-i vasul.
Dacã acest termen expira fãrã ca cumpãrãtorul sa fi depus întregul preţ, tribunalul, de la sine sau dupã cererea partii interesate, va pune lucrul din nou în vînzare.
Aceasta noua licitaţiune se va incunostiinta prin afipte, conform art. 921, iar afiptul se va publica cu trei zile cel puţin înainte de vînzare.
Noile afipte vor cuprinde, pe lîngã enuntarile prevãzute de art. 920, numele adjudecatarului ce nu a depus preţul şi suma cu cît lucrul a fost adjudecat asupra-i.
Licitaţiunea se va urma conform art. 924.
Dacã preţul ieşit la aceasta noua licitaţiune este mai mic, primul adjudecatar rãspunde de diferenţa şi, în ori ce caz, de toate cheltuielile ocazionate cu aceasta noua vînzare.
Dacã primul cumpãrãtor, înainte de începerea acestei noi licitaţiuni, depune preţul cu cît lucrul s-a adjudecat asupra-i, dimpreuna cu dobânzi şi cheltuieli fãcute cu aceasta a doua vînzare, el va fi menţinut în calitatea sa de adjudecat
ART. 928
Dacã sunt urmãrite barci, şalupe sau alte vase de o capacitate nu mai mare de 30 tone, vînzarea se va face înaintea judecãtorului-delegat, dupã publicaţiuni fãcute în trei zile consecutive printr-un singur afipt lipit pe catart sau, în lipsa, într-alt loc aparent al vasului, la usa tribunalului şi pe zidul sau scara portului, fãrã nici o alta formalitate.
Vînzarea nu se poate face decît dupã trecere de opt zile de la notificarea procesului-verbal de urmãrire.
ART. 929
Urmãrirea şi vînzarea batelurilor destinate transportului persoanelor sau pescaritului în porturi, limanuri, canaluri, lacuri şi riuri, precum şi altor asemenea plutitoare ce se afla în aceste localitãţi şi care nu ar avea o capacitate mai mare de 10 tone, se va face conform dispoziţiunilor articolelor precedente cu urmãtoarele modificatiuni:
1. Vînzarea se va face de judecãtorul de ocol;
2. Afiptele nu vor mai fi publicate şi în foaia anunciunilor judiciare;
3. Preţul va fi rãspuns îndatã dupã terminarea licitaţiunii; iar în caz contrariu, se va procede imediat la o noua licitaţiune pe comptul adjudecatarului.
Dispoziţiunile acestui articol nu se aplica în caz de vînzarea batelurilor şi a celorlalte plutitoare avînd masina cu vapori.
ART. 930
Vînzarea vasului face sa înceteze funcţiunile cãpitanului, cu rezerva dreptului sau la despãgubire contra celui obligat.
ART. 931
Adjudecatarul va primi un extract dupã procesul-verbal al licitaţiunii în care se va indica:
1. Numele, pronumele, domiciliul sau resedinta creditorului urmãritor şi al debitorului;
2. Numele, felul şi capacitatea vasului vândut;
3. Numele, pronumele şi resedinta adjudecatarului, precum şi preţul cu care vasul s-a adjudecat asupra-i.
Acest extract va fi semnat de judecãtorul delegat sau de judecãtorul de ocol şi va trebui sa fie transcris în registrele autoritãţii unde va fi înscris vasul şi vînzarea va trebui notatã şi pe actul de naţionalitate.
ART. 932
Cererile în distractiune (separatiune) asupra vasului urmãrit se vor notifica creditorului urmãritor înainte de vînzare.
Dacã cererile în distractiune nu s-au format decît dupã adjudecatiune, ele se vor converti de drept în opoziţiuni asupra liberãrii preţului.
Cererea în distractiune va conţine citatiunea creditorului urmãritor de a compare pentru a audienta fixa înaintea tribunalului competent, şi alegerea sau declaraţiunea de domiciliu sau de resedinta a reclamantului în comuna de resedinta a tribunalului sau judecãtoriei prin care se face urmãrirea.
Dacã cererea se va respinge, reclamantul, deosebit de cheltuieli şi daune, poate fi osandit şi la o pedeapsa pecuniarã pînã la suma de 500 lei.
ART. 933
Opoziţiunile la distribuirea preţului rezultat din vinarea unui vas, vor fi fãcute sub pedeapsa de pierderea dreptului, în termen de trei zile socotit de la vînzare.
Creditorii oponenţi sunt datori de a prezintã la grefa titlurile lor de creanţe cel mult în termen de opt zile din ziua opozitiunii, sub pedeapsa, în caz contrariu, de a se procede la distribuirea preţului, fãrã a se tine seama de opoziţiunea ce au fãcut.
ART. 934
Colocatiunea creditorilor şi distribuţiunea preţului între creditorii privilegiaţi se va face în ordinea prescrisã prin art. 687 şi între ceilalţi creditori, în proportiune cu creanţele lor.
ART. 935
Pentru tot ce nu este regulat prin prezentul titlu, se aplica dispoziţiunile codului de procedura civilã, relative la urmãrirea silitã a bunurilor mobile.
Regulile stabilite în prezentul capitol se vor observa, pe cît nu vor fi incompatibile, în orice alt caz de vînzare judiciarã a unui vas sau a unei porţiuni dintr-un vas.

CAP. 3
DISPOZIŢIUNI SPECIALE DE PROCEDURA ÎN MATERIE DE FALIMENT

ART. 936***
Ori de cîte ori legea prescrie ca falitul sau vreu alt interesant sa fie ascultat, nu se poate nimic hotãrî în absenta sa, dacã nu se va constata ca a fost legalmente citat la o zi şi ora fixa şi dacã lipsa lui nu se va constata prin proces-verbal.
ART. 937***
Ori de cîte ori creditorii unui faliment urmeazã sa fie convocaţi, sindicul este dator ca, afarã de publicaţiunile prescrise de lege sa trimitã o anume inconstiintare fiecãrui creditor.
Inconstiintarea se va face printr-o scrisoare recomandatã la posta, cel puţin cu opt zile înainte de ziua fixatã pentru întrunire sau pentru operaţiunile pentru care s-a fixat.
Recipisa de predare la posta a scrisorii recomandate va servi ca proba ca încunoştiinţarea a avut loc şi va sta ataşatã la actele falimentului.
Scrisoarea de convocare adresatã creditorului va trebui sa cuprindã chestiunile ce sunt a se supune deliberãrii creditorilor.
Orice deciziune luatã asupra unei chestiuni necuprinsã în încunoştiinţare este nulã.
ART. 938***
Întrunirile creditorilor sunt prezidate de judecãtorul sindic.
Deciziunile se iau cu majoritate absolutã a creditorilor prezenţi, afarã de cazurile în care legea nu cere o anumitã majoritate.
Creditorii se pot prezenta în persoana sau prin mandatari*).

-------
*) Modificat prin Legea din 3 martie 1902.

ART. 939***
Procesul-verbal al întrunirii creditorilor se subscrie de judecãtorul-sindic şi de grefier sau de secretarul arhivar al sindicatului tribunalului. El cuprinde, în rezumat, dezbaterile urmate, deciziunile urmate, deciziunile luate de creditori şi ordinea în care ele au avut loc şi indica numirile fãcute, dupã ordinea numãrului voturilor obţinute de fiecare, începînd cu cel mai mare numãr.
Procesul-verbal se înainteazã tribunalului în termen, de cel mult trei zile spre a fi alãturat la celelalte acte ale falimentului*).

-------
*) Modificat prin Legea din 3 martie 1902.

ART. 940***
Dacã în ziua fixatã pentru întrunirea creditorilor nu s-a putut delibera asupra tuturor chestiunilor ce erau prevãzute în actul de convocare sau în citatiune, continuarea deliberantilor se va urma de drept în ziua urmãtoare de lucru, fãrã sa mai fie necesitate de vreo noua încunoştiinţare specialã a creditorilor prezenţi sau absenţi, şi aceasta pînã la rezolvarea tuturor chestiunilor puse în deliberatiunea creditorilor.
ART. 941***
Ordonanţele judecãtorului-sindic nu sunt supuse apelului decît în cazurile determinate de lege*).

-------
*) Modificat prin Legea din 3 martie 1902.

ART. 942***
Deliberaţiunile tribunalului în materie de faliment vor putea fi precedate de relatiunea judecãtorului-sindic*).

-------
*) Modificat prin Legea din 3 martie 1902.

ART. 943***
Sentinţele şi încheierile tribunalului, pronunţate conform art. 708, 722, 723, 735, 826, 335, 337, 841, 842, 843, 852, 864 şi sentinţele de condamnare la una din pedepsele pentru unul din delictele prevãzute în titlul VIII al cãrţii a III-a, se vor afige la usa tribunalului şi la alte locuri obişnuite în comuna unde resade tribunalul, în comuna unde resade Curtea de Apel, în comuna de resedinta a falitului, în toate locurile unde el va avea stabilimente de comerţ şi în salele burselor şi Camerelor de Comerţ din aceste localitãţi.
Un extract se pe aceste sentinţe sau încheieri, se va publica în foaia anunţurilor judiciare ale locurilor sus arãtate cu dreptul pentru judecãtorul-sindic de a ordonã publicaţiunea şi în alte ziare, cînd împrejurãrile falimentului ar cere o mai întinsã publicitate.
Afigerea şi publicaţiunile sus zise vor fi fãcute în cel mai scurt termen posibil, adicã: dacã trebuiesc fãcute în localitatea unde se afla tribunalul, cel mai tirziu în trei zile de la data hotãrîrii; dacã trebuiesc fãcute în alta parte, ele trebuiesc sa fie expediate pentru execuţiunea imediata în acelaş termen.
Judecãtorul-sindic este dator a observa exactã îndeplinire a dispoziţiunilor cuprinse în acest articol*).

-------
*) Modificat prin Legea din 3 martie 1902.

ART. 944***
Toate sentinţele date de tribunalul de comerţ în materie de faliment sunt executorii.
Ele nu sunt supuse opozitiunei sau apelului decît în cazurile prevãzute de lege.
Cînd tribunalul se pronunţa în prima instanta asupra contestatiunilor prevãzute de art. 775, sentinta este supusã apelului.
Este asemenea supusã opozitiunii şi apelului sentinta prin care tribunalul respinge declaraţiunea de faliment cerutã de unul sau mai mulţi creditori.

-------
***) Articolele 936-944 au fost abrogate prin dispoziţiile <>art. 130 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii şi lichidãrii judiciare.

TITLUL II
DESPRE PRESCRIPŢIUNE

ART. 945
Acţiunile derivând din acte care sunt comerciale numai pentru una din pãrţi, se prescriu pentru toate pãrţile contractante în conformitate cu dispoziţiunile legii comerciale.
ART. 946
Prescripţiunea comercialã curge chiar contra militarilor în serviciul activ în timp de razbel în contra femeei maritate, în contra minorilor chiar neemancipati şi a interzişilor, cu rezerva dreptului lor contra tutorului.
Întreruperea prescriptiunii se reguleazã dupã dispoziţiunile codului civil.
Cu toate acestea, în obligaţiunile cambiale, actele intreruptive de prescripţiune fãcute în persoana unuia din coobligati nu produc nici un efect fata de ceilalţi coobligati.
ART. 947
Prescripţiunea ordinarã în materie comercialã este de 10 ani în toate cazurile în care prin acest cod sau prin legi nu s-a stabilit o prescripţiune mai scurta.
ART. 948
Acţiunea pentru revendicarea proprietãţii unui vas se prescrie prin trecere de 10 ani. Nu se poate opune lipsa de titlu sau a bunei credinţe.
Posesorul unui vas, în virtutea unui titlu stipulat cu buna credinţa, titlul fiind transcris conform legii şi care sa nu fie nul pentru lipsa de forma, prescrie prin trecere de cinci ani, socotiţi de la data transcriptiunii titlului şi a adnotatiunii lui pe actul de naţionalitate.
Capitanul nu poate dobândi prin prescripţiune proprietatea unui vas.
ART. 949
Se prescriu prin trecere de 5 ani:
1) Acţiunile ce deriva din contractul de societate sau din alte operaţiuni sociale, dacã publicaţiunile prescrise în titlul VIII, cartea I, au fost regulat fãcute;
2) Acţiunile ce deriva din cambii şi din cecuri.
Termenul curge:
Pentru acţiunile prevãzute la Nr. 1 al acestui articol, din ziua cînd obligaţiunea a ajuns la termen sau din ziua publicaţiunii actului de dizolvare a societãţii, sau a declaratiunii de lichidare, dacã obligaţiunea n-a devenit exigibilã. În cazul prevãzut de art. 103, termenul curge din ziua în care actul de dizolvare poate fi opus celor de al treilea. Pentru obligaţiunile derivând din lichidarea societãţii, termenul începe a curge de la data aprobarei ultimului bilanţ al lichidatorilor.
Pentru acţiunile prevãzute la Nr. 2, termenul curge din ziua scadentei obligatiunei sau din ultima zi a termenului prevãzut de art. 282.
ART. 950
Acţiunile rezultând din contractele de împrumut maritim sau de gaj asupra vaselor, se prescriu prin trecere de trei ani socotiţi din ziua cînd obligaţiunea a ajuns la termen.
ART. 951
Grefierii şi judecãtorul-sindic sunt liberaţi de îndatorirea de a da compt de registrele de comerţ şi de hârtiile ce le sunt încredinţate în procedura asupra falimentului, dupã trecerea de trei ani de la închiderea sau încetarea operaţiunilor falimentului.
ART. 952
Se prescriu prin doi ani, socotiţi din ziua terminarei afacerei, acţiunile mijlocitorilor pentru plata dreptului lor de mijlocire.
Prin acelaş termen se prescriu acţiunile de anulare sau de reziliare a concordatului în materie de faliment. Termenul curge pentru acţiunile în anulare din ziua cînd dolul a fost descoperit, iar pentru acţiunile în reziliare de la expirarea termenului scadentei ultimei plati ce falitul urma a face conform concordatului.
ART. 953
Se prescriu printr-un an, din ziua protestului sau a reclamatiunei de care se vorbeşte în art. 677, acţiunile pentru plata daunelor cauzate prin lovirea unui vas, şi din ziua cînd vasul a fost complet descãrcat, acţiunile pentru contributiune la avariile comune.
ART. 954
Acţiunile rezultând din contractul de închiriere al unui vas se prescriu prin trecere de la un an de la împlinirea cãlãtoriilor, şi acelea derivând din contractul de inrolare prin trecere de un an de la expirarea termenului convenit între pãrţi, sau de la împlinirea celei din urma cãlãtorii, dacã contractul a fost prelungit.
Acţiunile ce decurg din contractul de asigurare se prescriu prin trecere de un an.
În asigurãrile maritime termenul începe a curge dupã terminarea cãlãtoriei ce a fost asigurata, şi pentru asigurãrile cu termen din ziua în care se sfârşeşte asigurarea; în caz de prezumptiune de pierdere a vasului pentru lipsa de nuvele, anul începe de la finele termenului fixat pentru prezumptiunea de pierdere. Se excepteazã termenele fixate pentru dreptul de abandon, prevãzute de titlul VI, cartea II.
În celelalte asigurãri contra daunelor şi asupra vietei, termenul curge din momentul cînd s-a intimplat faptul care a dat naştere actiunei.
ART. 955
Se prescriu asemenea prin trecere de un an:
I. Acţiunile pentru furniturile de proviziuni, lemnãrie, combustibile şi alte lucruri necesarii pentru reparaţiunea sau prepararea unui vas de cãlãtorie şi pentru lucrãrile fãcute pentru aceste obiecte;
II. Acţiunile pentru plata de alimente date marinarilor şi celorlalţi oameni ai echipagiului, din ordinul cãpitanului.
Prescripţiunea începe a curge de la data furniturilor şi dela facerea lucrãrilor, dacã pãrţile nu au stipulat un termen de plata. În acest caz prescripţiunea rãmîne suspendatã pe timpul convenit.
Dacã furniturile sau lucrarea s-a urmat mai multe zile succesive, termenul de un an începe a curge din ultima zi.
ART. 956
Acţiunile contra cãrãuşilor derivând din contractul de transport se prescriu:
I. Prin trecere de şase luni, dacã transportul a fost fãcut în Europa, afarã de Islanda şi insulele Feroe, într-o piata maritima a Asiei sau Africei de pe Mediterana, Marea-Neagra, canalul de Suez sau Marea Roşie, ori într-o piata de pe uscat legatã prin calea feratã, cu o piata maritima din localitãţile sus-arãtate;
II. Prin trecere de un an dacã transportul s-a fãcut în alt loc.
În caz de pierdere totalã, termenul începe a curge din ziua în care lucrurile transportate trebuiau sa ajungã la destinaţiunea lor; iar în caz de pierdere parţialã, avarie sau întârziere, din ziua predarei mãrfurilor în primirea destinatarului.

TITLUL III
DISPOZIŢIUNI TRANZITORII

ART. 957
Dispoziţiunile legilor şi regulamentelor în vigoare asupra burselor de comerţ, asupra mijlocitorilor de schimb şi mijlocitorilor de mãrfuri, şi asupra magazinelor generale, dokuri şi intrepazite, vor continua a avea forta obligatorie chiar dupã punerea în aplicaţie a acestui cod, întrucât nu vor fi contrarii dispoziţiunilor lui sau nu vor fi modificate prin legi ulterioare.
ART. 958
Societãţile şi asociaţiunile comerciale existente la epoca punerii în aplicatiune a acestui cod, vor fi regulate de legile anterioare, afarã de urmãtoarele dispoziţiuni:
1) Societãţile în comanditã prin acţiuni şi anonime sunt scutite de orice alta autorizaţiune şi supraveghere din partea guvernului şi de sarcinile relative, însã sunt supuse dispoziţiunilor din art. 104, 142, 144, 149, 153, 155, 165 aliniatul ultim, 169, 174, 175, 176, 177, 179, 181, 182, 185, 186 187, 264, 265, 266 şi 268 ale acestui cod, şi acelora care se raporta la reducerea capitalului, la fuziunea şi lichidarea societãţilor.
Ele mai sunt încã supuse dispoziţiunilor art. 124 privitoare la administratorii realeşi sau numiţi în urma punerii în lucrare a acestui cod;
2) Asociaţiunile mutuale care nu au de obiect exclusiv asigurãrile maritime, sunt supuse art. 260 al acestui cod, cu rezerva dispoziţiunii din numãrul urmãtor;
3) Societãţile şi asociaţiunile de asigurare asupra vietei şi administratoare de tontine sunt supuse dispoziţiunilor art. 147 al acestui cod pentru toate primele ce le vor percepe în urma aplicatiunei sale, cu rezerva reducerei proporţionale a cautiunilor date pentru operaţiunile anterioare, în modurile şi în termenele ce se vor stabili prin osebit regulament;
4) Societãţile şi asociaţiunile care voesc sa introducã modificãri în actele lor constitutive şi sa prelungeascã termenul fixat pentru durata lor, trebuesc sa se conformeze dispoziţiunilor noului cod.
ART. 959
Pentru executarea dispoziţiunilor articolului de mai sus, numirea cenzorilor trebue sa fie facuta în cea dintâi adunare generalã care va avea loc în cursul celor şase luni dupã punerea în aplicaţie a acestui cod, sau într-o adunare specialã, care se va convoca spre acest sfârşit, în acelaş termen, sub responsabilitatea administratorilor.
Adunarea generalã, dacã cel puţin jumãtate din capitalul social se afla reprezentat într-însã, va putea, cu votul afirmativ a doua treimi din capitalul reprezentat în adunare sa decidã ca administratorii actuali sa fie, în caz de realegere, dispensaţi de obligaţiunea de a da cauţiunea prescrisã de acest cod.
ART. 960
Cambiile şi biletele la ordin emise înaintea acestui cod, girurile şi acceptatiunile şi avalurile fãcute în orice epoca se vor regula dupã legile anterioare.
Cu toate acestea, din ziua punerei în lucrare a noului cod, se vor aplica acestor titluri dispoziţiunile noii legi, privitoare la forma şi la termenele protestului şi la mãsurile de luat în cazul de perdere a acelor titluri.
Pentru cambiile şi biletele la ordin, a cãror scadenta va fi chiar în ziua punerii în vigoare a acestui cod, protestul se va face asemenea în forma şi termenele prescrise de dinsul.
ART. 961
Mandatul prepusului care, în ziua punerii în aplicare a noului cod, începuse deja sa exercite comerţul la care a fost prepus, trebuie sa fie depus conform dispoziţiunilor art. 394 din acest cod, în cele trei luni de la aplicarea lui, pentru îndeplinirea formalitãţilor prescrise de acel articol.
ART. 962
În cele dintâi trei luni dupã punerea în aplicare a acestui cod, administraţiunile de cai ferate, aplicind tarifele speciale în vigoare, nu vor fi supuse la responsabilitatea stabilitã de acest cod, dacã ea ar fi mai mare decît cea existenta dupã reglementele lor.
ART. 963
În cele şase luni de la punerea în aplicaţie a noului cod, toate vasele supuse dispoziţiunilor art. 510, trebuie sa se conformeze lor.
Pentru vasele în curs de cãlãtorie, în momentul punerei în lucrare a acestui codice, termenul sus zis începe a curge din ziua sosirei lor într-un port al Regatului.
ART. 964
Privilegiile asupra vaselor dobândite mai înainte de punerea în aplicare a noului codice, dupã formele legii anterioare, îşi pãstreazã rangul lor chiar în privinta privilegiilor dobândite sub imperiul acestui codice.
Dispoziţiunile art. 690 şi urmãtoarele ale cartei II din noul cod se aplica de asemenea la privilegiile dobândite înainte de punere lui în aplicare.
ART. 965
Termenele pentru neadmisibilitatea acţiunii se vor regula dupã legea în vigoare la epoca evenimentului care da loc actiunei.
ART. 966
Prescripţiunile începute înainte de aplicaţiunea acestui cod se reguleazã dupã legile anterioare.
Cu toate acestea, prescripţiunile începute înainte de acea punere în aplicatiune şi pentru care, dupã legile anterioare s-ar cere încã un timp mai lung decît cel fixat prin acest cod, se vor împlini cu trecerea acestui termen mai scurt, calculandu-l din ziua punerei în aplicatiune a noului codice.
ART. 967
Prezentul cod va intra în vigoare cu începere, de la 1 Septembrie 1887; iar dacã promulgarea lui nu se va putea face înainte de aceasta data, el se va pune în lucrare la o luna dupã data promulgãrii lui.
ART. 968
Judecãtorii-sindici ai tribunalelor primesc retribuţiunea judecãtorilor de şedinţa. Pe lîngã acest onorariu, judecãtorii-sindici ai tribunalului de Ilfov mai primesc o diurna de 150 lei pe luna, iar judecãtorii-sindici ai tribunalelor Iaşi, Dolj, Covurlui şi Brãila o diurna de 75 lei.
Secretarii-arhivari ai judecãtorilor-sindici primesc retribuţiunea grefierilor de tribunal.
ART. 969
Pentru acoperirea retributiunii judecãtorilor-sindici şi secretarilor-arhivari şi pentru cheltuelile de de cancelarie, Statul va percepe pînã la maximum 4 la suta din activul brut al falimentului, fãrã ca suma perceputã de la un faliment sa poatã întrece cifra de 20 000 lei.
Cota perceperii, pînã la maximum 4 la suta se va fixa în fiecare an prin legea bugetarã.
Pentru anul bugetar curent, cota se fixeazã la 3 la suta; ea se va face venit la tezaur, sub o rubrica specialã a veniturilor ministerului de justiţie.
În raport cu încasãrile şi intrãrile se va deschide, prin consiliul de miniştri, ministerului de justiţie creditele necesare pentru retribuţiunea personalului.
ART. 970
Un regulament special va determina modul de percepere al contributiunii.
ART. 971
Falimentele deja deschise la aplicaţiunea legii celei noi vor continua a fi administrate şi lichidate conform legii celei vechi.

--------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice