Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ALTE METALE COMUNE; METALOCERAMICE; ARTICOLE DIN ACESTE MATERIALE
Note de subpozitii.
1. - Nota 1 de la Capitolul 74, care defineste barele, profilele, sarmele, tablele, benzile si foliile, se aplica, mutatis mutandis, acestui Capitol.
CONSIDERATII GENERALE
Acest Capitol cuprinde:
A) Tungstenul (wolframull (pozitia nr. 81.01), molibdenul (pozitia nr. 81.02), tantalul (pozitia nr. 81.03), magneziul (pozitia nr. 81.04), cobaltul, inclusiv matele de cobalt si celelalte produse intermediare ale metalurgiei cobaltului (pozitia nr. 81.05), bismutul (pozitia nr. 81.06), cadmiul (pozitia nr. 81.07), titanul (pozitia nr. 81.08), zirconiul (pozitia nr. 81.09), antimoniul (pozitia nr. 81.10) si manganul (pozitia nr. 81.11).
B) Beriliul, cromul, germaniul, vanadiul, galiul, hafniul (celtiu), indiul, niobiul (colombiu), reniul, precum si taliul (pozitia nr. 81.12).
La acest Capitol sunt clasificate, de asemenea, metaloceramicele (pozitia nr. 81.13).
Metalele comune care nu se clasifica in acest Capitol sau in Capitolele precedente ale Sectiunii XV, se clasifica la Capitolul 28.
Majoritatea metalelor acestui Capitol sunt destul de putin utilizate in stare pura; dimpotriva, ele intra in prepararea a numeroase aliaje, dintre care unele sunt cuprinse in acest Capitol, prin aplicarea Notei 3 a Sectiunii XV, si in prepararea carburilor metalice care, dimpotriva, nu sunt clasificate in acest Capitol.
In ceea ce priveste dispozitiile referitoare la clasificarea articolelor compuse (produse mai speciale), este necesar sa se aiba in vedere Consideratiile generale ale Sectiunii XV.
Nota 8 a Sectiunii XV defineste deseurile si resturile si pulberile.
81.01. - TUNGSTEN (WOLFRAM) SI ARTICOLE DIN TUNGSTEN, INCLUSIV DESEURI SI RESTURI.
8101.10 - Pulberi
- Altele:
8101.91 - - Tungsten sub forma bruta, inclusiv barele simplu obtinute prin sinterizare; deseuri si resturi
8101.92 - -Bare, altele decat cele obtinute prin sinterizare, profile, table, benzi si folii
8101.93 - - Sarme
8101.99 - - Altele
Minereurile utilizate in metalurgia tungstenului (wolframului) sunt, in principal, wolframitul (tungstat de fier si de mangan) si scheelitul (tungstat de calciu), care este transformat in acid tungstic. Reducerea acestuia in tungsten metalic se efectueaza, in general, fie cu hidrogen in cuptor electric, fie cu aluminiu sau cu carbune, in creuzete aduse la temperaturi ridicate. Metalul pur, sub forma de pulbere, astfel obtinut, este comprimat la presa hidraulica in lingouri sau in bare prismatice care, la randul lor, se aseaza intr-un cuptor electric in atmosfera de hidrogen. In cursul acestei ultime operatii, caldura intensa dezvoltata determina coeziunea particulelor din pulbere intr-o masa solida si rezistenta, fara sa aiba loc dezagregarea barelor. Barele sunt apoi ciocanite mecanic, dupa aceea transformate, prin laminare, prin etirare sau prin trefilare, in folii, in bare cu sectiune mai redusa, sau in sarme.
Tungstenul este un metal cu o culoare gri-otel, dens, cu punct de topire ridicat, fragil, dar dur si rezistent la coroziune.
Tungstenul serveste, mai ales, la fabricarea filamentelor pentru lampile cu incandescenta, a rezistentelor incalzitoare pentru cuptoarele electrice, a tintelor anticatodului tuburilor cu raze X, a contactelor electrice, a arcurilor antimagnetice pentru aparatele electrice de masura si pentru orologerie, a reticulelor instrumentelor optice si a electrozilor pentru sudura electrica cu hidrogen.
Cea mai importanta utilizare este, totusi, sub forma de ferotungsten de la Capitolul 72, la prepararea otelurilor speciale. El este utilizat, de asemenea, la prepararea carburilor metalice.
Printre aliajele de tungsten care sunt clasificate la aceasta pozitie, in conformitate cu Nota 5 a Sectiunii XV, pot fi mentionate:
1) Aliajul sinterizat tungsten-cupru, utilizat, ca si tungstenul pur, la fabricarea contactelor electrice.
2) Aliajul sinterizat tungsten-nichel-cupru, utilizat, in special, la confectionarea ecranelor pentru raze X, sau a anumitor piese de avion.
La aceasta pozitie este clasificat tungstenul (wolframul):
A) Sub forma de pulbere;
B) Sub forma bruta, in mase, lingouri sau bare obtinute prin sinterizare, precum si in stare de deseuri sau resturi (pentru acestea din urma, a se vedea Nota explicativa de la pozitia nr. 72.04);
C) Sub forma de semifabricate, adica sub forma de bare obtinute altfel decat prin sinterizare, de tije, de profile, de table, de benzi, de folii sau de sarme;
D) Sub forma de articole care nu sunt cuprinse nici in Nota 1 a Sectiunii XV, nici in Capitolele 82 sau 83 si care nu sunt clasificate mai specific in alte Capitole ale Nomenclaturii. In realitate, ca urmare a utilizarilor speciale ale tungstenului, majoritatea produselor din acest metal - exceptie facand, in special, arcurile - se clasifica la Sectiunile XVI si XVII. Din acest motiv, un contact electric confectionat in intregime din tungsten pur sau aliat, este clasificat la Capitolul 85; dimpotriva, simpla placheta din metal, destinata a fi utilizata la fabricarea contactelor, este clasificata aici.
La aceasta pozitie nu se clasifica carbura de tungsten, utilizata, in special, la fabricarea sculelor foarte dure (scule aschietoare, filiere, de exemplu). Aceasta carbura este clasificata dupa cum urmeaza:
a) In stare pura si sub forma de pulbere: pozitia nr. 28.49.
b) In stare de amestec preparat sub forma de pulbere, nesinterizat (de exemplu in amestec cu carbura de molibden sau de tantal, cu sau fara liant): pozitia nr. 38.24.
c) In stare pura sau in amestec, dar sub forma de plachete, baghete, tinte sau obiecte similare, sinterizate, nemontate, pentru scule: pozitia nr. 82.09 (vezi Nota explicativa corespunzatoare).
81.02 - MOLIBDEN SI ARTICOLE DIN MOLIBDEN, INCLUSIV DESEURI 5S RESTURI.
8102.10 - Pulberi
- Altele:
8102.91 - - Molibden sub forma bruta, inclusiv barele obtinute prin sinterizare; deseuri si resturi
8102.92 - - Bare, altele decat cele obtinute prin sinterizare, profile, table, benzi si folii
8102.93 - - Sarme
8102.99 - - Altele
Minereurile utilizate in metalurgia molibdenului sunt, in principal, molibdenitul (sulfura de molibden) si wulfenitul (molibdatul de plumb), care este mai intai imbogatit prin flotare. Prepararea molibdenului consta, in esenta, din transformarea minereurilor in oxid de molibden, prin tratamente succesive. Acest oxid este, apoi, redus la metal.
Dupa metoda de obtinere utilizata, molibdenul se prezinta fie in stare compacta - si, in aceasta stare, el poate fi trefilat sau laminat ca atare -, fie in stare de pulbere, care este prelucrata prin aceeasi metoda ca tungstenul (vezi Nota explicativa de la pozitia nr. 81.01).
Molibdenul pur, in stare compacta, este un metal al carui aspect aminteste de cel al plumbului. El este foarte dur, foarte maleabil, se topeste la temperatura ridicata si ramane nealterat la aer, la temperatura obisnuita.
In afara de prepararea otelurilor aliate (in stare de metal sau de feromolibden de la Capitolul 72), molibdenul este utilizat, in stare pura, ca suport pentru filamentele din tungsten ale lampilor cu incandescenta, la fabricarea grilelor tuburilor electronice, a rezistentelor de incalzire pentru cuptoarele electrice, a redresoarelor de curent si a contactelor electrice. Datorita nealterabilitatii lui, este utilizat, de asemenea, in tehnica dentara sau la bijuterii, in locul platinei.
Aliajele de molibden ulilizate in mod obisnuit, nu sunt susceptibile, in conformitate cu dispozitiile Notei 5 a Sectiunii XV, de a fi clasificate aici, avand in vedere concentratia pe care acestea o au, in acest metal.
Aceasta pozitie cuprinde molibdenul sub aceleasi forme ca tungstenul si cum, de altfel, metalurgia acestor doua metale are numeroase puncte comune, iar utilizarile lor sunt, deseori, asemanatoare, dispozitiile ultimei parti a Notei explicative a pozitiei nr. 81.01, inclusiv cele care se refera la carburile metalice, sunt, in totalitate, aplicabile aici.
81.03 - TANTAL SI ARTICOLE DIN TANTAL, INCLUSIV DESEURI SI RESTURI.
8103.10 - Tantal sub forma bruta, inclusiv barele obtinute prin sinterizare; deseuri si resturi; pulberi
8103.90 - Altele
Minereurile utilizate in metalurgia tantalului sunt, in principal, tantalitul si niobitul (colombitul), tantalo-niobati de fier si de mangan clasificati la pozitia nr. 26.15. Tantalul este obtinut prin reducerea oxidului de tantal sau prin electroliza fluotantalatului de potasiu topit.
Tantalul se prezinta fie in stare compacta, fie in stare de pulbere si, in acest ultim caz, este prelucrat in acelasi mod ca tungstenul sau ca molibdenul.
In stare de pudra, tantalul este negru; prezentat altfel, este alb daca a fost polizat si de culoare albastru-otel, in caz contrar. Este foarte maleabil si foarte ductil in stare pura. Este inoxidabil la temperatura obisnuita si, dintre toate metalele comune, este cel mai rezistent la actiunea majoritatii acizilor.
Independent de utilizarea lui la prepararea otelurilor aliate (in general sub forma de ferotantal de la Capitolul 72) sau a carburilor metalice, tantalul este utilizat la fabricarea grilelor sau a anozilor pentru tuburile electronice, a redresoarelor de curent, a aparaturii (creuzete de cupelare, tuburi, schimbatoare de caldura etc.) pentru industria chimica, a filierelor pentru filarea fibrelor artificiale sau sintetice, a sculelor sau instrumentelor dentare sau chirurgicale. Este utilizat, de asemenea, in chirurgie, sub forma de piese metalice utilizate in scopul uman, sau la prepararea compozitiilor absorbante (getteri) pentru realizarea ultimei trepte de vid in tuburile electronice.
Printre aliajele de tantal cuprinse aici in conformitate cu Nota 5 a Sectiunii XV, pot fi mentionate aliajele tantal-tungsten, cu un continut mare de tantal, utilizate, in principal, la fabricarea tuburilor electronice.
La aceasta pozitie se clasifica tantalul sub toate formele lui: deseuri si resturi, mase brute, lingouri, pulbere, bare, sarme, filamente, table, folii, panglici (sau benzi), plachete, tuburi si produse (panze metalice si arcuri, in special) necuprinse in alta parte.
In ceea ce priveste carbura de tantal, pura sau in amestec cu alte carburi metalice, se aplica prevederile Notei explicative de la pozitia nr. 81.01, referitoare la carbura de tungsten.
81.04 - MAGNEZIU SI ARTICOLE DIN MAGNEZIU, INCLUSIV DESEURI SI RESTURI (+).
- Magneziu sub forma bruta:
8104.11 - - Continand cel putin 99,8%, in greutate, magneziu
8104.19 - - Altele
8104.20 - Deseuri si resturi
8104.30 - Spanuri de strunjire si granule calibrate; pulberi
8104.90 - Altele
Metalurgia magneziului utilizeaza diversi compusi naturali care, aproape in totalitate, sunt clasificati nu in Capitolul 26, ci in Capitolele 25 si 31, cum ar fi dolomitul (pozitia nr. 25.18), magnezitul (sau giobertitul) (pozitia nr. 25.19) si carnalitul (pozitia nr. 31.04). Acest metal se extrage, de asemenea, din apa de mare sau din apa lacurilor sarate (pozitia nr. 25.01), precum si din lesii care contin clorura de magneziu.
Prima faza de fabricare a magneziului este obtinerea clorurii sau a oxidului de magneziu. Aceasta se realizeaza prin metode foarte diverse, care variaza in functie de compusul de pornire. In ceea ce priveste metalurgia propriu-zisa a magneziului, ea se bazeaza, in mod obisnuit, pe unul dintre cele doua tipuri de reactie urmatoare:
A) Electroliza clorurii de magneziu topite. Clorura de magneziu este supusa electrolizei, dupa adaugarea fondantilor (cloruri de metale alcaline si fluoruri, in special), intr-o cuva inchisa din caramizi refractare, avand unul sau mai multi anozi din carbon si catozi de fier. Metalul se aduna la suprafata baii, iar clorul este eliminat la anod.
B) Reducerea magneziei. Reducerea termica a magneziei se face, de obicei, cu carbune, cu siliciu (sub forma de ferosiliciu sau de carbura de siliciu), cu carbura de calciu si cu aluminiu. Aceasta reducere facandu-se la temperatura ridicata, se produce o sublimare a metalului, care se depune pe peretii reci ai aparatului de fabricare.
Metalul obtinut prin electroliza este mai putin pur decat cel provenit din reducerea magneziei. Acesta din urma este, cel mai adesea, utilizat ca atare, dupa retopire si aglomerare. Primul este, in general, rafinat inainte de a fi turnat in forma de lingouri.
Magneziul este un metal de culoare alb-argintie, amintind de cea a aluminiului. Este chiar mai usor decat aluminiul. In urma polizarii, capata un luciu foarte viu, dar care dispare destul de repede la aer, in urma formarii unui strat de oxid, care il protejeaza impotriva atacului in profunzime. Sub forma de sarme, de panglici, de folii subtiri sau de pulbere, arde in aer cu o lumina stralucitoare; manipularea lui, in stare de pulbere, este delicata, din cauza riscurilor de aprindere in contact cu aerul.
Magneziul pur este utilizat, mai ales, la prepararea numerosilor compusi chimici, ca dezoxidant si desulfurant in anumite operatii metalurgice (topitorie de fier, de cupru, de nichel sau de aliaje ale acestor metale, in special) si in pirotehnie.
Aliat cu alte elemente, care ii confera proprietati mecanice speciale, pe care nu le are in stare pura, el poate fi forjat, laminat, filat la presa, turnat si se preteaza, in consecinta, ca metal usor, la numeroase aplicatii industriale.
Aliajele de magneziu cuprinse aici in conformitate cu Nota 5 a Sectiunii XV, sunt, in special, urmatoarele:
1) Aliajele magneziu-aluminiu si aliajele magneziu-aluminiu-zinc, cu eventual adaos de mangan, toate avand un continut ridicat de magneziu, de tipul metal-electron sau metal dow.
2) Aliajele magneziu-zirconiu, deseori cu adaos de zinc.
3) Aliajele magneziu-mangan si aliajele magneziu-ceriu.
Avand in vedere proprietatile lor particulare (greutatea mica, rezistenta la uzura si la coroziune etc.), aliajele de magneziu intra la fabricarea carterelor de motoare, a rotilor, a carburatoarelor, a suportilor de magnetouri, a rezervoarelor de benzina sau de ulei etc., sunt utilizate in aeronautica si in industria constructoare de automobile si, in afara de acestea, sunt utilizate la constructia cladirilor metalice, a pieselor, a organelor sau a accesoriilor de masini si, in particular, a masinilor textile (fusuri pentru masini de filat, mosoare, vartelnite etc.), a masinilor-unelte, a masinilor de scris, a materialului de fotogravura (placi de clisee), a masinilor de cusut, a masinilor de retezat cu lant, a masinilor de tuns gazonul, a scarilor sau a utilajului de intretinere.
Articolele din magneziu sunt, frecvent, supuse unor prelucrari diverse in vederea ameliorarii proprietatilor si aspectului metalului. Aceste prelucrari, care nu afecteaza clasificarea acestor articole la aceasta pozitie, sunt, in general, cele descrise in Consideratiile generale ale Capitolului 72.
La aceasta pozitie se clasifica:
1) Magneziul sub forma bruta, in lingouri, calupuri, tagle, placi sau cuburi, destinate a fi transformate, ulterior, prin laminare, prin etirare, prin trefilare, prin filare la presa, prin forjare, prin retopire etc..
2) Deseurile si resturile din magneziu. Dispozitiile Notei explicative a pozitiei nr. 72.04, referitoare la aceleasi produse din metale feroase, sunt aplicabile, mutatis mutandis, deseurilor si resturilor din magneziu.
La aceasta grupa sunt clasificate deseurile si resturile de la strunjirea magneziului, care nu sunt calibrate, adica nu sunt triate sau sortate dupa dimensiuni. Pentru deseurile calibrate, a se vedea grupa 3) de mai jos.
3) Barele, profilele, tablele, foliile, benzile, sarmele, tuburile, tevile, profilele tubulare, pulberile, paietele si resturile de la strungarie (span) si granulele calibrate.
Aceasta grupa se refera la diverse forme comerciale ale magneziului:
a) Produsele de laminare, de etirare, de trefilare, de filare la presa, de forjare etc., corespunzand articolelor similare din alte metale comune (vezi Notele explicative corespunzatoare).
Aceste produse (bare, profile, table, tuburi, tevi, profile tubulare etc.) isi gasesc numeroase aplicatii, acolo unde greutatea mica a produsului si, in acelasi timp, rezistenta acestuia sunt importante (vezi cele de mai sus).
b) Deseurile de la strunjire si granulele calibrate, precum si pulberile si paietele de toate felurile. Formele divizate ale magneziului sunt folosite, in special, in pirotehnica (fabricarea artificiilor, a semnalelor etc.) sau ca agenti reductori in metalurgie. In acest scop, este necesara, atunci cand este vorba despre benzi sau de panglici subtiri, utilizarea deseurilor de strunjire regulate, special obtinute prin decupare sau prin alte modalitati.
4) Alte articole.
Grupa cuprinde toate produsele din magneziu, cuprinse fie in grupele precedente, fie in Nota 1 a Sectiunii XV, fie in Capitolele 82 sau 83, fie, chiar, in alte parti ale Nomenclaturii.
Din cauza ca magneziul este utilizat, in special, la fabricarea pieselor mecanice (vezi cele de mai sus), majoritatea articolelor sunt clasificate in alte Capitole si, in special, in Sectiunile XVI si XVII.
Sunt clasificate aici:
a) Constructiile, partile de constructii si elementele pregatite pentru constructii.
b) Rezervoarele, cuvele si recipientii similari, fara dispozitive mecanice sau termice, precum si butoaiele, tamburele si bidoanele.
c) Panzele metalice.
d) Suruburile, buloanele, piulitele etc.
Sunt excluse de la aceasta pozitie cenusile si celelalte reziduuri de la fabricarea magneziului (pozitia nr. 26.20).
Note explicative de subpozitii.
Subpozitiile nr. 8104.11 si 8104.19
La aceste subpozitii sunt clasificate, de asemenea, lingourile si formele brute similare, turnate pornind de la deseuri si de la resturi de magneziu retopite.
81.05 - MATE DE COBALT SI ALTE PRODUSE INTERMEDIARE ALE METALURGIEI COBALTULUI; COBALT SI ARTICOLE DIN COBALT, INCLUSIV DESEURI SI RESTURI.
8105.10 - Mate de cobalt si alte produse intermediare ale metalurgiei cobaltului; cobalt sub forma bruta; deseuri si resturi; pulberi
8105.90 - Altele
Printre minereurile utilizate in metalurgia cobaltului, cele mai importante sunt heterogenitul (oxidul de cobalt hidratat), lineitul (sulfura de cobalt si de nichel) sau smaltinul (arseniura de cobalt). Aceste minereuri sunt, la inceput, transformate, prin topire, in mate sau in alte produse intermediare. Un tratament, care elimina celelalte metale, permite obtinerea oxidului de cobalt, redus apoi cu carbune, cu aluminiu etc. Cobaltul este obtinut, de asemenea, prin electroliza sau tratand reziduurile de la rafinarea cuprului, a nichelului, a argintului etc.
Cobaltul este un metal alb-argintiu, mai dur decat nichelul, foarte putin alterabil la aer; este cel mai magnetic dintre toate metalele neferoase.
In stare pura, el este utilizat ca metal de acoperire (prin depunere electrolitica), drept catalizator, ca liant la prepararea carburilor metalice pentru scule, drept component al magnetilor de cobalt-samariu sau al anumitor oteluri aliate etc.
In stare pura, el este utilizat ca metal de acoperire (prin depunere electrolitica), drept catalizator, ca liant la prepararea carburilor metalice pentru scule, drept component al magnetilor de cobalt-samariu sau al anumitor oteluri aliate etc.
Este utilizat, din ce in ce mai mult, sub forma de aliaje si, dintre cele cuprinse aici, in conformitate cu Nota 5 a Sectiunii XV, pot fi mentionate:
1) Aliajele cobalt-crom-tungsten, la care deseori se adauga cantitati mici de alte elemente si cunoscute sub denumirea generica de sateliti. Aceste aliaje poseda proprietatea de a rezista la frecare, la coroziune si la oxidare la cald si, din aceasta cauza, sunt utilizate la fabricarea supapelor, a clapetelor, a vanelor sau a sculelor.
2) Aliajele cobalt-fier-crom, utilizate fie datorita coeficientului mic de dilatatie termica, fie datorita proprietatilor magnetice.
3) Aliajele cobalt-crom-molibden, utilizate mai ales la fabricarea pieselor pentru avioane cu reactie.
Aceasta pozitie cuprinde matele de cobalt si celelalte produse intermediare rezultate din metalurgia cobaltului, sub toate formele lor: lingouri, catozi, granule, pulberi, deseuri si resturi, de exemplu, si articolele neclasificate in alta parte.
81.06 - BISMUT SI ARTICOLE DIN BISMUT, INCLUSIV DESEURI SI RESTURI.
Bismutul se gaseste in stare nativa. Totusi, el este obtinut, in special, fie ca subprodus al rafinarii altor metale (cupru, plumb etc.) fie pornind de la minereurile sale: sulfura (bismutin) sau carbonatul hidratat (bismutit).
Bismutul este un metal alb-roscat, extrem de casant si dificil de prelucrat, foarte prost conductor de caldura si electricitate.
In stare pura, el este utilizat la prepararea produselor de uz farmaceutic sau in diferite aparate stiintifice.
Printre aliajele de bismut, cu punct de topire coborat (uneori sub 100░C), clasificate aici in conformitate cu Nota 5 a Sectiunii XV, pot fi mentionate:
1) Aliajele bismut-plumb-staniu, uneori cu adaosuri de cadmiu etc. (aliaje Darcet, Lipowitz, Newton, Wood etc.), utilizate la suduri, pentru supape de siguranta pentru cazane sau pentru aparate de proiectie impotriva incendiilor, sau ca aliaje pentru mulajele in forme.
2) Aliajul bismut-indiu-plumb-staniu-cadmiu, utilizat pentru mulajele chirurgicale.
81.07 - CADMIU SI ARTICOLE DIN CADMIU, INCLUSIV DESEURI SI RESTURI.
8107.10 - Cadmiu sub forma bruta; deseuri si resturi; pulberi
8107.90 - Altele
Cadmiul se obtine, in practica, aproape in exclusivitate ca subprodus al metalurgiei zincului, a cuprului sau a plumbului, cel mai des prin distilare sau prin electroliza.
Cadmiul este un metal avand aspectul zincului, dar mult mai moale decat acesta.
In stare pura, el este utilizat ca metal de acoperire a altor metale (prin depunere electrolitica sau prin pulverizare), precum si ca dezoxidant al cuprului, al argintului sau al nichelului.
Este utilizat, de asemenea, datorita capacitatii lui foarte ridicate de absorbtie a neutronilor lenti, la fabricarea barelor mobile de reglare si de control pentru reactoarele nucleare.
Principalele aliaje de cadmiu, clasificate aici in conformitate cu Nota 5 a Sectiunii XV, sunt aliajele cadmiu-zinc, pentru cadmiere prin imersare si pentru sudura sau lipire.
Trebuie remarcat, totusi, ca numeroase aliaje avand aceiasi constituenti, dar in care cadmiul nu este preponderent, in greutate, cum ar fi anumite aliaje antifrictiune, sunt clasificate in alta parte.
81.08 - TITAN SI ARTICOLE DIN TITAN, INCLUSIV DESEURI SI RESTURI.
8108.10 - Titan sub forma bruta; deseuri si resturi; pulberi
8108.90 - Altele
Titanul este extras, prin reducere, din minereurile sale oxidate (rutil, broochit etc.) si din ilmenit (titanat de fier). Anumite procedee conduc la producerea ferotitanului (Capitolul 72) sau a carburii de titan (vezi mai jos). Metalul se mai poate obtine fie sub forma compacta (el este, in acest caz, stralucitor si de culoare alba), fie sub forma de pulbere (de o culoare gri-sumbru) care poate fi aglomerata la fel ca tungstenul.
Titanul este un metal dur si, cand este impur, casant la cald. Rezista la coroziune fata de multi agenti chimici.
Serveste la prepararea feroaliajelor de la Capitolul 72 (ferotitan si fero-siliciu-titan), utilizate ca dezoxidante si dezazotante in metalurgia otelului, precum si la prepararea otelurilor aliate si ca element de adaos, in cantitati mici, la fabricarea anumitor aliaje de nichel, de aluminiu sau de cupru.
Titanul este utilizat, in principal, in industria aeronautica, in constructia navala, in constructia cuvelor, a agitatoarelor, a schimbatoarelor de caldura, a valvelor si a pompelor, de exemplu, in industria chimica, la desalinizarea apei de mare si la constructia centralelor nucleare.
La aceasta pozitie se clasifica titanul sub toate formele sale: in special sub forma bureti, de lingouri, de pulberi, de anozi, de bare, de table, de deseuri sau de resturi si de produse, dar cu exceptia, totusi, a articolelor clasificate in alte Capitole ale Nomenclaturii (Sectiunile XVI sau XVII, in general), cum ar fi rotoarele de elicoptere, paletele elicelor, pompele sau valvele.
Carbura de titan este exclusa de la aceasta pozitie si urmeaza acelasi regim ca si carbura de tungsten (vezi Nota explicativa a pozitiei nr. 81.01).
81.09 - ZIRCONIU SI ARTICOLE DIN ZIRCONIU, INCLUSIV DESEURI SI RESTURI.
8109.10 - Zirconiu sub forma bruta; deseuri si resturi; pulberi
8109.90 - Altele
Principalul minereu de zirconiu este zirconul (silicat de zirconiu). Metalul se obtine, in general, prin reducerea oxidului sau a clorurii, sau prin electroliza.
Zirconiul este un metal gri-argintiu, maleabil si ductil.
In stare pura este utilizat, sub forma fin divizata, la producerea luminii-fulger (blitz), sub forma de pulbere sau, de filamente foarte fine, drept compozitii absorbante (getteri) la fabricarea tuburilor electronice. El intra, de asemenea, in prepararea otelurilor aliate de la Capitolul 72 (sub forma de ferozirconiu), sau a altor aliaje (de nichel etc.).
Zirconiul, singur sau aliat cu staniu (zircalloy), este utilizat, de asemenea, la fabricarea tecilor pentru cartusele combustibilului nuclear sau a structurilor metalice pentru instalatiile nucleare. Aliajele lui cu plutoniu si uraniu sunt utilizate drept combustibil nuclear. Pentru utilizari nucleare, zirconiul trebuie sa fie, in prealabil, purificat, astfel incat sa nu contina decat urme foarte slabe de hafniu.
81.10 - ANTIMONIU (STIBIU) SI ARTICOLE DIN ANTIMONIU, INCLUSIV DESEURI SI RESTURI.
Principalul minereu de antimoniu este stibinul sau antimonitul (sulfura de antimoniu), din care este extras, in mod obisnuit, prin urmatoarea metoda:
1) Imbogatirea minereului, vizand obtinerea antimoniului crud (sulfura), care se clasifica la pozitia nr. 26.17.
2) Tratamentul acestuia din urma prin diverse procedee, obtinand antimoniul impur, numit aliaj de antimoniu.
3) Rafinarea acestui aliaj prin topiri succesive.
Antimoniul este un metal alb-argintiu, usor albastrui, foarte casant si care se transforma usor in pulbere.
In mecanica el nu este utilizat, aproape niciodata, singur. Dar, aliat cu alte metale - in special cu plumbul si staniul, carora el le da duritate -, isi gaseste utilizari interesante in prepararea aliajelor pentru caracterele de imprimerie, pentru aliaje antifrictiune sau vesela de masa (metal Britannia) (vezi Consideratiile generale ale Capitolelor 78 si 80, de care apartin, in general, aceste aliaje, din cauza predominantei, in greutate, a plumbului si a staniului).
81.11 - MANGAN SI ARTICOLE DIN MANGAN, INCLUSIV DESEURI SI RESTURI.
Metalurgia manganului utilizeaza ca minereu, mai ales piroluzitul (bioxid de mangan), braunitul sau manganitul (sescvioxizi de mangan), care sunt redusi la metal. El se mai obtine si prin electroliza. Se poate limita procesul la obtinerea manganului sub forma de feroaliaje.
Manganul este un metal gri-roz, foarte casant si foarte dur. El nu este utilizat, aproape deloc, in stare pura.
Dimpotriva, el intra in compozitia fontei-oglinda (fonta spiegel), a feromanganilor, a fero-silico-manganilor, a fontelor speciale sau a otelurilor aliate (oteluri cu mangan), produse care se clasifica la Capitolul 72 (cu exceptia, in ceea ce priveste feroaliajele, a cazului in care proportia de fier este inferioara celei indicata in Nota 1c) a Capitolului 72). Manganul intra, de asemenea, in compunerea aliajelor pe baza de cupru, de nichel, de aluminiu etc.
81.12 - BERILIU, CROM, GERMANIU, VANADIU, GALIU, HAFNIU (CELTIU), INDIU, NIOBIU (COLOMBIU), RENIU SI TALIU, PRECUM SI ARTICOLE DIN ACESTE METALE, INCLUSIV DESEURI SI RESTURI.
- Beriliu:
8112.11 - - Sub forma bruta; deseuri si resturi; pulberi
8112.19 - - Altele
8112.20 - Crom
8112.30 - Germaniu
8112.40 - Vanadiu
- Altele:
8112.91 - -Sub forma bruta; deseuri si resturi; pulberi
8112.99 - - Altele
A. - BERILIU
Metalurgia beriliului utilizeaza, aproape exclusiv, ebriliul, care este silicat dublu de beriliu si de aluminiu, care, cu exceptia cazului cand reprezinta pietre geme (smarald obisnuit0 (Capitolul 71), se clasifica la pozitia nr. 26.17.
Industria aplica, in prezent, urmatoarele doua metode de obtinere a acestui metal:
1) Prepararea prin electroliza. Se electrolizeaza, la temperatura ridicata, o baie formata din oxifluorura de beriliu (fabricata pornind de la minereu) si din alte fluoruri (de bariu, de sodiu etc.). Un creuzet din grafit serveste drept anod; metalul este adunat pe un catod central din fier, racit cu apa.
2) Prepararea prin reducere. Reactia esentiala este reducerea cu magneziu a fluorurii de beriliu.
Beriliul este un metal de culoare gri-otel, foarte usor, foarte dur, foarte casant, care nu se lamineaza si nu se etireaza decat in anumite conditii, foarte speciale.
In stare pura, beriliul isi gaseste putine aplicatii. Totusi, el este utilizat, datorita permeabilitatii lui ridicate fata de razele X, pentru fabricarea ferestrelor tuburilor protectoare, in radiologie. Se mai utilizeaza si ca element component al reactoarelor nucleare, in industria aeronautica, spatiala si de armament, pentru fabricarea dispozitivelor utilizate in ciclotroane, a electrozilor pentru tuburile cu neon, precum si ca dezoxidant in anumite operatii metalurgice.
Dimpotriva, el intra in prepararea a numeroase aliaje, in special cu otelul (oteluri pentru arcuri etc.). cu cuprul (aliaj impropriu denumit bronz de beriliu, utilizat pentru fabricarea arcurilor, a pieselor de orologerie, a sculelor etc.) si cu nichelul. Dar, din cauza procentajului mic de beriliu continut in aceste aliaje, acestea sunt clasificate la Capitolele 72, 74 sau 75.
La aceasta pozitie este clasificat beriliul sub toate formele lui: metal sub forma bruta (mase, pelete, cuburi etc.), semifabricate (bare, sarme, folii etc.) si produse. Acestea din urma sunt, totusi, clasificate aici, numai daca nu sunt transformate in piese sau organe de masini sau de aparate, caz in care se clasifica la alte Capitole si, in special, la Capitolele 85 si 90.
B. - CROM
Minereul de crom utilizat, aproape exclusiv, (pentru extragerea cromului, este cromitul (sau fier cromat), care este oxid de crom si de fier. El este, mai intai, convertit in sescvioxid, care este dupa aceea redus la crom-metal.
Nepolizat, cromul este un metal gri-otel, dar polizat devine alb si stralucitor. Este foarte dur, putin maleabil, putin ductil si nu se oxideaza la aer.
In stare pura, cromul constituie, in numeroase tehnologii, metalul de acoperire (cromare electrolitica) a pieselor din alte metale. Principala lui aplicatie (in general, sub forma de feroaliaj de la Capitolul 72) se refera la prepararea otelurilor aliate. El intra, de asemenea, in fabricarea aliajelor inoxidabile, impreuna cu nichelul (nicrom) sau cu cobaltul, de exemplu; dar, in aceste aliaje, proportia de crom este de asa natura, incat majoritatea lor se clasifica la alte Capitole, in conformitate cu dispozitiile Notei 5 a Sectiunii XV.
Anumite alte aliaje pe baza de crom sunt utilizate la motoarele cu reactie sau in anumite tuburi pentru elemente termice.
C. - GERMANIU
Germaniul este extras, pe cale industriala, din germanit (germano-sulfura de cupru), din anumite reziduuri din metalurgia zincului sau din praful cosurilor de fum al uzinelor de gaze.
Este un metal gri-alb, posedand anumite proprietati fizice si chimice care il fac sa fie utilizat la fabricarea componentelor electronice (diode, tranzistoare, valve, de exemplu). Este utilizat, de asemenea, ca element de aliere cu staniul, cu aluminiul sau cu aurul.
D. - VANADIU
Vanadiul este extras, in general, din minereurile sale, patronitul si carnotitul, de cele mai multe ori prin reducerea oxidului. Se poate obtine, de asemenea, ca subprodus al prelucrarii minereurilor radifere, uranifere sau feroase. Vanadiul poate fi obtinut fie sub forma de ferovanadiu (Capitolul 72) sau ca aliaj de baza din cupru cu vanadiu (Capitolul 74), fie sub forma de metal. El practic nu este folosit in stare pura. Este utilizat, sub forma de feroaliaje din Capitolul 72, la prepararea otelurilor aliate; el intra, de asemenea, ca element de adaos, in anumite aliaje de cupru sau de aluminiu.
E. - GALIU
Galiul este obtinut prin procedee destul de complexe, ca subprodus al metalurgiei aluminiului, a zincului, a cuprului sau a germaniului, precum si pornind de la praful cosurilor de fum al uzinelor de gaze.
Este un metal gri-alb, moale, al carui punct de topire este de cca. 30░C si al carui punct de fierbere este foarte ridicat, ceea ce permite utilizarea lui ca inlocuitor al mercurului in anumite aplicatii si, in special, la prepararea amalgamului dentar, la fabricarea oglinzilor speciale, a lampilor cu vapori gazosi si a termometrelor pentru temperaturi inalte.
F. - HAFNIU (CELTIU)
Hafniul este extras din aceleasi minereuri ca zirconiul (zircon etc.) si proprietatile acestor doua metale sunt foarte apropiate.
Din cauza puterii sale ridicate de absorbtie a neutronilor lenti, este utilizat, in special, la fabricarea barelor mobile de reglare si de control pentru reactoarele nucleare.
G. - INDIU
Indiul se obtine pe cale industriala, tratand anumite reziduuri obtinute in metalurgia zincului.
Indiul este un metal moale, de culoarea argintului, inalterabil la aer si la apa.
El isi gaseste utilizari, in stare pura sau aliat cu alte metale si, in special, cu zincul (acoperiri protectoare impotriva coroziunii), cu bismutul, cu plumbul si cu staniul (mulaje chirurgicale), cu cuprul si cu plumbul (cuzineti de motoare cu combustie interna), cu aurul (aliaje dentare, giuvaergerie) etc..
H. - NIOBIU (COLOMBIU)
Niobiul se extrage, prin electroliza sau prin alte procedee complexe, din niobit (colombit) si din tantalit, aceste minereuri fiind, in prealabil, transformate in fluorura dubla de colombiu si de potasiu.
Este un metal de culoare gri-argintie, care poseda proprietatea de a absorbi usor gazele, ceea ce il face utilizabil in compozitiile absorbante (getteri) pentru tuburi electronice.
Se utilizeaza, de asemenea, la prepararea otelurilor aliate (sub forma de feroniobiu) de la Capitolul 72, sau a altor aliaje.
I.J. - RENIU
Reniul se obtine, in special, ca subprodus al metalurgiei molibdenului si a cuprului.
Reniul este un metal putin utilizat, dar i se intrevad posibilitati destul de importante, mai ales pentru acoperirea cuprului si a aliajelor acestuia, sau drept catalizator.
K. - TALIU
Taliul se obtine, la scara industriala, pornind de la reziduuri (prafuri etc.) provenind de la prajirea piritelor si a altor minereuri.
Taliul este un metal alb-cenusiu, moale, amintind de plumb. Intra, ca element de adaos, in numeroase aliaje de plumb, conferind acestora, dupa caz, un punct de topire mai ridicat, o rezistenta mai ridicata la coroziune sau la deformare. Aliat cu argintul, el previne innegrirea la aer a acestuia.
81.13 - METALOCERAMICE SI ARTICOLE DIN METALOCERAMICE, INCLUSIV DESEURI SI RESTURI.
Aceste produse, constituite dintr-o componenta de tip ceramic (adica refractara la caldura si avand un punct de topire foarte ridicat) si o componenta metalica, sunt legate, fie prin procedeele de obtinere a lor, fie prin proprietatile lor fizice sau chimice, atat de ceramica, cat si de metalurgie, de unde si numele de metaloceramice (cermeturi).
Componenta ceramica este constituita, in general, din oxizi, din carburi, din boruri etc..
Componenta metalica este formata dintr-un metal, cum ar fi fierul, nichelul, aluminiul, cromul sau cobaltul.
Metaloceramicele se obtin fie prin prajire, fie prin dispersie intima, fie prin alte metode.
Cele mai cunoscute, dintre aceste produse, sunt obtinute pornind de la:
1) Un metal si un oxid: fier-magnezie, nichel-magnezie, crom-alumina, aluminiu-alumina.
2) Boruri de zirconiu si de crom: produse numite boroliti.
3) Carburi de zirconiu, de crom, de tungsten etc., amestecate cu cobalt, nichel sau niobiu.
4) Aluminiu si carbura de bor: produse placate cu aluminiu, numite borali.
Metaloceramicele clasificate la aceasta pozitie pot fi brute sau prelucrate.
Ele sunt utilizate in industria aeronautica, in industria nucleara si la fabricarea de rachete. Sunt utilizate, de asemenea, in turnatorii de metale (de exemplu bacuri, creuzete, becuri sau tuburi), sau la fabricarea rulmentilor, a garniturilor de frana etc.
Sunt excluse de la aceasta pozitie:
a) Metaloceramicele continand materiale fisionabile sau radioactive (pozitia nr. 28.44).
b) Plachetele, baghetele, tintele si obiectele similare pentru scule, constituite din metaloceramice pe baza de carburi metalice aglomerate prin sinterizare (pozitia nr. 82.09).
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
