Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Guvernul României şi Consiliul Federal Elvetian, denumite în continuare pãrţi contractante,
în dorinta de a armoniza reglementãrile lor referitoare la readmisia cetãţenilor proprii, care, aflîndu-se pe teritoriul celuilalt stat, nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condiţiile de intrare sau de şedere pe teritoriul acestuia,
în conformitate cu legile lor naţionale şi cu obligaţiile internaţionale comune,
au convenit urmãtoarele:
ART. 1
Readmisia cetãţenilor elvetieni
1. Autoritãţile elvetiene vor readmite, fãrã formalitãţi, pe cetãţenii elvetieni aflaţi în situaţii ilegale pe teritoriul României, pe care autoritãţile romane au în vedere sa-i retrimita, chiar dacã aceştia nu sînt în posesia unui pasaport sau a unei cãrţi de identitate valabile, dacã este dovedit sau se prezuma ca persoana în cauza are cetãţenie elvetiana.
2. Dovada cetateniei elvetiene se face cu urmãtoarele documente:
- certificatele de cetãţenie;
- pasapoartele valabile, de orice fel;
- documente valabile, prevãzute cu fotografie, care înlocuiesc pasapoartele;
- cãrţi de identitate valabile, cãrţi de legitimare provizorii şi accesorii;
- livrete şi cãrţi militare.
3. Prezumţia de cetãţenie elvetiana se considera stabilitã, dacã se prezintã, mai ales, urmãtoarele:
- documentele menţionate la alin. 2, chiar dacã sînt expirate;
- alte documente, în afarã livretelor şi cãrţilor militare, care dovedesc apartenenţa la armata elvetiana;
- permise de conducere;
- certificate de naştere;
- legitimatii de serviciu;
- poliţe de asigurare;
- carnete profesionale de marinar;
- autorizaţii şi titluri de şedere, chiar expirate;
- fotocopiile unuia dintre documentele mai sus enumerate;
- informaţii credibile, date de persoana în cauza;
- declaraţii convingatoare, date de martori, în special de cetãţenie elvetiana;
- cunoaşterea de cãtre persoana în cauza a uneia dintre limbile naţionale elvetiene.
4. Dacã cetãţenia elvetiana este prezumatã, Ambasada Elvetiei în România va elibera, contra taxa şi fãrã intirziere, la cererea autoritãţilor romane competente, documentele de cãlãtorie necesare repatrierii persoanelor care trebuie sa fie readmise.
5. Autoritãţile romane vor readmite, fãrã intirziere, pe persoana care, dupã verificarea facuta de autoritãţile elvetiene, nu avea cetãţenia elvetiana în momentul cererii.
ART. 2
Readmisia cetãţenilor romani
1. Autoritãţile romane vor readmite, fãrã formalitãţi, pe cetãţenii romani aflaţi în situaţii ilegale pe teritoriul Confederatiei Elvetiene, pe care autoritãţile acesteia au în vedere sa-i retrimita, chiar dacã nu sînt în posesia unui pasaport sau a unui buletin de identitate, valabile, dacã este dovedit sau prezumat ca persoana în cauza are cetãţenia romana.
2. Dovada cetateniei romane se face cu urmãtoarele documente:
- paşapoarte de orice fel, valabile;
- alte documente de cãlãtorie valabile, eliberate de autoritãţile romane;
- buletine de identitate, cu condiţia sa fie valabile şi complete;
- livrete militare.
3. Prezumţia cetateniei romane se considera stabilitã, dacã se prezintã, mai ales, urmãtoarele:
- pasapoartele naţionale, alte documente de cãlãtorie sau buletine de identitate, chiar dacã sînt expirate sau incomplete;
- permise de conducere;
- legitimatii de serviciu;
- carnete de marinar;
- fotocopii ale unuia dintre documentele mai sus enumerate;
- informaţii credibile, date de cãtre persoana în cauza;
- declaraţii convingatoare date de martori, în special de cetãţenie romana;
- cunoaşterea limbii romane.
4. Dacã cetãţenia romana este prezumatã, Ambasada României în Elvetia va elibera, contra taxa şi fãrã intirziere, la cererea autoritãţilor elvetiene competente, documentele de cãlãtorie necesare repatrierii persoanelor care trebuie sa fie readmise.
5. Autoritãţile elvetiene vor readmite, fãrã intirziere, persoana care, dupã verificarea facuta de autoritãţile romane, nu avea cetãţenia romana în momentul cererii.
ART. 3
Readmisia cetãţenilor unor state terţe
1. Prevederile art. 1 al prezentului acord se aplica, prin analogie, cetãţenilor statelor terţe sau apatrizilor aflaţi pe teritoriul Confederatiei Elvetiene, dacã poseda unul dintre documentele urmãtoare:
- permis de stabilire (autorizaţia C), valabil pentru strãini, eliberat de o poliţie cantonala unui strãin stabilit în Elvetia;
- documente de cãlãtorie, valabile pentru refugiati, în sensul Convenţiei din 28 iulie 1951 relativã la statutul refugiatilor (permis convenţional);
- pasaport valabil pentru strãini.
2. Prevederile art. 2 al prezentului acord se aplica, prin analogie, cetãţenilor unui stat terţ sau apatrizilor care au domiciliul legal în România sau li s-a recunoscut calitatea de refugiati, în sensul Convenţiei din 28 iulie 1951 relativã la statutul refugiatilor. Aceste dispoziţii nu se aplica persoanelor care au obţinut o viza ce le da dreptul la o şedere de scurta durata sau la tranzit prin România.
3. Partea solicitanta readmite pe orice persoana care figureazã în categoriile definite la alin. 1 şi 2, dacã se constata ulterior ca, în momentul iesirii ei de pe teritoriul partii solicitate, nu era titulara de autorizaţie de şedere permanenta în Elvetia, respectiv, nu avea domiciliul legal în România, sau ca nu avea recunoscuta calitatea de refugiat pe teritoriul partii solicitate.
ART. 4
Admiterea în tranzit
1. Fiecare dintre pãrţile contractante, la cererea celeilalte, permite intrarea şi tranzitarea, pe cale aerianã, a teritoriului sau, cetãţenilor statelor terţe, care fac obiectul unei mãsuri de retrimitere, luatã de partea solicitanta. Aceasta prevedere nu exclude posibilitatea unui tranzit pe cale terestra.
2. Partea solicitanta îşi asuma intreaga rãspundere fata de continuarea cãlãtoriei strainului pînã în ţara sa de destinaţie şi preia în sarcina acest strãin, dacã, dintr-un motiv oarecare, mãsura de retrimitere nu poate fi executatã.
3. Partea solicitanta garanteazã partii solicitate ca strainul, al cãrui tranzit este autorizat, este în posesia unui titlu de transport valabil pentru ţara de destinaţie.
4. Partea contractantã, care a luat mãsura retrimiterii, trebuie sa semnaleze partii solicitate sa admitã tranzitarea, dacã este necesar ca persoana retrimisa sa fie escortata. Partea solicitatã sa admitã tranzitul poate:
- fie sa decidã asigurarea escortei de cãtre ea însãşi;
- fie sa decidã asigurarea escortei în colaborare cu partea contractantã care a luat mãsura retrimiterii.
5. Dacã tranzitul este asigurat la bordul unei aeronave aparţinînd unei companii aeriene a partii contractante care a luat mãsura retrimiterii sub escorta politieneasca, atunci escorta va fi asigurata de acea parte, fãrã a pãrãsi însã zona internationala a aeroportului partii solicitate sa admitã tranzitul.
6. Dacã tranzitul este asigurat la bordul unei aeronave aparţinînd unei companii aeriene a partii solicitate pentru admiterea tranzitului sub escorta politieneasca, atunci escorta este asigurata de partea contractantã solicitatã, în sarcina partii contractante care a luat mãsura retrimiterii revenind rambursarea cheltuielilor corespunzãtoare.
ART. 5
Rezerva
Tranzitul pentru retrimitere poate fi refuzat:
- dacã strainul risca persecutii în statul de destinaţie din motive rasiale, religioase, din cauza naţionalitãţii sale, a apartenentei la un anumit grup social sau datoritã opiniilor sale politice;
- dacã strainul risca sa fie acuzat sau condamnat de un tribunal penal în statul de destinaţie pentru fapte anterioare tranzitului.
ART. 6
Cheltuieli
Cheltuielile de transport pînã la frontiera statului solicitat sau a statului de destinaţie, precum şi cheltuielile legate de o eventuala retrimitere cad în sarcina partii solicitante.
ART. 7
Protecţia datelor
În mãsura în care se solicita transmiterea datelor personale ale persoanelor cãrora urmeazã sa li se aplice prevederile prezentului acord, aceste informaţii trebuie sa se refere, exclusiv la:
- datele personale ale persoanei care urmeazã a fi retrimisa şi, eventual, acelea ale membrilor de familie (nume, prenume, dacã este cazul numele anterior, porecla sau pseudonimul, data şi locul naşterii, sexul, cetãţenia actuala şi anterioarã);
- datele privind cartea de identitate sau pasaportul (numãrul, valabilitatea acestora, data, autoritãţile şi locul de eliberare etc.);
- alte date indispensabile identificarii persoanei care va fi retrimisa;
- domiciliile avute şi mutaţiile ulterioare;
- autorizaţiile de şedere sau vizele acordate de una dintre pãrţile contractante;
- dacã este cazul, locul depunerii unei cereri de azil;
- dacã este cazul, data depunerii unei cereri de azil, actuala sau anterioarã, stadiul procedurii şi, eventual, decizia luatã.
Folosirea acestor date este reglementatã de principiile enumerate în Protocolul de aplicare a prezentului acord.
ART. 8
Intangibilitate
Dispoziţiile prezentului acord nu aduc atingere Convenţiei de la Geneva din 28 iulie 1951 relativã la statutul refugiatilor, în versiunea reţinutã de textul Protocolului de la New York din 31 ianuarie 1967, şi nici obligaţiilor internaţionale care decurg din convenţiile respective ale dreptului internaţional.
ART. 9
Aplicarea acordului
Departamentul de Justiţie şi Poliţie al Confederatiei Elvetiene şi Ministerul de Interne al României vor stabili printr-un protocol de aplicare a prezentului acord:
a) modalitãţile procedurii de readmisie;
b) autoritãţile şi serviciile competente însãrcinate cu aplicarea prezentului acord;
c) punctele de frontiera folosite în procedura de readmisie.
ART. 10
Principiul bunei colaborãri
Pãrţile contractante vor soluţiona, de comun acord, problemele ce s-ar putea ivi cu ocazia aplicãrii prezentului acord. Ele se vor informa, cu regularitate, despre condiţiile privind intrarea strãinilor pe teritoriile lor.
ART. 11
Dispoziţii finale
1. Fiecare parte contractantã va notifica celeilalte îndeplinirea procedurilor constituţionale, cerute pentru intrarea în vigoare a prezentului acord, care va avea efect la 30 de zile dupã primirea ultimei notificãri.
2. Prezentul acord este încheiat pe o durata nedeterminatã.
3. Prezentul acord poate fi denunţat în orice moment. Denunţarea trebuie sa fie notificatã celeilalte pãrţi contractante pe cale diplomaticã. Valabilitatea acordului va inceta în termen de 3 luni de la notificare.
Fãcut la Bucureşti la 9 februarie 1996, în doua exemplare originale, redactate în limbile romana şi franceza, cele doua texte avînd aceeaşi valoare.
Pentru Guvernul României,
Teodor Viorel Melescanu,
ministru de stat,
ministrul afacerilor externe
Pentru Consiliul Federal Elvetian,
Jean-Pierre Vettovaglia,
ambasadorul Elvetiei la Bucureşti
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
