Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   ANEXA la DECRETUL nr. 446 din 25 mai 1966  cu privire la organizarea si functionarea institutiilor si serviciilor medico-legale    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

ANEXA la DECRETUL nr. 446 din 25 mai 1966 cu privire la organizarea si functionarea institutiilor si serviciilor medico-legale

EMITENT: CONSILIUL DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL NR. 27 din 27 mai 1966
În funcţionarea sectorului de medicina judiciarã înfiinţat prin Decret nr. 345/1953 s-au constatat unele deficiente de natura organizatoricã care au ingreunat activitatea de efectuare a expertizelor şi a altor lucrãri medico-legale.
În vederea inlaturarii acestor greutãţi, precum şi pentru dezvoltarea în continuare a activitãţii în domeniul medicinii legale Consiliul de Stat a adoptat Decretul nr. 446/1966 privitor la organizarea instituţiilor şi serviciilor medico-legale. Modul de aplicare a decretului este cel stabilit prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a instituţiilor şi serviciilor medico-legale, aprobat prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri.
Prin schimbarea denumirii de "medicina judiciarã" în "medicina legalã", se revine la termenul tradiţional bine cunoscut şi folosit atît în ţara noastrã cît şi pe plan mondial.
Noile acte normative, deşi în linii generale menţin actual instituţii şi servicii medico-legale, a adus însã modificãri în structura organizatoricã a acestora cît şi importante precizãri în ce priveşte activitatea propriu zisa de efectuarea expertizei şi a altor lucrãri medico-legale.
În ce priveşte structura organizatoricã a instituţiilor medico-legale cît şi competenta de efectuare a lucrãrilor medico-legale, acestea sînt reglementate corespunzãtor modului de organizare şi competentei materiale şi teritoriale a organelor judiciare, la cererea cãrora se efectueazã lucrãrile medico-legale.
Ţinînd seama ca potrivit dispoziţiilor legale, principalele cauze în care trebuie efectuatã expertiza sau constatarea medico-legalã, sînt cele referitoare la omor, lovire sau vãtãmare cauzatoare de moarte şi pruncucidere, în care urmãrirea penalã şi judecata se face de organele judiciare de nivel regional, structura organizatoricã a organelor medico-legale este astfel prevãzutã încît unitatea de baza pentru efectuarea lucrãrilor medico-judiciare este serviciul medico-legal din fiecare oraş de regiune cît şi din oraşele Bucureşti şi Constanta, conduse fiecare de cãtre un medic şef.
Serviciile medico-legale pot avea în oraşe resedinta de raion şi în centrele industriale importante, cabinete medico-legale conduse de un medic legist, unitãţi care au existat şi în prezent sub denumirea de servicii medico-judiciare interraionale şi raionale şi care se transforma în actualele cabinete medico-legale.
Cabinetele medico-legale, care din punct de vedere al competentei materiale deservesc mai multe raioane, fac parte integrantã din serviciul medico-legal al regiunii, nefiind unitãţi distincte de acesta. Ele se înfiinţeazã prin decizia Comitetului executiv al sfatului popular regional, cu acordul Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale.
În competenta lor materialã intra:
- efectuarea de expertize, altele decît cele date în competenta exclusiva a serviciului medico-legal;
- efectuarea de constatãri medico-legale cînd este necesarã o examinare corporalã asupra învinuitului ori persoanei vãtãmate, pentru a constata pe corpul acestora existenta urmelor infracţiunii;
- efectuarea examenelor medico-legale, la cererea persoanelor interesate pentru constatarea loviturilor şi altor vãtãmãri traumatice, infirmitatilor, virginitatii, deflorarii, sarcinii, viduitatii precum şi a altor situaţii enumerate în Regulamentul de aplicare a decretului. Trebuie reţinut ca aceste examinari medico-legale de persoane se asigura de cabinetul medico-legal, numai în raza teritorialã a raionului în care cabinetul îşi are sediul. În celelalte raioane care teritorial ţin de cabinetul medico-legal dat în care acesta nu-şi are sediul, examinarile de persoane se asigura de medici delegaţi din unitãţile sanitare din acele raioane. Aceşti medici delegaţi care din punct de vedere tehnic şi metodologic sînt indrumati de serviciul medico-legal şi cabinetele sale, pot face şi expertize şi constatãri medico-legale referitoare la cadavre şi persoane, cu excepţia celor ce intra în competenta exclusiva a serviciilor medico-legale din regiuni.
Prin urmare, pentru efectuarea expertizelor şi constatãrilor medico-legale ce intra în competenta cabinetelor medico-legale, organele judiciare din raioanele unde sînt înfiinţate asemenea cabinete se vor adresa direct acestora. Tot acestor cabinete se adreseazã şi persoanele sau dupã caz, organele din cuprinsul raionului care sînt îndreptãţite sa ceara efectuarea constatãrilor medico-legale.
Pentru efectuarea unor asemenea constatãri, persoanele sau dupã caz, organele din alte raioane decît cele în care-şi au sediul cabinetele medico-legale, se vor adresa medicilor delegaţi.
Serviciile medico-legale din oraşele resedinta de regiune şi din oraşele Bucureşti şi Constanta, au în ce priveşte efectuarea expertizelor şi constatãrilor medico-legale, urmãtoarea competenta materialã:
- efectueazã în cazurile de omor, de moarte suspecta şi loviri sau vãtãmãri cauzatoare de moarte, expertize în cazurile de deficiente în acordarea asistenţei medicale, precum şi expertize psihiatrico-legale;
- efectueazã orice alte expertize în cazul cînd medicul şef apreciazã ca acestea nu pot fi efectuate de cabinetele medico-legale;
- efectueazã noi expertize cu excepţia celor ce sînt date în competenta exclusiva a Institutului de Cercetãri Ştiinţifice medico-legale "Prof. Dr. Mina Minovici" şi filialele sale. Prin "noi expertize" se înţeleg lucrãrile care pînã acum erau impropriu denumite contraexpertize şi care se efectueazã atunci cînd exista îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiza, a constatãrilor şi altor lucrãri medico-legale.
Serviciile medico-legale mai efectueazã şi constatãri medico-legale în caz de moarte violenta.
Pentru efectuarea acestor lucrãri, organele judiciare îndreptãţite sa le ceara se vor adresa direct serviciului medico-legal.
Expertizele şi constatãrile medico-legale sînt verificate sub aspectul ştiinţific şi al calitãţii lor de medicul legist şef al serviciului medico-legal.
Dacã expertizele şi constatãrile medico-legale privind fapte de omor şi loviri sau vãtãmãri cauzatoare de moarte, deficientele în acordarea asistenţei medicale ori expertize noi se trimit pentru avizare în mod obligatoriu comisiei de control şi avizare din cadrul filialei Institutului "Prof. Dr. Mina Minovici". Aceste filiale iau fiinta în oraşele Cluj, Iaşi, Timişoara şi Tirgu Mures, prin transformarea actualelor laboratoare interregionale de medicina-judiciarã, avînd competenta teritorialã, stabilitã pentru fiecare din ele, de Ministerul Sãnãtãţii.
În oraşul Bucureşti, avizul este cerut comisiei de control şi avizare din cadrul Institutului "Prof. Dr. Mina Minovici".
Comisiile de Control şi avizare sînt obligate sa-şi dea avizul în cel mult 10 zile de la primirea lucrãrii.
Prin urmare, expertizele şi constatãrile medico-legale se transmit organului care le-a cerut, dupã verificarea lor de cãtre medicul şef, iar în cazurile de mai sus, dupã avizarea lor de comisia de control şi avizare competenta.
Institutul "Prof. Dr. Mina Minovici", unitate de interes republican subordonata Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale, este profilat în principal pentru activitate ştiinţificã de cercetare, de îndrumare şi coordonare a activitãţii medico-legale şi a problemelor tehnico-metodologice, ale medicinei legale şi numai prin excepţie este organ de expertiza. El are 4 filiale în centrele sus arãtate, care sînt unitãţi complexe de expertiza, cercetare ştiinţificã şi avizare a actelor medico-legale privind atribuţii similare celor ale Institutului cu deosebire ca se exercita pe o raza teritorialã cuprinzînd mai multe regiuni, potrivit competentei stabilitã de Ministerul Sãnãtãţii.
În ce priveşte activitatea legatã de efectuarea lucrãrilor medico-legale, Institutul şi filialele sale sînt în principal organe care efectueazã noi expertize cînd exista îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor rapoartelor de expertiza întocmite de serviciul medico-legal în cazurile de omor, moarte suspecta, loviri sau vãtãmãri cauzatoare de moarte, deficiente în acordarea asistenţei medicale şi în cazurile de expertize psihiatrico-legale.
De asemenea, Institutul şi filialele sale avizeazã în mod obligatoriu expertizele noi efectuate de serviciile medico-legale.
Institutul şi filialele sale efectueazã expertize, constatãri şi alte lucrãri medico-legale numai în cazul cînd serviciile medico-legale considera ca nu pot executa din punct de vedere tehnic lucrãrile de acest fel care intra în competenta lor sau în caz cînd Ministerul Afacerilor Interne, Tribunalul Suprem ori Procuratura Generalã cer Institutului sau filialelor sa efectueze unele lucrãri.
Lucrãrile efectuate sînt verificate de conducãtorul Institutului şi filialelor.
În cadrul Institutului funcţioneazã comisia superioarã medico-legalã care verifica şi avizeazã din punct de vedere ştiinţific, la cererea organelor în drept, concluziile contradictorii ale diverselor acte medico-legale cum ar fi între expertiza şi noua expertiza sau alte lucrãri cu caracter medico-legal. Avizele se trimit în cel mult 10 zile.
Expertiza, noile expertize şi constatãrile medico-legale se cer direct unitãţii medico-legale competente, decretul extinzind şi cu privire la aceste lucrãri prevederile art. 162 al. 2 cod procedura penalã.
Schimbind denumirea necorespunzãtoare de "contra expertiza" cu aceea de "noi expertize" decretul şi regulamentul de aplicare, stabileşte normele procedurale privind efectuarea acestor lucrãri în privinta cãrora nu a existat pînã în prezent o reglementare suficienta. Noua expertiza se efectueazã întotdeauna de o comisie de experţi avînd în compunerea ei cel puţin un membru cu un grad egal sau superior expertului sau experţilor care au efectuat expertiza anterioarã.
Important este de asemenea faptul ca noile acte normative reglementeazã în mod suficient, pentru prima oara în legislaţia noastrã, constatãrile medico-legale. Din punct de vedere al tehnicii medico-legale constatãrile se efectueazã ca şi expertizele numai ca spre deosebire de acestea, constatãrile pot fi efectuate chiar mai înainte de a se fi început urmãrirea penalã.
De asemenea, prin noile acte normative s-a reglementat şi expertiza psihiatrico-legalã, stabilindu-se competenta comisiei de expertiza şi regulile dupã care se efectueazã aceasta. Expertiza psihiatrico-legalã se efectueazã întotdeauna de o comisie instituitã în acest scop în care intra doi medici specialişti în psihiatrie iar dacã expertiza priveşte un minor, în comisie sînt cooptati şi specialişti în neuropsihiatrie infantila.
Pentru a nu se ajunge la intirzieri în soluţionarea cazurilor datoritã neefectuarii la timp a expertizelor medico-legale se prevede ca regula ca rapoartele de expertiza sau de constatare vor fi înaintate organelor care le-au cerut în termenul fixat de acestea. Organele în drept pot sa ceara sa li se dea concluzii imediat dupã efectuarea lucrãrii, caz în care unitatea medico-legalã va inainta raportul de expertiza sau de constatare de îndatã sau cel mult în trei zile de la efectuarea lucrãrii. Dacã în acest termen nu pot fi formulate concluziile definitive, raportul va fi înaintat cu concluzii provizorii, urmînd ca raportul cu concluzii definitive sa fie trimis în termenul fixat, în afarã împrejurãrilor excepţionale cînd termenul poate fi prelungit fãrã ca prelungirea sa poatã însã depãşi 6 saptamini pentru expertize sau 10 zile pentru constatãri.
Costul expertizelor care se efectueazã în cauzele penale, se stabilesc pe baza unui tarif, aprobat de organele competente care va fi inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat. În cauzele civile, cheltuielile se stabilesc în acelaşi mod şi se depun de partea care a cerut expertiza.
Prin acestea s-a înlãturat sistemul onorariilor fixate dupã apreciere, de organele judiciare şi care se plateau individual experţilor medico-legali, sistem care nu întotdeauna a dat rezultatele cele mai bune.
Regulamentul mai precizeazã denumirea actului care se întocmeşte cu privire la fiecare lucrare medico-legalã în parte, elementele pe care trebuie sa le cuprindã acestea precum şi organele în fata cãrora pot fi folosite.
De asemenea, cuprinzînd norme cu caracter tehnic, de medicina legalã, regulamentul constituie un indreptar util pentru medicii legisti de natura sa contribuie la îmbunãtãţirea activitãţii în acest sector.

REGULAMENT
de aplicare a Decretului nr. 446 din 25 mai 1966 pentru organizarea instituţiilor şi serviciilor medico-legale.

PARTEA I
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA INSTITUŢIILOR ŞI SERVICIILOR MEDICO-LEGALE
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Instituţiile şi serviciile medico-legale fac parte din sistemul de unitãţi medico-sanitare.
ART. 2
Instituţiile medico-legale sînt institutul de cercetãri ştiinţifice medico-legale "Prof. Dr. Mina Minovici", subordonat Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale şi filialele institutului.
ART. 3
În regiuni şi în oraşele Bucureşti şi Constanta funcţioneazã servicii medico-legale subordonate comitetelor executive ale sfaturilor populare din aceste unitãţi administrativ-teritoriale. Serviciile medico-legale au cabinete medico-legale cu sediul în oraşele resedinta de raion şi în centrele industriale importante.
ART. 4
Instituţiile şi serviciile medico-legale au urmãtoarele atribuţii:
a) ajuta organele de urmãrire penalã şi instanţele de judecata în stabilirea adevãrului prin efectuarea de expertize, noi expertize cînd exista îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiza, constatãri şi alte lucrãri cu caracter medico-legal;
b) efectueazã cercetãri ştiinţifice în problemele de medicina legalã;
c) contribuie la ridicarea nivelului calitativ al asistenţei medicale prin sesizarea deficienţelor constatate în activitatea unitãţilor sanitare, cu ocazia efectuãrii lucrãrilor medico-legale.
CAP. 2
Institutul de cercetãri ştiinţifice medico-legale "Prof. Dr. Mina Minovici"
ART. 5
Institutul de cercetãri ştiinţifice medico-legale "Prof. Dr. Mina Minovici", cu sediul în oraşul Bucureşti, efectueazã cercetãri ştiinţifice, indrumeaza şi coordoneazã activitatea ştiinţificã în domeniul medicinei legale din intreaga ţara şi este forul superior tehnico-metodologic în problemele de medicina legalã.
Institutul de cercetãri ştiinţifice medico-legale "Prof. Dr. Mina Minovici" are filiale în oraşele Cluj, Iaşi, Timişoara şi Tirgu Mures. Filialele institutului au, în limita competentei lor teritoriale, stabilitã pentru fiecare dintre ele de Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale, aceleaşi atribuţii şi sarcini ca şi Institutul, în afarã de cele date în competenta exclusiva a acestuia prin prezentul regulament sau prin Ordinul Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale.
ART. 6
Institutul de cercetãri ştiinţifice medico-legale "Prof. Dr. Mina Minovici" şi filialele sale efectueazã:
a) expertize, constatãri şi alte lucrãri medico-legale la cererea serviciilor medico-legale, atunci cînd acestea considera ca din punct de vedere tehnic nu le pot executa sau la cererea Ministerului Afacerilor Interne, Tribunalului Suprem ori a Procuraturii Generale;
b) noi expertize medico-legale, la cererea organelor în drept, în cazurile de:
- omor, lovire sau vãtãmare cauzatoare de moarte şi moarte suspecta;
- deficienta în acordarea asistenţei medicale;
- expertize psihiatrico-legale.
c) Examene complimentare de laborator, solicitate de serviciile medico-legale, de Ministerul Afacerilor Interne, Tribunalul Suprem ori de Procuratura Generalã (examene histopatologice, serologice, hematologice, toxicologice, bacteriologice, etc.).
Conducãtorul institutului şi conducãtorii filialelor desemneazã pe medicii legisti ce urmeazã sa efectueze constatãri medico-legale, expertizele şi noile expertize şi verifica nivelul ştiinţific şi calitatea lucrãrilor efectuate de aceştia putind dispune, dacã socotesc necesar, refacerea lor totalã sau parţialã prin aceeaşi medici legisti sau prin alţii.
ART. 7
În cadrul Institutului de cercetãri ştiinţifice medico-legale "Prof. Dr. Mina Minovici" funcţioneazã Comisia superioarã medico-legalã. În cadrul aceluiaşi institut şi al filialelor sale funcţioneazã comisii de control şi avizare a actelor medico-legale.
Compunerea comisiei superioare medico-legale şi a comisiei lor de control avizare a actelor medico-legale se stabileşte prin ordinul Ministrului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale.
Modul de retribuire a membrilor acestor comisii se stabileşte de Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale cu avizul Comitetului de stat pentru probleme de munca şi salarii.
ART. 8
Comisia superioarã medico-legalã verifica şi avizeazã din punct de vedere ştiinţific, la cererea organelor în drept, concluziile contradictorii ale diverselor acte medico-legale cum ar fi între expertiza şi noua expertiza sau alte acte cu caracter medico-legal.
În acest scop, dacã socoteşte necesar, comisia superioarã medico-legalã poate dispune refacerea totalã sau parţialã, în cadrul institutului de cercetãri ştiinţifice medico-legale "Prof. Dr. Mina Minovici", a lucrãrilor la care se referã actele medico-legale primite spre verificare şi avizare.
Avizele comisiei superioare medico-legale se trimit celor care le-au cerut în cel mult 40 zile de le sesizare.
ART. 9
Comisiile de control şi avizare a actelor medico-legale examineazã şi avizeazã:
a) actele de constatare sau de expertiza medico-legalã efectuate de serviciile medico-legale în cazurile de omor, lovire sau vãtãmare cauzatoare de moarte şi moarte suspecta în cele cu deficiente în acordarea asistenţei medicale precum şi în orice alte cazuri în care avizarea este prevãzutã în mod obligatoriu de lege:
b) actele noii expertize efectuate de aceleaşi servicii.
Actele prevãzute la lit. a) şi b) vor fi trimise la avizare de cãtre medicii legisti şefi, mai înainte ca acestea sa fie înaintate organului judiciar.
Comisiile de control şi avizare a actelor medico-legale pot dispune, în cazul cînd socotesc necesar, refacerea totalã sau parţialã a lucrãrilor avizate, dind în acelaşi timp şi indicaţiile necesare, care sînt obligatorii.
Avizele comisiilor de control şi avizare a actelor medico-legale se trimit celor ce le-au cerut în cel mult 10 zile de la sesizare.
CAP. 3
Serviciile medico-legale
ART. 10
În oraşele resedinta de regiune şi în oraşele Bucureşti şi Constanta funcţioneazã cîte un serviciu medico-legal subordonat comitetului executiv al sfatului popular regional, respectiv al oraşelor Bucureşti şi Constanta.
În oraşele resedinta de raion şi în centrele industriale importante pot funcţiona cabinete ale serviciilor medico-legale regionale, înfiinţate prin decizia comitetului executiv al sfatului popular regional cu acordul Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale.
Comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta vor asigura mijloacele materiale necesare desfãşurãrii activitãţii (local, cabinete pentru examinari medico-legale la cererea persoanelor interesate, laboratoare, morga, instrumentar, aparatura, mijloace de transport etc.) serviciile medico-legale şi cabinetelor lor.
ART. 11
Serviciul medico-legal este condus de un medic legist şef.
Angajarea, transferarea şi desfacerea contractului de munca al medicului legist şef se face de comitetul executiv al sfatului popular regional, respectiv al oraşelor Bucureşti şi Constanta, cu acordul Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale.
ART. 12
Serviciile medico-legale au urmãtoarele atribuţii:
a) efectueazã expertize:
- în cazurile de omor, lovire sau vãtãmare cauzatoare de moarte şi moarte suspecta;
- în cazurile de deficiente în acordarea asistenţei medicale;
- psihiatrico-legale.
b) efectueazã orice alte expertize în cazul cînd medicul legist şef considera ca acestea nu pot fi efectuate de cabinetele medico-legale;
c) efectueazã examinari medico-legale la cererea persoanelor interesate şi orice alte lucrãri medico-legale, cu excepţia acelora care intra în competenta teritorialã a cabinetelor medico-legale;
d) efectueazã noi expertize, în afarã cazurilor prevãzute în art. 6 lit. b);
e) colaboreazã cu organele de urmãrire penalã şi instanţele de judecata în vederea stabilirii lucrãrilor pregãtitoare şi altor mãsuri necesare pentru ca expertiza sau constatarea medico-legalã sa fie efectuatã în condiţii bune şi la timp;
f) pun la dispoziţia catedrelor de medicina legalã ale institutelor de medicina şi farmacie materiale documentare, cadavre, precum şi tesuturi şi alte produse biologice, necesare procesului de învãţãmînt.
De asemenea, pun la dispoziţia Institutului de cercetãri ştiinţifice medico-legale "Prof. Dr. Mina Minovici" şi filialelor sale materiale necesare cercetãrii ştiinţifice;
g) contribuie la ridicarea nivelului calitativ al asistenţei medicale din unitãţile sanitare curative-profilactice, comunicind organului ierarhic superior al acestor unitãţi deficientele constatate cu ocazia activitãţii practice medico-legale;
h) participa la cercetarea cauzelor de deces, la cererea organelor în drept, executind autopsii şi luind parte la lucrãrile comisiilor de ancheta fixatã de cãtre acestea;
i) la cererea secţiilor de sãnãtate şi prevederi sociale de pe lîngã comitetele executive ale sfaturilor populare participa la lucrãrile comisiilor de ancheta instituite de aceasta şi contribuie la elucidarea cauzelor care au provocat decesul bolnavilor în primele 24 de ore dupã internarea în spital.
ART. 13
Medicul legist şef are urmãtoarele atribuţii:
- organizeazã, indrumeaza şi controleazã buna desfãşurare a activitãţii serviciului medico-legal şi cabinetelor medico-legale;
- formeazã comisii de expertiza largita cu cadre de specialitate, în expertizele psihiatrice, în expertizele privind deficiente în acordarea asistenţei medicale, amînarea şi întreruperea executãrii pedepsei, precum şi ori de cîte ori socotesc necesar, cooptind în acest scop medici de diferite specialitãţi, chimisti, biologi, etc.;
- verifica nivelul ştiinţific şi calitatea expertizelor şi constatãrilor medico-legale efectuate de medicii legisti sau de alţi medici din regiunea respectiva, putind dispune, dacã socotesc necesar refacerea lor totalã sau parţialã;
- solicita Institutului de cercetãri ştiinţifice medico-legale "Prof. Dr. Mina Minovici" sau filialelor sale, efectuarea expertizelor şi constatãrilor medico-legale pe care din punct de vedere tehnic serviciul nu le poate executa;
- organizeazã, în colaborare cu organele de urmãrire penalã şi instanţele de judecata, consfatuiri în legatura cu probleme medico-legale din regiune;
- propune comitetului executiv al sfatului popular respectiv delegarea personalului medical pentru efectuarea examinarilor medico-legale cerute de persoane din alte raioane decît acelea în care îşi au sediul cabinetelor medico-legale şi fixeazã competenta teritorialã a medicilor delegaţi;
- face instructajul medicilor delegaţi cu efectuarea unor lucrãri cu caracter medico-legal şi controleazã activitatea acestora.
ART. 14
Medicul şef efectueazã personal expertizele medico-legale în cazurile de omor şi lovire sau vãtãmare cauzatoare de moarte, precum şi constatãrile medico-legale în caz de moarte violenta.
De asemenea, participa în mod obligatoriu la efectuarea expertizelor în cazurile de deficiente în acordarea asistenţei medicale.
În caz de împiedicare, el poate delega pentru efectuarea lucrãrilor prevãzute în alineatele precedente pe medicul legist de la cabinetul medico-legal competent din punct de vedere teritorial, iar în lipsa acestuia, un medic legist din cadrul serviciului medico-legal.
ART. 15
Medicul legist şef, în limitele competentei serviciului medico-legal, poate efectua în comisie, noile expertize cerute de organele în drept.
ART. 16
Cabinetele medico-legale ale serviciilor medico-legale sînt conduse de un medic legist numit de comitetul executiv al sfatului popular regional şi au, în limitele competentei lor teritoriale, urmãtoarele atribuţii:
a) efectueazã orice expertize cu excepţia celor arãtate la art. 12 lit. a) şi b);
b) asigura efectuarea examinarilor medico-legale la cererea persoanelor interesate, precum şi a altor lucrãri cu caracter medico-legal;
c) îndeplinesc atribuţiile prevãzute în art. 12 lit. e).
ART. 17
Serviciile medico-legale efectueazã la cererea organelor în drept constatãri medico-legale în caz de moarte violenta sau a carei cauza nu se cunoaşte ori este suspecta.
Cabinetele medico-legale efectueazã constatãri medico-legale cînd este necesarã o examinare corporalã asupra învinuitului ori persoanei vãtãmate, pentru a constata pe corpul acestora existenta urmelor infracţiunii.
ART. 18
Examinarile medico-legale cerute de persoane interesate din alte raioane decît acelea în care îşi au sediul cabinetele medico-legale, se asigura printr-un medic delegat dintr-o unitate sanitarã curativo-profilactica. Delegarea se face de comitetul executiv al sfatului popular regional, la propunerea medicului legist şef.
Medicii delegaţi vor efectua examinarile medico-legale, la cererea persoanelor interesate pot face şi expertize şi constatãri medico-legale referitoare la cadavre şi persoane, cu excepţia celor arãtate la art. 12 lit. a) şi art. 17 alin. 1, pe baza delegaţiei data de medicul legist şef pentru fiecare caz în parte.
Medicii delegaţi a efectua expertizele medico-legale cerute de persoanele interesate sînt indrumati din punct de vedere tehnic şi metodologic, de cãtre serviciul medico-legal şi cabinetele sale. Ei pot cere sprijinul acestora ori de cîte ori intimpina greutãţi în efectuarea expertizelor, constatãrilor sau examinarilor medico-legale, iar cînd este cazul şi concursul medicului legist şef.
Atribuţiile medicilor delegaţi se vor fixa prin instrucţiuni ale Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale.
PARTEA II-a
EXPERTIZA, NOUA EXPERTIZA, CONSTATAREA ŞI ALTE LUCRĂRI MEDICO-LEGALE
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 19
Expertiza şi constatarea medico-legalã consta din:
a) examinari şi cercetãri privind cadavre umane sau pãrţi din ele;
b) examinari şi cercetãri privind produsele biologice şi cadavrele provenite de la oameni;
c) examinari şi cercetãri privind persoane în viata;
d) examinari de lucrãri medicale şi medico-legale în legatura cu activitatea medico-legalã.
ART. 20
Se considera examene complimentare orice lucrãri medico-legale care se efectueazã în legatura cu lucrarea principala ca: examene histopatologice, hematologice, toxicologice etc. privind piese anatomice, secretiuni, excretiuni, dejectiuni, pete, urme; examene ale obiectelor şi substanţelor; cercetãri experimentale; cercetãri medico-legale de la locul faptei sau de la locul unde s-a aflat cadavrul; examinari de lucrãri medicale etc.
Examenele complimentare, indiferent dacã sînt efectuate de medicul legist sau de alţi specialişti din unitãţile sanitare la cererea acestuia, nu se socotesc expertize sau constatãri medico-legale separate.
ART. 21
Pentru efectuarea expertizelor şi constatãrilor medico-legale prevãzute în art. 16 lit. a) şi art. 17 alin. 2 în raioanele unde îşi au sediul cabinete medico-legale organele în drept sa ordoneze expertiza sau constatarea se vor adresa direct acestor cabinete. În celelalte cazuri de expertiza sau constatare, ele se vor adresa serviciului medico-legal.
Pentru efectuarea noii expertize, organele în drept se vor adresa, dupã caz, serviciului medico-legal sau instituţiei medico-legale, competente potrivit prezentului regulament.
ART. 22
Noua expertiza se efectueazã de o comisie de experţi, indiferent dacã expertiza anterioarã a fost efectuatã de un singur medic legist sau de mai mulţi. Comisia se instituie la nivelul Institutului de cercetãri ştiinţifice medico-legale "Prof. Dr. Mina Minovici" sau al uneia din filialele sale, ori la nivelul serviciului medico-legal, potrivit prevederilor prezentului regulament.
Comisia care face noua expertiza va avea în compunerea ei cel puţin un membru cu un grad egal sau superior expertului sau experţilor care au efectuat expertiza anterioarã.
Noile expertize fãcute la serviciile medico-legale se trimit la avizare, în mod obligator, la Institutul de cercetãri ştiinţifice medico-legale "Prof. Dr. Mina Minovici" sau la una din filialele sale, potrivit competentei teritoriale a acestora.
ART. 23
În cazurile de incompatibilitate precum şi ori de cîte ori medicul legist este împiedicat din alte motive justificate sa efectueze lucrarea ce i s-a cerut, el este obligat sa comunice de îndatã aceasta în scris organului medico-legal competent sa desemneze un alt medic legist, aratind şi motivele împiedicãrii.
ART. 24
Ori de cîte ori medicul legist considera necesar sa ia cunostinta de lucrãri suplimentare aflate la dosar (certificate, buletine de analiza, plãci radiografice etc.) el are dreptul sa ceara, potrivit dispoziţiilor legale organelor ce au ordonat constatarea sau expertiza, sa-i punã la dispoziţie aceste lucrãri.
ART. 25
Medicul legist este obligat sa pãstreze secretul în ce priveşte lucrãrile ce efectueazã şi constatãrile ce le face. El poate face constatãri şi lucrãri ştiinţifice, folosind materialul documentar al lucrãrilor efectuate numai dupã soluţionarea definitiva a cauzei.
ART. 26
Unitãţile sanitare vor da sprijin prin secţiile, serviciile şi laboratoarele lor la efectuarea expertizelor, constatãrilor şi altor lucrãri medico-legale, oricind li se cere.
De asemenea, ele vor trimite unitãţilor medico-legale la cererea acestora, copii de pe lucrãri medicale, extrase din registrele de consultaţii, din fise, din protocoalele operatorii etc.
ART. 27
Lucrãrile cerute de organele în drept sînt efectuate de medicii legisti în cadrul îndatoririlor lor de serviciu.
Medicii legisti au dreptul la indemnizaţia de deplasare şi cazare stabilitã prin dispoziţiile legale.
Cînd este necesarã deplasarea medicilor legisti de la serviciile şi cabinetele medico-legale, comitetele executive ale sfaturilor populare le vor asigura mijloace de transport precum şi plata cheltuielilor fãcute (procurarea materialelor, transportul pieselor, etc.).
ART. 28
Costul expertizelor şi al constatãrilor medico-legale se stabileşte pe baza tarifului întocmit de Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale, cu avizul Ministerului Finanţelor.
În cazurile penale, costul expertizelor şi al constatãrilor medico-legale precum şi borderoul de alte cheltuieli prilejuite de efectuarea acestora se comunica organului care a ordonat expertiza sau constatarea odatã cu raportul de expertiza sau constatare, pentru a include sumele la cheltuielile judiciare avansate de stat.
În cazurile civile, costul expertizelor precum şi un borderou provizoriu de cheltuieli necesare efectuãrii lor, se comunica îndatã dupã primirea cererii de expertiza instanţei, pentru ca aceasta sa poatã stabili suma pe care partea care a cerut expertiza sa o depunã potrivit legii. Expertiza se efectueazã dupã ce suma a fost depusa. Borderoul definitiv de cheltuieli se comunica instanţei odatã cu raportul de expertiza, în vederea obligãrii partii, prin încheierea executorie, la plata diferenţei. Suma reprezentind costul expertizei şi cheltuielile incluse în borderoul definitiv se va depune sau, dupã caz, se va vira la bugetul statului.
CAP. 2
EXPERTIZA ŞI CONSTATAREA MEDICO-LEGALĂ REFERITOARE LA CADAVRE
ART. 29
Expertiza şi constatarea medico-legalã referitoare la cadavre consta din:
a) examinarea exterioarã a cadavrului şi autopsia lui (examinarea interna) inclusiv exhumarea, cînd este cazul;
b) examinari la locul unde s-a gãsit cadavrul sau în alte locuri, pentru constatarea indiciilor asupra cauzelor morţii şi a circumstanţelor ei;
c) examene complimentare de laborator (histopatologice, bacteriologice, toxicologice, hematologice, serologice şi altele).
ART. 30
Autopsia cadavrului este obligatorie în urmãtoarele cazuri:
a) cînd moartea este violenta (consecutiva omuciderii, sinuciderii sau accidentului ori numai banuita ca atare);
b) cînd cauza morţii este necunoscutã sau suspecta;
c) cînd moartea a survenit în împrejurãri deosebite şi pe neaşteptate, în instituţii sau în întreprinderi, pe cai publice, pe locuri virane, pe cimp, în padure, în locuri de deţinere etc.;
d) cînd moartea este pusã în legatura cu vreo deficienta în acordarea asistenţei medicale sau în aplicarea mãsurilor de profilaxie sanitarã ori de protecţie a muncii;
e) în cazul decesului survenit în primele 24 ore de la internarea bolnavului în spital;
f) cînd identitatea celui decedat nu se poate preciza.
În cazurile prevãzute la literele a), b), c), d) şi f) autopsia se efectueazã numai pe baza dispoziţiei organului în drept.
ART. 31
Autopsia cadavrului se efectueazã la morga serviciului medico-legal din localitatea respectiva.
Dacã în localitate nu exista o asemenea morga, autopsia se va efectua la morga prosecturii spitalului în a cãrui raza teritorialã s-a produs moartea sau s-a gãsit cadavrul.
Dacã nu exista o morga de prosectura şi nu exista nici posibilitatea transportãrii cadavrului la morga cea mai apropiatã, autopsia se va putea efectua acolo unde se afla cadavrul sau într-un loc din apropiere, anume ales pentru aceasta.
ART. 32
Exhumarea cadavrelor umane în vederea efectuãrii experimentelor sau constatãrilor medico-legale se face numai cu autorizarea procurorului, afarã de cazul cînd efectuarea expertizei a fost dispusã de instanta de judecata. Cadavrul va fi exhumat în prezenta şi dupã indicaţiile medicului legist desemnat a efectua expertiza sau constatarea.
Examinarea cadavrului exhumat şi autopsia se va face la locul unde se afla cadavrul (în cimitir, pe cimp, etc.), sau în imediata apropiere.
ART. 33
Medicul legist va fi ajutat la efectuarea autopsiei de personal mediu sau elementar sanitar.
Cînd expertiza sau constatarea medico-legalã se efectueazã de o comisie medicalã, autopsia se va executa de medicul legist sau de medicul specialist în anatomia patologica.
Autopsia trebuie sa fie completa, examinindu-se toate tesuturile şi organele.
Este interzis a se formula concluzii medico-legale privind cauzele şi împrejurãrile morţii, numai pe baza unor examene parţiale sau examene externe.
Cînd stabilirea cauzei morţii se bazeazã pe constatãri morfo-patologice precum şi ori de cîte ori se considera necesar se vor ridica piese pentru examene histopatologice.
Cînd se constata vreo infectie, se vor lua piese pentru examene bacteriologice (frotiuri, insamintari), iar cînd se banuieste o otravire se vor lua organe, tesuturi şi uneori pentru examene toxicologice. Se vor efectua şi celelalte examene complimentare oricind va fi nevoie de ele (examenul imbracamintei, stabilirea grupei sanguine etc.).
În toate cazurile considerate ca accidente de transfuzie precum şi în cazurile în care cadavrul are plagi ce pot lasa urme de singe, se va cere obligator grupa sanguina a cadavrului şi petelor gãsite.
În accidente de circulaţie şi accidentele de munca se va stabili în mod obligator şi alcoolemia, iar în celelalte cazuri, ori de cîte ori se considera necesar.
Materialul biologic ca: organe, singe sau alte asemenea, precum şi corpurile delicte care poarta urme de singe sau de alt material biologic vor fi transportate prin grija organelor de urmãrire penalã.
Cînd identitatea celui decedat se cunoaşte, se vor lua impresiunile digitale, se vor nota semnele de identitate şi se vor face fotografii dupã readucerea cadavrului în situaţia de a fi identificat.
ART. 34
Constatãrile fãcute cu ocazia autopsiei, inclusiv examenul extern, se vor consemna într-un protocol de autopsie pe baza cãruia se va întocmi raportul de expertiza sau dupã caz, de constatare medico-legalã.
Protocolul de autopsie se va redacta imediat dupã efectuarea autopsiei, înscriindu-se toate cele consemnate fãrã comentarii sau concluzii.
ART. 35
Cînd medicul prosector al unui spital sau al unei instituţii sanitare efectueazã o autopsie în virtutea atribuţiilor sale şi constata ca este un caz medico-legal, va opri de îndatã lucrarea începutã şi va anunta imediat procuratura raionului sau oraşului respectiv.
Procurorul poate autoriza pe medicul prosector sa continuie autopsia. În acest caz protocolul de autopsie întocmit de prosector are valoarea unei lucrãri medico-legale. Dacã exista bãnuieli de omucidere sau de moarte în legatura cu deficiente în acordarea asistenţei medicale, procurorul va delega pentru continuarea autopsiei pe medicul legist. Medicul prosector care a început lucrarea poate asista la autopsie.
CAP. 3
EXPERTIZA, CONSTATAREA ŞI ALTE LUCRĂRI MEDICO-LEGALE REFERITOARE LA PERSOANE
ART. 36
Expertiza şi constatarea medico-legalã referitoare la persoane consta în examinari clinice şi examene complimentare (radiologie, hematologie, serologie, bacteriologie, antropologie etc.) şi pot avea ca obiect:
a) constatarea sexului, virginitatii, capacitãţii sexuale, virstei, conformatiei, sau dezvoltãrii fizice, identitãţii fizice, precum şi a elementelor necesare stabilirii filiaţiei;
b) constatarea starilor de boala, a leziunilor traumatice a infirmitatilor şi a capacitãţii de munca legate de aceste stãri;
c) constatarea stãrii obstreticale (sarcina, viduitate, avort, naştere, lehuzie etc.);
d) alte examinari cerute de organele în drept.
Expertiza poate avea ca obiect şi constatarea stãrii psihice (normale sau patologice).
ART. 37
Expertizele, constatãrile şi celelalte lucrãri medico-legale şi cabinetele lor. Dacã acestea nu dispun de aparatura necesarã, examenul persoanelor în cauza se poate efectua la alte unitãţi sanitare (spitale, policlinici, dispensare). Unitãţile sanitare sînt obligate sa efectueze examenele complimentare cerute de medicii legisti.
Examinarea persoanelor se pot face şi la locul unde ele se afla (domiciliul, locuri de detenţie) dacã nu se pot deplasa la unitãţile arãtate în alineatul precedent.
ART. 38
În cazul expertizei conducãtorul unitãţii medico-legale poate institui comisii de expertiza în mod obligator în cazurile cînd legea prevede aceasta, precum şi cînd obiectul expertizei îl constituie:
a) constatarea stãrii psihice a unei persoane în vederea stabilirii responsabilitãţii penale a capacitãţii civile;
b) constatarea starilor morbide datoritã unor fapte medicale ilicite, deficiente sau nerespectãrii ale normelor tehnice medicale;
c) determinarea elementelor necesare pentru stabilirea paternitãţii.
Din comisiile de expertiza vor face parte un medic legist şi medici specialişti în domeniile indicate în fiecare caz în parte.
ART. 39
La examinarea persoanelor se va avea în vedere organizarea condiţiilor corespunzãtoare sexului persoanei examinate.
În timpul examinãrii, medicul legist va fi ajutat de personalul mediu sanitar. La examenele pentru constatarea virginitatii sau a deflorarii se va îngãdui prezenta unei persoane de sex femeiesc din partea familiei.
ART. 40
Persoanele aflate în stare de reţinere sau deţinere se vor examina în prezenta personalului de paza de acelaşi sex.
Minorii vor fi examinati în prezenta unuia dintre pãrinţi sau a tutorelui, iar în lipsa acestora în prezenta unui membru major al familiei de acelaşi sex cu minorul.
Persoanele internate în spitale se vor examina în prezenta medicului care are în îngrijirea sa pe bolnav.
ART. 41
Dacã pentru stabilirea diagnosticului este nevoie de observatie medicalã pe un timp mai îndelungat, medicul legist putind indica spitalul şi secţia precum şi durata estimativã a observatiei.
Dacã expertiza sau constatarea medico-legalã se referã la o persoana aflatã în stare de deţinere, internarea şi expertiza sau constatarea se vor face potrivit dispoziţiilor legale.
Deosebit de examenele clinice, în spital se vor efectua şi examenele complimentare necesare (examene radiologice, examene de laborator).
CAP. 4
EXPERTIZA PSIHIATRICO-LEGALĂ
ART. 42
Expertiza psihiatrico-legalã se executa de o comisie instituitã în acest scop, formatã dintr-un medic legist şi 2 medici din specialitatea psihiatrie. Comisia poate funcţiona numai în centrele unde exista servicii sau cabinete medico-legale şi spital sau secţii de psihiatrie.
Dacã expertiza priveşte un minor, în comisia de expertiza vor fi cooptati specialişti de neuropsihiatrie infantila şi eventual psihopedagogi.
ART. 43
Expertiza psihiatrico-legalã se va executa în principiu dupã urmãtoarele reguli:
a) observatia clinica prin internarea expertizatului dacã este cazul, procedîndu-se la toate investigaţiile clinice şi de laborator;
b) consultarea urmãtoarelor date în dosarul cauzei:
- antecedentele medicale ale expertizatului;
- antecedentele penale şi ancheta socialã;
- mobilul şi împrejurãrile în care s-a savirsit infracţiunea;
c) examenul psihic efectuat imediat dupã identificarea învinuitului.
ART. 44
În cazul cînd sînt supuse expertizei persoane cu tulburãri care prezintã stare de pericol, în concluziile raportului de expertiza se vor propune şi mãsurile ce trebuie luate în conformitate cu dispoziţiile legale.
În cazul expertizarii minorilor, concluziile raportului de expertiza vor cuprinde obligator mãsurile medico-psihopedagogice care urmeazã sa se ia pentru asigurarea dezvoltãrii în condiţii corespunzãtoare a personalitãţii acestora.
CAP. 5
EXPERTIZA MEDICO-LEGALĂ PE BAZA DE LUCRĂRI
ART. 45
În cazurile în care materialul de expertiza este restrîns numai la lucrãri medicale şi medico-legale conducãtorul unitãţii medico-legale, aceştia pot cere de la unitãţile sanitare foi de observatie, protocoale operatorii, buletine de analiza etc.
ART. 46
Medicul legist sau comisia examineazã lucrãrile din punct de vedere al conţinutului lor şi al concordanţei dintre ele.
Pentru verificarea datelor din lucrãri, medicul legist sau comisia de expertiza pot recurge la examinarea pacientului sau cadavrului, eventual la exhumare, la refacerea examenelor complimentare în total sau în parte precum şi la orice alte analize şi cercetãri ştiinţifice ce s-ar gãsi necesar.
CAP. 6
EXAMINARILE MEDICO-LEGALE EFECTUATE LA CEREREA PERSOANELOR INTERESATE
ART. 47
Pot cere efectuarea examinarilor medico-legale:
a) persoana în cauza, dacã a depãşit virsta de 14 ani;
b) unul din pãrinţi, pentru copiii minori;
c) tutorele sau autoritatea tutelara, pentru persoanele puse sub tutela, precum şi curatorul în cazul cînd s-a instituit curatela;
d) persoanele care îl ingrijesc, pentru minori, alţii decît cei prevãzuţi la lit. a), b) şi c);
e) directorul instituţiei respective, pentru persoanele internate în cãmine, preventorii, internate şcolare etc.;
f) comandantul locului de deţinere pentru detinutii condamnaţi şi organul de urmãrire penalã sau instanta de judecata, pentru persoanele aflate în stare de reţinere sau deţinere;
g) orice alta persoana, pentru copii gasiti, pentru persoanele debile mintal, pentru cei care nu se pot îngriji singuri şi nici nu sînt în îngrijirea cuiva.
ART. 48
Examinarile medico-legale la cererea persoanelor internate se fac numai pentru constatarea:
a) loviturilor şi altor vãtãmãri traumatice (striviri, arsuri, degeraturi, muscaturi);
b) infirmitatilor şi incapacitatilor consecutive traumatismului sau indiferent de cauze cînd sînt cerute de organele în drept;
c) virginitatii, deflorarii, sarcinii, viduitatii, a naşterii sau a avortului consecutiv unui traumatism;
d) sexului, virstei, conformatiei şi dezvoltãrii fizice;
e) stãrii psihice, numai în vederea unui act de dispoziţie (vînzare, donaţie, testament, schimb etc.).
ART. 49
Unitãţile medico-legale şi celelalte unitãţi sanitare din care face parte medicul legist vor percepe taxa pentru examinarile medico-legale efectuate la cererea persoanelor interesate.
Cuantumul acestor taxe se va face de Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale cu avizul Ministerului Finanţelor, stabilindu-se totodatã şi cazurile de scutire.
CAP. 7
EXAMENE COMPLEMENTARE
ART. 50
Medicul legist este obligat sa efectueze examene complimentare în toate cazurile cînd dispoziţiile legale prevãd aceasta, precum şi ori de cîte ori examenele complimentare pot ajuta la stabilirea diagnosticului şi a împrejurãrilor în care a survenit boala sau complicatiile ei, ori pot ajuta la precizarea cauzelor morţii şi a circumstanţelor în care a survenit.
Medicul legist poate efectua el însuşi asemenea examene dacã are pregãtirea în domeniul respectiv, sau poate recurge la laboratorul serviciului medico-legal ori la laboratoarele sau serviciile altor unitãţi sanitare, pentru examene bacteriologice, radiologice etc.
Prelevarea pieselor biologice şi cadaverice, a secretiilor şi dejectiilor, a hainelor precum şi altor materiale ce pot forma obiectul examenelor complimentare, se va efectua în conformitate cu instrucţiunile Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale.
ART. 51
În cazurile de viol ori contaminare venericã, se va examina, cînd e posibil şi persoana banuita a fi savirsit fapta, iar în caz de inversiune sexualã persoanele între care au avut loc asemenea acte.
CAP. 8
IMBALSAMAREA CADAVRELOR
ART. 52
Imbalsamarea cadavrelor se va efectua de serviciile medico-legale şi de prosecturile spitalelor, potrivit instrucţiunilor Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale.
DISPOZIŢII FINALE
ART. 53
Medicii legisti sînt obligaţi sa consemneze în scris lucrãrile efectuate, constatãrile şi concluziile rezultate.
Actul întocmit cu privire la expertiza cerutã de organele de urmãrire penalã sau de instanţele de judecata se numeşte "raport de expertiza medico-legalã".
Actul întocmit cu privire la constatarea medico-legalã cerutã de organele în drept se numeşte "raport de constatare medico-legalã".
Actul întocmit cu privire la examinarea medico-legalã în cazurile arãtate la art. 48, se numeşte "certificat medico-legal".
ART. 54
Raportul de expertiza medico-legalã cuprinde:
a) partea introductivã în care se arata data şi organul care a ordonat expertiza, cine a efectuat-o, cînd şi unde a fost efectuatã, data întocmirii raportului de expertiza, obiectul expertizei şi întrebãrile la care expertul urma sa rãspundã, materialul pe baza cãruia expertiza a fost efectuatã şi dacã pãrţile au dat explicaţii în cursul expertizei;
b) descrierea în amãnunt a operaţiilor de executare a expertizei, explicaţiile pãrţilor, precum şi analiza acestor explicaţii în lumina celor constatate de expert;
c) concluziile care cuprind rãspunsurile la întrebãrile puse, pãrerea expertului asupra obiectului expertizei, precum şi propunerile prevãzute în art. 44, atunci cînd este cazul.
Dispoziţiile prevãzute la lit. a) şi e) se aplica în mod corespunzãtor şi în ceea ce priveşte cuprinsul raportului de constatare medico-legalã.
ART. 55
Cînd cu ocazia efectuãrii expertizei sau constatãrii medico-legale, medicul legist constata şi alte situaţii care constituie cazuri medico-legale, deosebite de cele care formeazã obiectul lucrãrii, el va extinde expertiza sau constatarea şi asupra acestora, consemnindu-le în raport. De asemenea, cînd medicul legist sau medicul delegat cu ocazia examinarilor medico-legale efectuate la cererea persoanelor interesate, constata existenta unei fapte penale pentru care se urmãreşte din oficiu, el o va aduce la cunostinta organului de procuratura competent.
ART. 56
Raportul de expertiza sau de constatare medico-legalã şi certificatul medico-legal se semneazã de toţi cei care au participat la întocmirea lui, atunci cînd nu exista deosebiri de pãreri. Dacã exista deosebiri de pãreri, fiecare va expune şi motiva în scris pãrerea sa.
Rapoartele de expertiza sau de constatare medico-legalã vor purta antetul şi ştampila unitãţii medico-legale în care au fost executate şi vor fi înregistrate în registrul de evidenta a expertizelor şi constatãrilor medico-legale.
ART. 57
Certificatele medico-legale se elibereazã de unitãţile medico-legale sau de unitãţile sanitare în care lucreazã medicii delegaţi. Ele pot fi folosite în fata organelor de urmãrire penalã, instanţelor de judecata sau organelor administrative ori obşteşti cu activitate jurisdicţionalã.
ART. 58
Identitatea persoanelor examinate se va stabili în baza buletinului de identitate sau adeverintei temporare de identitate a carei serie şi numãr se va mentiona în certificatul eliberat.
Dacã persoana examinata nu prezintã buletinul de identitate sau adeverinta temporarã de identitate se va mentiona acest fapt în certificat, iar pentru identificare se vor lua impresiunile digitale de la indexul sting, atît pe certificat cît şi pe copia rãmasã în serviciu.
ART. 59
În cazurile în care organele în drept cer sa li se dea concluzii imediat dupã efectuarea lucrãrii, unitatea medico-legalã va inainta raportul de expertiza sau de constatare medico-legalã de îndatã sau cel mult în 3 zile de la data executãrii lucrãrii.
Dacã în acest termen nu pot fi formulate concluzii definitive raportul va fi înaintat cu concluzii provizorii, urmînd ca raportul cu concluziile definitive sa fie înaintat de îndatã ce va putea fi întocmit. Concluziile provizorii vor arata numai datele ce se pot deduce din lucrãrile efectuate.
ART. 60
Unitãţile medico-legale au îndatorirea sa trimitã rapoartele organelor în drept care au dispus expertiza sau constatarea medico-legalã în termenul fixat de acestea, cu excepţia cazurilor specificate în art. 59 alin. 2 urmînd ca şi în alte cazuri termenul de prelungire sa nu depãşeascã 6 saptamini pentru expertiza sau 10 zile pentru constatãri medico-legale în afarã împrejurãrilor excepţionale.
ART. 61
Dispoziţiile art. 23, 25, 27, 53 alin. 1 şi 55 se aplica şi medicilor delegaţi, precum şi celorlalţi membri ai comisiei de expertiza sau constatare medico-legalã.
ART. 62
Instrucţiunile prevãzute de art. 18, precum şi orice alte instrucţiuni ce se vor emite de Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale cu privire la activitatea instituţiilor şi serviciilor medico-legale vor fi avizate de Ministerul Justiţiei, Ministerul Afacerilor Interne şi Procuratura Generalã.

-----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016