Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
AL DOILEA PROTOCOL ADITIONAL*) din 8 noiembrie 2001 la Conventia europeana de asistenta judiciara in materie penala Strasbourg, 8 noiembrie 2001
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului protocol, dat fiind angajamentele lor în temeiul Statutului Consiliului Europei, dorind sã contribuie la protecţia drepturilor omului, la apãrarea statului de drept şi la susţinerea edificiului democratic al societãţii, considerând cã este de dorit în acest sens sã li se întãreascã capacitatea individualã şi colectivã de reacţie împotriva criminalitãţii, decise sã îmbunãtãţeascã şi sã completeze în anumite privinţe Convenţia europeanã de asistenţã judiciarã în materie penalã, încheiatã la Strasbourg la 20 aprilie 1959 (denumitã în continuare convenţie), precum şi Protocolul sãu adiţional, încheiat la Strasbourg la 17 martie 1978, ţinând cont de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, adoptatã la Roma la 4 noiembrie 1950, precum şi de Convenţia pentru protejarea persoanelor faţã de prelucrarea automatizatã a datelor cu caracter personal, adoptatã la Strasbourg la 28 ianuarie 1981, au convenit dupã cum urmeazã:
CAP. I
ART. 1 Domeniul de aplicare Articolul 1 din convenţie este înlocuit cu dispoziţiile urmãtoare: "1. Pãrţile se angajeazã sã-şi acorde reciproc, conform dispoziţiilor prezentei convenţii şi în cele mai scurte termene, asistenţa judiciarã cea mai amplã cu putinţã în orice procedurã privitoare la infracţiuni a cãror reprimare este, în momentul solicitãrii asistenţei, de competenţa autoritãţilor judiciare ale pãrţii solicitante. 2. Prezenta convenţie nu se aplicã nici executãrii hotãrârilor de arestare şi de condamnare, nici infracţiunilor militare care nu constituie infracţiuni de drept comun. 3. Asistenţa judiciarã va putea fi, de asemenea, acordatã în proceduri privitoare la fapte ce sunt pasibile de pedeapsã, conform dreptului naţional al pãrţii solicitante sau al pãrţii solicitate, cu titlu de infracţiuni, urmãrite de autoritãţile administrative a cãror hotãrâre poate da loc la un recurs în faţa unei instanţe competente, în special în materie penalã. 4. Asistenţa judiciarã nu va fi refuzatã pentru simplul motiv cã faptele respective pot angaja rãspunderea unei persoane juridice în partea solicitantã." ART. 2 Prezenţa autoritãţilor pãrţii solicitante Articolul 4 din convenţie este completat cu textul urmãtor, articolul 4 devenind paragraful 1 şi dispoziţiile urmãtoare, paragraful 2: "2. Cererile referitoare la prezenţa acestor autoritãţi sau persoane în cauzã nu pot fi refuzate când o asemenea prezenţã tinde la executarea cererii de asistenţã de o manierã care rãspunde mai bine nevoilor pãrţii solicitante şi în acest fel permite evitarea unor cereri de asistenţã suplimentare." ART. 3 Transferarea temporarã a persoanelor deţinute pe teritoriul pãrţii solicitante Articolul 11 din convenţie este înlocuit cu dispoziţiile urmãtoare: "1. Orice persoanã deţinutã, a cãrei înfãţişare personalã pentru urmãrire, cu excepţia prezentãrii sale pentru judecatã, este cerutã de partea solicitantã, va fi transferatã temporar pe teritoriul sãu, sub condiţia înapoierii sale în termenul indicat de partea solicitatã şi sub rezerva dispoziţiilor art. 12 din prezenta convenţie, în mãsura în care acestea pot fi aplicate. Transferarea va putea fi refuzatã: a) dacã persoana deţinutã nu consimte; b) dacã prezenţa sa este necesarã într-un proces penal în curs pe teritoriul pãrţii solicitate; c) dacã transferarea sa este susceptibilã sã îi prelungeascã detenţia; sau d) dacã alte consideraţii imperioase se opun transferãrii sale pe teritoriul pãrţii solicitante. 2. Sub rezerva dispoziţiilor art. 2 din prezenta convenţie, într-un caz prevãzut la paragraful 1, tranzitul persoanei deţinute pe teritoriul unui stat terţ va fi acordat la cererea, însoţitã de toate documentele necesare, adresatã de Ministerul Justiţiei al pãrţii solicitante Ministerului Justiţiei al pãrţii solicitate pentru tranzit. Orice parte va putea sã refuze acordarea tranzitului resortisanţilor sãi. 3. Persoana transferatã va trebui sã rãmânã în detenţie pe teritoriul pãrţii solicitante şi, dacã este cazul, pe teritoriul pãrţii solicitate pentru tranzit, în afarã de cazul în care partea solicitatã pentru transferare nu cere punerea acesteia în libertate." ART. 4 Cãi de comunicare Articolul 15 din convenţie este înlocuit cu dispoziţiile urmãtoare: "1. Cererile de asistenţã judiciarã, precum şi orice informaţie promptã vor fi adresate în scris de Ministerul Justiţiei al pãrţii solicitante Ministerului Justiţiei al pãrţii solicitate şi vor fi înapoiate pe aceeaşi cale. Totuşi, ele pot fi adresate direct de autoritatea judiciarã a pãrţii solicitante autoritãţii judiciare a pãrţii solicitate şi înapoiate pe aceeaşi cale. 2. Cererile prevãzute la art. 11 din prezenta convenţie, precum şi cele prevãzute la art. 13 din cel de-al doilea protocol adiţional la prezenta convenţie vor fi adresate în toate cazurile de Ministerul Justiţiei al pãrţii solicitante Ministerului Justiţiei al pãrţii solicitate şi înapoiate pe aceeaşi cale. 3. Cererile de asistenţã judiciarã referitoare la procedurile prevãzute la paragraful 3 al art. 1 din prezenta convenţie pot fi, de asemenea, adresate direct de cãtre autoritatea administrativã sau judiciarã a pãrţii solicitante autoritãţii administrative sau judiciare a pãrţii solicitate, dupã caz, şi înapoiate pe aceeaşi cale. 4. Cererile de asistenţã judiciarã formulate în temeiul art. 18 sau 19 al celui de-al doilea protocol adiţional la prezenta convenţie pot fi, de asemenea, adresate de cãtre autoritatea competentã a pãrţii solicitante autoritãţii competente a pãrţii solicitate. 5. Cererile prevãzute la paragraful 1 al art. 13 din prezenta convenţie vor putea fi adresate de cãtre autoritãţile judiciare direct serviciului competent al pãrţii solicitate şi rãspunsurile vor putea fi trimise înapoi direct de cãtre acest serviciu. Cererile prevãzute la paragraful 2 al art. 13 din prezenta convenţie vor fi adresate de cãtre Ministerul Justiţiei al pãrţii solicitante Ministerului Justiţiei al pãrţii solicitate. 6. Cererile privind copiile sentinţelor şi mãsurile prevãzute la art. 4 din protocolul adiţional la prezenta convenţie pot fi adresate direct autoritãţilor competente. Orice stat contractant va putea, în orice moment, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sã indice autoritãţile pe care le considerã competente, potrivit scopului prezentului paragraf. 7. În caz de urgenţã şi atunci când transmiterea directã este permisã de prezenta convenţie, aceasta se va putea efectua prin intermediul Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol). 8. Orice parte va putea, în orice moment, prin declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sã îşi rezerve dreptul de a supune executarea cererilor de asistenţã judiciarã sau a unora dintre ele uneia sau mai multor dintre condiţiile urmãtoare: a) o copie a cererii trebuie sã fie adresatã autoritãţii centrale astfel desemnate; b) cererea, cu excepţia cazului când este urgentã, trebuie sã fie adresatã autoritãţii centrale astfel desemnate; c) în cazul transmiterii directe pentru motiv de urgenţã, o copie sã fie comunicatã în acelaşi timp Ministerului Justiţiei al acesteia; d) anumite cereri sau toate cererile de asistenţã judiciarã trebuie sã îi fie adresate pe o altã cale decât cea prevãzutã de prezentul articol. 9. Cererile de asistenţã judiciarã sau orice altã comunicare în temeiul prezentei convenţii sau al protocoalelor sale pot fi transmise prin intermediul mijloacelor electronice de comunicaţie sau prin orice alt mijloc de telecomunicaţie, cu condiţia ca partea solicitantã sã fie pregãtitã sã producã în orice moment, la cerere, o urmã scrisã a expedierii, precum şi originalul. Totuşi, orice stat contractant poate, în orice moment, prin declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sã indice condiţiile în care este pregãtit sã accepte şi sã rãspundã cererilor primite pe cale electronicã sau prin orice alt mijloc de telecomunicaţie. 10. Prezentul articol nu va aduce atingere dispoziţiilor acordurilor sau convenţiilor bilaterale în vigoare între pãrţi, care prevãd transmiterea directã a cererilor de asistenţã judiciarã între autoritãţile pãrţilor." ART. 5 Cheltuieli Articolul 20 din convenţie este înlocuit cu dispoziţiile urmãtoare: "1. Pãrţile nu îşi cer reciproc rambursarea cheltuielilor ce decurg din aplicarea prezentei convenţii sau a protocoalelor sale, cu excepţia: a) cheltuielilor ocazionate de intervenţia experţilor pe teritoriul pãrţii solicitate; b) cheltuielilor ocazionate de transferarea persoanelor deţinute, efectuatã în temeiul art. 13 sau 14 al celui de-al doilea protocol adiţional la prezenta convenţie sau al art. 11 din prezenta convenţie; c) cheltuielilor importante sau extraordinare. 2. Totuşi, costul stabilirii legãturii video sau telefonice, costurile legate de punerea la dispoziţie a legãturii video sau telefonice pe teritoriul pãrţi solicitate, plata interpreţilor pe care îi pune la dispoziţie şi indemnizaţiile plãtite martorilor, precum şi cheltuielile lor de deplasare în partea solicitatã sunt rambursate de cãtre partea solicitantã pãrţii solicitate, cu excepţia cazului în care pãrţile convin altfel. 3. Pãrţile se consultã pentru stabilirea condiţiilor de platã a cheltuielilor ce ar putea fi cerute în temeiul dispoziţiilor paragrafului 1 c) al prezentului articol. 4. Dispoziţiile prezentului articol se aplicã fãrã prejudicierea aplicãrii dispoziţiilor art. 10 paragraful 3 din prezenta convenţie." ART. 6 Autoritãţi judiciare Articolul 24 din convenţie este înlocuit cu dispoziţiile urmãtoare: "Orice stat, în momentul semnãrii sau în momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, prin declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, va indica ce autoritãţi vor fi considerate ca fiind autoritãţi judiciare, potrivit scopului prezentei convenţii. Ulterior va putea, în orice moment şi în acelaşi mod, sã schimbe termenii declaraţiei sale."
CAP. II
ART. 7 Amânarea executãrii cererilor 1. Partea solicitatã poate amâna rãspunsul la o cerere, dacã faptul de a da curs acesteia riscã sã aibã o incidenţã negativã asupra unei anchete, urmãriri sau oricãrei alte proceduri conexe conduse de autoritãţile sale. 2. Înainte de a refuza asistenţa sau de a o amâna, partea solicitatã examineazã, eventual dupã consultarea pãrţii solicitante, dacã o poate executa parţial sau sub rezerva condiţiilor pe care le considerã necesare. 3. Orice decizie de amânare a cererii va fi motivatã. Partea solicitatã informeazã totodatã partea solicitantã despre motivele care fac imposibilã satisfacerea cererii de asistenţã sau care sunt susceptibile sã o întârzie în mod semnificativ. ART. 8 Procedura Independent de dispoziţiile art. 3 din convenţie, atunci când cererea prevede o formalitate sau o procedurã datã pe care o impune legislaţia pãrţii solicitante, chiar dacã formalitatea sau procedura cerutã nu este familiarã pãrţii solicitate, aceastã parte dã curs cererii în mãsura în care aceasta nu este contrarã principiilor sale fundamentale de drept, cu excepţia dispoziţiilor contrare ale prezentului protocol. ART. 9 Audierea prin videoconferinţã 1. Dacã o persoanã care se aflã pe teritoriul unei pãrţi trebuie sã fie audiatã ca martor sau ca expert de cãtre autoritãţile judiciare ale altei pãrţi, aceasta din urmã poate cere, dacã este inoportun sau imposibil pentru persoana care urmeazã a fi audiatã sã comparã personal pe teritoriul sãu, ca audierea sã aibã loc prin videoconferinţã, conform paragrafelor 2-7. 2. Partea solicitatã consimte la audierea prin videoconferinţã, cu condiţia ca recurgerea la aceastã metodã sã nu fie contrarã principiilor sale fundamentale de drept şi cu condiţia ca aceasta sã dispunã de mijloacele tehnice ce permit efectuarea audierii. Dacã partea solicitatã nu dispune de mijloacele tehnice care sã permitã videoconferinţa, partea solicitantã poate pune la dispoziţie pãrţii solicitate aceste mijloace, cu acordul acesteia din urmã. 3. Cererile de audiere prin videoconferinţã conţin, pe lângã informaţiile indicate la art. 14 din convenţie, motivul pentru care nu este oportun sau nu este posibil ca martorul sau expertul sã fie prezent personal la audiere, denumirea autoritãţii judiciare şi numele persoanelor care vor efectua audierea. 4. Autoritatea judiciarã a pãrţii solicitate citeazã în vederea comparãrii persoana respectivã, conform prevederilor legislaţiei sale. 5. Regulile urmãtoare se aplicã la audierea prin videoconferinţã: a) audierea are loc în prezenţa unei autoritãţi judiciare a pãrţii solicitate, asistatã, dacã este necesar, de un interpret; aceastã autoritate este, de asemenea, responsabilã cu identificarea persoanei audiate şi cu respectarea principiilor fundamentale de drept ale pãrţii solicitate. Dacã autoritatea judiciarã a pãrţii solicitate considerã cã principiile fundamentale de drept ale pãrţii solicitate nu sunt respectate în timpul audierii, aceasta ia imediat mãsurile necesare pentru a veghea ca aceastã audiere sã se desfãşoare conform principiilor menţionate; b) autoritãţile competente ale pãrţii solicitante şi ale pãrţii solicitate convin, eventual, asupra mãsurilor referitoare la protecţia persoanei care urmeazã a fi audiatã; c) audierea este efectuatã direct de cãtre autoritatea judiciarã a pãrţii solicitante sau sub conducerea ei, conform dreptului sãu intern; d) la cererea pãrţii solicitante sau a persoanei ce urmeazã a fi audiatã, partea solicitatã vegheazã ca aceastã persoanã sã fie, dacã este necesar, asistatã de un interpret; e) persoana care urmeazã a fi audiatã poate invoca dreptul de a nu depune mãrturie, care îi va fi recunoscut fie de legea pãrţii solicitate, fie de legea pãrţii solicitante. 6. Fãrã a aduce atingere oricãrei mãsuri convenite în ceea ce priveşte protecţia persoanelor, autoritatea judiciarã a pãrţii solicitate întocmeşte la sfârşitul audierii un procesverbal în care se consemneazã data şi locul audierii, identitatea persoanei audiate, identitãţile şi calitãţile oricãror alte persoane ale pãrţii solicitante care au participat la audiere, informaţii privind depunerea jurãmântului şi condiţiile tehnice în care audierea s-a desfãşurat. Acest document este transmis de cãtre autoritatea competentã a pãrţii solicitate autoritãţii competente a pãrţii solicitante. 7. Fiecare parte ia mãsurile necesare pentru ca, atunci când martorii sau experţii sunt audiaţi pe teritoriul sãu, conform prezentului articol, şi refuzã sã depunã mãrturie atunci când sunt obligaţi sã o facã sau când depun mãrturii false, dreptul sãu naţional sã se aplice aşa cum s-ar aplica dacã audierea ar avea loc în cadrul unei proceduri naţionale. 8. Pãrţile pot, dacã doresc, sã aplice şi dispoziţiile prezentului articol, atunci când este cazul şi cu acordul autoritãţilor judiciare competente, la audierile prin videoconferinţã la care participã persoana urmãritã penal sau suspectul. În acest caz, decizia de a ţine videoconferinţa şi modul în care se desfãşoarã trebuie sã facã obiectul unui acord între pãrţile respective şi sã fie conforme cu dreptul lor naţional şi cu instrumentele internaţionale în materie. Audierile la care participã persoana urmãritã penal sau suspectul nu pot avea loc decât dacã acestea consimt. 9. Orice stat contractant poate, în orice moment, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sã declare cã nu înţelege sã se prevaleze de dreptul, prevãzut de paragraful 8, de a aplica şi dispoziţiile prezentului articol la audierile prin videoconferinţã la care participã persoana urmãritã penal sau suspectul. ART. 10 Audierea prin conferinţã telefonicã 1. Dacã o persoanã care se aflã pe teritoriul unei pãrţi trebuie sã fie audiatã ca martor sau expert de cãtre autoritãţile judiciare ale altei pãrţi, aceasta din urmã poate cere, atunci când dreptul sãu naţional prevede, ajutorul primei pãrţi pentru ca audierea sã poatã avea loc prin conferinţã telefonicã, conform dispoziţiilor paragrafelor 2-6. 2. O audiere nu poate avea loc prin conferinţã telefonicã decât dacã martorul sau expertul acceptã ca audierea sã se efectueze prin acest mijloc. 3. Partea solicitatã consimte la audierea prin conferinţã telefonicã, dacã recurgerea la aceastã metodã nu este contrarã principiilor sale fundamentale de drept. 4. Cererile de audiere prin conferinţã telefonicã conţin, pe lângã informaţiile prevãzute la art. 14 din convenţie, denumirea autoritãţii judiciare şi a persoanelor care vor proceda la audiere, precum şi o declaraţie conform cãreia martorul sau expertul este dispus sã ia parte la o audiere prin conferinţã telefonicã. 5. Modalitãţile practice de audiere sunt hotãrâte de comun acord de cãtre pãrţile respective. Atunci când acceptã aceste modalitãţi, partea solicitatã se angajeazã: a) sã notifice martorului sau expertului respectiv ora şi locul audierii; b) sã vegheze la identificarea martorului sau expertului; c) sã verifice dacã martorul sau expertul acceptã audierea prin conferinţã telefonicã. 6. Statul solicitat îşi poate exprima consimţãmântul, sub rezerva aplicãrii, în tot sau în parte, a dispoziţiilor adecvate ale art. 9 paragrafele 5 şi 7. ART. 11 Transmiterea spontanã de informaţii 1. Fãrã a aduce atingere propriilor investigaţii sau proceduri, autoritãţile competente ale unei pãrţi pot, fãrã cerere prealabilã, sã transmitã autoritãţilor competente ale altei pãrţi informaţii obţinute în cadrul propriei lor anchete, atunci când apreciazã cã aceste informaţii ar putea ajuta partea destinatarã sã iniţieze sau sã încheie investigaţiile ori procedurile sau atunci când aceste informaţii ar putea conduce la formularea de cãtre aceastã parte a unei cereri în temeiul convenţiei sau al protocoalelor sale. 2. Partea care furnizeazã informaţia poate, conform dreptului sãu naţional, sã supunã anumitor condiţii utilizarea sa de cãtre partea destinatarã. 3. Partea destinatarã este obligatã sã respecte aceste condiţii. 4. Totuşi, orice stat contractant poate, în orice moment, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sã declare cã îşi rezervã dreptul de a nu se supune condiţiilor impuse, în temeiul dispoziţiilor paragrafului 2, de cãtre partea care furnizeazã informaţia, cu excepţia cazului în care a fost înştiinţatã în prealabil despre natura informaţiei ce va fi furnizatã şi a acceptat ca aceasta din urmã sã îi fie transmisã. ART. 12 Restituirea 1. Partea solicitatã poate, la cererea pãrţii solicitante şi fãrã a aduce atingere drepturilor terţilor de bunã-credinţã, sã punã la dispoziţie pãrţii solicitante obiectele obţinute prin mijloace ilicite, în vederea restituirii proprietarului lor legitim. 2. În cadrul aplicãrii art. 3 şi 6 din convenţie, partea solicitatã poate renunţa, fie înainte, fie dupã predarea lor pãrţii solicitante, la trimiterea obiectelor care au fost predate pãrţii solicitante, dacã acest lucru poate facilita restituirea acestor obiecte proprietarului lor legitim. Dreptul terţilor de bunã-credinţã nu sunt afectate. 3. În cazul în care partea solicitatã renunţã la trimiterea obiectelor înainte de predarea lor pãrţii solicitante, ea nu va exercita nici un drept de gaj sau alt drept de recurs ce decurge din legislaţia fiscalã sau vamalã asupra acestor obiecte. 4. O renunţare efectuatã conform paragrafului 2 nu afecteazã dreptul pãrţii solicitate de a percepe de la proprietarul legitim taxe sau drepturi vamale. ART. 13 Transferul temporar al persoanelor deţinute, pe teritoriul pãrţii solicitate 1. În caz de acord între autoritãţile competente ale pãrţilor respective, o parte care a cerut o mãsurã de anchetã ce ar putea impune prezenţa unei persoane deţinute pe teritoriul sãu poate transfera temporar aceastã persoanã pe teritoriul pãrţii unde ancheta trebuie sã aibã loc. 2. Acordul prevede modalitãţile de transfer temporar al persoanei şi termenul pânã la care trebuie sã fie trimisã pe teritoriul pãrţii solicitante. 3. Dacã se cere ca persoana respectivã sã consimtã la transferul ei, o declaraţie de consimţãmânt sau o copie a acesteia este pusã fãrã întârziere la dispoziţie pãrţii solicitate. 4. Persoana transferatã va trebui sã rãmânã în detenţie pe teritoriul pãrţii solicitate şi, eventual, pe teritoriul pãrţii de tranzit, cu condiţia ca partea solicitantã a transferului sã nu cearã punerea sa în libertate. 5. Perioada de detenţie pe teritoriul pãrţii solicitate este dedusã din durata detenţiei pe care trebuie sau va trebui sã o efectueze persoana respectivã pe teritoriul pãrţii solicitante. 6. Art. 11 paragraful 2 şi art. 12 din convenţie se aplicã prin analogie. 7. Fiecare stat contractant poate, în orice moment, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sã declare cã, pentru realizarea acordului prevãzut de paragraful 1, va fi cerut consimţãmântul prevãzut de paragraful 3 sau cã acesta va fi cerut în anumite condiţii precizate în declaraţie. ART. 14 Înfãţişarea personalã a persoanelor condamnate şi transferate Dispoziţiile art. 11 şi 12 din convenţie se aplicã prin analogie şi persoanelor deţinute pe teritoriul pãrţii solicitate, în urma transferãrii lor în vederea executãrii unei pedepse pronunţate pe teritoriul pãrţii solicitante, atunci când înfãţişarea personalã în scopul revizuirii judecãţii este cerutã de cãtre partea solicitantã. ART. 15 Limba actelor de procedurã şi a hotãrârilor judiciare 1. Dispoziţiile prezentului articol se aplicã oricãrei cereri de predare formulate în temeiul art. 7 din convenţie sau al art. 3 din protocolul sãu adiţional. 2. Actele de procedurã şi hotãrârile judiciare sunt întotdeauna predate în limba sau în limbile în care au fost întocmite. 3. Independent de dispoziţiile art. 16 din convenţie, dacã autoritatea de la care emanã documentele ştie sau are motive sã considere cã destinatarul nu cunoaşte decât o altã limbã, documentele, sau cel puţin fragmentele cele mai importante ale acestora, trebuie sã fie însoţite de o traducere în aceastã limbã. 4. Independent de dispoziţiile art. 16 din convenţie, actele de procedurã şi hotãrârile judiciare trebuie sã fie însoţite, pentru autoritãţile pãrţii solicitate, de un scurt sumar al conţinutului lor, tradus în limba sau în una dintre limbile acestei pãrţi. ART. 16 Remiterea pe cale poştalã 1. Autoritãţile judiciare competente ale oricãrei pãrţi pot trimite direct, pe cale poştalã, acte de procedurã şi hotãrâri judiciare persoanelor care se aflã pe teritoriul unei alte pãrţi. 2. Actele de procedurã şi hotãrârile judiciare sunt însoţite de o notã care indicã faptul cã destinatarul poate obţine de la autoritatea menţionatã în notã informaţii asupra drepturilor şi obligaţiilor privind remiterea obiectelor. Dispoziţiile paragrafului 3 al art. 15 din prezentul protocol se aplicã la aceastã notã. 3. Dispoziţiile art. 8, 9 şi 12 din convenţie se aplicã prin analogie remiterii pe cale poştalã. 4. Dispoziţiile paragrafelor 1, 2 şi 3 ale articolului 15 din prezentul protocol se aplicã şi remiterii pe cale poştalã. ART. 17 Supravegherea transfrontalierã 1. Agenţii uneia dintre pãrţi care, în cadrul unei anchete judiciare, supravegheazã în ţara lor o persoanã ce se presupune cã a participat la sãvârşirea unei fapte pasibile de pedeapsã, care dã loc la extrãdare, sau o persoanã faţã de care sunt motive serioase sã se creadã cã poate duce la identificarea sau localizarea persoanei susmenţionate sunt autorizaţi sã continue aceastã supraveghere pe teritoriul unei alte pãrţi, atunci când aceasta a autorizat supravegherea transfrontalierã pe baza unei cereri de asistenţã judiciarã prezentate în prealabil. Autorizarea poate fi supusã unor condiţii. La cerere, supravegherea va fi încredinţatã agenţilor pãrţii pe teritoriul cãreia se efectueazã. Cererea de asistenţã judiciarã menţionatã la paragraful 1 trebuie sã fie adresatã unei autoritãţi desemnate de fiecare dintre pãrţi şi care este competentã sã acorde sau sã transmitã autorizarea cerutã. 2. Atunci când, din considerente de urgenţã, autorizarea prealabilã a celeilalte pãrţi nu poate fi cerutã, agenţii observatori care acţioneazã în cadrul anchetei judiciare sunt autorizaţi sã continue dincolo de frontierã supravegherea unei persoane bãnuite cã a comis fapte pasibile de pedeapsã şi enumerate la paragraful 6, în condiţiile urmãtoare: a) trecerea frontierei va fi comunicatã imediat în timpul supravegherii autoritãţii pãrţii desemnate conform paragrafului 4, pe teritoriul cãreia continuã supravegherea; b) o cerere de asistenţã judiciarã prezentatã conform paragrafului 1 şi care expune motivele ce justificã trecerea frontierei, fãrã autorizaţie prealabilã, va fi transmisã fãrã întârziere. Supravegherea va fi încetatã imediat de partea pe teritoriul cãreia are loc o cere, ca urmare a comunicãrii prevãzute la pct. a) sau a cererii prevãzute la pct. b) ori dacã autorizaţia nu este obţinutã la 5 ore dupã trecerea frontierei. 3. Supravegherea prevãzutã la paragrafele 1 şi 2 nu se poate desfãşura decât în condiţiile generale urmãtoare: a) agenţii observatori trebuie sã respecte dispoziţiile prezentului articol şi dreptul pãrţii pe teritoriul cãreia opereazã; ei trebuie sã se supunã ordinelor autoritãţilor locale competente; b) sub rezerva situaţiilor prevãzute la paragraful 2, pe timpul supravegherii agenţii au asupra lor un document care sã ateste cã le-a fost acordatã permisiunea; c) agenţii observatori trebuie sã fie în mãsurã sã justifice în orice clipã calitatea lor oficialã; d) agenţii observatori pot purta armã de serviciu în timpul supravegherii, în afara deciziei contrare exprese a pãrţii solicitate; utilizarea ei este interzisã, cu excepţia cazului de legitimã apãrare; e) pãtrunderea în domiciliul unei persoane şi în alte locuri inaccesibile publicului este interzisã; f) agenţii observatori nu pot nici reţine, nici aresta persoana supravegheatã; g) orice operaţiune va face obiectul unui raport cãtre autoritãţile pãrţii pe teritoriul cãreia s-a desfãşurat; înfãţişarea agenţilor observatori poate fi cerutã; h) autoritãţile pãrţii cãreia îi aparţin agenţii observatori, la cererea autoritãţilor pãrţii pe teritoriul cãreia are loc supravegherea, contribuie la desfãşurarea în bune condiţii a anchetei ce urmeazã operaţiunii la care au participat, inclusiv la procedurile judiciare. 4. Orice parte, în momentul semnãrii sau în momentul depunerii instrumentului sãu de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, prin declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, va indica, pe de o parte, ce agenţi şi, pe de altã parte, ce autoritãţi desemneazã pentru aplicarea paragrafelor 1 şi 2. Ulterior, orice parte poate, în orice moment şi în acelaşi mod, sã schimbe elementele declaraţiei sale. 5. Pãrţile pot, în plan bilateral, sã extindã domeniul de aplicare al prezentului articol şi sã adopte dispoziţii suplimentare pentru executarea acestuia. 6. Supravegherea, aşa cum este prevãzutã la paragraful 2, nu poate avea loc decât pentru una dintre urmãtoarele fapte pasibile de pedeapsã: - asasinat; - omor; - viol; - incendiere voluntarã; - falsificarea de monede; - furt şi tãinuire în formã calificatã; - delapidare; - rãpire şi luare de ostatici; - trafic de fiinţe umane; - trafic ilegal de stupefiante şi substanţe psihotrope; - infracţiuni referitoare la regimul legal în materie de arme şi muniţii; - distrugere prin materii explozive; - transport ilegal de deşeuri toxice şi dãunãtoare; - trafic de migranţi; - abuz sexual asupra copiilor. ART. 18 Livrãri supravegheate 1. Fiecare parte se obligã ca, la cererea unei alte pãrţi, sã autorizeze livrãrile supravegheate pe teritoriul sãu, în cadrul anchetelor penale referitoare la infracţiuni care pot da loc la extrãdare. 2. Decizia de a recurge la livrãrile supravegheate este luatã în fiecare caz de cãtre autoritãţile competente ale pãrţii solicitate, cu respectarea dreptului naţional al acestei pãrţi. 3. Livrãrile supravegheate se desfãşoarã potrivit procedurilor prevãzute de partea solicitatã. Dreptul de a acţiona, de a conduce şi de a controla operaţiunea aparţine autoritãţilor competente ale pãrţii solicitate. 4. Orice parte, în momentul semnãrii sau în momentul depunerii instrumentului sãu de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, prin declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, va indica autoritãţile pe care le desemneazã ca fiind competente pentru aplicarea prezentului articol. Ulterior, orice parte poate, în orice moment şi în acelaşi mod, sã schimbe elementele declaraţiei sale. ART. 19 Anchete sub acoperire 1. Partea solicitantã şi partea solicitatã pot conveni sã îşi acorde asistenţã reciprocã pentru desfãşurarea de anchete penale de cãtre agenţi sub acoperire sau sub o identitate fictivã. 2. Autoritãţile competente ale pãrţii solicitate decid, în fiecare caz, ce rãspuns sã dea cererii, ţinând cont de legea şi de procedurile naţionale. Cele douã pãrţi convin, potrivit legilor şi procedurilor lor naţionale, asupra duratei anchetei sub acoperire, modalitãţilor sale concrete şi statutului juridic al agenţilor implicaţi. 3. Anchetele sub acoperire sunt efectuate conform legii şi procedurilor naţionale ale pãrţii pe teritoriul cãreia se desfãşoarã. Pãrţile implicate coopereazã pentru a asigura pregãtirea şi conducerea şi pentru a lua hotãrâri privind securitatea agenţilor sub acoperire sau sub identitate fictivã. 4. Orice parte, în momentul semnãrii sau depunerii instrumentului sãu de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, prin declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, va indica autoritãţile pe care le desemneazã ca fiind competente pentru aplicarea paragrafului 2. Ulterior, orice parte poate, în orice moment şi în acelaşi mod, sã schimbe elementele declaraţiei sale. ART. 20 Echipe comune de anchetã 1. Autoritãţile competente ale celor douã pãrţi pot, de comun acord, sã constituie o echipã comunã de anchetã, cu un obiectiv precis şi cu o duratã limitatã care poate fi prelungitã cu acordul tuturor pãrţilor, pentru efectuarea anchetelor penale în una sau mai multe dintre pãrţile care formeazã echipa. Componenţa echipei este decisã de comun acord. O echipã comunã de anchetã poate fi creatã mai ales când: a) în cadrul unei proceduri conduse de o parte în vederea descoperirii unor infracţiuni se impune efectuarea unor anchete dificile şi care implicã mobilizarea unor importante mijloace, care privesc şi alte pãrţi; b) mai multe pãrţi efectueazã anchete privind infracţiuni care, având în vedere faptele care se aflã la originea acestora, necesitã o acţiune coordonatã şi concertatã în pãrţile în cauzã. Cererea de formare a unei echipe comune de anchetã poate fi formulatã de orice parte implicatã. Echipa este formatã în una dintre pãrţile în care ancheta trebuie sã fie efectuatã. 2. În afara indicaţiilor prevãzute de dispoziţiile adecvate ale art. 14 din convenţie, cererile de formare a unei echipe comune de anchetã cuprind propuneri referitoare la componenţa echipei. 3. Echipa comunã de anchetã intervine pe teritoriul pãrţilor care o formeazã în condiţiile generale urmãtoare: a) conducãtorul echipei este un reprezentant al autoritãţii competente - participant la anchetele penale a pãrţii pe teritoriul cãreia intervine echipa. Conducãtorul echipei acţioneazã în limitele competenţelor ce îi revin conform dreptului sãu naţional; b) echipa îşi desfãşoarã operaţiunile în conformitate cu dreptul pãrţii pe teritoriul cãreia intervine. Membrii echipei şi membrii detaşaţi ai echipei îşi executã sarcinile sub responsabilitatea persoanei prevãzute la pct. a), ţinând cont de condiţiile stabilite de propriile lor autoritãţi în acordul referitor la formarea echipei; c) partea pe teritoriul cãreia intervine echipa creeazã condiţiile organizatorice necesare pentru a-i permite sã acţioneze. 4. Conform prezentului articol, membrii echipei comune de anchetã care provin din partea pe teritoriul cãreia intervine echipa au calitatea de "membri", în timp ce membrii care provin din alte pãrţi decât cea pe teritoriul cãreia intervine echipa au calitatea de "membri detaşaţi". 5. Membrii detaşaţi pe lângã echipa comunã de anchetã sunt abilitaţi sã fie prezenţi atunci când sunt efectuate acte procedurale în partea de intervenţie. Totuşi, conducãtorul echipei, din motive speciale, poate decide altfel, în conformitate cu dreptul pãrţii pe teritoriul cãreia intervine echipa. 6. Membrii detaşaţi ai echipei comune de anchetã pot primi, conform dreptului pãrţii de intervenţie, de la responsabilul de echipã sarcina de a efectua anumite acte procedurale, cu consimţãmântul autoritãţilor competente ale pãrţii de intervenţie şi ale pãrţii care a procedat la detaşare. 7. Atunci când echipa comunã de anchetã urmeazã sã efectueze acte procedurale în una dintre pãrţile care au format-o, membrii detaşaţi pe lângã echipã de cãtre acea parte pot cere autoritãţilor lor competente sã efectueze actele respective. Aceste acte sunt analizate de partea respectivã conform condiţiilor care s-ar aplica dacã ar fi cerute în cadrul unei anchete naţionale. 8. Atunci când echipa comunã de anchetã are nevoie de ajutorul unei alte pãrţi decât cele care au format-o sau al unui stat terţ, cererea de asistenţã poate fi adresatã de cãtre autoritãţile competente ale statului de intervenţie omologilor lor din celãlalt stat implicat, conform instrumentelor sau acordurilor potrivite. 9. Un membru detaşat pe lângã echipa comunã de anchetã poate, conform dreptului sãu naţional şi în limitele competenţelor sale, sã furnizeze echipei informaţiile care sunt la dispoziţia pãrţii care l-a detaşat, în scopul derulãrii anchetelor penale efectuate de echipã. 10. Informaţiile obţinute în mod obişnuit de un membru sau de un membru detaşat în cadrul participãrii la o echipã comunã de anchetã şi care nu pot fi obţinute în alt mod de cãtre autoritãţile competente ale pãrţilor implicate pot fi utilizate în scopurile urmãtoare: a) în scopul pentru care a fost creatã echipa; b) pentru a descoperi, a cerceta sau a urmãri alte infracţiuni, sub rezerva consimţãmântului prealabil al pãrţii unde a fost obţinutã informaţia. Consimţãmântul nu poate fi refuzat decât în cazul în care o asemenea utilizare ar reprezenta un pericol pentru anchetele penale conduse de partea respectivã sau pentru care aceastã parte ar putea refuza ajutorul; c) pentru a preveni un pericol iminent şi serios pentru securitatea publicã şi cu respectarea dispoziţiilor pct. b), dacã ulterior este începutã o anchetã penalã; d) în alte scopuri, cu condiţia ca acest lucru sã fie convenit de cãtre pãrţile care au format echipa. 11. Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere altor dispoziţii sau acorduri existente referitoare la formarea sau la intervenţia echipelor comune de anchetã. 12. În mãsura în care dreptul pãrţilor implicate sau dispoziţiile oricãrui instrument juridic aplicabil între ele o permit, pot fi încheiate acorduri pentru ca alte persoane decât reprezentanţii autoritãţilor competente ale pãrţilor care formeazã echipa comunã de anchetã sã ia parte la activitãţile echipei. Drepturile conferite membrilor şi membrilor detaşaţi pe lângã echipã în temeiul prezentului articol nu se aplicã acestor persoane, cu excepţia dispoziţiilor contrare prevãzute explicit în acord. ART. 21 Rãspunderea penalã a funcţionarilor În cursul operaţiunilor prevãzute la art. 17, 18, 19 şi 20 din prezentul protocol, funcţionarii unei pãrţi, alta decât partea de intervenţie, sunt asimilaţi agenţilor acesteia în ceea ce priveşte infracţiunile ale cãror victime ar putea fi sau pe care le-ar comite, cu excepţia altor înţelegeri între pãrţi. ART. 22 Rãspunderea civilã a funcţionarilor 1. Atunci când, conform art. 17, 18, 19 şi 20 din prezentul protocol, funcţionarii unei pãrţi se aflã în misiune pe teritoriul altei pãrţi, prima parte este rãspunzãtoare de daunele pe care le produc în timpul desfãşurãrii misiunii, conform dreptului pãrţii pe teritoriul cãreia aceştia acţioneazã. 2. Partea pe teritoriul cãreia sunt produse pagubele prevãzute la paragraful 1 îşi asumã responsabilitatea reparãrii acestor daune în condiţiile aplicabile daunelor cauzate de propriii agenţi. 3. Partea ai cãrei funcţionari au produs daune oricui pe teritoriul unei alte pãrţi ramburseazã integral acesteia din urmã sumele pe care le-a plãtit victimelor sau celor în drept. 4. Fãrã a aduce atingere exercitãrii drepturilor sale faţã de terţi şi cu excepţia dispoziţiilor paragrafului 3, fiecare parte va renunţa, în cazul prevãzut de paragraful 1, sã cearã unei alte pãrţi restituirea sumei pagubelor pe care le-a suportat. 5. Dispoziţiile prezentului articol se aplicã cu condiţia ca pãrţile sã nu fi convenit altfel. ART. 23 Protecţia martorilor Atunci când o parte formuleazã o cerere de asistenţã în temeiul convenţiei sau al unuia dintre protocoalele sale privind un martor care riscã sã fie expus unei intimidãri sau care are nevoie de protecţie, autoritãţile competente ale pãrţii solicitante şi cele ale pãrţii solicitate fac tot posibilul pentru a stabili împreunã mãsurile privind protecţia persoanei respective, conform dreptului lor naţional. ART. 24 Mãsuri provizorii 1. La cererea pãrţii solicitante, partea solicitatã, în conformitate cu legea sa naţionalã, poate dispune mãsuri provizorii în vederea conservãrii mijloacelor de probã, menţinerii unei situaţii existente sau protejãrii intereselor juridice ameninţate. 2. Partea solicitatã poate satisface o cerere parţial sau sub rezerva condiţiilor, mai ales prin limitarea duratei mãsurilor luate. ART. 25 Confidenţialitatea Partea solicitantã poate cere pãrţii solicitate sã vegheze ca cererea şi conţinutul ei sã rãmânã confidenţiale, cu excepţia cazului în care acest lucru nu este compatibil cu satisfacerea cererii. Dacã partea solicitatã nu poate respecta imperativul confidenţialitãţii, ea informeazã fãrã întârziere despre acest lucru partea solicitantã. ART. 26 Protecţia datelor 1. Datele cu caracter personal transmise de o parte altei pãrţi ca urmare a satisfacerii unei cereri formulate în temeiul convenţiei sau al unuia dintre protocoale nu pot fi utilizate de cãtre partea cãreia îi sunt transmise: a) decât în scopurile procedurale cãrora li se aplicã convenţia sau unul dintre protocoalele sale; b) decât în scopuri privind alte proceduri judiciare sau administrative legate direct de procedurile prevãzute la pct. a); c) decât în scopul prevenirii unui pericol imediat şi serios pentru securitatea publicã. 2. Aceste date pot fi totuşi utilizate pentru orice alt scop, dupã consimţãmântul prealabil fie al pãrţii care a transmis datele, fie al persoanei respective. 3. Orice parte poate refuza sã transmitã datele obţinute ca urmare a satisfacerii unei cereri formulate în baza convenţiei sau a unuia dintre protocoalele sale, atunci când: - aceste date sunt protejate de legea sa naţionalã; şi - partea cãreia trebuia sã îi fie transmise datele nu este obligatã prin Convenţia pentru protejarea persoanelor faţã de prelucrarea automatizatã a datelor cu caracter personal, adoptatã la Strasbourg la 28 ianuarie 1981, numai dacã aceastã ultimã parte se angajeazã sã acorde datelor aceeaşi protecţie ce le-a fost acordatã de cãtre prima parte. 4. Orice parte care transmite datele obţinute ca urmare a satisfacerii unei cereri formulate în baza convenţiei sau a unuia dintre protocoalele sale poate cere pãrţii cãreia îi sunt transmise datele sã o informeze asupra folosirii acestora. 5. Orice parte poate, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sã cearã ca, în cadrul procedurilor pentru care ar fi putut refuza sau limita transmiterea ori utilizarea de date cu caracter personal conform dispoziţiilor convenţiei sau ale unuia dintre protocoalele sale, datele cu caracter personal pe care le transmite unei alte pãrţi sã nu fie utilizate de aceasta din urmã în scopurile prevãzute de paragraful 1 decât cu acordul sãu prealabil. ART. 27 Autoritãţi administrative Orice parte va putea, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sã indice ce autoritãţi sunt considerate autoritãţi administrative în înţelesul art. 1 paragraful 3 din convenţie. ART. 28 Raporturi cu alte tratate Dispoziţiile prezentului protocol nu împiedicã reglementarea mai detaliatã prin acorduri bilaterale sau multilaterale încheiate între pãrţi prin aplicarea art. 26 paragraful 3 din convenţie. ART. 29 Soluţionarea amiabilã Comitetul european pentru probleme criminale va urmãri interpretarea şi aplicarea convenţiei şi a protocoalelor sale şi va facilita soluţionarea amiabilã a oricãrei dificultãţi de aplicare.
CAP. III
ART. 30 Semnarea şi intrarea în vigoare 1. Prezentul protocol este deschis spre semnare de cãtre statele membre ale Consiliului Europei care sunt pãrţi la convenţie sau care au semnat-o. El este supus ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii. Un semnatar nu poate ratifica, accepta sau aproba prezentul protocol fãrã a fi ratificat, acceptat sau aprobat, anterior ori simultan, convenţia. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare se depun la secretarul general al Consiliului Europei. 2. Prezentul protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de 3 luni dupã depunerea celui de-al treilea instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare. 3. Pentru orice stat semnatar care îşi va depune ulterior instrumentul sãu de ratificare, de acceptare sau de aprobare, prezentul protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data depunerii. ART. 31 Aderare 1. Orice stat membru care a aderat la convenţie va putea adera la prezentul protocol dupã intrarea în vigoare a acestuia. 2. Aderarea se va efectua prin depunerea instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei. 3. Pentru orice stat care aderã, protocolul va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare. ART. 32 Aplicare teritorialã 1. Orice stat va putea, atunci când va semna prezentul protocol sau va depune instrumentul sãu de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sã specifice teritoriul sau teritoriile asupra cãruia sau cãrora se va aplica prezentul protocol. 2. Orice stat va putea, la orice datã ulterioarã, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sã extindã aplicarea prezentului protocol oricãrui alt teritoriu desemnat în aceastã declaraţie. În privinţa acestui teritoriu protocolul va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data primirii declaraţiei de cãtre secretarul general. 3. Orice altã declaraţie fãcutã în temeiul celor douã paragrafe precedente va putea fi retrasã, cu privire la orice teritoriu desemnat în aceastã declaraţie, prin notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va produce efecte din prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general. ART. 33 Rezerve 1. Orice rezervã formulatã de o parte privind o dispoziţie a convenţiei sau a protocolului sãu se aplicã deopotrivã prezentului protocol, în afarã de cazul în care aceastã parte nu îşi exprimã intenţia contrarã în momentul semnãrii sau în momentul depunerii instrumentului sãu de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. În acelaşi fel se va proceda pentru orice declaraţie fãcutã în privinţa sau în temeiul unei dispoziţii a convenţiei sau a protocolului sãu. 2. Orice stat poate, în momentul semnãrii sau în momentul depunerii instrumentului sãu de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sã declare cã îşi rezervã dreptul de a nu accepta, în tot sau în parte, unul sau mai multe dintre articolele: 16, 17, 18, 19 şi 20 din prezentul protocol. Nici o altã rezervã nu este admisã. 3. Orice stat poate retrage, în tot sau în parte, rezervele pe care le-a fãcut conform paragrafelor precedente, adresând în acest sens secretarului general al Consiliului Europei o declaraţie care va produce efecte de la data primirii sale. 4. Partea care a formulat o rezervã cu privire la unul dintre articolele menţionate la paragraful 2 nu poate pretinde ca acest articol sã fie aplicat de cãtre o altã parte. Totuşi, dacã rezerva este parţialã sau condiţionalã, ea poate pretinde aplicarea acestui articol în mãsura în care l-a acceptat. ART. 34 Denunţare 1. Orice parte poate, în ceea ce o priveşte, sã denunţe prezentul protocol prin notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei. 2. Aceastã denunţare va produce efecte din prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data la care secretarul general al Consiliului Europei a primit notificarea. 3. Denunţarea convenţiei atrage în mod automat denunţarea prezentului protocol. ART. 35 Notificãri Secretarul general al Consiliului Europei notificã statelor membre ale Consiliului Europei şi oricãrui stat care a aderat la prezentul protocol: a) orice semnare; b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare; c) orice datã de intrare în vigoare a prezentului protocol, în conformitate cu art. 30 şi 31 din prezentul protocol; d) orice alte acte, declaraţii, notificãri sau comunicãri referitoare la prezentul protocol. Drept care subsemnaţii, legal împuterniciţi în acest scop, am semnat prezentul protocol. Adoptat la Strasbourg la 8 noiembrie 2001, în limbile francezã şi englezã, ambele texte având aceeaşi valoare, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va comunica o copie certificatã pentru conformitate de pe protocol fiecãrui stat membru al Consiliului Europei, precum şi fiecãrui stat care a aderat la convenţie.
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
