Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 ACORD din 30 iunie 2019 privind protecţia investiţiilor între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Republica Socialistă Vietnam, pe de altă parte
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   ACORD din 30 iunie 2019  privind protecţia investiţiilor între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Republica Socialistă Vietnam, pe de altă parte    Twitter Facebook
Cautare document

 ACORD din 30 iunie 2019 privind protecţia investiţiilor între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Republica Socialistă Vietnam, pe de altă parte

EMITENT: Act Internaţional
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 541 bis din 24 iunie 2020
──────────
        Ratificat prin Legea nr. 81 din 12 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 541 din 24 iunie 2020.
──────────
        UNIUNEA EUROPEANĂ, denumită în continuare "Uniunea",
        REGATUL BELGIEI,
        REPUBLICA BULGARIA,
        REPUBLICA CEHĂ,
        REGATUL DANEMARCEI,
        REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA,
        REPUBLICA ESTONIA,
        IRLANDA,
        REPUBLICA ELENĂ,
        REGATUL SPANIEI,
        REPUBLICA FRANCEZĂ,
        REPUBLICA CROAŢIA,
        REPUBLICA ITALIANĂ,
        REPUBLICA CIPRU,
        REPUBLICA LETONIA,
        REPUBLICA LITUANIA,
        MARELE DUCAT AL LUXEMBURGULUI,
        UNGARIA,
        REPUBLICA MALTA,
        REGATUL ŢĂRILOR DE JOS,
        REPUBLICA AUSTRIA,
        REPUBLICA POLONĂ,
        REPUBLICA PORTUGHEZĂ,
        ROMÂNIA,
        REPUBLICA SLOVENIA,
        REPUBLICA SLOVACĂ,
        REPUBLICA FINLANDA,
        REGATUL SUEDIEI şi
        REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD,

        pe de o parte, denumite în continuare colectiv "partea UE", şi
        REPUBLICA SOCIALISTĂ VIETNAM,
        pe de altă parte, denumită în continuare "Vietnam",
        denumite în continuare colectiv "părţile",
        RECUNOSCÂND parteneriatul lor solid şi de lungă durată, bazat pe principiile şi valorile comune reflectate în Acordul-cadru global de parteneriat şi cooperare dintre Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Republica Socialistă Vietnam, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 27 iunie 2012 (denumit în continuare "Acordul de parteneriat şi cooperare"), şi importanţa relaţiilor lor economice, comerciale şi de investiţii, reflectate inclusiv în Acordul de liber schimb dintre Uniunea European şi Republica Socialistă Vietnam, semnat la Hanoi la 30 iunie 2019 (denumit în continuare "Acordul de liber schimb");
        DORIND să îşi consolideze în continuare relaţia economică în cadrul relaţiilor lor generale şi în mod coerent cu acestea, şi convinse că prezentul acord va crea un nou climat pentru dezvoltarea investiţiilor între părţi;
        RECUNOSCÂND că prezentul acord va completa şi va promova eforturile de integrare economică regională;
        HOTĂRÂTE să îşi consolideze relaţiile economice, comerciale şi de investiţii în conformitate cu obiectivul dezvoltării durabile, sub aspect economic, social şi de mediu, şi să promoveze investiţiile în temeiul prezentului acord într-un mod care să ţină seama de nivelul ridicat de protecţie a mediului şi a muncii şi de standardele şi acordurile recunoscute la nivel internaţional la care sunt părţi;
        DORIND să ridice nivelul de trai, să promoveze creşterea economică şi stabilitatea, să creeze noi perspective de locuri de muncă şi să îmbunătăţească bunăstarea generală şi, în acest scop, reafirmându-şi angajamentul de a promova investiţiile;
        REAFIRMÂNDU-ŞI angajamentul faţă de principiul dezvoltării durabile prevăzut în Acordul de liber schimb;
        RECUNOSCÂND importanţa transparenţei, astfel cum este reflectată în angajamentele asumate în Acordul de liber schimb;
        REAFIRMÂNDU-ŞI angajamentul în favoarea Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite semnate la San Francisco la 26 iunie 1945 şi ţinând seama de principiile formulate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1948;
        BAZÂNDU-SE pe drepturile şi obligaţiile reciproce care le revin în temeiul Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, încheiat la Marrakesh la 15 aprilie 1994 (denumit în continuare "Acordul OMC"), precum şi al altor acorduri şi înţelegeri multilaterale, regionale şi bilaterale la care sunt părţi, în special Acordul de liber schimb;
        DORIND să promoveze competitivitatea întreprinderilor lor, oferindu-le un cadru juridic previzibil pentru relaţiile lor de investiţii,
        CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:
    CAP. 1
    Obiective şi definiţii generale
    ART. 1.1
    Obiectiv
        Obiectivul prezentului acord este îmbunătăţirea relaţiilor de investiţii dintre părţi, în conformitate cu dispoziţiile prezentului acord.

    ART. 1.2
    Definiţii
        În sensul prezentului acord:
    a) "persoană fizică a unei părţi" înseamnă, în cazul părţii UE, un resortisant al unuia dintre statele membre ale Uniunii în conformitate cu actele cu putere de lege*1) şi normele administrative interne respective ale acestora şi, în cazul Vietnamului, un resortisant al Vietnamului în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative interne;
        *1) Termenul "persoană fizică" include persoanele fizice cu reşedinţa permanentă în Letonia care nu sunt cetăţeni ai Letoniei sau ai oricărui alt stat, dar care au dreptul, în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative din Letonia, să primească un paşaport pentru străini.

    b) "persoană juridică" înseamnă orice entitate juridică constituită în mod corespunzător sau altfel organizată în temeiul dreptului aplicabil, cu scop lucrativ sau nu, din sectorul public sau privat, inclusiv orice corporaţie, trust, societate de persoane, asociere în participaţie, întreprindere individuală sau asociaţie;
    c) "persoană juridică a unei părţi" înseamnă o persoană juridică din partea UE sau o persoană juridică din Vietnam, constituită în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative interne ale unui stat membru al Uniunii, respectiv ale Vietnamului şi care este implicată în operaţiuni comerciale substanţiale*1) pe teritoriul Uniunii, respectiv al Vietnamului;
        *1) În conformitate cu notificarea Tratatului de instituire a Comunităţii Europene la Organizaţia Mondială a Comerţului (WT/REG39/1), Uniunea şi statele membre ale acesteia consideră conceptul de "legătură efectivă şi continuă" cu economia Uniunii, consacrat la articolul 54 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, ca fiind echivalent cu conceptul de "operaţiuni comerciale substanţiale". În consecinţă, în cazul unei persoane juridice înfiinţate în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative din Vietnam şi având numai sediul social sau administraţia centrală pa teritoriul Vietnamului, Uniunea şi statele membre ale acesteia nu aplică beneficiile prezentului acord decât dacă persoana juridică respectivă are o legătură efectivă şi continuă cu economia Vietnamului.
        o persoană juridică este:
    (i) "deţinută" de persoane fizice sau juridice ale unei părţi dacă aceste persoane din partea UE, respectiv din Vietnam sunt beneficiarii reali ai peste 50 la sută din titlurile sale de participare; sau
    (ii) "controlată" de persoane fizice sau juridice ale unei părţi dacă aceste persoane din partea UE, respectiv din Vietnam au puterea de a desemna majoritatea administratorilor săi sau de a dirija legal activităţile sale în orice alt mod;


    d) "servicii furnizate şi activităţi desfăşurate în exercitarea autorităţii guvernamentale" înseamnă serviciile sau activităţile care nu sunt furnizate sau desfăşurate nici pe bază comercială, nici în concurenţă cu unul sau mai mulţi operatori economici;
    e) "activităţile economice" includ activităţi cu caracter industrial, comercial şi profesional şi activităţi artizanale, dar nu includ serviciile furnizate sau activităţile desfăşurate în exercitarea autorităţii guvernamentale;
    f) "exploatare" înseamnă, în legătură cu o investiţie, conducerea, administrarea, menţinerea, folosirea, beneficierea şi vânzarea sau o altă formă de cedare a investiţiei;*1)
        *1) Pentru mai multă certitudine, aceasta nu include măsurile luate în momentul sau anterior finalizării procedurilor necesare pentru efectuarea investiţiei în cauză în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative aplicabile.

    g) "măsuri adoptate sau menţinute de o parte" înseamnă măsuri luate de:
    (i) administraţii şi autorităţi centrale, regionale sau locale; şi
    (ii) organisme neguvernamentale în exercitarea competenţelor care le-au fost delegate de administraţiile sau autorităţile centrale, regionale sau locale;

    h) "investiţie" înseamnă orice tip de activ deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de către un investitor al unei părţi pe teritoriul*1) celeilalte părţi, care prezintă caracteristicile unei investiţii, inclusiv caracteristici precum angajarea de capitaluri sau alte resurse, anticiparea unui câştig sau profit, asumarea unor riscuri şi o anumită durată; investiţiile pot lua, printre altele, următoarele forme:
        *1) Pentru mai multă certitudine, teritoriul unei părţi include zona economică exclusivă şi platforma continentală, aşa cum se prevede în Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay la 10 decembrie 1982 (denumită în continuare "UNCLOS").
    (i) bunuri corporale sau necorporale, mobile sau imobile, precum şi orice alte drepturi de proprietate, cum ar fi leasingul, ipotecile, drepturile de retenţie şi gajurile;
    (ii) o întreprindere*2), precum şi acţiuni şi alte forme de participare la capitalul unei întreprinderi, inclusiv drepturile care decurg din acestea;
        *2) În sensul definiţiei "investiţiei", o "întreprindere" nu include o reprezentanţă. Pentru mai multă certitudine, stabilirea unei reprezentanţe pe teritoriul unei părţi nu este considerată, în sine, o investiţie.

    (iii) obligaţiuni, inclusiv obligaţiuni negarantate, împrumuturi şi alte titluri de creanţă, inclusiv drepturile care decurg din acestea;
    (iv) contracte la cheie, de construcţie, de management, de producţie, de concesiune, de împărţire a veniturilor şi alte contracte similare;
    (v) creanţe în numerar sau referitoare la alte active sau orice prestaţii contractuale cu valoare economică*1) şi
     *1) Pentru mai multă certitudine, creanţele în numerar nu includ creanţele în numerar care decurg exclusiv din contracte comerciale pentru vânzarea de bunuri sau servicii de către o persoană fizică sau juridică de pe teritoriul unei părţi către o persoană fizică sau juridică de pe teritoriul celeilalte părţi, sau finanţarea unor astfel de contracte, altfel decât printr-un împrumut prevăzut la punctul (iii), sau orice ordin, sentinţă sau hotărâre arbitrală conexă.

    (vi) drepturi de proprietate intelectuală*2) şi fondul comercial;
        *2) În sensul prezentului acord, drepturile de proprietate intelectuală se referă cel puţin la toate categoriile de proprietate intelectuală menţionate în Partea II secţiunile 1-7 din Acordul TRIPS, mai precis:
    a) drepturi de autor şi drepturi conexe;
    b) mărci comerciale;
    c) indicaţii geografice;
    d) desene şi modele industriale;
    e) drepturi de brevet;
    f) configuraţii (topografii) de circuite integrate;
    g) protecţia informaţiilor nedezvăluite; şi
    h) soiuri de plante.


        veniturile investite sunt considerate investiţii, cu condiţia să aibă caracteristicile unei investiţii şi eventualele modificări ale formei în care sunt investite sau reinvestite activele nu afectează clasificarea lor ca investiţii atât timp cât acestea păstrează caracteristicile unei investiţii;

    i) "investitor al unei părţi" înseamnă o persoană fizică sau juridică a unei părţi care a făcut o investiţie pe teritoriul celeilalte părţi;
    j) "venit" înseamnă toate sumele generate de o investiţie sau o reinvestire sau care decurg din acestea, inclusiv profituri, dividende, câştiguri de capital, redevenţe, dobânzi, plăţi în legătură cu drepturile de proprietate intelectuală, plăţi în natură şi orice alte venituri legale;
    k) "măsură" înseamnă orice măsură a unei părţi, sub formă de act legislativ, reglementare, normă, procedură, decizie, acţiune administrativă sau sub orice altă formă;
    l) "persoană" înseamnă o persoană fizică sau juridică;
    m) "ţară terţă" înseamnă o ţară sau un teritoriu care nu intră în domeniul de aplicare teritorială al prezentului acord, astfel cum este definit la articolul 4.22 (Aplicare teritorială);
    n) "partea UE" înseamnă Uniunea sau statele membre ale acesteia, sau Uniunea şi statele membre ale acesteia, în funcţie de domeniile de competenţă respective, aşa cum decurg din Tratatul privind Uniunea Europeană şi din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;
    o) "parte" înseamnă partea US sau Vietnam;
    p) "internă(e)" înseamnă, în legătură cu legislaţia, dreptul sau actele cu putere de lege şi normele administrative din Uniune şi din statele membre ale acesteia*1) şi, respectiv, din Vietnam, legislaţia, dreptul sau actele cu putere de lege şi normele administrative de la nivel central, regional sau local; şi
        *1) Pentru mai multă certitudine, actele cu putere de lege şi normele administrative interne ale statelor membre ale Uniunii includ actele cu putere de lege şi normele administrative ale Uniunii.

    q) "investiţie vizată" înseamnă o investiţie realizată de un investitor al unei părţi pe teritoriul celeilalte părţi, existentă la data intrării în vigoare a prezentului acord sau efectuată sau dobândită ulterior, care a fost realizată în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative aplicabile ale celeilalte părţi.


    CAP. 2
    Protecţia investiţiilor
    ART. 2.1
    Domeniul de aplicare
    (1) Prezentul capitol se aplică:
    a) investiţiilor vizate; şi
    b) investitorilor unei părţi în privinţa exploatării investiţiei lor vizate.

    (2) Articolele 2.3 (Tratamentul naţional) şi 2.4 (Tratamentul bazat pe clauza naţiunii celei mai favorizate) nu se aplică:
    a) serviciilor audiovizuale;
    b) extracţiei, fabricării şi prelucrării*1) materialelor nucleare;
        *1) Pentru mai multă certitudine, prelucrarea materialelor nucleare se referă la toate activităţile incluse în Clasificarea industrială internaţională standard a tuturor activităţilor economice, prevăzută în Statistical Papers, seria M, nr. 4, ISIC REV 3.1, 2002, cod 2330, Oficiul Statistic al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

    c) producţiei sau comercializării armelor, a muniţiilor şi a materialului de război;
    d) cabotajului maritim naţional*2);
        *2) Fără a aduce atingere domeniului de activităţi care constituie cabotaj în temeiul actelor cu putere de lege şi normelor administrative interne, cabotajul maritim naţional include, în temeiul prezentului capitol, transportul pasagerilor sau al mărfurilor între un port sau un punct situat într-un stat membru al Uniunii, un alt port sau punct situat în acelaşi stat membru al Uniunii sau transportul pasagerilor sau al mărfurilor între un port sau un punct situat în Vietnam şi respectiv, un alt port sau punct situat în Vietnam, inclusiv pe platforma sa continentală, astfel cum se prevede în UNCLOS, şi traficul care începe şi se termină în acelaşi port sau punct situat într-un stat membru al Uniunii sau, respectiv, în Vietnam.

    e) serviciilor de transport aerian naţional şi internaţional, regulate sau neregulate, şi serviciilor direct legate de exercitarea drepturilor de trafic, altele decât:
    (i) serviciile de reparare şi de întreţinere a aeronavelor pe durata cărora aeronava respectivă este retrasă din exploatare;
    (ii) vânzarea şi comercializarea serviciilor de transport aerian;
    (iii) serviciile aferente sistemelor informatizate de rezervare;
    (iv) serviciile de handling la sol; şi
    (v) serviciile de exploatare a aeroporturilor;

        şi
    f) serviciilor furnizate şi activităţilor desfăşurate în exercitarea autorităţii guvernamentale.

    (3) Articolele 2.3 (Tratamentul naţional) şi 2.4 (Tratamentul bazat pe clauza naţiunii celei mai favorizate) nu se aplică subvenţiilor acordate de către părţi.*1)
        *1) În cazul părţii UE, "subvenţia" include "ajutorul de stat", aşa cum este definit în dreptul Uniunii. În cazul Vietnamului, "subvenţiile" includ stimulentele pentru investiţii şi asistenţa pentru investiţii, cum ar fi asistenţa pentru unităţile de producţie, formarea resurselor umane şi activităţile de creştere a competitivităţii, asistenţa pentru tehnologie, cercetare şi dezvoltare, asistenţa juridică, informarea şi promovarea pe piaţă.

    (4) Prezentul capitol nu se aplică sistemelor de securitate socială ale părţilor sau activităţilor de pe teritoriul fiecărei părţi care sunt legate, chiar şi numai ocazional, de exercitarea autorităţii publice.
    (5) Prezentul capitol nu se aplică măsurilor care vizează persoanele fizice care doresc să intre pe piaţa forţei de muncă a uneia dintre părţi, nici măsurilor privind cetăţenia, reşedinţa sau angajarea pe bază de contract pe durată nedeterminată.
    (6) Cu excepţia articolului 2.1 (Domeniul de aplicare), a articolului 2.2 (Investiţii, măsuri de reglementare şi obiective) şi a articolelor 2.5 (Tratamentul investiţiilor) - 2.9 (Subrogare), nicio dispoziţie din prezentul acord nu se interpretează ca limitând obligaţiile părţilor în temeiul capitolului 9 (Achiziţii publice) din Acordul de liber schimb sau ca impunând obligaţii suplimentare în materie de achiziţii publice. Pentru mai multă certitudine, măsurile în materie de achiziţii publice care sunt conforme cu capitolul 9 (Achiziţii publice) din Acordul de liber schimb nu se consideră o încălcare a articolului 2.1 (Domeniul de aplicare), a articolului 2.2 (Investiţii, măsuri de reglementare şi obiective) şi a articolelor 2.5 (Tratamentul investiţiilor) - 2.9 (Subrogare).

    ART. 2.2
    Investiţii, măsuri de reglementare şi obiective
    (1) Părţile îşi reafirmă dreptul de a reglementa pe teritoriile lor pentru a atinge obiective politice legitime, cum ar fi protecţia sănătăţii publice, siguranţa, mediul, moralitatea publică, protecţia socială sau a consumatorilor, sau promovarea şi protejarea diversităţii culturale.
    (2) Pentru mai multă certitudine, prezentul capitol nu se interpretează ca un angajament al unei părţi că nu va aduce modificări cadrului său juridic şi de reglementare, inclusiv într-o manieră care ar putea afecta exploatarea investiţiilor sau aşteptările investitorului în privinţa profiturilor.
    (3) Pentru mai multă certitudine şi sub rezerva alineatului (4), decizia unei părţi de a nu acorda, reînnoi sau menţine o subvenţie sau un grant nu constituie o încălcare a prezentului capitol în următoarele circumstanţe:
    a) în absenţa oricărui angajament specific faţă de un investitor al celeilalte părţi sau de o investiţie vizată, în temeiul legii sau al unui contract, de a acorda, reînnoi sau menţine subvenţia sau grantul respectiv; sau
    b) în conformitate cu termenii sau condiţiile aferente acordării, reînnoirii sau menţinerii subvenţiei sau a grantului.

    (4) Pentru mai multă certitudine, nicio dispoziţie din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte să înceteze acordarea unei subvenţii*1) sau să solicite rambursarea acesteia, sau ca impunând părţii respective obligaţia de a despăgubi investitorul pentru o astfel de încetare sau rambursare, în cazul în care o astfel de măsură a fost dispusă de către o autoritate competentă menţionată în anexa 1 (Autorităţi competente).
        *1) În cazul părţii UE, "subvenţia" include "ajutorul de stat", aşa cum este definit în dreptul Uniunii. În cazul Vietnamului, "subvenţiile" includ stimulentele pentru investiţii şi asistenţa pentru investiţii, cum ar fi asistenţa pentru unităţile de producţie, formarea resurselor umane şi activităţile de creştere a competitivităţii, asistenţa pentru tehnologie, cercetare şi dezvoltare, asistenţa juridică, informarea şi promovarea pe piaţă.


    ART. 2.3
    Tratamentul naţional
    (1) Fiecare parte acordă investitorilor celeilalte părţi şi investiţiilor vizate, în ceea ce priveşte exploatarea investiţiilor vizate, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă în situaţii similare propriilor săi investitori şi investiţiilor acestora.
    (2) În pofida alineatului (1) şi, în cazul Vietnamului, sub rezerva anexei 2 (Derogare pentru Vietnam în ceea ce priveşte tratamentul naţional), o parte poate adopta sau menţine orice măsură legată de exploatarea unei investiţii vizate, cu condiţia ca măsura în cauză să nu fie incompatibilă cu angajamentele prevăzute în anexa 8-A (Lista angajamentelor specifice ale Uniunii), respectiv 8-B (Lista angajamentelor specifice ale Vietnamului) din Acordul de liber schimb, dacă măsura respectivă este:
    a) o măsură adoptată înainte sau la data intrării în vigoare a prezentului acord;
    b) a măsură menţionată la litera a) care este menţinută, înlocuită sau modificată după data intrării în vigoare a prezentului acord, cu condiţia să nu fie mai puţin compatibilă cu dispoziţiile alineatului (1) după menţinere, înlocuire sau modificare decât măsura existentă înainte de menţinere, înlocuire sau modificare; sau
    c) o măsură care nu intră sub incidenţa literei a) sau b), cu condiţia să nu fie aplicată în privinţa investiţiilor efectuate pe teritoriul părţii înainte de intrarea în vigoare a acestei măsuri sau într-un mod care cauzează pierderi sau prejudicii*1) în ceea ce priveşte investiţiile respective.
        *1) În sensul prezentei litere, părţile înţeleg că, în cazul în care o parte a prevăzut o perioadă de tranziţie rezonabilă pentru punerea în aplicare a unei măsuri sau dacă partea respectivă încercat în alt mod să ţină cont de efectele măsurii asupra investiţiilor efectuate intrarea în vigoare a acesteia, aceşti factori trebuie luaţi în considerare pentru a stabili dacă măsura cauzează pierderi sau pagube investiţiilor înainte de data intrării în vigoare a măsurii.



    ART. 2.4
    Tratamentul bazat pe clauza naţiunii celei mai favorizate
    (1) Fiecare parte acordă investitorilor celeilalte părţi şi investiţiilor vizate, în ceea ce priveşte exploatarea investiţiilor vizate, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă în situaţii similare investitorilor dintr-o ţară terţă şi investiţiilor acestora.
    (2) Alineatul (1) nu se aplică următoarelor sectoare:
    a) serviciile de comunicaţii, cu excepţia serviciilor poştale şi a serviciilor de telecomunicaţii;
    b) serviciile recreative, culturale şi sportive;
    c) pescăria şi acvacultura;
    d) silvicultura şi vânătoarea; şi
    e) industria extractivă, inclusiv petrol şi gaze.

    (3) Alineatul (1) nu se interpretează ca obligând o parte să acorde investitorilor celeilalte părţi sau investiţiilor vizate un tratament acordat în temeiul unui acord bilateral, regional sau internaţional care a intrat în vigoare înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord.
    (4) Alineatul (1) nu se interpretează ca obligând o parte să acorde investitorilor celeilalte părţi sau investiţiilor vizate:
    a) un tratament acordat în temeiul unui acord bilateral, regional sau multilateral care include angajamente de a abroga în mare măsură toate barierele din calea investiţiilor existente între părţi sau care prevede apropierea legislaţiei părţilor în unul sau mai multe sectoare economice;*1)
        *1) Pentru mai multă certitudine, Comunitatea Economică ASEAN se înscrie în conceptul de acord regional de la prezenta literă.

    b) un tratament care decurge dintr-o convenţie internaţională de evitare a dublei impuneri sau din alt acord sau înţelegere internaţională care se referă integral sau în principal la fiscalitate; sau
    c) un tratament care decurge din măsurile care prevăd recunoaşterea calificărilor, licenţelor sau a măsurilor prudenţiale în conformitate cu articolul VII din Acordul General privind Comerţul cu Servicii*1) sau cu anexa la acesta privind serviciile financiare.
        *1) Aşa cum figurează în anexa 1b la Acordul de la Marrakesh privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului încheiat la Marrakesh la 15 aprilie 1994.


    (5) Pentru mai multă certitudine, termenul "tratament" menţionat la alineatul (1) nu include procedurile sau mecanismele de soluţionare a litigiilor, cum sunt cele incluse în secţiunea B (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi) din capitolul 3 (Soluţionarea litigiilor), prevăzute în alte acorduri bilaterale, regionale sau internaţionale. Obligaţiile de fond din aceste acorduri nu constituie în sine un "tratament", aşadar nu pot fi luate în calcul la evaluarea încălcării prezentului articol. Măsurile luate de o parte ca urmare a acestor obligaţii de fond sunt considerate "tratament".
    (6) Prezentul articol se interpretează în conformitate cu principiul ejusdem generis.*2)
        *2) Pentru mai multă certitudine, prezentul alineat nu se interpretează ca împiedicând interpretarea altor dispoziţii ale prezentului acord, atunci când este cazul, în conformitate cu principiul ejusdem generis.


    ART. 2.5
    Tratamentul investiţiilor
    (1) Fiecare parte acordă un tratament corect şi echitabil şi protecţie şi securitate integrală investitorilor celeilalte părţi şi investiţiilor vizate în conformitate cu alineatele (2) - (7) şi cu anexa 3 (Înţelegere privind tratamentul investiţiilor).
    (2) O parte încalcă obligaţia de tratament corect şi echitabil la care se face referire la alineatul (1) în cazul în care o măsură sau o serie de măsuri constituie:
    a) denegare de dreptate în cadrul procedurilor penale, civile sau administrative;
    b) o nerespectare fundamentală a garanţiilor procedurale în cadrul procedurilor judiciare şi administrative;
    c) un act vădit arbitrar;
    d) o discriminare specifică pe motive vădit abuzive, cum ar fi sexul, rasa sau credinţa religioasă;
    e) un tratament abuziv precum constrângerea, abuzul de putere sau un act similar de rea-credinţă; sau
    f) o încălcare a oricăror alte elemente ale obligaţiei de a asigura un tratament corect şi echitabil, asumată de părţi în conformitate cu alineatul (3).

    (3) Un tratament care nu este menţionat la alineatul (2) poate constitui o încălcare a tratamentului corect şi echitabil în cazul în care părţile au convenit astfel în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 4.3 (Modificări).
    (4) La aplicarea alineatelor (1) - (3), un organism de soluţionare a litigiilor menţionat în capitolul 3 (Soluţionarea litigiilor) poate lua în considerare eventualele declaraţii specifice făcute de o parte unui investitor al celeilalte părţi pentru a-l determina să efectueze o investiţie vizată, care au creat o aşteptare legitimă şi pe care investitorul s-a bazat pentru a decide să efectueze sau să menţină investiţia respectivă, dar cărora partea respectivă nu le-a dat curs ulterior.
    (5) Pentru mai multă certitudine, expresia "protecţie şi securitate integrală" menţionată la alineatul (1) se referă la obligaţiile unei părţi de a acţiona aşa cum ar putea fi necesar în mod rezonabil pentru a proteja securitatea fizică a investitorilor şi a investiţiilor vizate.
    (6) În cazul în care o parte a încheiat un acord scris cu investitori ai celeilalte părţi sau cu investiţii vizate care îndeplineşte toate condiţiile de mai jos, partea respectivă nu încalcă acest acord prin exercitarea autorităţii guvernamentale. Condiţiile sunt următoarele:
    a) acordul scris este încheiat şi produce efecte după data intrării în vigoare a prezentului acord;*1)
        *1) Pentru mai multă certitudine, un acord scris care este încheiat şi produce efecte după data intrării în vigoare a prezentului acord nu include reînnoirea sau prelungirea unui acord în conformitate cu dispoziţiile acordului iniţial şi având termeni şi condiţii identice sau esenţial identice cu cele din acordul iniţial, care a fost încheiat şi a intrat în vigoare înainte de data intrării în vigoare prezentului acord.

    b) investitorul se bazează pe acordul scris atunci când decide să efectueze sau să menţină investiţia vizată, alta decât acordul scris în sine, iar încălcarea produce prejudicii reale pentru investiţia respectivă;
    c) acordul scris*1) creează un schimb de drepturi şi obligaţii în legătură cu investiţia respectivă, cu caracter obligatoriu pentru ambele părţi; şi
        *1) "Acord scris" înseamnă un acord încheiat în scris de către o parte cu un investitor al celeilalte părţi sau cu investiţia acestuia şi negociat şi executat de ambele părţi, printr-un instrument unic sau mai multe instrumente.

    d) acordul scris nu conţine o clauză privind soluţionarea litigiilor dintre părţile la acordul respectiv prin intermediul arbitrajului internaţional.

    (7) O încălcare a unei alte dispoziţii a prezentului acord sau a unui acord internaţional separat nu înseamnă că a avut loc o încălcare a prezentului articol.

    ART. 2.6
    Compensarea pierderilor
    (1) Investitorii unei părţi ale căror investiţii vizate au suferit pierderi ca urmare a unui război sau a unui alt conflict armat, a unei revoluţii, a unei stări de urgenţă naţională, a unei revolte sau a unei insurecţii pe teritoriul celeilalte părţi beneficiază din partea acesteia, în ceea ce priveşte restituirea, despăgubirea, compensarea sau alte forme de soluţionare, de un tratament care nu este mai puţin favorabil decât cel acordat de partea respectivă propriilor investitori sau investitorilor din orice ţară terţă.
    (2) Fără a aduce atingere alineatului (1), investitorii unei părţi care, în oricare dintre situaţiile menţionate la alineatul (1), au suferit pierderi pe teritoriul celeilalte părţi beneficiază de o restituire sau compensare promptă, adecvată şi efectivă din partea celeilalte părţi dacă pierderile respective rezultă din:
    a) rechiziţionarea investiţiei vizate sau unei părţi din aceasta de către forţele armate sau autorităţile celeilalte părţi; sau
    b) distrugerea investiţiei vizate sau a unei părţi din aceasta de către forţele armate sau autorităţile celeilalte părţi,

        care nu era impusă de situaţie.

    ART. 2.7
    Exproprierea
    (1) O parte nu naţionalizează sau expropriază investiţiile vizate ale investitorilor celeilalte părţi fie direct, fie indirect prin intermediul unor măsuri cu efect echivalent naţionalizării sau exproprierii (denumite în continuare "expropriere"), cu următoarele excepţii:
    a) în interes public;
    b) cu respectarea garanţiilor procedurale;
    c) în mod nediscriminatoriu; şi
    d) în schimbul plăţii unei despăgubiri prompte, adecvate şi efective.

    (2) Despăgubirea menţionată la alineatul (1) corespunde valorii juste de piaţă a investiţiei vizate imediat înainte ca exproprierea sau iminenţa exproprierii să devină de notorietate publică, dacă această dată este anterioară, la care se adaugă dobândă la o rată rezonabilă stabilită pe o bază comercială, de la data exproprierii până la data efectuării plăţii. Această despăgubire trebuie să fie efectiv realizabilă, liber transferabilă în conformitate cu articolul 2.8 (Transferuri) şi plătită fără întârziere.
    (3) În pofida alineatelor (1) şi (2), în cazul în care Vietnamul este partea care expropriază, orice măsură de expropriere directă care vizează terenuri se efectuează:
    a) pentru scopuri conforme cu actele cu putere de lege şi normele administrative interne aplicabile*1); şi
        *1) Actele cu putere de lege şi normele administrative interne aplicabile din Vietnam sunt Legea nr. 45/2013/QH13 şi Decretul nr. 44/2014/ND-CP privind reglementarea preţurilor terenurilor, în versiunea aplicabilă la data intrării în vigoare a prezentului acord.

    b) cu plata unei despăgubiri echivalente cu valoarea de piaţă, ţinând cont totodată de actele cu putere de lege şi normele administrative interne aplicabile.

    (4) Acordarea de licenţe obligatorii în legătură cu drepturile de proprietate intelectuală nu constituie o expropriere în înţelesul alineatului (1), în măsura în care este compatibilă cu Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală inclus în anexa 1C la Acordul OMC (denumit în continuare "Acordul TRIPS").
    (5) Un investitor afectat de o expropriere are dreptul, în temeiul legislaţiei părţii care expropriază, la o examinare promptă a cererii sale şi a evaluării investiţiei sale de către o autoritate judiciară sau o altă autoritate independentă a părţii respective.
    (6) Prezentul articol se interpretează în conformitate cu anexa 4 (Înţelegere privind exproprierea).

    ART. 2.8
    Transferuri
        Fiecare parte permite efectuarea tuturor transferurilor legate de investiţiile vizate într-o monedă liber convertibilă, fără restricţii sau întârzieri şi la cursul de schimb al pieţei aplicabil la data transferului. Aceste transferuri includ:
    a) contribuţii la capital precum capitalul iniţial şi fondurile suplimentare pentru a menţine, a dezvolta sau a creşte investiţia;
    b) profituri, dividende, câştiguri de capital şi alte venituri, încasările din vânzarea integrală sau a unei părţi a investiţiei sau din lichidarea parţială sau totală a investiţiei;
    c) plăţi de dobânzi, redevenţe, comisioane de administrare, taxe de asistenţă tehnică şi alte taxe;
    d) plăţi efectuate în temeiul unui contract încheiat de către investitor sau de investiţia vizată, inclusiv plăţile efectuate în temeiul unui acord de împrumut;
    e) venituri şi alte remuneraţii ale personalului angajat din străinătate care prestează activităţi legate de investiţie;
    f) plăţi efectuate în conformitate cu articolul 2.6 (Compensarea pierderilor) şi cu articolul 2.7 (Exproprierea); şi
    g) plata despăgubirilor în temeiul unei hotărâri pronunţate în conformitate cu secţiunea B (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi) din capitolul 3 (Soluţionarea litigiilor).


    ART. 2.9
    Subrogarea
        În cazul în care o parte sau un organism al acesteia efectuează o plată în virtutea unei indemnizaţii, a unei garanţii sau a unui contract de asigurare încheiat în ceea ce priveşte o investiţie realizată de către unul dintre investitorii săi pe teritoriul celeilalte părţi, cealaltă parte recunoaşte subrogarea sau transferul oricărui drept sau titlu sau cesiunea oricărei creanţe referitoare la investiţia respectivă.
        Partea sau organismul este abilitat să exercite dreptul subrogat sau să valorifice creanţa cedată în aceeaşi măsură ca şi dreptul sau creanţa iniţială a investitorului. Aceste drepturi pot fi exercitate de către parte sau organismul său sau de către investitor, numai dacă partea sau organismul său autorizează acest lucru.

    CAP. 3
    Soluţionarea litigiilor
    SECŢIUNEA A
    Soluţionarea litigiilor dintre părţi
    SUBSECŢIUNEA 1
    Obiectivul şi domeniul de aplicare
    ART. 3.1
    Obiectiv
        Obiectivul prezentei secţiuni este de a institui un mecanism eficace şi eficient de evitare şi soluţionare a oricărui litigiu între părţi cu privire la interpretarea şi aplicarea prezentului acord, în vederea găsirii unei soluţii convenite de comun acord.

    ART. 3.2
    Domeniul de aplicare
        Prezenta secţiune se aplică pentru evitarea şi soluţionarea oricărui litigiu între părţi cu privire la interpretarea sau aplicarea dispoziţiilor prezentului acord, cu excepţia cazului în care prezentul acord prevede altfel.

    SUBSECŢIUNEA 2
    Consultări şi mediere
    ART. 3.3
    Consultări
    (1) Părţile se angajează să soluţioneze orice litigiu menţionat la articolul 3.2 (Domeniul de aplicare), prin iniţierea de consultări cu bună-credinţă, cu scopul de a ajunge la o soluţie convenită de comun acord.
    (2) O parte solicită consultări prin transmiterea unei cereri scrise adresate celeilalte părţi, cu o copie a acesteia adresată comitetului instituit în temeiul articolului 4.1 (Comitetul), prin care se identifică măsura în cauză şi dispoziţiile relevante din prezentul acord.
    (3) Consultările au loc în termen de 30 de zile de la data primirii cererii menţionate la alineatul (2) şi au loc, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel, pe teritoriul părţii căreia îi este adresată cererea. Consultările sunt considerate încheiate în termen de 45 de zile de la data primirii cererii, cu excepţia cazului în care părţile convin să le continue. Consultările, şi în special toate informaţiile comunicate şi poziţiile adoptate de părţi, sunt confidenţiale şi nu aduc atingere drepturilor pe care fiecare parte le poate exercita în cadrul unei proceduri ulterioare.
    (4) Consultările privind aspectele urgente, inclusiv acele aspecte privind mărfurile perisabile, mărfurile sezoniere sau serviciile sezoniere, au loc în termen de 15 zile de la data primirii cererii menţionate la alineatul (2). Consultările sunt considerate încheiate în termen de 20 de zile de la data primirii cererii menţionate la alineatul (2), cu excepţia cazului în care părţile convin să le continue.
    (5) Partea care a solicitat consultări poate recurge la articolul 3.5 (Deschiderea procedurii de arbitraj) în cazul în care:
    a) cealaltă parte nu răspunde la cererea de consultări în termen de 15 zile de la data primirii acesteia;
    b) consultările nu se desfăşoară în termenele prevăzute la alineatul (3) sau (4);
    c) părţile convin să nu organizeze consultări; sau
    d) consultările, au fost încheiate fără o soluţie convenită de comun acord.

    (6) În timpul consultărilor, fiecare parte furnizează suficiente informaţii factuale pentru examinarea modului în care măsura în cauză ar putea afecta funcţionarea şi aplicarea prezentului acord.

    ART. 3.4
    Mecanismul de mediere
     Părţile pot conveni, în orice moment, să se angajeze într-o procedură de mediere în conformitate cu anexa 9 (Mecanismul de mediere) în legătură cu orice măsură care afectează investiţiile dintre părţi.

    SUBSECŢIUNEA 3
    Proceduri de soluţionare a litigiilor
    ART. 3.5
    Deschiderea procedurii de arbitraj
    (1) În cazul în care părţile nu reuşesc să soluţioneze litigiul prin consultări, astfel cum se prevede la articolul 3.3 (Consultări), partea care a solicitat consultări poate solicita instituirea unei comisii de arbitraj.
    (2) Cererea de instituire a unei comisii de arbitraj se adresează în scris celeilalte părţi, iar o copie a acesteia se transmite comitetului. Partea reclamantă identifică măsura în cauză în cererea sa şi explică modul în care măsura respectivă este incompatibilă cu dispoziţiile prezentului acord, astfel încât temeiul juridic al plângerii să fie prezentat în mod clar.

    ART. 3.6
    Mandatul comisiei de arbitraj
        Cu excepţia cazului în care părţile convin altfel în termen de 10 zile de la data selectării arbitrilor, comisia de arbitraj are drept mandat:
    "Să examineze, în lumina dispoziţiilor relevante din prezentul acord citate de părţi, problema menţionată în cererea de instituire a unei comisii de arbitraj în conformitate cu articolul 3.5 (Deschiderea procedurii de arbitraj), să hotărască cu privire la conformitatea măsurii în cauză cu dispoziţiile menţionate la articolul 3.2 (Domeniul de aplicare) şi să indice în raportul său constatările de fapt, aplicabilitatea dispoziţiilor relevante şi justificarea de bază a oricăror constatări şi recomandări, în conformitate cu articolul 3.10 (Raportul intermediar) şi cu articolul 3.11 (Raportul final)."


    ART. 3.7
    Instituirea comisiei de arbitraj
    (1) Comisia de arbitraj este compusă din trei arbitri.
    (2) În termen de 10 zile de la data primirii cererii de instituire a unei comisii de arbitraj de către partea pârâtă, părţile se consultă pentru a ajunge la un acord cu privire la componenţa comisiei de arbitraj.
    (3) În cazul în care părţile nu convin asupra componenţei comisiei de arbitraj în termenul prevăzut la alineatul (2), fiecare parte poate numi un arbitru din sub-lista părţii respective, întocmită în temeiul articolului 3.23 (Lista arbitrilor) în termen de 10 zile de la expirarea termenului prevăzut la alineatul (2). În cazul în care o parte nu desemnează un arbitru din sub-lista sa, arbitrul este selectat, la cererea celeilalte părţi, prin tragere la sorţi, de către preşedintele comitetului sau de către delegatul acestuia, din sub-lista părţii respective, întocmită în temeiul articolului 3.23 (Lista arbitrilor).
    (4) În cazul în care părţile nu ajung la un acord cu privire la preşedintele comisiei de arbitraj în termenul prevăzut la alineatul (2), preşedintele comitetului sau delegatul acestuia selectează prin tragere la sorţi, la cererea unei părţi, preşedintele comisiei de arbitraj de pe sublista preşedinţilor întocmită în temeiul articolului 3.23 (Lista arbitrilor).
    (5) Preşedintele comitetului sau delegatul acestuia selectează arbitrii în termen de cinci zile de la data cererii menţionate la alineatul (3) sau (4).
    (6) Data instituirii comisiei de arbitraj este data la care cei trei arbitri selectaţi au notificat părţilor acceptarea desemnării lor în conformitate cu anexa 7 (Regulamentul de procedură).
    (7) În cazul în care una dintre listele prevăzute la articolul 3.23 (Lista arbitrilor) nu a fost întocmită sau nu conţine suficiente nume în momentul formulării unei cereri în temeiul alineatului (3) sau (4), arbitrii sunt selectaţi prin tragere la sorţi dintre persoanele care au fost propuse în mod oficial de către ambele părţi sau de către o parte în cazul în care o singură parte a prezentat o propunere.

    ART. 3.8
    Procedura de soluţionare a litigiilor de către comisia de arbitraj
    (1) Normele şi procedurile prevăzute în prezentul articol, în anexa 7 (Regulamentul de procedură) şi în anexa 8 (Codul de conduită pentru arbitri şi mediatori) reglementează procedura de soluţionare a litigiilor de către o comisie de arbitraj.
    (2) Cu excepţia cazului în care părţile convin altfel, acestea se reunesc cu comisia de arbitraj în termen de 10 zile de la instituirea acesteia, pentru a stabili toate aspectele pe care părţile sau comisia de arbitraj le consideră oportune, inclusiv calendarul procedurilor şi remuneraţia şi cheltuielile arbitrilor în conformitate cu anexa 7 (Regulamentul de procedură). Arbitrii şi reprezentanţii părţilor pot participa la reuniunea respectivă prin telefon sau videoconferinţă.
    (3) Locul de desfăşurare a audierii se decide de comun acord între părţi. În cazul în care părţile nu ajung la un acord cu privire la locul de desfăşurare a audierii, aceasta se va desfăşura la Bruxelles, în cazul în care partea reclamantă este Vietnam şi, respectiv, la Hanoi, în cazul în care partea reclamantă este partea UE.
    (4) Orice audiere este deschisă publicului, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în anexa 7 (Regulamentul de procedură).
    (5) În conformitate cu anexa 7 (Regulamentul de procedură), părţilor li se oferă posibilitatea de a asista la oricare dintre prezentările, declaraţiile, argumentele sau obiecţiile formulate în cadrul procedurii. Orice informaţie sau observaţie scrisă transmisă comisiei de arbitraj de către o parte, inclusiv orice observaţii privind partea descriptivă a raportului intermediar, răspunsurile la întrebările adresate de comisia de arbitraj şi observaţiile unei părţi cu privire la răspunsurile respective, sunt puse la dispoziţia celeilalte părţi.
    (6) Cu excepţia cazului în care părţile convin altfel în termen de trei zile de la data instituirii comisiei de arbitraj, comisia de arbitraj poate primi, în conformitate cu anexa 7 (Regulamentul de procedură), comunicări scrise nesolicitate (comunicări amicus curiae) de la o persoană fizică sau juridică stabilită pe teritoriul unei părţi.
    (7) Pentru deliberările sale interne, comisia de arbitraj se reuneşte în sesiuni închise, la care iau parte doar arbitrii. Cu toate acestea, comisia de arbitraj poate permite ca asistenţii săi să fie prezenţi la deliberări. Deliberările comisiei de arbitraj şi documentele prezentate acesteia rămân confidenţiale.

    ART. 3.9
    Hotărâri preliminare privind urgenţa
        La cererea unei părţi, comisia de arbitraj pronunţă o hotărâre preliminară în termen de 10 zile de la instituirea sa cu privire la măsura în care consideră cazul ca fiind urgent.

    ART. 3.10
    Raportul intermediar
    (1) Comisia de arbitraj adresează părţilor un raport intermediar în care prezintă constatările de fapt, aplicabilitatea dispoziţiilor relevante şi justificarea de bază a oricăror constatări şi recomandări, în termen de cel mult 90 de zile de la data instituirii sale. Atunci când consideră că acest termen nu poate fi respectat, preşedintele comisiei de arbitraj notifică în scris acest lucru părţilor şi comitetului, precizând motivele întârzierii şi data la care comisia de arbitraj intenţionează să adreseze raportul său intermediar. Comisia de arbitraj nu adresează, în niciun caz, raportul intermediar mai târziu de 120 de zile de la data instituirii comisiei de arbitraj.
    (2) O parte poate înainta comisiei de arbitraj o cerere scrisă, inclusiv observaţii, pentru a examina aspecte precise ale raportului intermediar, în termen de 14 zile de la notificarea acestuia.
    (3) În cazurile urgente, inclusiv cele care implică mărfuri perisabile sau mărfuri sau servicii sezoniere, comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a adresa raportul intermediar în termen de 45 de zile şi, în orice caz, nu mai târziu de 60 de zile de la data instituirii sale. O parte poate înainta comisiei de arbitraj o cerere scrisă, inclusiv observaţii, pentru a examina aspecte precise ale raportului intermediar, în termen de şapte zile de la notificarea acestuia.
    (4) După examinarea tuturor cererilor scrise, inclusiv a observaţiilor părţilor privind raportul intermediar, comisia de arbitraj îşi poate modifica raportul şi poate efectua orice examinare suplimentară pe care o consideră adecvată.

    ART. 3.11
    Raportul final
    (1) Comisia de arbitraj adresează părţilor şi comitetului raportul său final în termen de 120 de zile de la data instituirii sale. Atunci când consideră că acest termen nu poate fi respectat, preşedintele comisiei de arbitraj notifică în scris acest lucru părţilor şi comitetului, precizând motivele întârzierii şi data la care comisia de arbitraj intenţionează să adreseze raportul său final. Termenul pentru prezentarea de către comisia de arbitraj a raportului final nu depăşeşte, în niciun caz, 150 de zile de la data instituirii comisiei de arbitraj.
    (2) În cazurile urgente, inclusiv cele care implică mărfuri perisabile sau mărfuri sau servicii sezoniere, comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a adresa raportul său final în termen de 60 de zile de la data instituirii sale. Comisia de arbitraj nu adresează, în niciun caz, raportul final mai târziu de 75 de zile de la data instituirii comisiei de arbitraj.
    (3) Raportul final include o analiză suficientă a argumentelor prezentate în etapa de reexaminare intermediară şi abordează în mod clar observaţiile părţilor.

    ART. 3.12
    Conformitatea cu raportul final
        Partea pârâtă ia toate măsurile necesare pentru a se conforma cu promptitudine şi bună-credinţă raportului final.

    ART. 3.13
    Termenul rezonabil pentru conformare
    (1) Dacă nu este posibilă conformarea imediată, părţile se angajează să convină asupra termenului pentru a se conforma raportului final. În acest caz, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea raportului final, partea pârâtă notifică reclamante şi comitetului termenul necesar pentru a se conforma (denumit în continuare "termenul rezonabil").
    (2) În cazul în care există un dezacord între părţi cu privire la termenul rezonabil necesar pentru a se conforma raportului final, în termen de 20 de zile de la primirea notificării efectuate în conformitate cu alineatul (1) de partea pârâtă, partea reclamantă solicită în scris comisiei de arbitraj instituite în temeiul articolului 3.7 (Instituirea comisiei de arbitraj) (denumită în continuare "comisia iniţială de arbitraj") să stabilească durata termenului rezonabil. Cererea se notifică părţii pârâte şi se transmite în copie comitetului.
    (3) În termen de 20 de zile de la data depunerii cererii menţionate la alineatul (2), comisia de arbitraj notifică părţilor şi comitetului hotărârea sa privind termenul rezonabil.
    (4) Partea pârâtă informează în scris partea reclamantă cu privire la progresele înregistrate pentru a se conforma raportului final, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului rezonabil.
    (5) Părţile pot conveni să prelungească termenul rezonabil.

    ART. 3.14
    Examinarea măsurilor adoptate în vederea conformării cu raportul final
    (1) Partea pârâtă notifică părţii reclamante şi comitetului, înainte de încheierea termenului rezonabil, orice măsură pe care a adoptat-o pentru a se conforma raportului final
    (2) În cazul în care părţile nu sunt de acord cu existenţa sau coerenţa oricărei măsuri adoptate în vederea respectării dispoziţiilor menţionate la articolul 3.2 (Domeniul de aplicare) şi notificate în temeiul alineatului (1), partea reclamantă poate solicita în scris comisiei de arbitraj iniţiale să se pronunţe în această privinţă. Cererea se notifică părţii pârâte şi se transmite în copie comitetului. Partea reclamantă identifică în cererea sa măsura specifică în cauză şi explică de ce această măsură nu este conformă cu dispoziţiile menţionate la articolul 3.2 (Domeniul de aplicare), suficient de detaliat pentru a prezenta cu claritate temeiul juridic al plângerii.
    (3) Comisia de arbitraj notifică hotărârea sa părţilor şi comitetului, în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii menţionate la alineatul (2).

    ART. 3.15
    Măsuri temporare în caz de neconformare
    (1) În cazul în care partea pârâtă nu notifică părţii reclamante şi comitetului nicio măsură adoptată pentru a se conforma raportului final înainte de expirarea termenului rezonabil sau în cazul în care comisia de arbitraj hotărăşte că nu a fost luată nicio măsură pentru a se conforma raportului final sau că măsura notificată în temeiul articolului 3.14 (Examinarea măsurilor adoptate în vederea conformării cu raportul final) alineatul (1) nu este conformă cu obligaţiile care îi revin părţii respective în temeiul dispoziţiilor menţionate la articolul 3.2 (Domeniul de aplicare), partea pârâtă prezintă, în cazul în care partea reclamantă îi solicită acest lucru şi după consultarea părţii respective, o ofertă de despăgubire.
    (2) Dacă partea reclamantă decide să nu solicite o ofertă de despăgubire sau, în cazul în care o astfel de cerere este formulată, dacă nu se ajunge la niciun acord privind despăgubirea în termen de 30 de zile de la încheierea termenului rezonabil sau de la emiterea hotărârii comisiei de arbitraj în temeiul articolului 3.14 (Examinarea măsurilor adoptate în vederea conformării cu raportul final), potrivit căreia nu a fost luată nicio măsură de conformare sau măsura luată nu este coerentă cu dispoziţiile menţionate la articolul 3.2 (Domeniul de aplicare), partea reclamantă are dreptul, în urma notificării celeilalte părţi şi a comitetului, să ia măsuri adecvate în cadrul regimului preferenţial şi angajamentelor privind investiţiile aplicabile între părţi, cu un efect echivalent cu nivelul anulării sau al reducerii avantajelor cauzate de încălcarea respectivă. Notificarea trebuie să precizeze aceste măsuri. Partea reclamantă poate pune în aplicare măsurile respective în orice moment după expirarea unui termen de 10 zile de la data la care partea pârâtă a primit notificarea, cu excepţia cazului în care partea pârâtă a solicitat arbitrajul în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.
    (3) În cazul în care partea pârâtă consideră că efectul măsurilor luate de partea reclamantă nu este echivalent cu nivelul anulării sau al reducerii avantajelor cauzate de încălcarea respectivă, ea poate cere în scris comisiei de arbitraj iniţiale să decidă asupra acestei chestiuni. Cererea respectivă se notifică părţii reclamante şi se transmite în copie comitetului înainte de expirarea termenului de 10 zile menţionat la alineatul (2). Comisia de arbitraj iniţială notifică părţilor şi comitetului hotărârea sa privind măsurile luate de partea reclamantă în termen de 30 de zile de la data transmiterii cererii. Măsurile menţionate la alineatul (2) nu se adoptă până când comisia de arbitraj iniţială nu îşi comunică hotărârea şi orice măsuri adoptate trebuie să fie compatibile cu hotărârea respectivă.
    (4) Măsurile prevăzute în prezentul articol sunt temporare şi nu se mai aplică din momentul în care:
    a) părţile ajung la o soluţie convenită de comun acord în temeiul articolului 3.19 (Soluţia convenită de comun acord);
    b) părţile au convenit că măsura notificată în temeiul articolului 3.14 (Reexaminarea măsurilor adoptate în vederea conformării cu raportul final) alineatul (1) asigură conformarea părţii pârâte cu dispoziţiile menţionate la articolul 3.2 (Domeniul de aplicare); sau
    c) orice măsură considerată incompatibilă cu dispoziţiile menţionate la articolul 3.2 (Domeniul de aplicare) a fost retrasă sau modificată astfel încât să devină conformă cu dispoziţiile respective, aşa cum se prevede la articolul 3.14 (Examinarea măsurilor adoptate în vederea conformării cu raportul final) alineatul (3).


    ART. 3.16
    Examinarea măsurilor luate în vederea conformării după adoptarea unor măsuri temporare în caz de neconformare
    (1) Partea pârâtă notifică părţii reclamante şi comitetului orice măsură adoptată pentru a se conforma raportului final al comisiei de arbitraj în urma măsurilor aplicate de către partea reclamantă sau în urma aplicării despăgubirii, după caz. Cu excepţia cazurilor menţionate la alineatul (2), partea reclamantă pune capăt măsurilor luate în conformitate cu articolul 3.15 (Măsuri temporare în caz de neconformare) în termen de 30 de zile de la data primirii notificării. În cazul în care se aplică o despăgubire şi cu excepţia cazurilor menţionate la alineatul (2), partea pârâtă poate înceta aplicarea acestei despăgubiri în termen de 30 de zile de la data notificării conformării raportului final al comisiei de arbitraj.
    (2) În cazul în care părţile nu ajung la un acord pentru a stabili dacă măsura notificată asigură respectarea dispoziţiilor menţionate la articolul 3.2 (Domeniul de aplicare) de către partea pârâtă în termen de 30 de zile de la data primirii notificării, partea reclamantă solicită în scris comisiei de arbitraj iniţiale să decidă asupra acestei chestiuni. Cererea se notifică părţii pârâte şi se transmite în copie comitetului.
    (3) Hotărârea comisiei de arbitraj se notifică părţilor şi comitetului în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii. În cazul în care comisia de arbitraj hotărăşte că măsura notificată este în conformitate cu dispoziţiile menţionate la articolul 3.2 (Domeniul de aplicare), măsurile menţionate la articolul 3.15 (Măsuri temporare în caz de neconformare) sau despăgubirea, după caz, încetează. Dacă este cazul, nivelul măsurilor adoptate în conformitate cu alineatul (2) din articolul 3.15 sau nivelul despăgubirii se adaptează în funcţie de hotărârea comisiei de arbitraj.

    ART. 3.17
    Înlocuirea arbitrilor
     În cazul în care, în cursul procedurii de arbitraj, comisia de arbitraj iniţială sau unii dintre membrii săi nu pot participa, se retrag sau trebuie înlocuiţi deoarece nu respectă cerinţele codului de conduită din anexa 8 (Codul de conduită pentru arbitri şi mediatori), se aplică procedura prevăzută la articolul 3.7 (Instituirea comisiei de arbitraj). Termenul pentru notificarea rapoartelor şi a hotărârilor, după caz, se prelungeşte cu 20 de zile.

    ART. 3.18
    Suspendarea şi încheierea procedurii de arbitraj
    (1) La cererea ambelor părţi, comisia de arbitraj îşi suspendă activitatea în orice moment, pentru o perioadă convenită de părţi care nu depăşeşte 12 luni consecutive. Aceasta îşi va relua activitatea înainte de sfârşitul perioadei de suspendare respective, la cererea scrisă a ambelor părţi. Părţile informează comitetul în acest sens. De asemenea, comisia de arbitraj îşi poate relua activitatea la sfârşitul perioadei de suspendare, la cererea scrisă a oricăreia dintre părţi. Partea solicitantă informează comitetul şi cealaltă parte în acest sens. Dacă o parte nu solicită reluarea activităţii comisiei de arbitraj la expirarea perioadei de suspendare, autoritatea comisiei de arbitraj expiră, iar procedura se încheie. În cazul unei suspendări a activităţii comisiei de arbitraj, termenele stabilite în dispoziţiile relevante din prezenta secţiune se prelungesc cu o perioadă de timp egală cu perioada în care lucrările au fost suspendate. Suspendarea şi încetarea activităţii comisiei de arbitraj nu aduc atingere drepturilor niciunei părţi în cadrul altor proceduri care fac obiectul articolului 3.24 (Alegerea forului).
    (2) Părţile pot conveni să pună capăt procedurii comisiei de arbitraj, prin notificarea în comun a preşedintelui comisiei de arbitraj şi a comitetului, în orice moment înainte de adresarea raportului final al comisiei de arbitraj.

    ART. 3.19
    Soluţia convenită de comun acord
        Părţile pot ajunge în orice moment la o soluţie convenită de comun acord pentru un litigiu prevăzut în prezenta secţiune. Părţile notifică împreună această soluţie comitetului şi preşedintelui comisiei de arbitraj, după caz. Dacă soluţia necesită aprobare în conformitate cu procedurile interne aplicabile ale uneia dintre părţi, în notificare se precizează o astfel de cerinţă şi procedura de soluţionare a litigiului se suspendă. Dacă nu este necesară o astfel de aprobare sau dacă se notifică finalizarea procedurilor interne respective, procedura de soluţionare a litigiului se încheie.

    ART. 3.20
    Informaţii şi consiliere tehnică
        La cererea unei părţi sau din proprie iniţiativă, comisia de arbitraj poate solicita orice informaţii pe care le consideră adecvate pentru procedura de arbitraj provenite din orice sursă, inclusiv de la părţile implicate în litigiu. De asemenea, comisia de arbitraj are dreptul de a solicita opinii din partea experţilor, dacă consideră acest lucru ca fund oportun. Comisia de arbitraj consultă părţile înainte de alegerea experţilor respectivi. Orice informaţii obţinute în temeiul prezentului articol trebuie să se divulgate şi transmise părţilor în vederea formulării de observaţii în termenul stabilit de comisia de arbitraj.

    ART. 3.21
    Reguli de interpretare
     Comisia de arbitraj interpretează dispoziţiile menţionate la articolul 3.2 (Domeniul de aplicare) în conformitate cu regulile cutumiare de interpretare ale dreptului internaţional public, inclusiv cu cele codificate în Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor, încheiată la Viena la 23 mai 1969 (denumită în continuare "Convenţia de la Viena"). De asemenea, comisia de arbitraj ia în considerare interpretările pertinente din rapoartele comisiilor şi ale organului de apel adoptate de Organul de soluţionare a litigiilor în temeiul anexei 2 la Acordul OMC (denumit în continuare "OSL"). Rapoartele şi hotărârile comisiei de arbitraj nu pot spori sau reduce drepturile şi obligaţiile părţilor prevăzute în prezentul acord.

    ART. 3.22
    Deciziile şi hotărârile comisiei de arbitraj
    (1) Comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a lua orice decizie prin consens. În cazul în care nu se poate lua o decizie prin consens, chestiunea în cauză se decide prin vot majoritar. Opiniile separate ale arbitrilor nu se divulgă în niciun caz.
    (2) Rapoartele şi hotărârile comisiei de arbitraj sunt acceptate necondiţionat de către părţi. Ele nu creează drepturi sau obligaţii în ceea ce priveşte persoanele fizice sau juridice. Rapoartele şi hotărârile prezintă constatările de fapt, aplicabilitatea dispoziţiilor relevante menţionate la articolul 3.2 (Domeniul de aplicare) şi justificarea de bază a oricăror constatări şi concluzii. Comitetul pune la dispoziţia publicului, în întregime, rapoartele şi hotărârile comisiei de arbitraj în termen de 10 zile de la emiterea lor, cu excepţia cazului în care hotărăşte să nu facă acest lucru pentru a proteja informaţiile confidenţiale.

    SUBSECŢIUNEA 4
    Dispoziţii generale
    ART. 3.23
    Lista arbitrilor
    (1) Comitetul stabileşte, în cel mult şase luni de la data intrării în vigoare a prezentului acord, o listă cu cel puţin 15 persoane disponibile şi capabile să îndeplinească funcţia de arbitru. Lista se compune din trei sub-liste:
    a) o sub-listă pentru Vietnam;
    b) o sub-listă pentru Uniune şi statele membre ale acesteia; şi
    c) o sub-listă a persoanelor care nu sunt resortisanţi ai niciuneia dintre părţi şi care nu au reşedinţa permanentă în niciuna dintre părţi, pentru a îndeplini funcţia de preşedinte al comisiei de arbitraj.

    (2) Fiecare sub-listă cuprinde cel puţin cinci persoane. Comitetul se asigură că lista este menţinută permanent la acest număr minim de persoane.
    (3) Arbitrii trebuie să aibă cunoştinţe specializate şi experienţă dovedite în drept şi comerţ internaţional. Aceştia sunt independenţi, îşi exercită funcţia în nume propriu, nu acceptă instrucţiuni din partea niciunei organizaţii sau a niciunui guvern, nu sunt afiliaţi guvernului niciunei şi respectă Codul de conduită din anexa 8 (Codul de conduită pentru arbitri şi mediatori).
    (4) Comitetul poate stabili o listă suplimentară de 10 persoane care deţin cunoştinţe specializate şi experienţă dovedite în sectoare specifice care fac obiectul prezentului acord. Sub rezerva acordului părţilor, această listă suplimentară se utilizează pentru a forma comisia de arbitraj în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 3.7 (Instituirea comisiei de arbitraj).

    ART. 3.24
    Alegerea forului
    (1) Recurgerea la procedura de soluţionare a litigiilor în temeiul prezentului capitol nu aduce atingere niciunei acţiuni din cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului, inclusiv acţiunilor de soluţionare a litigiilor, sau în virtutea oricărui alt acord internaţional la care ambele părţi au aderat.
    (2) Prin derogare de la alineatul (1), pentru o anumită măsură, o parte nu solicită reparaţii pentru încălcarea unei obligaţii substanţial echivalente în temeiul prezentului acord şi al Acordului OMC sau al oricărui alt acord internaţional la care ambele părţi au aderat în forurile relevante. Odată ce procedurile de soluţionare a litigiilor au fost iniţiate, o parte nu poate pretinde unui alt for reparaţii pentru încălcarea obligaţiei substanţial echivalente în temeiul unui alt acord, cu excepţia cazului în care, din motive procedurale sau jurisdicţionale, forul ales nu formulează concluzii cu privire la cererea referitoare la această obligaţie.
    (3) În sensul prezentului articol:
    a) procedurile de soluţionare a litigiilor prevăzute de Acordul OMC se consideră a fi iniţiate din momentul în care una dintre părţi formulează o cerere de instituire a unei comisii, în conformitate cu articolul 6 din Înţelegerea privind regulile şi procedurile de soluţionare a litigiilor;
    b) procedurile de soluţionare a litigiilor în temeiul prezentului capitol se consideră a fi iniţiate în urma cererii unei părţi de instituire a unei comisii de arbitraj în conformitate cu articolul 3.5 (Deschiderea procedurii de arbitraj) alineatul (1);
    c) procedurile de soluţionare a litigiilor în temeiul oricărui alt acord internaţional se consideră a fi iniţiate în conformitate cu acordul respectiv.

    (4) Nicio dispoziţie din prezentul acord nu împiedică o parte să pună în aplicare suspendarea obligaţiilor autorizată de OSL. Acordul OMC şi Acordul de liber schimb nu pot fi invocate pentru a împiedica o parte să ia măsuri adecvate în conformitate cu articolul 3.15 (Măsuri temporare în caz de neconformare).

    ART. 3.25
    Termene
    (1) Toate termenele prevăzute în prezenta secţiune, inclusiv termenele pentru notificarea rapoartelor şi a hotărârilor comisiilor de arbitraj, sunt calculate în zile calendaristice începând din ziua următoare acţiunii sau faptului la care se referă, cu excepţia cazului în care se prevede altfel.
    (2) Orice termen menţionat în prezenta secţiune poate fi modificat prin acordul comun al părţilor la litigiu. Comisia de arbitraj poate propune părţilor în orice moment să modifice orice termen menţionat în prezenta secţiune, precizând motivele care stau la baza unei astfel de propuneri.

    ART. 3.26
    Revizuire şi modificare
     Comitetul poate revizui şi poate decide să modifice anexele 7 (Regulamentul de procedură), 8 (Codul de conduită pentru arbitri şi mediatori) şi 9 (Mecanismul de mediere).

    SECŢIUNEA B
    Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi
    SUBSECŢIUNEA 1
    Domeniu de aplicare şi definiţii
    ART. 3.27
    Domeniul de aplicare
    (1) Prezenta secţiune se aplică litigiilor dintre un reclamant al unei părţi şi cealaltă parte având ca obiect orice măsură*1) considerată de reclamant a fi o încălcare a dispoziţiilor capitolului 2 (Protecţia investiţiilor) care are drept rezultat o pretinsă pierdere sau un pretins prejudiciu pentru reclamant sau, în cazul în care cererea este introdusă în numele unei societăţi stabilite local deţinute sau controlate de reclamant, pentru societatea stabilită local.
        *1) Pentru mai multă certitudine, termenul "măsură" poate include şi inacţiunea.

    (2) Pentru mai multă certitudine, un reclamant nu poate prezenta o cerere în temeiul prezentei secţiuni dacă investiţia a fost efectuată prin declaraţii false, disimulare, corupţie sau comportament care constituie un abuz de procedură.
    (3) Tribunalul şi tribunalul de apel instituite în temeiul articolului 3.38 (Tribunalul) şi, respectiv, al articolului 3.39 (Tribunalul de apel) nu se pot pronunţa asupra cererilor care nu intră în domeniul de aplicare al prezentului articol.
    (4) Orice cerere care vizează restructurarea datoriei unei părţi este tratată în conformitate cu dispoziţiile prezentei secţiuni şi ale anexei 5 (Datoria publică).

    ART. 3.28
    Definiţii
        În sensul prezentei secţiuni şi în lipsa unor dispoziţii contrare:
    a) "procedură" înseamnă procedura desfăşurată în faţa tribunalului sau a tribunalului de apel în temeiul prezentei secţiuni;
    b) "părţile la litigiu" înseamnă reclamantul şi pârâtul;
    c) "reclamant al unei înseamnă:
    (i) un investitor al unei părţi, astfel cum este menţionat la articolul 2.1 (Domeniul de aplicare) alineatul (1) litera (b), care acţionează în nume propriu; sau
    (ii) un investitor al unei părţi, astfel cum este menţionat la articolul 2.1 (Domeniul de aplicare) alineatul (1) litera (b), care acţionează în numele unei societăţi stabilite local deţinute sau controlate de acel investitor; pentru mai multă certitudine, se consideră că o cerere introdusă în temeiul prezentului punct se referă la un litigiu între un stat contractant şi un resortisant al unui alt stat contractant în sensul articolului 25 alineatul (1) din Convenţia ICSID;

    d) "Convenţia ICSID" înseamnă Convenţia pentru soluţionarea diferendelor cu privire la investiţii dintre state şi resortisanţii altor state, încheiată la Washington la 18 martie 1965;
    e) "partea care nu participă la litigiu" înseamnă Vietnamul atunci când pârâtul este Uniunea sau un stat membru al Uniunii, sau Uniunea, atunci când pârâtul este Vietnamul;
    f) "pârât" înseamnă Vietnamul sau, în cazul părţii UE, fie Uniunea, fie statul membru vizat în temeiul articolului 3.32 (Notificarea intenţiei de a introduce o cerere);
    g) "societate stabilită local" înseamnă o persoană juridică stabilită pe teritoriul unei părţi care este deţinută şi controlată de un investitor al celeilalte părţi;
    h) "Convenţia de la New York din 1958" înseamnă Convenţia pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, încheiată la New York la 10 iunie 1958;
    i) "finanţare de către un terţ" înseamnă orice fonduri puse la dispoziţie de către o persoană fizică sau juridică care nu este parte la litigiu, dar care încheie un acord cu o parte la litigiu pentru a finanţa parţial sau integral costul procedurii în schimbul unei remuneraţii în funcţie de rezultatul litigiului sau fonduri puse la dispoziţie de către o persoană fizică sau juridică care nu este parte la litigiu sub forma unei donaţii sau unui grant;
    j) "UNCITRAL" înseamnă Comisia Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru dreptul comercial internaţional; şi
    k) "reguli de transparenţă ale UNCITRAL" înseamnă Regulile UNCITRAL privind transparenţa în arbitrajul dintre investitor şi stat declanşat în baza unui tratat.


    SUBSECŢIUNEA 2
    Soluţionarea alternativă a litigiilor şi consultări
    ART. 3.29
    Soluţionarea pe cale amiabilă
     În măsura posibilului, orice litigiu ar trebui soluţionat pe cale amiabilă, prin negocieri sau mediere şi, atunci când este fezabil, înainte de depunerea unei cereri de consultare în temeiul articolului 3.30 (Consultări). O astfel de soluţionare poate fi convenită în orice moment, inclusiv după iniţierea procedurii în temeiul prezentei secţiuni.

    ART. 3.30
    Consultări
    (1) În cazul în care un litigiu nu poate fi soluţionat pe cale amiabilă în conformitate cu articolul 3.29 (Soluţionarea pe cale amiabilă), un reclamant al unei părţi care susţine că au fost încălcate dispoziţiile menţionate la articolul 3.27 (Domeniul de aplicare) alineatul (1) înaintează celeilalte părţi o cerere de consultare. Cererea conţine următoarele informaţii:
    a) numele şi adresa reclamantului şi, dacă cererea este transmisă în numele unei societăţi stabilite local, numele, adresa şi locul înfiinţării societăţii stabilite local;
    b) dispoziţiile menţionate la articolul 3.27 (Domeniul de aplicare) alineatul (1) despre care se pretinde că au fost încălcate;
    c) motivele de fapt şi de drept ale cererii, inclusiv măsurile despre care se pretinde că încalcă dispoziţiile menţionate la articolul 3.27 (Domeniul de aplicare) alineatul (1);
    d) obiectul cererii şi valoarea estimată a daunelor pretinse; şi
    e) dovezi care să ateste că solicitantul este un investitor al celeilalte părţi şi că deţine sau controlează investiţia vizată, inclusiv societatea stabilită local, dacă este cazul, în privinţa căreia a fost depusă o cerere de consultare.
     În cazul în care o cerere de consultare este depusă de mai mulţi reclamanţi sau în numele mai multor societăţi stabilite local, informaţiile de la alineatul (1) literele (a) şi (e) se transmit pentru fiecare reclamant sau fiecare societate stabilită local, după caz.

    (2) Cererea de consultare se depune:
    a) în termen de trei ani de la data la care reclamantul sau, după caz, societatea stabilită local a luat cunoştinţă sau ar fi trebuit să ia cunoştinţă de măsura despre care pretinde că încalcă dispoziţiile capitolului 2 (Protecţia investiţiilor) şi de faptul că pierderea sau prejudiciul au fost suferite de:
    (i) reclamant, pentru cererile înaintate de un investitor care acţionează în nume propriu; sau
    (ii) societatea stabilită local, pentru cererile înaintate de un investitor care acţionează în numele unei societăţi stabilite local; sau

    b) în termen de doi ani de la data la care reclamantul sau, după caz, societatea stabilită local renunţă la acţiunile sau procedurile în faţa unui tribunal sau a unei instanţe în temeiul dreptului intern şi, în orice caz, în termen de cel mult şapte ani de la data la care reclamantul a luat cunoştinţă sau ar fi trebuit să ia cunoştinţă de măsura despre care pretinde că încalcă dispoziţiile capitolului 2 (Protecţia investiţiilor) şi de faptul că pierderea sau prejudiciul au fost cauzate de:
    (i) reclamant, pentru cererile înaintate de un investitor care acţionează în nume propriu; sau
    (ii) societatea stabilită local, pentru cererile înaintate de un investitor care acţionează în numele unei societăţi stabilite local.*1)
     *1) Alineatul (2) litera (b) nu se aplică atunci când este aplicabilă anexa 12 (Proceduri paralele).



    (3) Dacă părţile la litigiu nu convin altfel, locul de consultare este:
    a) Hanoi, în cazul în care consultările se referă la măsuri luate de Vietnam;
    b) Bruxelles, în cazul în care consultările se referă la măsuri luate de Uniune; sau
    c) capitala statului membru al Uniunii în cauză, dacă cererea de consultare se referă exclusiv la măsuri adoptate de statul membru respectiv.
        Consultările pot avea loc, de asemenea, prin videoconferinţă sau alte mijloace, în special dacă este implicată o întreprindere mică sau mijlocie.

    (4) Cu excepţia cazului în care părţile la litigiu convin asupra unei perioade mai lungi, consultările au loc în termen de 60 de zile de la data depunerii cererii de consultare.
    (5) În cazul în care reclamantul nu a introdus o cerere în conformitate cu articolul 3.33 (Introducerea unei cereri) în termen de 18 luni de la prezentarea cererii de consultare, se consideră că acesta s-a retras din procedura prevăzută în prezenta secţiune şi nu poate introducere o cerere în temeiul prezentei secţiuni. Acest termen poate fi prelungit de comun acord de către părţile care participă la consultări.
    (6) Termenele menţionate la alineatele (2) şi (5) nu anulează admisibilitatea unei cereri în cazul în care reclamantul poate demonstra că motivul pentru care nu a solicitat consultări sau nu a introdus o cerere a fost incapacitatea sa de a acţiona ca urmare a unor acţiuni deliberate ale părţii în cauză, cu condiţia ca reclamantul să acţioneze de îndată ce este în mod rezonabil în măsură să o facă.
    (7) În cazul în care cererea de consultare se referă la o pretinsă încălcare a prezentului acord de către Uniune sau de către un stat membru al Uniunii, cererea se trimite Uniunii. În cazul în care sunt invocate măsuri luate de un stat membru al Uniunii, cererea se trimite şi statului membru în cauză.

    ART. 3.31
    Medierea
    (1) Părţile la litigiu pot conveni, în orice moment, să recurgă la mediere.
    (2) Recurgerea la mediere este voluntară şi nu aduce atingere poziţiei juridice a vreuneia dintre părţile la litigiu.
    (3) Recurgerea la mediere poate fi reglementată de regulile prevăzute în anexa 10 (Mecanismul de mediere pentru litigiile dintre investitori şi părţi). Orice termen menţionat în anexa 10 (Mecanismul de mediere pentru litigiile dintre investitori şi părţi) poate fi modificat prin acordul părţilor la litigiu.
    (4) Mediatorul este numit de comun acord de către părţile la litigiu. Mediatorul poate fi numit dintre membrii tribunalului numiţi în conformitate cu articolul 3.38 (Tribunalul) sau dintre membrii tribunalului de apel numiţi în conformitate cu articolul 3.39 (Tribunalul de apel). Părţile la litigiu pot cere, de asemenea, preşedintelui tribunalului să numească un mediator dintre membrii tribunalului care nu sunt nici resortisanţi ai unui stat membru al Uniunii, nici ai Vietnamului.
    (5) După ce părţile la litigiu convin să recurgă la mediere, termenele prevăzute la articolul 3.30 (Consultări) alineatele (2) şi (5), la articolul 3.53 (Hotărârea provizorie) alineatul (6) şi la articolul 3.54 (Procedura de apel) alineatul (5) se suspendă între data la care s-a convenit să se recurgă la mediere şi data la care una dintre părţile la litigiu decide să încheie procedura de mediere, prin intermediul unei scrisori transmise mediatorului şi celeilalte părţi la litigiu. La cererea ambelor părţi la litigiu, dacă a fost instituită o formaţiune a tribunalului în conformitate cu articolul 3.38 (Tribunalul), formaţiunea îşi suspendă lucrările până la data la care una dintre părţile la litigiu decide să încheie procedura de mediere, prin intermediul unei scrisori transmise mediatorului şi celeilalte părţi la litigiu.

    SUBSECŢIUNEA 3
    Introducerea unei cereri şi condiţii prealabile
    ART. 3.32
    Notificarea intenţiei de a introduce o cerere
    (1) În cazul în care litigiul nu poate fi soluţionat în termen de 90 de zile de la depunerea cererii de consultare, reclamantul poate transmite o notificare a intenţiei, în care precizează în scris intenţia sa de a recurge la o procedură de soluţionare a litigiilor în temeiul prezentei secţiuni şi care conţine următoarele informaţii:
    a) numele şi adresa reclamantului şi, dacă cererea este transmisă în numele unei societăţi stabilite local, numele, adresa şi locul înfiinţării societăţii stabilite local;
    b) dispoziţiile menţionate la articolul 3.27 (Domeniul de aplicare) alineatul (1) despre care se pretinde că au fost încălcate;
    c) motivele de fapt şi de drept ale cererii, inclusiv măsurile despre care se pretinde că încalcă dispoziţiile menţionate la articolul 3.27 (Domeniul de aplicare) alineatul (1); şi
    d) obiectul cererii şi valoarea estimată a daunelor pretinse.
        Notificarea intenţiei se transmite Uniunii sau Vietnamului, după caz. În cazul în care este invocată o măsură luată de un stat membru al Uniunii, cererea se trimite şi statului membru în cauză.

    (2) În cazul în care i-a fost transmisă o notificare a intenţiei, Uniunea determină pârâtul şi, ulterior, informează reclamantul în termen de 60 de zile de la primirea notificării intenţiei dacă pârâtul este Uniunea sau un stat membru al Uniunii.
    (3) În cazul în care reclamantul nu este informat cu privire la stabilirea pârâtului în termen de 60 de zile de la primirea notificării intenţiei:
    a) dacă măsurile identificate în notificare sunt exclusiv măsuri ale unui stat membru al Uniunii, acel stat membru are calitatea de pârât; sau
    b) dacă măsurile identificate în notificare includ măsuri ale Uniunii, aceasta din urmă are calitatea de pârât.

    (4) Reclamantul poate introduce o cerere în conformitate cu articolul 3.33 (Introducerea unei cereri) pe baza determinării menţionate la alineatul (2) sau, în cazul în care nu i-a fost comunicată o astfel de determinare în termenul prevăzut la alineatul (2), în conformitate cu alineatul (3).
    (5) În cazul în care Uniunea sau un stat membru al Uniunii are calitatea de pârât în urma unei determinări efectuate în temeiul alineatului (2), nici Uniunea, nici statul membru în cauză nu poate invoca inadmisibilitatea cererii, lipsa competenţei tribunalului sau faptul că cererea sau hotărârea este neîntemeiată sau nevalidă, pe motiv că pârâtul ar trebui să fie Uniunea, şi nu statul membru sau viceversa.
    (6) Tribunalul şi tribunalul de apel sunt ţinute de determinarea efectuată în temeiul alineatului (2).
    (7) Nicio dispoziţie a prezentului acord sau a regulilor de soluţionare a litigiilor aplicabile nu împiedică schimbul de informaţii referitoare la un litigiu între Uniune şi statul membru în cauză.

    ART. 3.33
    Introducerea unei cereri
    (1) În cazul în care litigiul nu poate fi soluţionat în termen de şase luni de la data depunerii cererii de consultare şi au trecut cel puţin trei luni de la transmiterea notificării intenţiei de a introduce o cerere în conformitate cu articolul 3.32 (Notificarea intenţiei de a introduce o cerere), reclamantul, cu condiţia să îndeplinească cerinţele prevăzute la articolul 3.35 (Cerinţe de procedură şi alte cerinţe pentru introducerea unei cereri), poate introduce o cerere la tribunalul instituit în temeiul articolului 3.38 (Tribunalul).
    (2) O cerere poate fi introdusă la tribunal conform uneia dintre următoarele reguli de soluţionare a litigiilor:
    a) Convenţia ICSID;
    b) Regulamentul privind mecanismul suplimentar pentru administrarea procedurilor (denumit în continuare "Regulamentul mecanismului suplimentar ICSID") de către Secretariatul Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii (denumit în continuare "Secretariatul ICSID"), în cazul în care condiţiile pentru deschiderea unei proceduri în conformitate cu litera (a) nu se aplică;
    c) regulile de arbitraj ale UNCITRAL; sau
    d) orice alte reguli asupra cărora convin părţile la litigiu. În cazul în care reclamantul propune un set specific de reguli de soluţionare a litigiilor şi, în termen de 30 de zile de la primirea propunerii, părţile la litigiu nu au convenit în scris cu privire la regulile respective sau pârâtul nu a răspuns reclamantului, reclamantul poate introduce o cerere în conformitate cu regulile prevăzute la litera (a), (b) sau (c).

    (3) Toate capetele de cerere menţionate de reclamant în momentul introducerii cererii sale în conformitate cu prezentul articol trebuie să se bazeze pe măsuri identificate în cererea de consultare efectuată în temeiul articolului 3.30 (Consultări) alineatul (1) litera (c).
    (4) Regulile de soluţionare a litigiilor menţionate la alineatul (2) se aplică sub rezerva normelor prevăzute în prezenta secţiune, completate de orice norme adoptate de comitet, de tribunal sau de tribunalul de apel.
    (5) Se consideră că a fost introdusă o cerere în temeiul prezentului articol atunci când reclamantul a iniţiat procedura conform regulilor aplicabile de soluţionare a litigiilor.
    (6) Cererile introduse în numele unui grup compus din reclamanţi neidentificaţi sau de către un reprezentant care intenţionează să desfăşoare procedura în interesul unor reclamanţi identificaţi sau neidentificaţi care i-au delegat luarea tuturor deciziilor referitoare la procedură în numele lor nu sunt admisibile.

    ART. 3.34
        Alte cereri

    (1) Reclamantul nu poate introduce o cerere la tribunal dacă are o cerere pendinte în faţa oricărei alte instanţe naţionale sau internaţionale referitoare la aceeaşi măsură despre care pretinde că este incompatibilă cu dispoziţiile menţionate la articolul 3.27 (Domeniul de aplicare) alineatul (1) şi la aceeaşi pierdere sau acelaşi prejudiciu, cu excepţia cazului în care îşi retrage cererea pendinte.

    (2) Un reclamant care acţionează în nume propriu nu poate introduce o cerere la tribunal dacă orice persoană care, direct sau indirect, deţine o participaţie la capitalul reclamantului sau este controlată de către acesta are o cerere pendinte în faţa tribunalului sau a oricărei alte instanţe naţionale sau internaţionale referitoare la aceeaşi măsură despre care pretinde că este incompatibilă cu dispoziţiile menţionate la articolul 3.27 (Domeniul de aplicare) alineatul (1) şi la aceeaşi pierdere sau acelaşi prejudiciu, cu excepţia cazului în care persoana respectivă îşi retrage cererea pendinte.

    (3) Un reclamant care acţionează în numele unei societăţi stabilite local nu poate introduce o cerere la tribunal dacă orice persoană care, direct sau indirect, deţine o participaţie la capitalul societăţii stabilite local sau este controlată de către aceasta are o cerere pendinte în faţa tribunalului sau a oricărei alte instanţe naţionale sau internaţionale referitoare la aceeaşi măsură despre care pretinde că încalcă dispoziţiile capitolului 2 (Protecţia investiţiilor) şi la aceeaşi pierdere sau acelaşi prejudiciu, cu excepţia cazului în care persoana respectivă îşi retrage cererea pendinte.

    (4) Înainte de a introduce o cerere, reclamantul furnizează:
    a) dovezi că el însuşi şi, dacă este cazul în conformitate cu alineatele (2) şi (3), orice persoană care, direct sau indirect, deţine o participaţie la capitalul reclamantului sau al societăţii stabilite local sau este controlată de reclamant sau de societatea stabilită local şi-a retras orice cerere pendinte menţionată la alineatul (1), (2) sau (3); şi
    b) o declaraţie de renunţare la dreptul său şi, dacă este cazul, la dreptul societăţii stabilite local de a introduce o cerere menţionată la alineatul (1).


    (5) Prezentul articol se aplică în coroborare cu anexa 12 (Proceduri paralele).

    (6) Declaraţia de renunţare prevăzută la alineatul (4) litera (b) încetează să se aplice în cazul în care cererea este respinsă pe motiv de nerespectare a cerinţelor cu privire la naţionalitate pentru introducerea unei acţiuni în temeiul prezentului acord.

    (7) Alineatele (1) - (4), inclusiv anexa 12 (Proceduri paralele), nu se aplică în cazul în care cererile sunt introduse în faţa unei instanţe naţionale cu scopul exclusiv de a solicita o ordonanţă preşedinţială sau o hotărâre declaratorie provizorie şi nu implică plata unor daune.

    (8) În cazul cererilor introduse atât în temeiul prezentei secţiuni, cât şi al secţiunii A (Soluţionarea litigiilor dintre părţi) sau atât în temeiul prezentei secţiuni cât şi al unui alt acord internaţional şi care se referă la acelaşi tratament ca cel presupus a fi incompatibil cu dispoziţiile capitolului 2 (Protecţia investiţiilor), o formaţiune a tribunalului constituită în temeiul prezentei secţiuni ia în considerare, de îndată cc este posibil după audierea părţilor la litigiu, procedura în temeiul secţiunii A (Soluţionarea litigiilor dintre părţi) sau al unui alt acord internaţional în decizia, ordinul sau hotărârea sa. În acest scop, ea poate, de asemenea, să suspende procedura, în cazul în care consideră necesar. Atunci când acţionează în temeiul prezentei dispoziţii, tribunalul trebuie să respecte articolul 3.53 (Hotărârea provizorie) alineatul (6).


    ART. 3.35
    Cerinţe de procedură şi alte cerinţe pentru introducerea unei cereri
    (1) O cerere poate fi introdusă la tribunal conform prezentei secţiuni numai dacă:
    a) introducerea cererii este însoţită de consimţământul scris al reclamantului pentru soluţionarea litigiului de către tribunal în conformitate cu procedurile prevăzute în prezenta secţiune şi de desemnarea de către reclamant a unuia dintre seturile de reguli de soluţionare a litigiilor menţionate la articolul 3.33 (Introducerea unei cereri) alineatul (2) ca reguli aplicabile pentru soluţionarea litigiului;
    b) s-au scurs cel puţin şase luni de la depunerea cererii de consultare în conformitate cu articolul 3.30 (Consultări) şi cel puţin trei luni de la depunerea notificării intenţiei de a introduce o cerere în conformitate cu articolul 3.32 (Notificarea intenţiei de a introduce o cerere);
    c) cererea de consultare şi notificarea intenţiei de a introduce o cerere îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolul 3.30 (Consultări) alineatele (1) şi (2), respectiv la articolul 3.32 (Notificarea intenţiei de a introduce o cerere) alineatul (1);
    d) motivele de fapt şi de drept ale litigiului au făcut obiectul unor consultări prealabile în conformitate cu articolul 3.30 (Consultări);
    e) toate cererile menţionate în cuprinsul cererii introduse la tribunal în conformitate cu articolul 3.33 (Introducerea unei cereri) se bazează pe măsura sau măsurile identificate în notificarea intenţiei de a introduce o cerere efectuată conform articolului 3.32 (Notificarea intenţiei de a introduce o cerere); şi
    f) sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 3.34 (Alte cereri).

    (2) Prezentul articol nu aduce atingere altor cerinţe de competenţă care decurg din regulile aplicabile de soluţionare a litigiilor.

    ART. 3.36
    Consimţământul
    (1) Pârâtul consimte la introducerea unei cereri în temeiul prezentei secţiuni.
    (2) Reclamantul îşi dă consimţământul în conformitate cu procedurile prevăzute în prezenta secţiune în momentul introducerii unei cereri în conformitate cu articolul 3.33 (Introducerea unei cereri).
    (3) Consimţământul prevăzut la alineatele (1) şi (2) presupune ca:
    a) părţile la litigiu să se abţină de la a pune în executare o hotărâre pronunţată în temeiul prezentei secţiuni înainte ca aceasta să fi devenit definitivă în conformitate cu articolul 3.55 (Hotărârea definitivă); şi
    b) părţile la litigiu să se abţină de la a sesiza o instanţă naţională sau internaţională pentru a contesta o hotărâre pronunţată în conformitate cu prezenta secţiune*1) sau pentru a cere revizuirea sau anularea acesteia şi de la a iniţia orice altă procedură similară.
     *1) Pentru mai multă certitudine, prezenta literă se aplică în coroborare cu articolul 3.57 (Executarea hotărârilor definitive).


    (4) Consimţământul prevăzut la alineatele (1) şi (2) este considerat a îndeplini cerinţele prevăzute:
    a) la articolul 25 din Convenţia ICSID şi în Regulamentul mecanismului suplimentar ICSID, în ceea ce priveşte acordul scris al părţilor la litigiu; şi
    b) la articolul II din Convenţia de la New York din 1958 în ceea ce priveşte existenţa unei convenţii scrise.


    ART. 3.37
    Finanţarea de către un terţ
    (1) În cazul finanţării de către un terţ, partea la litigiu care beneficiază de o astfel de finanţare notifică celeilalte părţi la litigiu şi formaţiunii tribunalului sau, dacă nu a fost constituită o formaţiune a tribunalului, preşedintelui tribunalului existenţa şi natura finanţării, precum şi numele şi adresa terţului finanţator.
    (2) Această notificare se face la momentul introducerii cererii sau, dacă acordul de finanţare este încheiat sau donaţia sau grantul este acordat după introducerea cererii, de îndată cc este posibil după încheierea acordului de finanţare sau după acordarea donaţiei sau a grantului.
    (3) La aplicarea articolului 3.48 (Garanţia pentru costuri), tribunalul ia în considerare eventuala existenţă a unei finanţări de către un terţ. Atunci când decide cu privire la plata cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 3.53 (Hotărârea provizorie) alineatul (4), tribunalul examinează dacă au fost respectate cerinţele prevăzute la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol.

    SUBSECŢIUNEA 4
    Sistemul judiciar în materie de investiţii
    ART. 3.38
    Tribunalul
    (1) Se înfiinţează un tribunal pentru a soluţiona cererile introduse în conformitate cu articolul 3.33 (Introducerea unei cereri).
    (2) În conformitate cu articolul 4.1 (Comitetul) alineatul (5) litera (a), comitetul numeşte, la intrarea în vigoare a prezentului acord, nouă membri ai tribunalului. Trei dintre membri sunt resortisanţi ai unui stat membru al Uniunii, trei sunt resortisanţi ai Vietnamului, iar trei sunt resortisanţi ai unor ţări terţe.*1)
        *1) În loc să propună numirea a trei membri care au naţionalitatea sa, oricare dintre părţi poate propune să numească până la trei membri care au alte naţionalităţi. În acest caz, aceşti membri sunt consideraţi resortisanţi ai părţii care le-a propus numirea în sensul prezentului articol.

    (3) Comitetul poate decide creşterea sau reducerea numărului de membri ai tribunalului cu multipli de trei. Numirile suplimentare se fac pe o bază identică cu cea prevăzută la alineatul (2).
    (4) Membrii tribunalului trebuie să deţină calificările necesare în ţările lor pentru exercitarea unor funcţii jurisdicţionale sau să fie jurişti cu competenţe recunoscute. Aceştia trebuie să aibă cunoştinţe de specialitate dovedite în dreptul internaţional public. Este de dorit ca aceştia să deţină cunoştinţe de specialitate în special în dreptul internaţional în materie de investiţii, în dreptul comercial internaţional în soluţionarea litigiilor care decurg din acorduri internaţionale de investiţii sau din acorduri comerciale internaţionale.
    (5) Membrii tribunalului sunt numiţi pentru un mandat de patru ani, reînnoibil o singură dată. Cu toate acestea, în cazul a cinci dintre cele nouă persoane numite imediat după data intrării în vigoare a prezentului acord, care urmează să fie hotărâte prin tragere la sorţi, mandatul are o durată de şase ani. De îndată ce devin vacante, locurile vor fi reocupate. O persoană desemnată pentru a înlocui o persoană al cărei mandat nu a expirat va ocupa postul pe durata rămasă din mandatul predecesorului său. O persoană care îndeplineşte o funcţie în cadrul unei formaţiuni a tribunalului la expirarea mandatului poate, cu autorizarea preşedintelui tribunalului, să îndeplinească în continuare funcţia respectivă până la încheierea procedurilor acestei formaţiuni şi, exclusiv în acest scop, poate fi considerată în continuare membru al tribunalului.
    (6) Tribunalul judecă cauzele în formaţiuni de trei membri, dintre care unul trebuie să fie resortisant al unui stat membru al Uniunii, unul resortisant al Vietnamului şi unul resortisant al unei ţări terţe. Formaţiunea este prezidată de membrul care este resortisant al unei ţări terţe.
    (7) În termen de 90 de zile de la introducerea unei cereri în temeiul articolului 3.33 (Introducerea unei cereri); preşedintele tribunalului numeşte membrii care compun formaţiunea însărcinată să judece cauza după un sistem de rotaţie, pentru a garanta că alcătuirea formaţiunilor este aleatorie imprevizibilă, oferind în acelaşi timp şanse egale tuturor membrilor de a-şi exercita mandatul.
    (8) Preşedintele şi vicepreşedintele tribunalului sunt responsabili cu aspectele organizatorice şi sunt numiţi pentru un mandat de doi ani şi sunt selectaţi prin tragere la sorţi dintre membrii care sunt resortisanţi ai unor ţări terţe. Aceştia îşi exercită funcţiile printr-un sistem de rotaţie, selectaţi prin tragere la sorţi efectuată de către copreşedinţii comitetului sau delegaţii acestora. Vicepreşedintele îl înlocuieşte pe preşedinte atunci când acesta din urmă nu este disponibil.
    (9) În pofida alineatului (6), părţile la litigiu pot conveni ca o cauză să fie audiată de către un singur membru, care este selectat de preşedintele tribunalului dintre resortisanţii din ţări terţe. Pârâtul examinează cu atenţie această cerere din partea reclamantului, cu precădere atunci când reclamantul este o întreprindere mică sau mijlocie sau când compensaţia sau despăgubirile cerute sunt relativ scăzute. Această cerere ar trebui efectuată în acelaşi timp cu introducerea cererii în temeiul articolului 3.33 (Introducerea unei cereri).
    (10) Tribunalul îşi poate elabora propriile proceduri de lucru. Procedurile de lucru trebuie să fie compatibile cu regulile aplicabile de soluţionare a litigiilor şi cu dispoziţiile prezentei secţiuni. În cazul în care tribunalul decide acest lucru, preşedintele tribunalului întocmeşte un proiect de proceduri de lucru în consultare cu ceilalţi membri ai tribunalului şi îl prezintă comitetului. Proiectul de proceduri de lucru se adoptă de către comitet. În cazul în care proiectul de proceduri de lucru nu este adoptat de către comitet în termen de trei luni de la prezentare, preşedintele tribunalului aduce modificările necesare proiectului de proceduri de lucru, ţinând cont de punctele de vedere exprimate de către părţi. Preşedintele tribunalului prezintă ulterior comitetului proiectul revizuit de proceduri de lucru. Proiectul revizuit de proceduri de lucru se consideră adoptat, cu excepţia cazului în care comitetul decide să îl respingă în termen de trei luni de la prezentarea acestuia.
    (11) În cazul în care intervine o problemă procedurală care nu este reglementată de prezenta secţiune, de regulile suplimentare adoptate de comitet sau de procedurile de lucru adoptate în conformitate cu alineatul (10), formaţiunea competentă a tribunalului poate adopta o procedură corespunzătoare, compatibilă cu dispoziţiile respective.
    (12) O formaţiune a tribunalului depune toate eforturile pentru a lua orice decizie prin consens. În cazul în care nu se poate ajunge la o decizie prin consens, formaţiunea tribunalului ia decizia cu majoritate de voturi ale tuturor membrilor săi. Opiniile exprimate de către membrii unei formaţiuni a tribunalului sunt anonime.
    (13) Membrii trebuie să fie disponibili în orice moment şi în termen scurt şi să fie la curent cu activităţile legate de soluţionarea litigiilor în cadrul prezentului acord.
    (14) Pentru asigurarea disponibilităţii membrilor, aceştia primesc un onorariu lunar care urmează să fie stabilit printr-o decizie a comitetului. În plus, preşedintele tribunalului şi vicepreşedintele, dacă este cazul, primesc un onorariu zilnic echivalent cu onorariile stabilite în temeiul articolului 3.39 (Tribunalul de apel) alineatul (16) pentru fiecare zi lucrată în calitate de preşedinte al tribunalului, în conformitate cu prezenta secţiune.
    (15) Onorariul lunar şi onorariile zilnice menţionate la alineatul (14) sunt plătite de ambele părţi, ţinând cont de nivelul de dezvoltare a fiecăreia, într-un cont gestionat de secretariatul ICSID. În cazul în care una dintre părţi nu plăteşte onorariul lunar sau onorariile zilnice, cealaltă parte poate alege să le plătească. Orice astfel de arierate rămân exigibile, cu dobânzile corespunzătoare.
    (16) Cu excepţia cazului în care comitetul adoptă o decizie în temeiul alineatului (17), cuantumul celorlalte onorarii şi cheltuieli ale membrilor din cadrul unei formaţiuni a tribunalului se stabileşte în conformitate cu Regulamentul 14 alineatul (1) din Regulamentele administrative şi financiare ale convenţiei ICSID în vigoare la data introducerii cererii şi se repartizează de tribunal între părţile la litigiu în conformitate cu articolul 3.53 (Hotărârea provizorie) alineatul (4).
    (17) Pe baza unei decizii a comitetului, onorariul lunar, onorariile zilnice şi alte onorarii şi cheltuieli pot fi transformate permanent într-un salariu normal. În acest caz, membrii tribunalului lucrează cu normă întreagă şi nu pot exercita nicio activitate profesională, remunerată sau nu, cu excepţia unei derogări acordate cu titlu excepţional de către preşedintele tribunalului. Comitetul stabileşte remuneraţia lor şi aspectele organizatorice aferente.
    (18) Secretariatul ICSID asigură secretariatul tribunalului şi îi furnizează un sprijin adecvat. Cheltuielile aferente acestui sprijin se repartizează de către tribunal între părţile la litigiu în conformitate cu articolul 3.53 (Hotărârea provizorie) alineatul (4).

    ART. 3.39
    Tribunalul de apel
    (1) Se înfiinţează un tribunal de apel permanent pentru judecarea apelurilor împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal.
    (2) Tribunalul de apel este compus din şase membri, dintre care doi sunt resortisanţi ai unui stat membru al Uniunii, doi sunt resortisanţi ai Vietnamului, iar doi sunt resortisanţi ai unor ţări terţe.
    (3) În conformitate cu articolul 4.1 (Comitetul) alineatul (5) litera (a), comitetul numeşte, la intrarea în vigoare a prezentului acord, cei şase membri ai tribunalului de apel.*1)
        *1) În loc să propună numirea a doi membri care au naţionalitatea sa, oricare dintre părţi poate propune să numească până la doi membri care au alte naţionalităţi. În acest caz, respectivii membri sunt consideraţi resortisanţi sau cetăţeni ai părţii care le-a propus numirea în sensul prezentului articol.

    (4) Comitetul poate decide creşterea sau reducerea numărului de membri ai tribunalului de apel cu multipli de trei. Numirile suplimentare se fac pe o bază identică cu cea prevăzută la alineatele (2) şi (3).
    (5) Membrii tribunalului de apel sunt numiţi pentru un mandat de patru ani, reînnoibil o singură dată. Cu toate acestea, în cazul a trei dintre cele şase persoane numite imediat după intrarea în vigoare a prezentului acord, care urmează să fie hotărâte prin tragere la sorţi, mandatul are o durată de şase ani. De îndată ce devin vacante, locurile vor fi reocupate. O persoană desemnată pentru a înlocui o persoană al cărei mandat nu a expirat va ocupa postul pe durata rămasă din mandatul predecesorului său.
    (6) Tribunalul de apel are un preşedinte şi un vicepreşedinte, care sunt selectaţi prin tragere la sorţi pentru un mandat de doi ani dintre membrii care sunt resortisanţi ai unor ţări terţe. Aceştia îşi exercită funcţiile printr-un sistem de rotaţie, selectaţi prin tragere la sorţi efectuată de către copreşedinţii comitetului sau delegaţii acestora. Vicepreşedintele îl înlocuieşte pe preşedinte atunci când acesta din urmă nu este disponibil.
    (7) Membrii tribunalului de apel trebuie să aibă cunoştinţe de specialitate dovedite în drept internaţional public şi să deţină calificările necesare în ţările lor pentru exercitarea color mai înalte funcţii jurisdicţionale sau să fie jurişti cu competenţe recunoscute. Este de dorit ca aceştia să deţină cunoştinţe de specialitate în dreptul internaţional în materie de investiţii, în dreptul comercial internaţional şi în soluţionarea litigiilor care decurg din acorduri internaţionale de investiţii sau din acorduri comerciale internaţionale.
    (8) Tribunalul de apel judecă apelurile în formaţiuni de trei membri, dintre care unul trebuie să fie resortisant al unui stat membru al Uniunii, unul resortisant al Vietnamului şi unul resortisant al unei ţări terţe. Formaţiunea este prezidată de membrul care este resortisant al unei ţări terţe.
    (9) Componenţa formaţiunii însărcinate să judece fiecare apel se stabileşte în fiecare caz de către preşedintele tribunalului de apel după un sistem de rotaţie, pentru a garanta că alcătuirea fiecărei formaţiuni este aleatorie şi imprevizibilă, oferind în acelaşi timp şanse egale tuturor membrilor de a-şi exercita mandatul. O persoană care îndeplineşte o funcţie în cadrul unei formaţiuni a tribunalului de apel la expirarea mandatului poate, cu autorizarea preşedintelui tribunalului de apel, să îndeplinească în continuare funcţia respectivă până la încheierea procedurilor acestei formaţiuni şi, exclusiv în acest scop, poate fi considerată în continuare membru al tribunalului de apel.
    (10) Tribunalul de apel îşi elaborează propriile proceduri de lucru. Procedurile de lucru trebuie să fie compatibile cu prezenţa secţiune şi cu instrucţiunile prevăzute în anexa 13 (Proceduri de lucru pentru tribunalul de apel). Preşedintele tribunalului de apel întocmeşte un proiect de proceduri de lucru în consultare cu ceilalţi membri ai tribunalului de apel şi îl prezintă comitetului în termen de un au de la data intrării în vigoare a prezentului acord. Proiectul de proceduri de lucru se adoptă de către comitet. În cazul în care proiectul de proceduri de lucru nu este adoptat de către comitet în termen de trei luni de la prezentare, preşedintele tribunalului de apel aduce modificările necesare proiectului de proceduri de lucru, ţinând cont de punctele de vedere exprimate de către părţi. Preşedintele tribunalului de apel prezintă ulterior comitetului proiectul revizuit de proceduri de lucru. Proiectul revizuit de proceduri de lucru se consideră adoptat, cu excepţia cazului în care comitetul decide să îl respingă în termen de trei luni de la prezentarea acestuia.
    (11) În cazul în care intervine o problemă procedurală care nu este reglementată de prezenta secţiune, de regulile suplimentare adoptate de comitet sau de procedurile de lucru adoptate în conformitate cu alineatul (10), formaţiunea competentă a tribunalului de apel poate adopta o procedură corespunzătoare, compatibilă cu dispoziţiile respective.
    (12) O formaţiune a tribunalului de apel depune toate eforturile pentru a lua orice decizie prin consens. În cazul în care nu se poate ajunge la o decizie prin consens, formaţiunea tribunalului de apel ia decizia cu majoritate de voturi ale tuturor membrilor săi. Opiniile exprimate de către membrii unei formaţiuni a tribunalului de apel sunt anonime.
    (13) Membrii tribunalului de apel trebuie să fie disponibili în orice moment şi în termen scurt şi să fie la curent cu activităţile legate de soluţionarea litigiilor în cadrul prezentului acord.
    (14) Membrii tribunalului de apel primesc un onorariu lunar care urmează să fie stabilit printr-o decizie a comitetului. În plus, preşedintele tribunalului de apel şi vicepreşedintele, dacă este cazul, primesc un onorariu zilnic echivalent în onorariile stabilite în temeiul alineatului (16) pentru fiecare zi lucrată în calitate de preşedinte al tribunalului de apel, în conformitate cu prezenta secţiune.
    (15) Onorariul lunar şi onorariile zilnice menţionate la alineatul (14) sunt plătite de ambele părţi, ţinând cont de nivelul de dezvoltare a fiecăreia, într-un cont gestionat de secretariatul ICSID. În cazul în care una dintre părţi nu plăteşte onorariul lunar sau onorariile zilnice, cealaltă parte poate alege să le plătească. Orice astfel de arierate rămân exigibile, cu dobânzile corespunzătoare.
    (16) După intrarea în vigoare a prezentului acord, comitetul adoptă o decizie care stabileşte cuantumul celorlalte onorarii şi cheltuieli ale membrilor unei formaţiuni a tribunalului de apel. Aceste onorarii şi cheltuieli se repartizează de către tribunalul de apel între părţile la litigiu în conformitate cu articolul 3.53 (Hotărârea provizorie) alineatul (4).
    (17) Pe baza unei decizii a comitetului, onorariul lunar, onorariile zilnice şi alte onorarii şi cheltuieli pot fi transformate permanent într-un salariu normal. În acest caz, membrii tribunalului de apel lucrează cu normă întreagă şi nu pot exercita nicio activitate profesională, remunerată sau nu, cu excepţia unei derogări acordate cu titlu excepţional de către preşedintele tribunalului de apel. Comitetul stabileşte remuneraţia lor şi aspectele organizatorice aferente.
    (18) Secretariatul ICSID asigură secretariatul tribunalului de apel şi îi furnizează un sprijin adecvat. Cheltuielile aferente acestui sprijin se repartizează de către tribunalul de apel între părţile la litigiu în conformitate cu articolul 3.53 (Hotărârea provizorie) alineatul (4).

    ART. 3.40
    Reguli de etică
    (1) Membrii tribunalului şi ai tribunalului de apel sunt aleşi din rândul unor persoane a căror independenţă este mai presus de orice îndoială. Aceştia nu au legătură cu niciun guvern*1). Membrii nu acceptă instrucţiuni din partea vreunui guvern sau a vreunei organizaţii cu privire la chestiuni legate de litigiu. Aceştia nu participă la soluţionarea unor litigii care ar putea crea un conflict de interese direct sau indirect. Membrii respectă anexa 11 (Cod de conduită pentru membrii tribunalului, membrii tribunalului de apel şi mediatori). În plus, din momentul numirii, aceştia se abţin să acţioneze în calitate de avocat sau de expert sau martor numit de o parte la litigiu în orice litigiu legat de protecţia investiţiilor, nou sau aflat pe rol, în virtutea prezentului acord sau a oricărui alt acord sau a actelor cu putere de lege şi normelor administrative interne.
        *1) Pentru mai multă certitudine, faptul că o persoană primeşte un venit din partea unei administraţii publice sau a fost anterior angajată în cadrul unei administraţii publice sau are legături de rudenie cu o persoană care primeşte un venit din partea unei administraţii publice nu constituie, în sine, un motiv de incompatibilitate.

    (2) În cazul în care o parte la litigiu consideră că un membru este în situaţie de conflict de interese, partea respectivă trimite o cerere de recuzare către preşedintele tribunalului, respectiv către preşedintele tribunalului de apel. O astfel de cerere de recuzare se transmite în termen de 15 zile de la data la care componenţa formaţiunii tribunalului sau a tribunalului de apel a fost comunicată părţii la litigiu sau în termen de 15 zile de la data la care faptele relevante au fost aduse la cunoştinţa acesteia, în cazul în care aceste fapte nu puteau fi cunoscute, în mod rezonabil, în momentul constituirii formaţiunii. Cererea de recuzare indică motivele de recuzare.
    (3) Dacă, în termen de 15 zile de la data cererii de recuzare, membrul recuzat alege să nu demisioneze din formaţiunea respectivă, preşedintele tribunalului, respectiv preşedintele tribunalului de apel, după audierea părţilor la litigiu şi după ce a oferit respectivului membru posibilitatea de a formula observaţii, ia o decizie în termen de 45 de zile de la primirea cererii de recuzare şi înştiinţează de îndată părţile la litigiu şi pe ceilalţi membri ai formaţiunii cu privire la respectiva decizie.
    (4) În cazul cererilor de recuzare împotriva numirii preşedintelui tribunalului în cadrul unei formaţiuni, decizia este luată de preşedintele tribunalului de apel şi viceversa.
    (5) La recomandarea motivată a preşedintelui tribunalului de apel sau la iniţiativa lor comună, părţile, printr-o decizie a comitetului, pot decide să înlăture un membru al tribunalului sau al tribunalului de apel în cazul în care comportamentul membrului respectiv este incompatibil cu obligaţiile prevăzute la alineatul (1) şi cu calitatea de membru al tribunalului sau al tribunalului de apel. În cazul în care este vorba despre comportamentul preşedintelui tribunalului de apel, preşedintele tribunalului emite recomandarea motivată. Articolul 3.38 (Tribunalul) alineatul (2) şi articolul 3.39 (Tribunalul de apel) alineatul (3) se aplică mutatis mutandis pentru ocuparea posturilor vacante care pot apărea în temeiul prezentului alineat.

    ART. 3.41
    Mecanisme multilaterale de soluţionare a litigiilor
        Părţile iniţiază negocieri în vederea unui acord internaţional care prevede instituirea unui tribunal multilateral pentru investiţii şi a unui mecanism de apel multilateral, asociat sau separat, aplicabil litigiilor care decurg din prezentul acord. Părţile pot conveni ulterior asupra neaplicării părţilor relevante din prezenta secţiune. Comitetul poate adopta o decizie care să precizeze măsurile tranzitorii necesare.

    SUBSECŢIUNEA 5
    Desfăşurarea procedurii
    ART. 3.42
    Legea aplicabilă şi reguli de interpretare
    (1) Tribunalul şi tribunalul de apel decid dacă măsurile care fac obiectul cererii încalcă dispoziţiile capitolului 2 (Protecţia investiţiilor), aşa cum afirmă reclamantul.
    (2) Pentru luarea deciziilor, tribunalul şi tribunalul de apel aplică dispoziţiile capitolului 2 (Protecţia investiţiilor) şi alte dispoziţii ale prezentului acord, dacă este cazul, precum şi alte reguli sau principii de drept internaţional aplicabile între părţi şi iau în considerare, ca element de fapt, legislaţia internă aplicabilă a părţii la litigiu.
    (3) Pentru mai multă certitudine, tribunalul şi tribunalul de apel sunt ţinute de interpretarea legislaţiei interne dată de instanţele sau autorităţile care sunt competente să interpreteze legislaţia internă aplicabilă, iar sensul dat legislaţiei interne aplicabile de tribunal şi de tribunalul de apel nu este obligatoriu pentru instanţele şi autorităţile părţilor. Tribunalul şi tribunalul de apel nu au competenţa de a stabili legalitatea unei măsuri, presupusă a constitui o încălcare a prezentului acord, pe baza actelor cu putere de lege şi normelor administrative interne ale unei părţi la litigiu.
    (4) Tribunalul şi tribunalul de apel interpretează prezentul acord în conformitate cu regulile cutumiare de interpretare a dreptului internaţional public, codificate în Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor, încheiată la Viena la 23 mai 1969.
    (5) În cazul apariţiei unor preocupări serioase legate de chestiuni de interpretare care pot afecta aspectele la care se referă prezenta secţiune, comitetul poate adopta interpretări ale dispoziţiilor prezentului acord. Orice astfel de interpretare este obligatorie pentru tribunal şi tribunalul de apel. Comitetul poate decide că o interpretare are efect obligatoriu cu începere de la o anumită dată.

    ART. 3.43
    Antieludare
        Pentru mai multă certitudine, tribunalul îşi declină competenţa dacă litigiul a luat naştere sau era previzibil cu un grad mare de probabilitate în momentul în care reclamantul a dobândit dreptul de proprietate sau controlul asupra investiţiei care face obiectul litigiului şi tribunalul hotărăşte pe baza împrejurărilor de fapt ale cauzei că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate sau controlul asupra investiţiei cu scopul principal de a introduce o cerere în virtutea prezentei secţiuni. Posibilitatea de a-şi declina competenţa în astfel de circumstanţe nu aduce atingere altor obiecţii legate de competenţă care pot fi luate în considerare de către tribunal.

    ART. 3.44
    Obiecţii preliminare
    (1) Pârâtul poate ridica o obiecţie pe motiv că o cerere este vădit nefondată, în termen de cel mult 30 de zile de la constituirea formaţiunii tribunalului în temeiul articolului 3.38 (Tribunalul) alineatul (7) şi, în orice caz, înainte de prima şedinţă a formaţiunii tribunalului, sau la 30 de zile de la data la care pârâtul a luat cunoştinţă de faptele pe care se întemeiază obiecţia.
    (2) Pârâtul precizează cât mai exact posibil motivele care stau la baza obiecţiei.
    (3) După ce le oferă părţilor la litigiu ocazia de a-şi prezenta observaţiile cu privire la obiecţie, tribunalul pronunţă, în prima şedinţă a formaţiunii tribunalului sau imediat după aceasta, o decizie sau o hotărâre provizorie motivată cu privire la obiecţia respectivă. Dacă obiecţia este primită după prima şedinţă a formaţiunii tribunalului, tribunalul emite decizia sau hotărârea provizorie cât mai curând posibil şi cel târziu în termen de 120 de zile după ridicarea obiecţiei. Pentru emiterea deciziei, tribunalul pleacă de la premisa că faptele invocate sunt adevărate şi poate lua în considerare orice alte fapte pertinente care nu fac obiectul litigiului.
    (4) Decizia tribunalului nu aduce atingere dreptului unei părţi la litigiu de a ridica obiecţii, în conformitate cu articolul 3.45 (Cereri fără temei juridic) sau în cursul procedurii, în legătură cu fundamentul juridic al unei cereri şi nu aduce atingere nici autorităţii tribunalului de a se pronunţa cu titlu preliminar asupra altor obiecţii. Pentru mai multă certitudine, o astfel de obiecţie poate fi ridicată pe motiv că litigiul sau orice cerere accesorie nu intră sub jurisdicţia tribunalului sau că, din alte motive, nu este de competenţa tribunalului.

    ART. 3.45
    Cereri fără temei juridic
    (1) Fără a aduce atingere autorităţii tribunalului de a se pronunţa asupra altor obiecţii cu titlu preliminar, de exemplu o obiecţie că litigiul sau o cerere accesorie nu intră sub jurisdicţia tribunalului sau că, din alte motive, nu este de competenţa tribunalului, şi fără a aduce atingere dreptului pârâtului de a ridica astfel de obiecţii la momentul oportun, tribunalul se pronunţă cu titlu preliminar asupra oricărei obiecţii ridicate de pârât cu privire la faptul că, din punct de vedere juridic, o cerere introdusă conform prezentei secţiuni nu este, în tot sau în parte, o cerere în privinţa căreia să poată fi pronunţată o hotărâre în favoarea reclamantului în conformitate cu articolul 3.53 (Hotărârea provizorie), chiar dacă faptele invocate ar fi considerate reale. Tribunalul poate examina totodată orice alte fapte pertinente care nu fac obiectul litigiului.
    (2) O obiecţie în temeiul alineatului (1) se înaintează tribunalului cât mai curând după constituirea formaţiunii tribunalului şi în orice caz nu mai târziu de data fixată de tribunal pentru depunerea de către pârât a contra-memoriului sau a memoriului în apărare sau, în cazul unei modificări a cererii, de data fixată de tribunal pentru depunerea de către pârât a răspunsului său la modificare. Această obiecţie nu poate fi ridicată cât timp este în curs o procedură în temeiul articolului 3.44 (Obiecţii preliminare), cu excepţia cazului în care tribunalul acordă permisiunea de a ridica obiecţii conform prezentului articol, după examinarea corespunzătoare a circumstanţelor cauzei.
    (3) La primirea unei obiecţii în temeiul alineatului (1) şi dacă nu consideră că aceasta este vădit nefondată, tribunalul suspendă procedura pe fond, stabileşte un calendar pentru examinarea obiecţiei care să fie compatibil cu orice calendar stabilit pentru examinarea altor chestiuni preliminare şi pronunţă o decizie sau o hotărâre provizorie motivată privind obiecţia.

    ART. 3.46
    Transparenţa procedurilor
    (1) Regulile de transparenţă ale UNCITRAL se aplică litigiilor reglementate de prezenta secţiune, sub rezerva alineatelor (2) - (8).
    (2) Cererea de consultare prevăzută la articolul 3.30 (Consultări), notificarea intenţiei prevăzută la articolul 3.32 (Notificarea intenţiei de a introduce o cerere) alineatul (1), decizia prevăzută la articolul 3.32 (Notificarea intenţiei de a introduce o cerere) alineatul (2), cererea de recuzare şi decizia privind recuzarea prevăzute la articolul 3.40 (Reguli de etică) şi cererea de conexare prevăzută la articolul 3.59 (Conexare) sunt incluse în lista documentelor menţionate la articolul 3 alineatul (1) din Regulile de transparenţă ale UNCITRAL.
    (3) Sub rezerva articolului 7 din Regulile de transparenţă ale UNCITRAL, tribunalul poate decide, din proprie iniţiativă sau la cererea oricărei persoane, şi în urma consultării părţilor la litigiu, dacă şi cum să pună la dispoziţie orice alte documente furnizate tribunalului sau emise de acesta care nu intră sub incidenţa articolului 3 alineatele (1) şi (2) din Regulile de transparenţă ale UNCITRAL. Acestea pot include elementele de probă atunci când pârâtul îşi exprimă acordul în acest sens.
    (4) În pofida articolului 2 din Regulile de transparenţă ale UNCITRAL, după primirea documentelor relevante în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, Uniunea sau Vietnamul, după caz, transmite aceste documente cu promptitudine părţii care nu participă la litigiu şi le pune la dispoziţia publicului, sub rezerva eliminării informaţiilor confidenţiale sau protejate*1).
        *1) Pentru mai multă certitudine, informaţiile confidenţiale sau protejate, astfel cum sunt definite la articolul 7 alineatul (2) din Regulile de transparenţă ale UNCITRAL, includ informaţiile clasificate din sectorul public.

    (5) Documentele menţionate la alineatele (2), (3) şi (4) pot fi puse la dispoziţia publicului prin comunicarea lor către depozitarul menţionat în Regulile de transparenţă ale UNCITRAL sau în alt mod.
    (6) În cel mult trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord, comitetul examinează funcţionarea alineatului (3). La solicitarea oricăreia dintre părţi, comitetul poate adopta o decizie în conformitate cu articolul 4.1 (Comitetul) alineatul (5) litera (c) care să prevadă că articolul 3 alineatul (3) din Regulile de transparenţă ale UNCITRAL se aplică în locul alineatului (3) din prezentul articol.
    (7) Sub rezerva unei decizii a tribunalului privind o obiecţie referitoare la desemnarea informaţiilor considerate confidenţiale sau protejate, nici părţile la litigiu şi nici tribunalul nu divulgă vreunei părţi care nu participă la litigiu sau publicului informaţii protejate în cazul în care partea la litigiu care a furnizat informaţiile în cauză le desemnează în mod clar ca atare.*1)
        *1) Pentru mai multă certitudine, în cazul în care partea la litigiu care a transmis informaţiile decide să retragă integral sau parţial documentul care conţine aceste informaţii, în conformitate cu articolul 7 alineatul (4) din Regulile de transparentă ale UNCITRAL, cealaltă parte la litigiu trebuie, on de câte on este necesar, să prezinte din nou documente complete şi în versiunea modificată din care informaţiile retrase de către partea la litigiu care le-a furnizat iniţial fie sunt eliminate, fie sunt reclasificate conform desemnării părţii la litigiu care le-a furnizat iniţial.

    (8) O parte la litigiu poate dezvălui altor persoane care au legătură cu procedura, inclusiv martori şi experţi, documente nemodificate, după cum consideră a fi necesar în cadrul unei proceduri în temeiul prezentei secţiuni. Cu toate acestea, partea la litigiu se asigură că persoanele respective protejează informaţiile confidenţiale sau protejate din aceste documente.

    ART. 3.47
    Decizii provizorii
        Tribunalul poate dispune o măsură de protecţie provizorie pentru a proteja drepturile unei părţi la litigiu sau pentru a se asigura de competenţa deplină a tribunalului, inclusiv în ordin de a păstra elementele de probă aflate în posesia sau sub controlul unei părţi la litigiu sau de a proteja competenţa tribunalului. Tribunalul nu poate să ordone sechestrarea activelor şi să împiedice aplicarea tratamentului presupus a constitui o încălcare. În sensul prezentului paragraf, un ordin include o recomandare.

    ART. 3.48
    Garanţia pentru costuri
    (1) Pentru mai multă certitudine, tribunalul poate, la cerere, să oblige reclamantul să furnizeze o garanţie pentru toate costurile sau o parte a acestora, în cazul în care există motive rezonabile pentru a considera că acesta riscă să nu fie în măsură să onoreze o eventuală decizie cu privire la costuri pronunţată împotriva sa.
    (2) În cazul în care garanţia pentru costuri nu este furnizată în întregime în termen de 30 de zile de la ordinul tribunalului sau în orice alt termen stabilit de tribunal, tribunalul informează părţile la litigiu în consecinţă. Tribunalul poate dispune suspendarea sau închiderea procedurii.

    ART. 3.49
    Desistarea
        În cazul în care, în urma introducerii unei cereri în temeiul prezentei secţiuni, reclamantul nu ia nicio măsură în cadrul procedurii în cursul unei perioade de 180 de zile consecutive sau al unei perioade convenite de părţile la litigiu, se consideră că reclamantul şi-a retras cererea şi s-a desistat. Tribunalul, la cererea pârâtului şi după notificarea părţilor la litigiu, constată desistarea prin intermediul unui ordin şi emite o hotărâre asupra costurilor. După pronunţarea ordinului, tribunalul nu mai are competenţă. Reclamantul nu poate introduce ulterior o cerere cu acelaşi obiect.

    ART. 3.50
    Limba procedurii
    (1) Părţile la litigiu convin cu privire la limba care trebuie utilizată în cadrul procedurii.
    (2) În cazul în care părţile la litigiu nu ajung la un acord în conformitate cu alineatul (1) în termen de 30 de zile de la constituirea formaţiunii tribunalului în temeiul articolului 3.38 (Tribunalul) alineatul (7), tribunalul stabileşte limba care trebuie utilizată în cadrul procedurii. Tribunalul ia decizia după consultarea părţilor la litigiu, cu scopul de a asigura eficienţa economică a procedurii şi de a se asigura că decizia luată nu impune nicio sarcină inutilă asupra resurselor părţilor la litigiu şi ale tribunalului.*1)
        *1) Pentru a asigura eficienţa economică a procedurii, tribunalul ar trebui să ia în considerare costurile părţilor la litigiu şi ale tribunalului pentru examinarea jurisprudenţei şi care ar putea fi invocate de părţile la litigiu.


    ART. 3.51
    Partea la acord care nu participă la litigiu
    (1) În termen de 30 de zile de la primirea documentelor menţionate la literele (a) şi (b) sau imediat după soluţionarea unui litigiu având ca obiect informaţii confidenţiale sau protejate, pârâtul furnizează părţii la acord care nu participă la litigiu:
    a) cererea de consultare menţionată la articolul 3.30 (Consultări), notificarea intenţiei prevăzută la articolul 3.32 (Notificarea intenţiei de a introduce o cerere) alineatul (1), decizia prevăzută la articolul 3.32 (Notificarea intenţiei de a introduce o cerere) alineatul (2) şi cererea la care se face referire la articolul 3.33 (Introducerea unei cereri); şi
    b) la cerere, orice documente care sunt puse la dispoziţia publicului în conformitate cu articolul 3.46 (Transparenţa procedurii).

    (2) Partea la acord care nu participă la litigiu are dreptul de a participa la audierile organizate în temeiul prezentei secţiuni şi de a prezenta observaţii orale referitoare la interpretarea prezentului acord.

    ART. 3.52
    Rapoarte ale experţilor
        La cererea unei părţi la litigiu sau, după consultarea părţilor la litigiu, din proprie iniţiativă, tribunalul poate numi unul sau mai mulţi experţi care să prezinte un raport scris cu privire la orice elemente de fapt referitoare la mediu, sănătate, siguranţă sau alte chestiuni semnalate de o parte la litigiu în cadrul procedurii.

    ART. 3.53
    Hotărârea provizorie
    (1) În cazul în care concluzionează că măsura care face obiectul litigiului încalcă orice dispoziţie a capitolului 2 (Protecţia investiţiilor), tribunalul poate acorda, pe baza unei cereri din partea reclamantului şi după audierea părţilor la litigiu, separat sau cumulat, numai:
    a) despăgubiri pecuniare şi orice dobânzi aplicabile; şi
    b) restituirea proprietăţii, caz în care hotărârea prevede că pârâtul poate plăti despăgubiri băneşti şi orice dobânzi aplicabile, stabilite de tribunal în conformitate cu dispoziţiile aplicabile din capitolul 2 (Protecţia investiţiilor), în locul restituirii.
        Atunci când cererea a fost introdusă în numele unei societăţi stabilite local, hotărârea prevăzută la prezentul alineat prevede că:
    a) despăgubirile pecuniare şi orice dobânzi aplicabile se plătesc societăţii stabilite local; şi
    b) orice restituire se efectuează către societatea stabilită local.

        Tribunalul nu poate dispune abrogarea tratamentului în cauză.

    (2) Despăgubirile pecuniare nu pot depăşi pierderea suferită de reclamant sau, după caz, de societatea sa stabilită local, ca urmare a încălcării oricărei dispoziţii a capitolului 2 (Protecţia investiţiilor), din care se scad eventualele despăgubiri sau compensaţii anterioare acordate deja de partea vizată. Pentru mai multă certitudine, în cazul în care un investitor introduce o cerere în nume propriu, el poate recupera numai pierderea sau prejudiciul suportat în legătură cu investiţia sa vizată.
    (3) Tribunalul nu acordă daune punitive.
    (4) Tribunalul dispune ca partea care a căzut în pretenţii să suporte cheltuielile de judecată*1). În cazuri excepţionale, tribunalul poate repartiza cheltuielile între părţile la litigiu, dacă consideră că repartizarea lor este adecvată circumstanţelor cazului. Alte cheltuieli rezonabile, inclusiv cheltuielile rezonabile de reprezentare şi asistenţă juridică, sunt suportate de partea la litigiu care cade în pretenţii, exceptând situaţiile în care tribunalul hotărăşte că această repartizare nu este rezonabilă în circumstanţele cazului. Atunci când cererea este admisă numai în parte, cheltuielile se ajustează proporţional cu numărul sau cu amploarea capetelor de cerere admise. Tribunalul de apel dispune cu privire la cheltuieli în conformitate cu prezentul articol.
        *1) Pentru mai multă certitudine, cheltuielile de judecată includ: (a) costuri rezonabile aferente consultării experţilor şi altei asistenţe solicitate de tribunal şi (b) cheltuieli rezonabile de călătorie şi alte cheltuieli ale martorilor, în limita în care aceste cheltuieli sunt aprobate de tribunal.

    (5) Comitetul poate adopta norme suplimentare privind onorariile pentru a determina cuantumul maxim al cheltuielilor de reprezentare şi asistenţă juridică care pot fi suportate de anumite categorii de părţi care cad în pretenţii. Aceste norme suplimentare ţin cont de resursele financiare ale reclamanţilor care sunt persoane fizice sau întreprinderi mici sau mijlocii. Comitetul depune toate eforturile pentru a adopta astfel de norme suplimentare în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului acord.
    (6) Tribunalul pronunţă o hotărâre provizorie în termen de 18 luni de la data introducerii cererii. În cazul în care termenul nu poate fi respectat, tribunalul adoptă o decizie în acest sens care precizează motivele întârzierii.

    ART. 3.54
    Procedura de apel
    (1) Oricare dintre părţile la litigiu poate contesta o hotărâre provizorie în faţa tribunalului de apel, în termen de 90 de zile de la pronunţarea acesteia. Motivele de apel sunt următoarele:
    a) o eroare a tribunalului în ceea ce priveşte interpretarea sau aplicarea dreptului aplicabil;
    b) o eroare vădită a tribunalului în ceea ce priveşte aprecierea faptelor, inclusiv aprecierea dreptului intern relevant; sau
    c) motivele prevăzute la articolul 52 din Convenţia ICSID, în măsura în care acestea nu sunt acoperite de literele (a) şi (b).

    (2) Tribunalul de apel respinge apelul în cazul în care constată că acesta nu este întemeiat. Tribunalul de apel poate, de asemenea, să respingă apelul în regim de urgenţă în cazul în care este evident că acesta este vădit nefondat.
    (3) Dacă tribunalul de apel constată că apelul este întemeiat, decizia tribunalului de apel modifică sau infirmă, în întregime sau parţial, constatările şi concluziile juridice ale hotărârii provizorii. Decizia precizează cu exactitate modul în care a modificat sau infirmat constatările şi concluziile pertinente ale tribunalului.
    (4) În cazul în care faptele stabilite de tribunal permit acest lucru, tribunalul de apel aplică propriile sale constatări şi concluzii juridice faptelor respective şi pronunţă o hotărâre definitivă. Dacă acest lucru nu este posibil, tribunalul de apel trimite cauza spre rejudecare tribunalului.
    (5) Ca regulă generală, durata procedurii de apel nu depăşeşte 180 de zile, calculate de la data la care o parte la litigiu notifică oficial decizia sa de a introduce un apel până la data la care tribunalul de apel pronunţă hotărârea. Dacă tribunalul de apel consideră că nu poate pronunţa hotărârea în termen de 180 de zile, acesta informează în scris părţile la litigiu cu privire la motivele întârzierii şi indică termenul în care estimează că va pronunţa hotărârea. Cu excepţia cazului în care circumstanţe excepţionale impun acest lucru, procedura nu poate depăşi 270 de zile.
    (6) Partea la litigiu care introduce un apel furnizează o garanţie corespunzătoare costurilor procedurii de apel, precum şi o sumă rezonabilă care urmează să fie stabilită de tribunalul de apel în lumina circumstanţelor cauzei.
    (7) Articolele 3.37 (Finanţarea de către un terţ), 3.46 (Transparenţa procedurii), 3.47 (Decizii provizorii), 3.49 (Desistarea), 3.51 (Partea la acord care nu participă la litigiu), 3.53 (Hotărârea provizorie) şi 3.56 (Despăgubirea şi alte forme de compensare) se aplică, mutatis mutandis, procedurii de apel.

    ART. 3.55
    Hotărârea definitivă
    (1) O hotărâre provizorie pronunţată în conformitate cu prezenta secţiune devine definitivă dacă niciuna dintre părţile la litigiu nu a contestat-o în conformitate cu articolul 3.54 (Procedura de apel) alineatul (1).
    (2) În cazul în care o hotărâre provizorie a fost contestată şi tribunalul de apel a respins apelul respectiv în conformitate cu articolul 3.54 (Procedura de apel) alineatul (2), hotărârea provizorie devine definitivă la data respingerii apelului de către tribunalul de apel.
    (3) În cazul în care o hotărâre provizorie a fost contestată şi tribunalul de apel a pronunţat o hotărâre definitivă, hotărârea provizorie, astfel cum a fost modificată sau infirmată de tribunalul de apel, devine definitivă la data pronunţării hotărârii definitive a tribunalului de apel.
    (4) În cazul în care o hotărâre provizorie a fost contestată şi tribunalul de apel a modificat sau infirmat constatările şi concluziile juridice ale hotărârii provizorii şi a retrimis cauza spre rejudecare tribunalului, acesta, după audierea părţilor la litigiu, dacă este cazul, îşi revizuieşte hotărârea provizorie pentru a reflecta constatările şi concluziile tribunalului de apel. Tribunalul este ţinut de constatările făcute de tribunalul de apel. Tribunalul depune toate eforturile pentru a pronunţa hotărârea revizuită în termen de 90 de zile de la primirea hotărârii tribunalului de apel. Hotărârea provizorie revizuită va deveni definitivă la 90 de zile de la data pronunţării.
    (5) În sensul prezentei secţiuni, termenul "hotărâre definitivă" include orice decizie definitivă a tribunalului de apel pronunţată în temeiul articolului 3.54 (Procedura de apel) alineatul (4).

    ART. 3.56
    Despăgubirea sau alte forme de compensare
        Tribunalul nu acceptă ca mijloc de apărare valabil, cerere reconvenţională, cerere de compensare sau altă cerere similară faptul că investitorul a primit sau va primi o despăgubire sau o altă compensaţie, ca urmare a unui contract de asigurare sau de garanţie, pentru o parte sau pentru totalitatea despăgubirilor solicitate într-un litigiu iniţiat în conformitate cu prezenta secţiune.

    ART. 3.57
    Executarea hotărârilor definitive
    (1) Hotărârile definitive pronunţate în conformitate cu prezenta secţiune:
    a) sunt obligatorii pentru părţile la litigiu şi în privinţa cauzei respective; şi
    b) nu pot face obiectul unui apel, al unei reexaminări, al unei anulări sau al oricărei alte căi de atac

    (2) Fiecare parte la acord recunoaşte o hotărâre definitivă pronunţată în conformitate cu prezenta secţiune ca fiind obligatorie şi asigură executarea obligaţiei pecuniare pe teritoriul său, la fel ca în cazul unei hotărâri definitive a unei instanţe din partea respectivă.
    (3) În pofida alineatelor (1) şi (2), în cursul perioadei menţionate la alineatul (4), recunoaşterea şi executarea unei hotărâri definitive în ceea ce priveşte un litigiu în cadrul căruia Vietnamul este pârâtul se desfăşoară în conformitate cu Convenţia de la New York din 1958. În perioada respectivă, alineatul (1) litera (b) din prezentul articol şi articolul 3.36 (Consimţământul) alineatul (3) litera (b) nu se aplică litigiilor în cadrul cărora Vietnamul este pârâtul.
    (4) În ceea ce priveşte o hotărâre definitivă în cazul în care Vietnamul este pârâtul,alineatul (1) litera (b) şi alineatul (2) se aplică după o perioadă de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord sau după un termen mai lung stabilit de comitet, dacă situaţia justifică acest lucru.
    (5) Executarea hotărârii este reglementată de legile privind executarea hotărârilor sau sentinţelor în vigoare în locul în care se solicită executarea.
    (6) Pentru mai multă certitudine, articolul 4.18 (Absenţa efectelor directe) nu împiedică recunoaşterea, executarea şi asigurarea aplicării hotărârilor pronunţate în conformitate cu prezenta secţiune.
    (7) În sensul articolului 1 din Convenţia de la New York din 1958, hotărârile definitive pronunţate în conformitate cu prezenta secţiune sunt considerate hotărâri arbitrale referitoare la litigii care decurg dintr-o relaţie sau o tranzacţie comercială.
    (8) Pentru mai multă certitudine şi sub rezerva alineatului (1) litera (b), în cazul în care un litigiu a fost supus procedurii de soluţionare a litigiilor în conformitate cu articolul 3.33 (Introducerea unei cereri) alineatul (2) litera (a), o hotărâre definitivă pronunţată în conformitate cu prezenta secţiune este considerată a fi o hotărâre în sensul secţiunii 6 din capitolul IV din Convenţia ICSID.

    ART. 3.58
    Rolul părţilor
    (1) Părţile nu acordă protecţie diplomatică şi nu introduc o acţiune internaţională în privinţa unui litigiu supus procedurii prevăzute în prezenta secţiune, cu excepţia cazului în care cealaltă parte nu respectă o hotărâre pronunţată în litigiul respectiv. În aplicarea prezentului alineat, protecţia diplomatică nu include schimburile diplomatice informale având ca unic scop soluţionarea litigiului.
    (2) Alineatul (1) nu exclude posibilitatea soluţionării litigiilor în temeiul secţiunii A (Soluţionarea litigiilor dintre părţi) în legătură cu o măsură cu aplicabilitate generală, dacă se pretinde că măsura respectivă încalcă prezentul acord şi dacă în legătură cu aceasta a fost iniţiat un litigiu în ceea ce priveşte o anumită investiţie în conformitate cu articolul 3.33 (Introducerea unei cereri). Acest lucru nu aduce atingere articolului 3.51 (Partea la acord care nu participă la litigiu) sau articolului 5 din Regulile de transparenţă ale UNCITRAL.

    ART. 3.59
    Conexare
    (1) Atunci când două sau mai multe cereri introduse separat în temeiul prezentei secţiuni au în comun o chestiune de drept sau de fapt şi decurg din aceleaşi evenimente sau circumstanţe, pârâtul poate solicita preşedintelui tribunalului conexarea acestor cereri sau a unor capete de cerere.
    Cererea trebuie să precizeze:
    a) numele şi adresele părţilor la litigiile a căror conexare este solicitată;
    b) sfera de aplicare a conexării solicitate; şi
    c) motivele cererii.

        Pârâtul transmite solicitarea fiecărui reclamant care a introdus o cerere a cărei conexare este solicitată de către pârât.

    (2) În cazul în care toate părţile la litigiile a căror conexare este solicitată convin asupra conexării, acestea înaintează o cerere comună preşedintelui tribunalului în conformitate cu alineatul (1). După primirea unei cereri comune, preşedintele tribunalului constituie o nouă formaţiune a tribunalului în conformitate cu articolul 3.38 (Tribunalul) (denumită în continuare "formaţiunea însărcinată cu conexarea"), care are competenţă pentru toate cererile sau o parte dintre cererile care fac obiectul cererii comune de conexare.
    (3) În cazul în care părţile la litigiu menţionate la alineatul (2) nu ajung la un acord cu privire la conexare în termen de 30 de zile de la primirea cererii de conexare menţionate la alineatul (1) de către ultimul reclamant, preşedintele tribunalului constituie o formaţiune însărcinată cu conexarea în conformitate cu articolul 3.38 (Tribunalul). Formaţiunea însărcinată cu conexarea îşi asumă competenţa pentru toate cererile sau o parte dintre cereri dacă, după luarea în considerare a opiniilor părţilor la litigiu, aceasta decide că o conexare ar fi adecvată în vederea soluţionării echitabile şi eficiente a cererilor, inclusiv din motive de consecvenţă a hotărârilor.
    (4) Formaţiunea însărcinată cu conexarea îşi desfăşoară procedurile în conformitate cu regulile de soluţionare a litigiilor alese de comun acord de către reclamanţi dintre cele menţionate la articolul 3.33 (Introducerea unei cereri) alineatul (2).
    (5) În cazul în care reclamanţii nu convin asupra regulilor de soluţionare a litigiilor în termen de 30 de zile de la data primirii cererii de conexare de către ultimul reclamant, formaţiunea însărcinată cu conexarea îşi desfăşoară lucrările în conformitate cu regulile de arbitraj ale UNCITRAL.
    (6) Formaţiunile tribunalului constituite în conformitate cu articolul 3.38 (Tribunalul) cedează competenţa pentru toate cererile sau o parte a acestora pentru care este competentă formaţiunea însărcinată cu conexarea, iar procedurile formaţiunilor respective se suspendă sau se amână, după caz. Hotărârea formaţiunii însărcinate cu conexarea cu privire la părţile cererilor pentru care şi-a declarat competenţa este obligatorie pentru formaţiunile care au competenţă pentru restul cererilor, începând cu data la care hotărârea devine definitivă în conformitate cu articolul 3.55 (Hotărârea definitivă).
    (7) Un reclamant îşi poate retrage din procedura de soluţionare a litigiilor cererea sau o parte a acesteia vizată de conexare conform prezentului articol, iar această cerere sau parte a cererii nu poate fi introdusă din nou în conformitate cu articolul 3.33 (Introducerea unei cereri).
    (8) La cererea pârâtului, formaţiunea însărcinată cu conexarea poate dispune, pe aceeaşi bază şi cu acelaşi efect precum cele prevăzute la alineatele (3) şi (6), dacă să îşi declare competenţa asupra unei cereri sau a unei părţi a unei cereri care intră sub incidenţa alineatului (1) şi care este introdusă după iniţierea procedurii de conexare.
    (9) La cererea unuia dintre reclamanţi, formaţiunea însărcinată cu conexarea poate dispune măsurile adecvate pentru a păstra confidenţialitatea informaţiilor protejate ale reclamantului respectiv în raport cu alţi reclamanţi. Aceste măsuri pot include transmiterea către ceilalţi reclamanţi a unor versiuni modificate ale documentelor care conţin informaţii protejate sau măsuri pentru desfăşurarea unor părţi ale audierii cu uşile închise.

    CAP. 4
    Dispoziţii instituţionale, generale şi finale
    ART. 4.1
    Comitetul
    (1) Părţile înfiinţează un comitet compus din reprezentanţi ai părţii UE şi ai Vietnamului.
    (2) Comitetul se reuneşte o dată pe an, cu excepţia cazului în care decide altfel, sau în cazuri urgente, la cererea unei părţi. Reuniunile comitetului au loc alternativ în Uniune şi în Vietnam, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel. Comitetul este coprezidat de ministrul planificării şi investiţiilor din Vietnam şi de membrul Comisiei Europene responsabil cu comerţul, sau de persoanele delegate de aceştia. Comitetul convine asupra calendarului reuniunilor sale şi îşi stabileşte ordinea de zi.
    (3) Comitetul:
    a) asigură buna funcţionare a prezentului acord;
    b) monitorizează şi facilitează implementarea şi aplicarea prezentului acord şi contribuie la realizarea obiectivelor sale generale;
    c) examinează chestiunile referitoare la prezentul acord asupra cărora este sesizat de către una din părţi;
    d) examinează dificultăţile care ar putea apărea în punerea în aplicare a secţiunii B (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi) din capitolul 3 (Soluţionarea litigiilor);
    e) examinează îmbunătăţirile care pot fi aduse secţiunii B (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi) din capitolul 3 (Soluţionarea litigiilor), în special având în vedere experienţa şi evoluţiile din cadrul altor foruri internaţionale;
    f) la cererea unei părţi, examinează punerea în aplicare a oricărei soluţii convenite de comun acord în legătură cu un litigiu în conformitate cu secţiunea B (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi) din capitolul 3 (Soluţionarea litigiilor);
    g) examinează proiectele de proceduri de lucru elaborate de preşedintele tribunalului sau al tribunalului de apel în conformitate cu articolul 3.38 (Tribunalul) alineatul (10) şi cu articolul 3.39 (Tribunalul de apel) alineatul (10);
    h) fără a aduce atingere capitolului 3 (Soluţionarea litigiilor), caută să rezolve problemele care pot apărea în domeniile reglementate de prezentul acord sau să soluţioneze litigiile care pot apărea cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentului acord; şi
    i) examinează orice altă chestiune de interes pentru un domeniu reglementat de prezentul acord.

    (4) Comitetul poate, în conformitate cu dispoziţiile relevante din prezentul acord:
    a) să comunice cu privire la aspectele care intră în domeniul de aplicare al prezentului acord cu toate părţile interesate, inclusiv cu sectorul privat, cu partenerii sociali şi cu organizaţiile societăţii civile;
    b) să analizeze şi să recomande părţilor modificarea prezentului acord sau, în cazurile prevăzute în mod special în prezentul acord, să modifice prin decizie dispoziţiile prezentului acord;
    c) să adopte interpretări ale dispoziţiilor prezentului acord, inclusiv în temeiul articolului 3.42 (Legea aplicabilă şi reguli de interpretare) alineatul (4), care sunt obligatorii pentru părţi şi toate organismele instituite în temeiul prezentului acord, inclusiv comisiile de arbitraj prevăzute în secţiunea A (Soluţionarea litigiilor dintre părţi) din capitolul 3 (Soluţionarea litigiilor) şi tribunalele instituite în temeiul secţiunii B (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi) din capitolul 3 (Soluţionarea litigiilor);
    d) să adopte decizii sau să facă recomandări, conform celor prevăzute în prezentul acord;
    e) să îşi adopte propriul regulament de procedură; şi
    f) să ia orice altă măsură în exercitarea funcţiilor sale în conformitate cu prezentul acord.

    (5) Comitetul poate, în conformitate cu dispoziţiile relevante ale prezentului acord şi după îndeplinirea cerinţelor şi a procedurilor legale ale părţilor:
    a) să adopte decizii de numire a membrilor tribunalului şi a membrilor tribunalului de apel în conformitate cu articolul 3.38 (Tribunalul) alineatul (2) şi cu articolul 3.39 (Tribunalul de apel) alineatul (3); să mărească sau să scadă numărul membrilor, în conformitate cu de la articolul 3.38 (Tribunalul) alineatul (3) şi cu articolul 3.39 (Tribunalul de apel) alineatul (4); şi să înlăture un membru al tribunalului sau al tribunalului de apel în conformitate cu articolul 3.40 (Reguli de etică) alineatul (5);
    b) să adopte şi, ulterior, să modifice reguli care completează regulile aplicabile de soluţionare a litigiilor menţionate la articolul 3.33 (Introducerea unei cereri) alineatul (4); aceste reguli şi modificări sunt obligatorii pentru tribunal şi tribunalul de apel;
    c) să adopte o decizie care să prevadă că articolul 3 alineatul (3) din Regulile de transparenţă ale UNCITRAL se aplică în locul articolului 3.46 (Transparenţa procedurii) alineatului (3);
    d) să stabilească cuantumul onorariului menţionat la articolul 3.38 (Tribunalul) alineatul (14) şi la articolul 3.39 (Tribunalul de apel) alineatul (14), precum şi celelalte costuri şi cheltuieli ale membrilor unei formaţiuni a tribunalului de apel şi ale preşedinţilor tribunalului şi tribunalului de apel în conformitate cu articolul 3.38 (Tribunalul) alineatele (14) şi (16) şi cu articolul 3.39 (Tribunalul de apel) alineatele (14) şi (16);
    e) să transforme onorariul lunar şi alte onorarii şi cheltuieli ale membrilor tribunalului şi ai tribunalului de apel într-un salariu normal în conformitate cu articolul 3.38 (Tribunalul) alineatul (17) şi cu articolul 3.39 (Tribunalul de apel) alineatul (17);
    f) să adopte sau să respingă proiectele de proceduri de lucru ale tribunalului sau tribunalului de apel în conformitate cu articolul 3.38 (Tribunalul) alineatul (10) şi cu articolul 3.39 (Tribunalul de apel) alineatul (10);
    g) să adopte o decizie care să prevadă orice măsuri tranzitorii necesare în conformitate cu articolul 3.41 (Mecanisme multilaterale de soluţionare a litigiilor); şi
    h) să adopte norme suplimentare privind onorariile în conformitate cu articolul 3.53 (Hotărârea provizorie) alineatul (5).


    ART. 4.2
    Adoptarea deciziilor de către comitet
    (1) În vederea realizării obiectivelor prezentului acord, comitetul are competenţa de a lua decizii, în cazul în care acest lucru este prevăzut de prezentul acord. Deciziile luate sunt obligatorii pentru părţi, care trebuie să ia măsurile necesare pentru punerea lor în aplicare.
    (2) Comitetul poate formula recomandări corespunzătoare adresate părţilor.
    (3) Toate deciziile şi recomandările comitetului se adoptă de comun acord.

    ART. 4.3
    Modificări
    (1) Părţile pot modifica prezentul acord. O modificare intră în vigoare după ce părţile îşi comunică notificări scrise care să ateste că au îndeplinit procedurile legale aplicabile în conformitate cu articolul 4.13 (Intrarea în vigoare).
    (2) În pofida alineatului (1) şi în cazurile prevăzute de prezentul acord, părţile pot adopta în cadrul comitetului o decizie de modificare a prezentului acord. Acest lucru nu aduce atingere îndeplinirii procedurilor legale aplicabile ale fiecărei părţi.

    ART. 4.4
    Impozitare
    (1) Nicio dispoziţie din prezentul acord nu afectează drepturile şi obligaţiile Uniunii sau ale unuia dintre statele membre ale Uniunii, sau ale Vietnamului, care le revin în temeiul oricărei convenţii fiscale încheiate între statele membre ale Uniunii şi Vietnam. În cazul existenţei unei neconcordanţe între prezentul acord şi orice convenţie fiscală, convenţia fiscală respectivă prevalează în ceea ce priveşte o astfel de neconcordanţă.
    (2) Nicio dispoziţie a prezentului acord nu se interpretează ca împiedicând părţile, în aplicarea dispoziţiilor relevante ale legislaţiei lor fiscale, să facă o distincţie între contribuabili care nu se află într-o situaţie identică, în special în ceea ce priveşte reşedinţa sau sediul lor sau locul în care este investit capitalul acestora.
    (3) Nicio dispoziţie a prezentului acord nu poate fi interpretată astfel încât să împiedice adoptarea sau aplicarea măsurilor destinate prevenirii evaziunii fiscale sau a evitării obligaţiilor fiscale în conformitate cu dispoziţiile fiscale ale acordurilor privind evitarea dublei impuneri sau ale altor acorduri fiscale sau ale legislaţiei fiscale interne.

    ART. 4.5
    Excepţia prudenţială
    (1) Nicio dispoziţie din prezentul acord nu se interpretează ca împiedicând părţile să adopte sau să menţină măsuri din motive prudenţiale, cum ar fi:
    a) protecţia investitorilor, a deponenţilor, a asiguraţilor sau a persoanelor faţă de care un furnizor de servicii financiare are obligaţii în calitate de fiduciar; sau
    b) asigurarea integrităţii şi a stabilităţii sistemului financiar al unei părţi.

    (2) Măsurile menţionate la alineatul (1) nu sunt mai stricte decât este necesar pentru a îndeplini obiectivul pe care îl urmăresc.
    (3) Nicio dispoziţie a prezentului acord nu se interpretează ca impunând uneia dintre părţi obligaţia de a divulga informaţii referitoare la afacerile şi la conturile unor clienţi sau orice informaţii confidenţiale sau protejate deţinute de entităţi publice.

    ART. 4.6
    Excepţii de ordin general
     Sub rezerva cerinţei ca aceste măsuri să nu fie aplicate astfel încât să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între ţările în care există condiţii similare sau o restricţionare disimulată a investiţiilor vizate, nicio dispoziţie de la articolele 2.3 (Tratamentul naţional) şi 2.4 (Tratamentul bazat pe clauza naţiunii celei mai favorizate) nu poate fi interpretată ca împiedicând adoptarea sau aplicarea de către părţi a măsurilor:
    a) necesare pentru protejarea siguranţei publice sau a moralităţii publice sau pentru menţinerea ordinii publice;
    b) necesare pentru protejarea vieţii sau a sănătăţii oamenilor, a animalelor sau a plantelor;
    c) referitoare la conservarea resurselor naturale epuizabile atunci când aceste măsuri sunt aplicate împreună cu restricţii privind investitorii interni sau oferta ori consumul intern de servicii;
    d) necesare pentru protejarea patrimoniului naţional de valoare artistică, istorică sau arheologică;
    e) necesare pentru a asigura respectarea actelor cu putere de lege şi normelor administrative care nu sunt incompatibile cu articolele 2.3 (Tratamentul naţional) şi 2.4 (Tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate), inclusiv cele referitoare la:
    (i) prevenirea practicilor neloiale şi frauduloase sau care vizează efectele nerespectării contractelor;
    (ii) protejarea vieţii private a persoanelor în legătură cu prelucrarea şi diseminarea datelor cu caracter personal şi protejarea confidenţialităţii dosarelor şi a conturilor personale;
        sau

    (iii) siguranţă;
        sau

    f) incompatibile cu articolul 2.3 (Tratamentul naţional) alineatul (1), cu condiţia ca diferenţa în ceea ce priveşte tratamentul să aibă ca scop asigurarea impunerii sau colectării efective sau echitabile a impozitelor directe asupra activităţilor economice sau a investitorilor celeilalte părţi.*1)
        *1) Măsurile care vizează asigurarea impunerii sau colectării echitabile ori efective a impozitelor directe cuprind măsurile luate de una dintre părţi în temeiul regimului său fiscal care:
    (i) se aplică investitorilor şi furnizorilor de servicii nerezidenţi pentru recunoaşterea faptului că obligaţia fiscală a nerezidenţilor este determinată în privinţa elementelor impozabile care au sursa sau sunt situate pe teritoriul părţii;
    (ii) se aplică nerezidenţilor pentru asigurarea impunerii sau a colectării impozitelor pe teritoriul părţii;
    (iii) se aplică nerezidenţilor sau rezidenţilor pentru a împiedica evaziunea fiscală sau evitarea obligaţiilor fiscale, inclusiv măsurile de asigurare a conformităţii;
    (iv) se aplică consumatorilor de servicii furnizate sau având provenienţa pe teritoriul unei alte părţi pentru a asigura impunerea sau colectarea impozitelor datorate de aceşti consumatori, provenind din surse de pe teritoriul părţii;
    (v) fac o distincţie între investitorii şi furnizorii de servicii supuşi impozitării elementelor impozabile la nivel mondial şi alţi investitori şi furnizori de servicii, în virtutea diferenţei referitoare la tipul de bază impozabilă care există între aceştia; sau
    (vi) determină, atribuie sau repartizează veniturile, beneficiile, câştigurile, pierderile, deducerile sau creditele persoanelor sau ale sucursalelor rezidente sau între persoanele asociate sau sucursalele aceleiaşi persoane, în scopul menţinerii bazei impozabile a părţii.
     Termenii sau noţiunile menţionate la litera (f) şi în prezenta notă de subsol sunt determinate în conformitate cu definiţiile şi conceptele referitoare la fiscalitate sau cu definiţiile şi conceptele echivalente sau similare prevăzute în actele cu putere de lege şi normele administrative interne ale părţii care ia respectiva măsură.




    ART. 4.7
    Excepţii specifice
     Nicio dispoziţie din capitolul 2 (Protecţia investiţiilor) nu se aplică măsurilor nediscriminatorii cu aplicabilitate generală luate de o entitate publică în aplicarea politicii monetare sau a politicii cursului de schimb. Prezentul articol nu aduce atingere obligaţiilor unei părţi în temeiul articolului 2.8 (Transferuri).

    ART. 4.8
    Excepţii privind securitatea
        Nicio dispoziţie a prezentului acord nu se interpretează în sensul:
    a) obligării unei părţi să furnizeze informaţii a căror divulgare este considerată de aceasta drept contrară intereselor sale în materie de securitate;
    b) împiedicării unei părţi să ia măsuri pe care le consideră necesare pentru protecţia intereselor sale esenţiale în materie de securitate:
    (i) legate de fabricarea sau comerţul cu arme, muniţii şi material de război, precum şi de traficul cu alte bunuri şi materiale şi de activităţile economice desfăşurate direct sau indirect în scopul aprovizionării unităţilor militare;
    (ii) în legătură cu furnizarea de servicii destinate direct sau indirect să asigure aprovizionarea unităţilor militare;
    (iii) în legătură cu materialele fisionabile şi fuzionabile sau materialele din care sunt obţinute acestea; sau
    (iv) întreprinse pe timp de război sau în alte situaţii de urgenţă în relaţiile internaţionale;
        sau

    c) împiedicării unei părţi să întreprindă orice acţiune în conformitate cu obligaţiile care îi revin în temeiul Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, semnate la San Francisco la 26 iunie 1945, în scopul menţinerii păcii şi securităţii internaţionale.


    ART. 4.9
    Aplicarea actelor cu putere de lege şi normelor administrative
    Articolul 2.8 (Transferuri) nu se interpretează ca împiedicând o parte să aplice în mod echitabil şi nediscriminatoriu şi într-un mod care să nu constituie o restricţie disimulată în calea comerţului şi a investiţiilor, actele cu putere de lege şi normele administrative referitoare la:
    a) faliment, insolvenţă, redresarea şi rezoluţia instituţiilor bancare, protecţia drepturilor creditorilor sau supravegherea prudenţială a instituţiilor financiare;
    b) emiterea, comercializarea sau tranzacţionarea instrumentelor financiare;
    c) raportarea financiară sau înregistrarea contabilă a transferurilor în cazurile în care acest lucru este necesar pentru a veni în sprijinul autorităţilor de asigurare a respectării legii sau al autorităţilor de reglementare a sistemului financiar;
    d) infracţiuni penale, practici înşelătoare sau frauduloase;
    e) asigurarea respectării hotărârilor în cadrul procedurilor judiciare; sau
    f) sistemele de securitate socială, sistemele publice de pensii sau de economisire obligatorie.


    ART. 4.10
    Măsuri de salvgardare temporare
        În circumstanţe excepţionale în care se întâmpină dificultăţi grave pentru funcţionarea uniunii economice şi monetare a Uniunii sau, în cazul Vietnamului, pentru funcţionarea politicii monetare şi a cursului de schimb sau în cazul unei ameninţări de apariţie a unor astfel de dificultăţi, partea în cauză poate adopta măsuri de salvgardare strict necesare în ceea ce priveşte transferurile pentru o perioadă care să nu depăşească un an.

    ART. 4.11
    Restricţii în cazul dificultăţilor privind balanţa de plăţi şi situaţia financiară externă
    (1) În cazul în care o parte se confruntă sau riscă să se confrunte cu dificultăţi grave privind balanţa de plăţi sau situaţia financiară externă, ea poate adopta sau menţine măsuri de salvgardare în ceea ce priveşte transferurile care:
    a) sunt nediscriminatorii faţă de ţările terţe în situaţii similare;
    b) nu depăşesc ceea ce este necesar pentru a remedia dificultăţile privind balanţa de plăţi sau privind situaţia financiară externă;
    c) sunt conforme cu Statutul Fondului Monetar Internaţional, dacă este cazul;
    d) evită afectarea inutilă a intereselor comerciale, economice sau financiare ale celeilalte părţi; şi
    e) sunt temporare şi sunt eliminate progresiv pe măsură ce situaţia se ameliorează.

    (2) O parte care a adoptat sau care menţine măsurile menţionate la alineatul (1) informează de îndată cealaltă parte cu privire la acestea şi prezintă, cât mai curând posibil, un calendar de eliminare a măsurilor respective.
    (3) În cazul în care se adoptă sau se menţin restricţii în conformitate cu alineatul (1), se organizează de urgenţă consultări în cadrul comitetului, cu excepţia cazului în care au loc consultări în cadrul altor foruri. Consultările evaluează dificultatea privind balanţa de plăţi sau privind situaţia financiară externă care a condus la măsurile respective, luând în considerare, printre altele, factori precum:
    a) natura şi amploarea dificultăţilor;
    b) mediul economic şi comercial extern; sau
    c) măsurile corective alternative care pot fi disponibile.
     Consultările examinează conformitatea oricăror măsuri restrictive cu alineatul (1). Toate constatările relevante de natură statistică sau factuală prezentate de Fondul Monetar Internaţional sunt acceptate, iar concluziile iau în considerare evaluarea de către Fondul Monetar Internaţional a balanţei de plăţi şi a situaţiei financiare externe a părţii în cauză.


    ART. 4.12
    Comunicarea informaţiilor
    (1) Nicio dispoziţie din prezentul acord nu se interpretează ca impunând uneia dintre părţi obligaţia de a pune la dispoziţie informaţii confidenţiale a căror divulgare ar împiedica aplicarea legii, ar fi contrară interesului public într-un alt mod sau ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale unor întreprinderi publice sau private, cu excepţia cazului în care o comisie de arbitraj solicită informaţii confidenţiale în cadrul procedurii de soluţionare a litigiilor prevăzute în secţiunea A (Soluţionarea litigiilor dintre părţi) din capitolul 3 (Soluţionarea litigiilor). În astfel de cazuri, comisia de arbitraj asigură protecţia deplină a confidenţialităţii.
    (2) În cazul în care o parte transmite comitetului informaţii care sunt considerate confidenţiale în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative, cealaltă parte tratează aceste informaţii ca fiind confidenţiale, cu excepţia cazului în care partea care le transmite convine altfel.

    ART. 4.13
    Intrarea în vigoare
    (1) Prezentul acord se aprobă de către părţi în conformitate cu procedurile lor legale aplicabile.
    (2) Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni de după data la care părţile şi-au notificat reciproc încheierea procedurilor legale aplicabile pentru intrarea în vigoare a prezentului acord. Părţile pot conveni cu privire la o altă dată.
    (3) Notificările în conformitate cu alineatul (2) se transmit Secretarului General al Consiliului Uniunii Europene şi Ministerului Afacerilor Externe din Vietnam.
    (4) Prezentul acord poate fi aplicat cu titlu provizoriu prin acordul părţilor. În acest caz, prezentul acord se aplică din prima zi a lunii următoare datei la care Uniunea şi Vietnamul îşi notifică reciproc finalizarea procedurilor legale aplicabile pentru aplicarea cu titlu provizoriu. Părţile pot conveni cu privire la o altă dată.
    (5) În cazul în care anumite dispoziţii din prezentul acord nu pot fi aplicate provizoriu, partea care nu poate asigura aplicarea provizorie notifică celeilalte părţi dispoziţiile care nu pot fi aplicate Cu titlu provizoriu. În pofida alineatului (4) şi cu condiţia ca cealaltă parte să fi finalizat procedurile legale aplicabile pentru aplicarea provizorie şi să nu aibă obiecţii referitor la aplicarea provizorie în termen de 10 zile de la notificarea faptului că anumite dispoziţii nu pot fi aplicate cu titlu provizoriu, dispoziţiile prezentului acord care nu au fost notificate se aplică provizoriu începând din prima zi a lunii următoare notificării.
    (6) Fiecare parte poate denunţa aplicarea provizorie printr-o notificare scrisă trimisă celeilalte părţi. Această încetare produce efecte din prima zi a celei de-a doua luni care urmează datei notificării.
    (7) În cazul în care prezentul acord sau anumite dispoziţii din acesta se aplică cu titlu provizoriu, expresia "intrarea în vigoare a prezentului acord" se interpretează ca fiind data aplicării provizorii. Comitetul şi alte organisme instituite în temeiul prezentului acord îşi pot exercita funcţiile în timpul aplicării cu titlu provizoriu a acordului. Deciziile adoptate în exercitarea acestor funcţii vor înceta să fie aplicabile numai dacă se pune capăt aplicării provizorii a prezentului acord şi acesta nu intră în vigoare.

    ART. 4.14
    Durată
    (1) Prezentul acord este valabil pe o perioadă nelimitată.
    (2) Uniunea sau Vietnamul poate notifica celeilalte părţi în scris intenţia sa de a denunţa prezentul acord. Denunţarea produce efecte în ultima zi a celei de-a şasea luni de la notificare.

    ART. 4.15
    Denunţare
     În cazul în care prezentul acord este denunţat în conformitate cu articolul 4.14 (Durată), dispoziţiile capitolului 1 (Obiective şi definiţii generale), articolul 2.1 (Domeniul de aplicare), articolul 2.2 (Investiţii, măsuri de reglementare şi obiective) şi articolele 2.5 (Tratamentul investiţiilor) - 2.9 (Subrogare), dispoziţiile relevante ale capitolului 4 şi dispoziţiile secţiunii B (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi) din capitolul 3 (Soluţionarea litigiilor) continuă să producă efecte pentru o perioadă suplimentară de 15 ani de la data denunţării, în ceea ce priveşte investiţiile realizate înaintea datei de denunţare a prezentului acord, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel. Prezentul articol nu se aplică în cazul în care aplicarea provizorie a prezentului acord încetează şi acesta nu intră în vigoare.

    ART. 4.16
    Îndeplinirea obligaţiilor
    (1) Părţile iau toate măsurile generale sau specifice necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiile care le revin în temeiul prezentului acord. Părţile se asigură că obiectivele prevăzute în prezentul acord sunt îndeplinite.
    (2) În cazul în care o parte consideră că cealaltă parte a comis o încălcare gravă a Acordului de parteneriat şi cooperare, aceasta poate lua măsuri adecvate cu privire la prezentul acord, în conformitate cu articolul 57 din Acordul de parteneriat şi cooperare.

    ART. 4.17
        Persoanele care exercită autoritatea guvernamentală delegată
        Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, fiecare parte se asigură că orice persoană, inclusiv o întreprindere de stat, o întreprindere căreia i se acordă drepturi sau privilegii speciale sau un monopol desemnat, căreia i-a fost delegată o autoritate de reglementare, administrativă sau o altă autoritate guvernamentală de către o parte la orice nivel de guvernare, astfel cum se prevede în legislaţia sa internă, acţionează în conformitate cu obligaţiile care revin părţii în exercitarea autorităţii sale, astfel cum se prevede în prezentul acord.

    ART. 4.18
    Absenţa efectelor directe
        Nicio dispoziţie a prezentului acord nu se interpretează în sensul de a conferi drepturi sau de a impune obligaţii persoanelor, altele decât cele create între părţi în temeiul dreptului internaţional public. Vietnamul poate prevedea altfel în dreptul intern.

    ART. 4.19
    Anexe
        Anexele la prezentul acord fac parte integrantă din acesta.

    ART. 4.20
    Relaţia cu alte acorduri
    (1) Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, acordurile anterioare încheiate între Uniune sau statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Vietnam, pe de altă parte, nu sunt înlocuite sau denunţate prin prezentul acord.
    (2) Prezentul acord face parte din relaţiile generale dintre Uniune şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Vietnam, pe de altă parte, astfel cum se prevede în Acordul de parteneriat şi cooperare şi face parte din cadrul instituţional comun.
    (3) Nicio dispoziţie din prezentul acord nu se interpretează ca impunând uneia dintre părţi obligaţia de a acţiona într-un mod incompatibil cu obligaţiile care îi revin în temeiul Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, încheiat la Marrakesh la 15 aprilie 1994.
    (4) De la data intrării în vigoare a prezentului acord, acordurile dintre statele membre ale Uniunii şi Vietnam enumerate în anexa 6 (Lista acordurilor de investiţii), inclusiv drepturile şi obligaţiile care decurg din acestea, sunt reziliate, încetează să producă efecte şi sunt înlocuite de prezentul acord.*1)
     *1) Părţile convin că şi "clauzele de încetare a efectelor" incluse în acordurile enumerate în anexa 6 (Lista acordurilor de investiţii) încetează să mai producă efecte.

    (5) În cazul aplicării provizorii în temeiul articolului 4.13 (Intrarea în vigoare) alineatul (4), aplicarea dispoziţiilor acordurilor enumerate în anexa 6 (Lista acordurilor de investiţii), precum şi a drepturilor şi obligaţiilor care decurg din acestea, se suspendă începând cu data aplicării provizorii.*2) În cazul în care aplicarea provizorie a prezentului acord încetează şi prezentul acord nu intră în vigoare, suspendarea încetează, iar acordurile enumerate în anexa 6 (Lista acordurilor de investiţii) reîncep să producă efecte.*3)
     *2) Părţile convin că şi "clauzele de încetare a efectelor" incluse în acordurile enumerate în anexa 6 (Lista acordurilor de investiţii) se suspendă.
        *3) Pentru mai multă certitudine, această teză nu determină intrarea în vigoare a acordurilor care nu au intrat încă în vigoare sau care au fost reziliate în conformitate cu dispoziţiile pe care le conţin.

    (6) În pofida alineatelor (4) şi (5), poate fi introdusă o cerere în temeiul unui acord enumerat în anexa 6 (Lista acordurilor de investiţii), în conformitate cu regulile şi procedurile stabilite în acordul respectiv, cu următoarele condiţii:
    a) cererea să decurgă în urma unei presupuse încălcări a acordului respectiv care a avut loc înainte de data suspendării aplicării lui în conformitate cu alineatul (5) sau, în cazul în care aplicarea acordului nu este suspendată în temeiul alineatului (5), înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord; şi
    b) să nu fi trecut mai mult de trei ani de la data suspendării aplicării acordului în conformitate cu alineatul (5) sau, în cazul în care aplicarea acordului nu este suspendată în conformitate cu alineatul (5), de la data intrării în vigoare a prezentului acord până la data introducerii cererii.

    (7) În pofida alineatelor (4) şi (5), în cazul în care aplicarea cu titlu provizoriu a prezentului acord încetează şi prezentul acord nu intră în vigoare, poate fi introdusă o cerere în temeiul prezentului acord, în conformitate cu regulile şi procedurile stabilite în prezentul acord, cu următoarele condiţii:
    a) cererea să decurgă în urma unei presupuse încălcări a prezentului acord care a avut loc în timpul perioadei de aplicare provizorie a acestuia; şi
    b) să nu fi trecut mai mult de trei ani de la data încetării aplicării cu titlu provizoriu până la data introducerii cererii.

    (8) Pentru mai multă certitudine, nu poate fi introdusă o cerere în temeiul prezentului acord şi în conformitate cu regulile şi procedurile stabilite în acesta, în cazul în care cererea decurge dintr-o presupusă încălcare a prezentului acord care a avut loc înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord sau, în cazul în care prezentul acord este aplicat provizoriu, înainte de data aplicării cu titlu provizoriu.
    (9) În sensul prezentului articol, definiţia expresiei "intrarea în vigoare a prezentului acord" prevăzută la articolul 4.13 (Intrarea în vigoare) alineatul (7) nu se aplică.

    ART. 4.21
    Aderarea unor noi state membre la Uniune
    (1) Uniunea informează Vietnamul cu privire la orice cerere de aderare a unei ţări terţe la Uniune.
    (2) În cursul negocierilor dintre Uniune şi ţara terţă menţionată la alineatul (1), Uniunea depune eforturi pentru:
    a) a oferi, la cererea Vietnamului şi în măsura în care este posibil, informaţii cu privire la orice aspect reglementat de prezentul acord; şi
    b) a lua în considerate preocupările exprimate de Vietnam.

    (3) Uniunea notifică Vietnamului intrarea în vigoare a oricărei aderări la Uniune.
    (4) Comitetul examinează, cu suficient timp înainte de data aderării unei ţări terţe la Uniune, orice efecte pe care aderarea le poate avea asupra prezentului acord.
    (5) Orice nou stat membru al Uniunii aderă la prezentul acord de la data aderării sale la Uniune prin intermediul unei clauze înscrise în acest sens în actul de aderare la Uniune. În cazul în care actul de aderare la Uniune nu prevede aderarea automată a statului membru al Uniunii la prezentul acord, statul membru al Uniunii în cauză aderă la prezentul acord prin depunerea unui act de aderare la prezentul acord la Secretarul General al Consiliului Uniunii Europene şi la Ministerul Afacerilor Externe din Vietnam sau la succesorii acestora. Părţile pot, printr-o decizie luată de comitet, să pună în aplicare orice ajustări sau măsuri de tranziţie necesare.

    ART. 4.22
    Aplicare teritorială
        Prezentul acord se aplică:
    a) în ceea ce priveşte partea UE, teritoriilor în care se aplică Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în condiţiile stabilite în aceste tratate; şi
    b) în ceea ce priveşte Vietnamul, teritoriului acestuia.

     Trimiterile la "teritoriu" din prezentul acord se interpretează în conformitate cu literele (a) şi (b), cu excepţia dispoziţiilor contrare exprese.

    ART. 4.23
    Texte autentice
        Prezentul acord este întocmit în dublu exemplar în limbile bulgară, cehă, croată, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă, suedeză şi vietnameză, fiecare text fiind egal autentic.

        DREPT CARE subsemnaţii, pe deplin autorizaţi, au semnat prezentul acord.
 (a se vedea imaginea asociată)
 (a se vedea imaginea asociată)
 (a se vedea imaginea asociată)
 (a se vedea imaginea asociată)
 (a se vedea imaginea asociată)
 (a se vedea imaginea asociată)
 (a se vedea imaginea asociată)
 (a se vedea imaginea asociată)
 (a se vedea imaginea asociată)
 (a se vedea imaginea asociată)
                                         ANEXE
                   LA ACORDUL PRIVIND PROTECŢIA INVESTIŢIILOR DINTRE
            UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI STATELE MEMBRE ALE ACESTEIA, PE DE O PARTE,
                   ŞI REPUBLICA SOCIALISTĂ VIETNAM, PE DE ALTĂ PARTE
    Anexa 1: Autorităţile competente
    Anexa 2: Derogare pentru Vietnam în ceea ce priveşte tratamentul naţional
    Anexa 3: Înţelegere privind tratamentul investiţiilor
    Anexa 4: Înţelegere privind exproprierea
    Anexa 5: Datoria publică
    Anexa 6: Lista acordurilor de investiţii
    Anexa 7: Regulamentul de procedură
    Anexa 8: Codul de conduită pentru arbitri şi mediatori
    Anexa 9: Mecanismul de mediere
    Anexa 10: Mecanismul de mediere pentru litigiile dintre investitori şi părţi
    Anexa 11: Codul de conduită pentru membrii tribunalului, membrii tribunalului de apel şi mediatori
    Anexa 12: Procedurile paralele
    Anexa 13: Procedurile de lucru ale tribunalului de apel
    ANEXA 1

    AUTORITĂŢILE COMPETENTE
     În cazul părţii UE, autorităţile competente abilitate să dispună măsurile menţionate la articolul 2.2 (Investiţii, măsuri de reglementare şi obiective) alineatul (4) sunt Comisia Europeană, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene sau, în cazul aplicării legislaţiei Uniunii privind ajutoarele de stat, o administraţie, o autoritate ori o instanţă dintr-un stat membru. În cazul Vietnamului, autorităţile competente abilitate să dispună măsurile menţionate la articolul 2.2 (Investiţii, măsuri de reglementare şi obiective) alineatul (4) sunt Guvernul Vietnamului sau Prim-ministrul Vietnamului, o administraţie, o autoritate ori o instanţă din Vietnam.

    ANEXA 2

    DEROGARE PENTRU VIETNAM ÎN CEEA CE PRIVEŞTE TRATAMENTUL NAŢIONAL
    1. În următoarele sectoare, subsectoare sau activităţi, Vietnam poate adopta sau menţine orice măsură referitoare la exploatarea unei investiţii vizate care nu este în conformitate cu articolul 2.3 (Tratamentul naţional), cu condiţia ca o astfel de măsură să nu fie incompatibilă cu angajamentele prevăzute în anexa 8-B (Lista angajamentelor specifice ale Vietnamului) la Acordul de liber schimb:
    a) ziarele şi agenţiile de ştiri, tipografiile, editurile, radiodifuziunea şi televiziunea, sub orice formă;
    b) producţia şi distribuţia de produse culturale, inclusiv înregistrări video;
    c) producţia, distribuţia şi proiecţia de programe de televiziune şi de opere cinematografice;
    d) serviciile de investigaţii şi de securitate;
    e) geodezia şi cartografia;
    f) serviciile de educaţie primară şi secundară;
    g) explorarea, prospectarea şi exploatarea surselor de petrol şi de gaze naturale, a minereurilor şi a resurselor naturale;
    h) energia hidroelectrică şi energia nucleară; transmiterea sau distribuţia energiei electrice;
    i) serviciile de transport de cabotaj;
    j) pescăria şi acvacultura;
    k) silvicultura şi vânătoarea;
    l) loteria, pariurile şi jocurile de noroc;
    m) serviciile de administrare judiciară, inclusiv, dar nu limitate la serviciile legate de naţionalitate;
    n) asigurarea respectării normelor prin măsuri de drept civil;
    o) producţia de materiale sau echipamente militare;
    p) operarea şi gestionarea porturilor fluviale, a porturilor maritime şi a aeroporturilor; şi
    q) subvenţiile.

    2. În cazul în care adoptă sau menţine o astfel de măsură după data de intrare în vigoare a prezentului acord, Vietnamul nu solicită unui investitor din partea UE, din motive de cetăţenie, să vândă sau să înstrăineze în alt mod o investiţie existentă în momentul în care o astfel de măsură intră în vigoare.

    ANEXA 3

    ÎNŢELEGERE PRIVIND TRATAMENTUL INVESTIŢIILOR
     Părţile confirmă înţelegerea comună privind aplicarea articolului 2.5 (Tratamentul investiţiilor) alineatul (6):
    1. În pofida condiţiei stabilite la articolul 2.5 (Tratamentul investiţiilor) alineatul (6) litera (a), un investitor al unei părţi aflate într-un litigiu care intră în sfera de aplicare a secţiunii B (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi) din capitolul 3 (Soluţionarea litigiilor) cu partea cu care acesta are au acord scris care a fost încheiat şi a intrat în vigoare înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord poate solicita să beneficieze de avantajul aferent articolului 2.5 (Tratamentul investiţiilor) alineatul (6) în conformitate cu procedurile şi condiţiile prevăzute în prezenta anexă.
    2. Acordurile scrise care au fost încheiate şi au intrat în vigoare înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord şi care îndeplinesc condiţiile stabilite la prezentul punct pot fi notificate în termen de un an de la data intrării în vigoare prezentului acord. Astfel de acorduri scrise:
    a) satisfac toate condiţiile stabilite la articolul 2.5 (Tratamentul investiţiilor) alineatul (6) literele (b) - (d); şi
    b) au fost încheiate fie:
    (i) de Vietnam cu investitori din statele membre ale Uniunii, menţionate la punctul 8 din prezenta anexă, sau investiţiile vizate ale acestora; fie
    (ii) de unul dintre statele membre ale Uniunii menţionate la punctul 8 din prezenta anexă cu investitori din Vietnam sau investiţiile vizate ale acestora.


    3. Procedura de notificare a acordurilor scrise menţionate la punctul 1 este următoarea:
    a) notificarea include:
    (i) numele, naţionalitatea şi adresa investitorului care este parte la acordul scris notificat, natura investiţiei vizate a investitorului respectiv şi, în cazul în care acordul scris este încheiat de investiţia vizată a investitorului respectiv, numele, adresa şi locul de constituire a investiţiei; şi
    (ii) o copie a acordului scris, inclusiv toate instrumentele acestuia;

        şi
    b) acordurile scrise se notifică în scris următoarei autorităţi competente:
    (i) în cazul Vietnamului, Ministerul pentru Planificare şi Investiţii; şi
    (ii) în cazul părţii UE, Comisia Europeană.


    4. Notificarea menţionată la punctele 2 şi 3 nu creează niciun drept real al investitorului care este parte la respectivul acord scris notificat sau al investiţiei acestuia.
    5. Autorităţile competente menţionate la punctul 3 litera (b) elaborează o listă a acordurilor scrise care au fost notificate în conformitate cu punctele 2 şi 3.
    6. În cazul apariţiei unui litigiu în legătură cu unul dintre acordurile scrise notificate, autoritatea competentă relevantă verifică dacă acordul îndeplineşte toate condiţiile stabilite la articolul 2.5 (Tratamentul investiţiilor) alineatul (6) literele (b) - (d) şi procedurile prevăzute în prezenta anexă.
    7. Un investitor nu poate susţine că articolul 2.5 (Tratamentul investiţiilor) alineatul (6) se aplică în cazul acordului scris dacă în urma verificării în conformitate cu punctul 6 din prezenta anexă se ajunge la concluzia că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la punctul respectiv.
    8. Statele membre ale Uniunii menţionate în prezenta anexă la punctul 2 litera (b) sunt Germania, Spania, Ţările de Jos, Austria, România şi Regatul Unit.


    ANEXA 4

    ÎNŢELEGERE PRIVIND EXPROPRIEREA
        Părţile confirmă înţelegerea comună privind exproprierea:
    1. Exproprierea, astfel cum se menţionează la articolul 2.7 (Exproprierea) alineatul (1) poate fi directă sau indirectă, după cum urmează:
    a) exproprierea directă se produce în cazul în care o investiţie este naţionalizată sau altfel expropriată direct printr-un transfer formal al titlului sau prin confiscare imediată; şi
    b) exproprierea indirectă se produce în cazul în care o măsură sau o serie de măsuri luate de una dintre părţi au un efect echivalent cu exproprierea directă, prin faptul că privează în mod considerabil investitorul de atributele fundamentale ale proprietăţii asupra investiţiei sale, inclusiv de dreptul de a utiliza, de a beneficia şi de a dispune de investiţia sa, fără un transfer formal al titlului sau o confiscare imediată.

    2. Pentru a stabili dacă o măsură sau o serie de măsuri luate de către o parte, într-o situaţie specifică, constituie o expropriere indirectă, este necesară o examinare de la caz la caz bazată pe fapte, care să ia în considerare, printre altele:
    a) impactul economic al măsurii sau al seriei de măsuri, deşi faptul că o măsură sau o serie de măsuri luate de către una dintre părţi au un efect negativ asupra valorii economice a investiţiei nu înseamnă, în sine, că a avut loc o expropriere de acest tip;
    b) durata măsurii sau a seriei de măsuri a efectelor produse; şi
    c) caracterul măsurii sau al seriei de măsuri, mai exact obiectul, contextul şi scopul.

    3. Măsurile sau seriile de măsuri nediscriminatorii luate de una dintre părţi care sunt concepute pentru a proteja obiective legitime de politică publică nu constituie expropriere indirectă, cu excepţia unor cazuri rare în care impactul unei astfel de măsuri sau serii de măsuri este atât de mare în raport cu scopul urmărit încât pare vădit excesivă.


    ANEXA 5

    DATORIA PUBLICĂ
    1. Nu poate fi introdusă nicio cerere în care se pretinde că restructurarea datoriei unei părţi încalcă o obligaţie prevăzută în capitolul 2 (Protecţia investiţiilor) sau, dacă a fost introdusă deja o astfel de cerere, examinarea acesteia nu poate fi continuată în conformitate cu capitolul 3 (Soluţionarea litigiilor) secţiunea B (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi) dacă restructurarea este o restructurare negociată la momentul introducerii cererii sau devine o restructurare negociată după acel moment, cu excepţia cererilor în care se pretinde că restructurarea încalcă articolul 2.3 (Tratamentul naţional) sau articolul 2.4 (Tratamentul bazat pe clauza naţiunii celei mai favorizate).
    2. În pofida dispoziţiilor din capitolul 3 (Soluţionarea litigiilor) secţiunea B (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi) articolul 3.33 (Introducerea unei cereri) şi sub rezerva dispoziţiilor de la punctul 1 din prezenta anexă, un investitor nu poate depune o cerere în temeiul capitolului 3 (Soluţionarea litigiilor) secţiunea B (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi) potrivit căreia o restructurare a datoriei unei părţi încalcă articolul 2.3 (Tratamentul naţional) ori articolul 2.4 (Tratamentul bazat pe clauza naţiunii celei mai favorizate)*1) sau orice obligaţie în temeiul capitolului 2 (Protecţia investiţiilor), decât dacă au trecut 270 de zile de la data depunerii de către reclamant a cererii scrise pentru consultări în conformitate cu articolul 3.30 (Consultări).
     *1) Pentru o mai mare certitudine, o încălcare a articolului 2.3 (Tratamentul naţional) sau a articolului 2.4 (Tratamentul bazat pe clauza naţiunii celei mai favorizate) nu apare doar în virtutea unui tratament diferit aplicat de una dintre părţi anumitor categorii de investitori sau de investiţii din motive legate de un impact macroeconomic diferit, de exemplu pe evita riscurile sistemice sau efectele de propagare, sau din motive legate de eligibilitate pentru restructurarea datoriilor.

    3. În sensul prezentei anexe:
    a) "restructurare negociată" înseamnă restructurarea sau reeşalonarea datoriilor unei părţi efectuată:
    (i) printr-o modificare sau amendare a instrumentelor de datorie, în conformitate cu termenii acestora şi cu legislaţia aplicabilă; sau
    (ii) printr-o preschimbare a datoriei sau un alt proces similar în care titularii a nu mai puţin de 66 la sută din principalul total al datoriei restante care face obiectul restructurării, excluzând creanţele deţinute de această parte sau de către entităţi deţinute sau controlate de aceasta, au consimţit asupra preschimbării datoriei respective sau a unui alt proces;

        şi
    b) "legislaţia aplicabilă" unui instrument de datorie înseamnă cadrul juridic şi de reglementare al unei ţări aplicabil acelui instrument de datorie.

    4. Pentru mai multă certitudine, "datoria unei părţi" include, în cazul părţii UE, datoria unui guvern al unui stat membru al Uniunii sau datoria unei administraţii publice dintr-un stat membru al Uniunii, la nivel central, regional sau local.

    ANEXA 6

    LISTA ACORDURILOR DE INVESTIŢII

┌──┬─────────────────────────┬─────────┐
│ │ │Clauze de│
│ │Acorduri │încetare │
│ │ │a │
│ │ │efectelor│
├──┼─────────────────────────┼─────────┤
│ │Acord între Republica │ │
│ │Socialistă Vietnam şi │Articolul│
│ │Republica Austria pentru │11 │
│1 │promovarea şi protecţia │alineatul│
│ │investiţiilor, încheiat │(3) │
│ │la data de 27 martie │ │
│ │1995. │ │
├──┼─────────────────────────┼─────────┤
│ │Acord între Uniunea │ │
│ │Economică │ │
│ │Belgia-Luxemburg şi │Articolul│
│2 │Republica Socialistă │14 │
│ │Vietnam pentru promovarea│alineatul│
│ │şi protecţia reciprocă a │(2) │
│ │investiţiilor, semnat la │ │
│ │24 ianuarie 1991. │ │
├──┼─────────────────────────┼─────────┤
│ │Acord între Guvernul │ │
│ │Republicii Bulgaria şi │ │
│ │Guvernul Republicii │Articolul│
│3 │Socialiste Vietnam │13 │
│ │privind promovarea şi │alineatul│
│ │protejarea reciprocă a │(2) │
│ │investiţiilor, semnat la │ │
│ │19 septembrie 1996. │ │
├──┼─────────────────────────┼─────────┤
│ │Acord între Guvernul │ │
│ │Republicii Cehe şi │ │
│ │Guvernul Republicii │ │
│ │Socialiste Vietnam pentru│Articolul│
│4 │promovarea şi protecţia │10 │
│ │reciprocă a │alineatul│
│ │investiţiilor, semnat la │(3) │
│ │25 noiembrie 1997, astfel│ │
│ │cum a fost modificat la │ │
│ │21 martie 2008. │ │
├──┼─────────────────────────┼─────────┤
│ │Acord între Guvernul │ │
│ │Regatului Danemarcei şi │ │
│ │Guvernul Republicii │Articolul│
│5 │Socialiste Vietnam │16 │
│ │privind promovarea şi │alineatul│
│ │protecţia reciprocă a │(2) │
│ │investiţiilor, semnat la │ │
│ │25 august 1993. │ │
├──┼─────────────────────────┼─────────┤
│ │Acord între Guvernul │ │
│ │Republicii Estonia şi │ │
│ │Guvernul Republicii │Articolul│
│ │Socialiste Vietnam pentru│16 │
│6 │promovarea şi protecţia │alineatul│
│ │investiţiilor, semnat la │(3) │
│ │24 septembrie 2009 şi │ │
│ │modificat la 3 ianuarie │ │
│ │2011. │ │
├──┼─────────────────────────┼─────────┤
│ │Acord între Guvernul │ │
│ │Republicii Finlanda şi │Articolul│
│ │Guvernul Republicii │16 │
│7 │Socialiste Vietnam pentru│alineatul│
│ │promovarea şi protecţia │(4) │
│ │investiţiilor, semnat la │ │
│ │21 februarie 2008 │ │
├──┼─────────────────────────┼─────────┤
│ │Acord între Guvernul │ │
│ │Republicii Franceze şi │ │
│ │Guvernul Republicii │ │
│8 │Socialiste Vietnam pentru│Articolul│
│ │promovarea şi protecţia │12 │
│ │reciprocă a │ │
│ │investiţiilor, semnat la │ │
│ │26 mai 1992. │ │
├──┼─────────────────────────┼─────────┤
│ │Acord între Republica │ │
│ │Federală Germania şi │Articolul│
│ │Republica Socialist │13 │
│9 │Vietnam pentru promovarea│alineatul│
│ │şi protecţia reciprocă a │(3) │
│ │investiţiilor, semnat la │ │
│ │3 aprilie 1993. │ │
├──┼─────────────────────────┼─────────┤
│ │Acord între Guvernul │ │
│ │Republicii Elene şi │ │
│ │Guvernul Republicii │Articolul│
│10│Socialiste Vietnam pentru│13 │
│ │promovarea şi protecţia │alineatul│
│ │reciprocă a │(3) │
│ │investiţiilor, semnat la │ │
│ │13 octombrie 2008. │ │
├──┼─────────────────────────┼─────────┤
│ │Acord între Republica │ │
│ │Ungaria şi Republica │Articolul│
│ │Socialistă Vietnam pentru│12 │
│11│promovarea şi protecţia │alineatul│
│ │reciprocă a │(3) │
│ │investiţiilor, semnat la │ │
│ │26 august 1994. │ │
├──┼─────────────────────────┼─────────┤
│ │Acord între Republica │ │
│ │Italiană şi Republica │Articolul│
│12│Socialistă Vietnam pentru│14 │
│ │promovarea şi protecţia │alineatul│
│ │investiţiilor, semnat la │(2) │
│ │18 mai 1990. │ │
├──┼─────────────────────────┼─────────┤
│ │Acord între Guvernul │ │
│ │Republicii Letonia şi │Articolul│
│ │Guvernul Republicii │13 │
│13│Socialiste Vietnam pentru│alineatul│
│ │promovarea şi protecţia │(4) │
│ │investiţiilor, semnat la │ │
│ │6 noiembrie 1995. │ │
├──┼─────────────────────────┼─────────┤
│ │Acord între Guvernul │ │
│ │Republicii Lituania şi │Articolul│
│ │Guvernul Republicii │13 │
│14│Socialiste Vietnam pentru│alineatul│
│ │promovarea şi protecţia │(4) │
│ │investiţiilor, semnat la │ │
│ │27 septembrie 1995. │ │
├──┼─────────────────────────┼─────────┤
│ │Acord privind încurajarea│ │
│ │şi protecţia reciprocă a │Articolul│
│ │investiţiilor între │14 │
│15│Regatul Ţărilor de Jos şi│alineatul│
│ │Republica Socialistă │(3) │
│ │Vietnam, semnat la 10 │ │
│ │martie 1994. │ │
├──┼─────────────────────────┼─────────┤
│ │Acord între Republica │ │
│ │Polonia şi Republica │Articolul│
│ │Socialistă Vietnam pentru│12 │
│16│promovarea şi protecţia │alineatul│
│ │reciprocă a │(3) │
│ │investiţiilor, semnat la │ │
│ │31 august 1994. │ │
├──┼─────────────────────────┼─────────┤
│ │Acord între Guvernul │ │
│ │României şi Guvernul │Articolul│
│ │Republicii Socialiste │11 │
│17│Vietnam pentru promovarea│alineatul│
│ │şi protecţia reciprocă a │(2) │
│ │investiţiilor, semnat la │ │
│ │1 septembrie 1994. │ │
├──┼─────────────────────────┼─────────┤
│ │Acord între Guvernul │ │
│ │Republicii Slovace şi │ │
│ │Guvernul Republicii │Articolul│
│18│Socialiste Vietnam pentru│14 │
│ │promovarea şi protecţia │alineatul│
│ │reciprocă a │(4) │
│ │investiţiilor, semnat la │ │
│ │17 decembrie 2009. │ │
├──┼─────────────────────────┼─────────┤
│ │Acord între Guvernul │ │
│ │Regatului Suediei şi │ │
│ │Guvernul Republicii │Articolul│
│19│Socialiste Vietnam pentru│11 │
│ │promovarea şi protecţia │alineatul│
│ │reciprocă a │(3) │
│ │investiţiilor, semnat la │ │
│ │8 septembrie 1993. │ │
├──┼─────────────────────────┼─────────┤
│ │Acord între Regatul │ │
│ │Spaniei şi Republica │Articolul│
│ │Socialistă Vietnam pentru│13 │
│20│promovarea şi protecţia │alineatul│
│ │reciprocă a │(3) │
│ │investiţiilor, semnat la │ │
│ │20 februarie 2006. │ │
├──┼─────────────────────────┼─────────┤
│ │Acord între Guvernul │ │
│ │Regatului Unit al Marii │ │
│ │Britanii şi Irlandei de │ │
│ │Nord şi Guvernul │Articolul│
│21│Republicii Socialiste │14 │
│ │Vietnam pentru promovarea│ │
│ │şi protecţia │ │
│ │investiţiilor, semnat la │ │
│ │1 august 2002. │ │
└──┴─────────────────────────┴─────────┘


    ANEXA 7

    REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ

    Dispoziţii generale
    1. În sensul capitolului 3 (Soluţionarea litigiilor) secţiunea A (Soluţionarea litigiilor dintre părţi) şi al prezentului regulament de procedură (denumit în continuare "regulamentul"):
    a) "consilier" înseamnă o persoană abilitată de o parte pentru a consilia sau a asista partea respectivă în cadrul procedurilor comisiei de arbitraj;
    b) "comisie de arbitraj" înseamnă o comisie instituită în conformitate cu articolul 3.7 (Instituirea comisiei de arbitraj);
    c) "arbitru" înseamnă un membru al unei comisii de arbitraj instituite în conformitate cu articolul 3.7 (Instituirea comisiei de arbitraj);
    d) "asistent" înseamnă o persoană care, în temeiul mandatului unui arbitru, desfăşoară activităţi de documentare sau îl asistă pe arbitru în activitatea acestuia;
    e) "parte reclamantă" înseamnă partea care solicită instituirea unei comisii de arbitraj în conformitate cu articolul 3.5 (Deschiderea procedurii de arbitraj);
    f) "zi" înseamnă o zi calendaristică;
    g) "parte pârâtă" înseamnă partea acuzată că a încălcat dispoziţiile menţionate la articolul 3.2 (Domeniul de aplicare);
    h) "proceduri", în absenţa unor dispoziţii contrare, înseamnă procedurile de soluţionare a unui litigiu întreprinse de o comisie de arbitraj în conformitate cu capitolul 3 (Soluţionarea litigiilor) secţiunea A (Soluţionarea litigiilor dintre părţi); şi
    i) "reprezentant al unei părţi" înseamnă un angajat sau orice persoană numită de un minister, de o agenţie guvernamentală sau de orice altă entitate publică a unei părţi, care reprezintă partea respectivă în cadrul unui litigiu aflat sub incidenţa prezentului acord.

    2. Partea pârâtă este responsabilă de administrarea logistică a audierilor, cu excepţia cazului în care se convine altfel. Părţile împart cheltuielile aferente aspectelor organizatorice, inclusiv remuneraţia şi cheltuielile arbitrilor.

    Notificări
    3. Fiecare parte şi comisia de arbitraj transmit toate cererile, avizele, memoriile sau orice alt document prin e-mail celeilalte părţi, iar în ceea ce priveşte memoriile şi cererile în contextul arbitrajului, fiecărui arbitru. Comisia de arbitraj transmite documentele către părţi, de asemenea, prin e-mail. În absenţa unor dovezi contrare, în cazul unui mesaj adresat prin e-mail, data primirii se consideră a fi aceeaşi cu data trimiterii. Dacă oricare dintre documentele justificative depăşeşte 10 megaocteţi, acestea sunt furnizate celeilalte părţi şi, după caz, fiecărui arbitru în termen de două zile de la data trimiterii e-mailului, într-un alt format electronic.
    4. O copie a documentelor transmise în conformitate cu regula 3 este transmisă celeilalte părţi şi, după caz, fiecărui arbitru în ziua trimiterii e-mailului respectiv, prin fax, scrisoare recomandată, curier, predare cu confirmare de primire sau orice alt mijloc de telecomunicaţie care permite înregistrarea trimiterii acestora.
    5. Toate notificările se adresează Ministerului Planificării şi Investiţiilor din Vietnam şi, respectiv, Direcţiei Generale Comerţ din cadrul Comisiei Europene.
    6. Erorile minore de redactare din orice solicitare, aviz, memoriu sau alt document conex procedurilor comisiei de arbitraj pot fi corectate prin trimiterea unui non document care indică în mod clar modificările.
    7. În cazul în care ultima zi de trimitere a unui document este sâmbătă, duminică sau o sărbătoare legală oficială în Vietnam sau în Uniune, documentul se consideră a fi trimis în termen dacă documentul este trimis în următoarea zi lucrătoare.

    Iniţierea arbitrajului
    8. În cazul în care, în temeiul articolului 3.7 (Instituirea comisiei de arbitraj) sau al regulilor 22, 23 şi 49, un arbitru este selectat prin tragere la sorţi, tragerea la sorţi se efectuează la data şi locul stabilite de partea reclamantă, care urmează a fi comunicate prompt părţii pârâte. Partea pârâtă poate să fie prezentă în timpul tragerii la sorţi, dacă doreşte acest lucru. În orice caz, tragerea la sorţi se efectuează cu partea prezentă sau cu părţile prezente.
    9. În cazul în care, în temeiul articolului 3.7 (Instituirea comisiei de arbitraj) şi al regulilor 22, 23 şi 49, un arbitru este selectat prin tragere la sorţi şi există doi preşedinţi ai comitetului, selecţia prin tragere la sorţi se efectuează de ambii preşedinţi sau de persoanele delegate de aceştia ori de un singur preşedinte, în cazul în care celălalt preşedinte sau persoana delegată de acesta nu acceptă să participe la tragerea la sorţi.
    10. Părţile informează arbitrii selectaţi cu privire la numirea lor.
    11. Un arbitru desemnat în conformitate cu procedura stabilită la articolul 3.7 (Instituirea comisiei de arbitraj) confirmă comitetului disponibilitatea sa de fi arbitru în termen de cinci zile de la data la care arbitrul respectiv a fost informat cu privire la desemnarea sa.
    12. Remuneraţia şi cheltuielile care trebuie plătite arbitrilor sunt conforme cu standardele OMC. Remuneraţia fiecărui asistent al unui arbitru nu depăşeşte 50% din remuneraţia arbitrului în cauză.
    13. Părţile trebuie să notifice comisiei de arbitraj mandatul convenit menţionat la articolul 3.6 (Mandatul comisiei de arbitraj) în termen de trei zile de la acordul lor în această privinţă.

    Memorii
    14. Partea reclamantă îi transmite memoriul în termen de cel mult 20 de zile de la data instituirii comisiei de arbitraj. Partea pârâtă îşi transmite memoriul în apărare în termen de cel mult 20 de zile de la data primirii memoriului părţii reclamante.

    Funcţionarea comisiilor de arbitraj
    15. Preşedintele comisiei de arbitraj prezidează toate reuniunile acesteia. O comisie de arbitraj poate delega preşedintelui autoritatea de a lua decizii administrative şi procedurale.
    16. Dacă în capitolul 3 (Soluţionarea litigiilor) nu există dispoziţii în alt sens, comisia de arbitraj îşi poate desfăşura activităţile prin orice mijloace, inclusiv prin telefon, transmisii fax sau mijloace informatice.
    17. Redactarea oricărei hotărâri rămâne responsabilitatea exclusivă a comisiei de arbitraj şi nu poate fi delegată.
    18. În cazul în care survine o chestiune procedurală care nu este reglementată de capitolul 3 (Soluţionarea litigiilor) secţiunea A (Soluţionarea litigiilor dintre părţi) şi de anexa 7 (Regulamentul de procedură), anexa 8 (Codul de conduită pentru arbitri şi mediatori) şi anexa 9 (Mecanismul de mediere), comisia de arbitraj, după consultarea părţilor, poate adopta o procedură adecvată care să fie compatibilă cu dispoziţiile respective.
    19. În cazul în care consideră că este necesară modificarea termenelor aplicabile în cadrul procedurilor sale, altele decât termenele prevăzute în capitolul 3 (Soluţionarea litigiilor) secţiunea A (Soluţionarea litigiilor dintre părţi), sau efectuarea altor ajustări procedurale sau administrative, comisia de arbitraj informează în scris părţile atât cu privire la motivele modificării sau ale ajustării, cât şi cu privire la perioada de timp sau ajustarea necesară.

    Înlocuirea
    20. În cadrul procedurilor de arbitraj, dacă un arbitru nu poate participa, se retrage sau trebuie înlocuit pentru că nu îndeplineşte cerinţele din anexa 8 (Codul de conduită pentru arbitri şi mediatori), se selectează un înlocuitor în conformitate cu articolul 3.7 (Instituirea comisiei de arbitraj) şi cu regulile 8-11.
    21. În cazul în care una dintre părţi consideră că un arbitru nu îndeplineşte cerinţele din anexa 8 (Codul de conduită pentru arbitri şi mediatori) şi, din acest motiv, ar trebui înlocuit, partea respectivă informează cealaltă parte în termen de 15 zile de la data la care a obţinut dovezi privind circumstanţele care au dus la încălcarea substanţială de către arbitru a anexei 8 (Codul de conduită pentru arbitri şi mediatori).
    22. În cazul în care una dintre părţi consideră că un arbitru, altul decât preşedintele, nu respectă cerinţele anexei 8 (Codul de conduită pentru arbitri şi mediatori) şi, din acest motiv, ar trebui înlocuit, părţile se consultă şi, în cazul în care ajung la un acord, selectează în nou arbitru în conformitate cu articolul 3.7 (Instituirea comisiei de arbitraj) şi cu regulile 8-11.
        În cazul în care părţile nu ajung la un acord în ceea ce priveşte necesitatea de a înlocui un arbitru, oricare dintre părţi poate cere ca respectivul caz să fie supus atenţiei preşedintelui comisiei de arbitraj, a cărui hotărâre este definitivă.
     Dacă, în urma unei astfel de solicitări, preşedintele consideră că un arbitru nu îndeplineşte cerinţele anexei 8 (Codul de conduită pentru arbitri şi mediatori) şi, din acest motiv, ar trebui înlocuit, se selectează un nou arbitru în conformitate cu articolul 3.7 (Instituirea comisiei de arbitraj) şi cu regulile 8-11.

    23. În cazul în care una dintre părţi consideră că preşedintele comisiei de arbitraj nu respectă cerinţele anexei 8 (Codul de conduită pentru arbitri şi mediatori) şi, din acest motiv, ar trebui înlocuit, părţile se consultă şi, în cazul în care ajung la un acord, selectează un nou preşedinte în conformitate cu articolul 3.7 (Instituirea comisiei de arbitraj) şi cu regulile 8-11.
     În cazul în care părţile nu ajung la un acord în ceea ce priveşte necesitatea de a înlocui preşedintele, una dintre părţi poate solicita ca respectivul caz să fie supus atenţiei uneia dintre celelalte persoane rămase pe sublista preşedinţilor întocmită în temeiul articolului 3.23 (Lista arbitrilor) alineatul (1) litera (c). Numele persoanei respective este selectat prin tragere la sorţi de către preşedintele comitetului sau de către delegatul preşedintelui. Hotărârea respectivei persoane privind necesitatea de a înlocui preşedintele este definitivă.
     În cazul în care persoana respectivă hotărăşte că preşedintele iniţial nu îndeplineşte cerinţele anexei 8 (Codul de conduită pentru arbitri şi mediatori) şi, din acest motiv, ar trebui înlocuit, aceasta selectează prin tragere la sorţi un nou preşedinte, ales dintre persoanele rămase pe sublista preşedinţilor întocmită în conformitate cu articolul 3.23 (Lista arbitrilor) alineatul (1) litera (c). Selecţia noului preşedinte are loc în termen de cinci zile de la data deciziei menţionate în prezenta regulă.

    24. Procedurile comisiei de arbitraj se suspendă pe durata perioadei de desfăşurare a procedurilor prevăzute de regulile 21-23.

    Audieri
    25. Preşedintele comisiei de arbitraj stabileşte data şi ora audierii, în consultare cu părţile şi cu arbitrii. Preşedintele confirmă părţilor, în scris, data şi ora. Aceste informaţii sunt, de asemenea, puse la dispoziţia publicului de către partea responsabilă cu administrarea logistică a procedurilor, cu excepţia cazului în care audierea nu este publică. Cu excepţia cazului în care o parte nu este de acord, comisia de arbitraj poate hotărî ca audierea să nu aibă loc.
    26. Comisia de arbitraj poate convoca audieri suplimentare în cazul în care părţile convin astfel.
    27. Toţi arbitrii sunt prezenţi pe parcursul tuturor audierilor.
    28. Următoarele persoane pot participa la audiere, indiferent dacă procedurile sunt sau nu deschise publicului:
    a) reprezentanţi ai părţilor;
    b) consilieri ai părţilor;
    c) experţi;
    d) membri ai personalului administrativ, interpreţi, traducători şi grefieri; şi
    e) asistenţi ai arbitrilor.

    29. Numai reprezentanţii şi consilierii părţilor, precum şi experţii se pot adresa comisiei de arbitraj.
    30. Cu cel târziu cinci zile înainte de data audierii, fiecare parte trimite comisiei de arbitraj o listă cu numele persoanelor care vor pleda sau vor face prezentări în numele părţii respective în cadrul audierii, precum şi cu numele altor reprezentanţi sau consilieri care vor lua parte la audiere.
    31. Comisia de arbitraj desfăşoară audierea în următoarea ordine, asigurându-se că partea reclamantă şi partea pârâtă beneficiază de timp egal:
        Pledoarii
    a) pledoaria părţii reclamante;
    b) pledoaria părţii pârâte.

        Obiecţii
    a) replica părţii reclamante;
    b) replica părţii pârâte.


    32. Comisia de arbitraj poate adresa întrebări oricăreia dintre sau experţilor, în orice moment al audierii.
    33. Comisia de arbitraj ia măsurile necesare în vederea realizării şi transmiterii către părţi, în cel mai scurt timp, a unei transcrieri a audierii. Părţile pot face comentarii referitoare la transcriere, iar comisia de arbitraj poate lua în considerare aceste comentarii.
    34. În termen de 10 zile de la data audierii, frecare parte poate trimite un memoriu suplimentar cu privire la orice aspect abordat în cadrul audierii.

    Întrebări scrise
    35. Comisia de arbitraj poate, în orice moment al procedurilor, să adreseze întrebări scrise uneia sau ambelor părţi. Fiecare parte primeşte o copie a tuturor întrebărilor adresate de comisia de arbitraj.
    36. Fiecare parte transmite celeilalte părţi o copie a răspunsului său scris la întrebările comisiei de arbitraj. Fiecare parte are posibilitatea de a prezenta observaţii scrise la răspunsul celeilalte părţi în termen de cinci zile de la data primirii respectivului răspuns.

    Confidenţialitate
    37. Fiecare parte şi consilierii ei tratează ca fiind confidenţiale orice informaţii transmise comisiei de arbitraj şi desemnate ca fiind confidenţiale de către cealaltă parte. Atunci când o parte transmite o versiune confidenţială a memoriilor sale comisiei de arbitraj, aceasta furnizează, de asemenea, la cererea celeilalte părţi, un rezumat neconfidenţial al informaţiilor incluse în memoriile sale care pot fi făcute publice, în termen de maximum 15 zile de la data cererii sau a transmiterii, luându-se în considerare data care survine mai târziu, precum şi o explicaţie privind motivul pentru care informaţiile care nu au fost făcute publice sunt confidenţiale. Nicio dispoziţie din prezentul regulament nu împiedică o parte să îşi facă publice propriile opinii în măsura în care, atunci când face trimiteri la informaţiile transmise de cealaltă parte, nu dezvăluie nicio informaţie desemnată de cealaltă parte ca fiind confidenţială. Comisia de arbitraj se reuneşte în sesiuni închise publicului atunci când memoriile şi pledoariile uneia dintre părţi conţin informaţii confidenţiale. Părţile şi consilierii lor păstrează caracterul confidenţial al audierilor organizate de comisia de arbitraj, când acestea se desfăşoară în sesiuni închise publicului.

    Contacte ex parte
    38. Comisia de arbitraj nu se întâlneşte şi nu comunică cu o parte în absenţa celeilalte părţi.
    39. Niciun arbitru nu poate discuta un aspect al obiectului procedurii cu o parte sau ambele părţi în absenţa celorlalţi arbitri.

    Comunicări amicus curiae
    40. Cu excepţia cazului în care părţile convin altfel în termen de trei zile de la data instituirii comisiei de arbitraj, aceasta poate primi memorii nesolicitate din partea unor persoane fizice sau juridice stabilite pe teritoriul unei părţi, care sunt independente de guvernele părţilor, cu condiţia ca respectivele memorii să fie trimise în termen de 10 zile de la data instituirii comisiei de arbitraj, să fie concise, să conţină maximum 15 pagini tastate folosind spaţiere dublă şi să fie relevante, în mod direct, pentru o chestiune de fapt sau de drept aflată în atenţia comisiei de arbitraj.
    41. Comunicarea conţine o descriere a persoanei fizice sau juridice care o transmite, inclusiv naţionalitatea sau locul de stabilire, natura activităţilor, statutul juridic, obiectivele generale şi sursa de finanţare şi specifică natura interesului pe care îl are persoana respectivă în ceea ce priveşte procedura comisiei de arbitraj. Comunicarea trebuie să fie redactată în limbile alese de părţi, în conformitate cu regulile 44 şi 45.
    42. Comisia de arbitraj enumeră, în hotărârea pronunţată, toate comunicările primite care respectă regulile 40 şi 41. Comisia de arbitraj nu este obligată să se refere, în hotărârea sa, la argumentele prezentate în astfel de comunicări. Orice astfel de comunicare se transmite părţilor pentru a face observaţii. Părţile îşi prezintă observaţiile în termen de 10 zile, iar acestea sunt luate în considerare de către comisia de arbitraj.

    Cazuri urgente
    43. În cazurile urgente menţionate în capitolul 3 (Soluţionarea litigiilor) secţiunea A (Soluţionarea litigiilor dintre părţi), comisia de arbitraj, după consultarea părţilor, ajustează în mod corespunzător termenele menţionate în prezentul regulament şi notifică părţilor aceste ajustări.

    Traducere şi interpretare
    44. În cursul consultărilor menţionate la articolul 3.3 (Consultări), şi cel târziu până la data reuniunii menţionate la articolul 3.8 (Procedura de soluţionare a litigiilor de către comisia de arbitraj) alineatul (2), părţile depun eforturi pentru a conveni asupra unei limbi comune de lucru care să fie utilizată în cadrul procedurilor desfăşurate în faţa comisiei de arbitraj.
    45. În cazul în care părţile nu reuşesc să ajungă la un acord în privinţa unei limbi de lucru comune, fiecare parte îşi depune memoriile în limba aleasă, care este una dintre limbile de lucru ale OMC.
    46. Hotărârile comisiei de arbitraj sunt pronunţate în limba sau limbile alese de părţi.
    47. Oricare dintre poate prezenta observaţii cu privire la exactitatea oricărei versiuni traduse a unui document elaborat în conformitate cu prezentul regulament.
    48. Toate costurile pentru traducerea unei hotărâri de arbitraj sunt suportate în mod egal de către părţi.

    Alte proceduri
    49. Prezentul regulament se aplică, de asemenea, procedurilor prevăzute la articolul 3.3 (Consultări), la articolul 3.13 (Termenul rezonabil pentru conformare), la articolul 3.14 (Examinarea măsurilor adoptate în vederea conformării cu raportul final), la articolul 3.15 (Măsuri temporare în caz de neconformare) şi la articolul 3.16 (Examinarea măsurilor luate în vederea conformării după adoptarea unor măsuri temporare în caz de neconformare). Termenele prevăzute de prezentul regulament se ajustează în funcţie de termenele speciale prevăzute pentru adoptarea unei hotărâri de către comisia de arbitraj în cadrul acestor alte proceduri.

    ANEXA 8

    CODUL DE CONDUITĂ PENTRU ARBITRI ŞI MEDIATORI

    Definiţii
    1. În sensul prezentului cod de conduită:
    a) "arbitru" înseamnă un membru al unei comisii de arbitraj instituite în conformitate cu articolul 3.7 (Instituirea comisiei de arbitraj);
    b) "asistent" înseamnă o persoană care, în temeiul mandatului unui arbitru, desfăşoară activităţi de documentare sau îl asistă pa arbitru în activitatea acestuia;
    c) "candidat" înseamnă o persoană al cărei nume se află pe lista arbitrilor menţionată la articolul 3.23 (Lista arbitrilor) şi care este luată în considerare pentru a fi selectată ca membru al unei comisii de arbitraj în temeiul articolului 3.7 (Instituirea comisiei de arbitraj);
    d) "mediator" înseamnă o persoană care conduce o procedură de mediere în conformitate cu anexa 9 (Mecanismul de mediere);
    e) "proceduri", în absenţa unor dispoziţii contrare, înseamnă procedurile de soluţionare a unui litigiu întreprinse de o comisie de arbitraj în conformitate cu capitolul 3 (Soluţionarea litigiilor) secţiunea A (Soluţionarea litigiilor dintre părţi); şi
    f) "personal", în ceea ce priveşte un arbitru, înseamnă persoanele aflată sub coordonarea şi controlul arbitrului, alta decât asistenţii.


    Responsabilităţi
    2. Candidaţii şi arbitrii evită orice încălcare şi orice aparenţă de încălcare a deontologiei, sunt independenţi şi imparţiali, evită orice conflict de interese direct sau indirect şi respectă standarde de conduită stricte pentru a asigura integritatea şi imparţialitatea mecanismului de soluţionare a litigiilor. Foştii arbitri trebuie să respecte obligaţiile prevăzute la regulile 15-18 din prezentul cod de conduită.

    Obligaţii de comunicare a informaţiilor
    3. Înainte de numirea ca arbitru în temeiul capitolului 3 (Soluţionarea litigiilor) secţiunea A (Soluţionarea litigiilor dintre părţi), un candidat comunică orice interese, relaţii sau aspecte care ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea acestuia sau care ar putea da naştere, în mod rezonabil, la o aparenţă de încălcare a deontologiei sau de lipsă de imparţialitate în cadrul procedurilor. În acest scop, candidatul depune toate eforturile rezonabile pentru a se informa în legătură cu existenţă unor astfel de interese, relaţii sau aspecte.
    4. Un candidat sau un arbitru comunică în scris comitetului aspecte privind încălcările efective sau potenţiale ale prezentului cod de conduită, în vederea analizării lor de către părţi.
    5. Odată numit, un arbitru continuă să depună toate eforturile rezonabile pentru a se informa în legătură cu orice interese, relaţii sau aspecte menţionate la regula 3 din prezentul cod de conduită şi le comunică în scris comitetului, în vederea analizării lor de către părţi. Obligaţia de comunicare a informaţiilor reprezintă o obligaţie permanentă, care impune arbitrului comunicarea oricăror astfel de interese, relaţii sau aspecte care ar putea interveni în orice stadiu al procedurii.

    Atribuţiile arbitrilor
    6. Arbitrul trebuie să fie disponibil să îşi îndeplinească şi îşi îndeplineşte atribuţiile cu atenţie şi promptitudine, dând dovadă de onestitate şi diligenţă, pe întreaga durată a procedurilor.
    7. În cadrul procedurilor, arbitrul analizează doar aspectele care sunt necesare în vederea pronunţării unei hotărâri şi nu poate delega această funcţie niciunei alte persoane.
    8. Arbitrul ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că asistenţii şi personalul său cunosc şi respectă regulile 2, 3, 4, 5, 16, 17 şi 18 din prezentul cod de conduită.
    9. Arbitrul nu se angajează în contacte ex parte în ceea ce priveşte procedurile.

    Independenţa şi imparţialitatea arbitrilor
    10. Arbitrul evită crearea impresiei de lipsă de imparţialitate şi nu se lasă influenţat de interesul personal, de presiuni externe, de considerente de ordin politic, de proteste publice, de loialitatea faţă de o parte sau de teama de a face obiectul criticilor.
    11. Arbitrul nu poate, în mod direct sau indirect, să îşi asume o obligaţie sau să accepte beneficii care ar afecta sau ar părea că afectează îndeplinirea în mod corespunzător a atribuţiilor sale.
    12. Arbitrul nu îşi foloseşte poziţia în comisia de arbitraj pentru a servi interese personale sau private şi evită acţiunile care pot crea impresia că alte persoane află într-o poziţie specială pentru a-l influenţa.
    13. Arbitrul nu permite ca judecata sau comportamentul său să fie influenţate de relaţii sau responsabilităţi financiare, de afaceri, profesionale, personale sociale.
    14. Arbitrul evită să intre în orice relaţie sau să dobândească orice interes financiar susceptibil să îi afecteze imparţialitatea sau care ar putea crea, în mod rezonabil, o aparenţă de încălcare a deontologiei sau de lipsă de imparţialitate.

    Obligaţiile foştilor arbitri
    15. Toţi foştii arbitri evită acţiunile care ar putea crea aparenţa de lipsă de imparţialitate în îndeplinirea atribuţiilor lor sau că ar fi obţinut vreun beneficiu în urma deciziilor sau a hotărârilor comisiei de arbitraj.

    Confidenţialitate
    16. Niciun arbitru sau fost arbitru nu poate, în niciun moment, să comunice sau să utilizeze informaţii cu caracter confidenţial referitoare la o procedură sau de care a luat cunoştinţă în cadrul procedurii decât pentru scopurile procedurii respective şi nu poate, în niciun caz, să comunice sau să utilizeze astfel de informaţii pentru a dobândi avantaje personale, pentru a favoriza alte persoane sau pentru a afecta intereselor altora.
    17. Niciun arbitru nu face publică o hotărâre a comisiei de arbitraj sau părţi ale acesteia înainte de publicarea ei în conformitate cu capitolul 3 (Soluţionarea litigiilor) secţiunea A (Soluţionarea litigiilor dintre părţi).
    18. Un arbitru sau un fost arbitru nu face publice în niciun moment deliberările unei comisii de arbitraj sau opiniile unui arbitru.

    Cheltuieli
    19. Fiecare arbitru păstrează o evidenţă şi întocmeşte un raport final cu privire la timpul dedicat procedurilor şi la cheltuielile sale, precum şi cu privire la timpul şi cheltuielile asistentului şi ale personalului său.

    Mediatorii
    20. Prezentul cod de conduită se aplică mediatorilor, mutatis mutandis.

    ANEXA 9

    MECANISMUL DE MEDIERE
    ART. 1
    Obiectiv
     Obiectivul prezentei anexe este de a facilita găsirea unor soluţii convenite de comun acord pe baza unei proceduri complete şi rapide cu asistenţa unui mediator, după cum se menţionează la articolul 3.4 (Mecanismul de mediere).

    SECŢIUNEA A
    Procedura de mediere
    ART. 2
    Cererea de informaţii
    (1) Înainte de iniţierea procedurii de mediere, o parte poate solicita în orice moment, în scris, informaţii cu privire la o măsură care are un impact negativ asupra investiţiilor dintre părţi. Partea căreia i se adresează o astfel de cerere prezintă, în termen de 20 de zile, un răspuns scris care conţine observaţiile sale privind informaţiile conţinute în cerere.
    (2) Atunci când partea solicitată estimează că nu poate furniza un răspuns în cele 20 de zile, ea informează partea solicitantă asupra motivelor care stau la baza nerespectării termenului prevăzut şi indică termenul cel mai scurt în care estimează că poate să prezinte răspunsul.

    ART. 3
    Iniţierea procedurii de mediere
    (1) O parte poate solicita, în orice moment, iniţierea unei proceduri de mediere între părţi. Această cerere se adresează celeilalte părţi în scris. Cererea trebuie să fie suficient de detaliată pentru a expune în mod clar preocupările părţii solicitante şi:
    a) să identifice măsura specifică în discuţie;
    b) să conţină o declaraţie privind efectele negative pretinse pe care partea solicitantă consideră că le are sau le-ar putea avea măsura asupra investiţiilor dintre părţi; şi
    c) să explice de ce consideră partea solicitantă că respectivele efecte sunt legate de măsura în cauză.

    (2) Procedura de mediere poate fi iniţiată numai cu acordul comun al părţilor. Partea căreia îi este adresată o cerere în conformitate cu alineatul (1) examinează cererea cu atenţie şi furnizează un răspuns de acceptare sau de respingere în scris în termen de 10 zile de la data primirii acesteia.

    ART. 4
    Alegerea mediatorului
    (1) La lansarea procedurii de mediere, părţile depun eforturi pentru a cădea de acord asupra unui mediator în termen de cel mult 15 zile de la data de primire a răspunsului menţionat la articolul 3 (Iniţierea procedurii de mediere) alineatul (2) din prezenta anexă.
    (2) În cazul în care părţile nu pot ajunge la un acord cu privire la un mediator în termenul stabilit la alineatul (1), oricare dintre părţi poate solicita preşedintelui comitetului sau delegatului acestuia să selecteze mediatorul prin tragere la sorţi din lista stabilită în temeiul articolului 3.23 (Lista arbitrilor). Reprezentanţii părţilor sunt invitaţi, cu un preaviz adecvat, să asiste la tragerea la sorţi. În orice caz, tragerea la sorţi se efectuează cu partea prezentă sau cu părţile prezente.
    (3) Preşedintele comitetului sau delegatul său selectează mediatorul în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea de către oricare dintre părţi a răspunsului menţionat la alineatul (2).
    (4) În cazul în care nu s-a întocmit lista prevăzută la articolul 3.23 (Lista arbitrilor) la momentul prezentării unei cereri în temeiul articolului 3 (Iniţierea procedurii de mediere) din prezenta anexă, mediatorul este selectat prin tragere la sorţi dintre persoanele care au fost propuse în mod oficial de către una dintre părţi sau de către ambele părţi.
    (5) Mediatorul nu trebuie să fie resortisant al uneia dintre părţi, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel.
    (6) Mediatorul oferă asistenţă în mod imparţial şi transparent în vederea clarificării de către părţi a măsurii în cauză şi a eventualelor efecte ale acesteia asupra investiţiei, precum şi în vederea găsirii unei soluţii convenite de comun acord. Anexa 8 (Codul de conduită pentru arbitri şi mediatori) se aplică mediatorilor mutatis mutandis. Regulile 3-7 (Notificări) şi 44-48 (Traducere şi interpretare) din anexa 7 (Regulamentul de procedură) se aplică mutatis mutandis.

    ART. 5
    Regulamentul procedurii de mediere
    (1) În termen de 10 zile de la data numirii mediatorului, partea care a invocat procedura de mediere prezintă mediatorului şi celeilalte părţi, în scris, o descriere detaliată a problemei, în special a funcţionării măsurii în cauză şi a efectelor acesteia asupra investiţiei. În termen de 20 de zile de la data transmiterii respectivei descrieri, cealaltă parte poate pune la dispoziţie, în scris, observaţiile sale cu privire la descrierea problemei. Fiecare dintre părţi poate include în descrierea sau în observaţiile sale informaţiile pe care le consideră relevante.
    (2) Mediatorul poate decide cu privire la modalitatea cea mai adecvată de a clarifica măsura în cauză şi efectele posibile ale acesteia asupra investiţiei. În mod concret, mediatorul poate să organizeze reuniuni între părţi, să consulte părţile împreună sau individual, să consulte exporţi şi părţi interesate sau să solicite asistenţa acestora şi să ofere orice sprijin suplimentar solicitat de către părţi. Înainte de a solicita asistenţă sau de a se consulta cu experţi relevanţi şi cu părţi interesate, mediatorul se consultă cu părţile.
    (3) Mediatorul poate să ofere recomandări şi să propună o soluţie care să fie examinată de acestea pot accepta sau respinge soluţia propusă sau pot conveni asupra unei soluţii diferite. Mediatorul nu poate să acorde consiliere sau să formuleze observaţii cu privire la compatibilitatea măsurii în cauză cu dispoziţiile prezentului acord.
    (4) Procedura de mediere are loc pe teritoriul părţii căreia i-a fost adresată cererea sau, de comun acord, în orice alt loc sau prin orice alt mijloc.
    (5) Părţile depun eforturi pentru a găsi o soluţie de comun acord în termen de 60 de zile de la numirea mediatorului. În aşteptarea unui acord final, părţile pot lua în considerare posibile soluţii provizorii, în special dacă măsura priveşte mărfuri perisabile.
    (6) Soluţia poate fi adoptată printr-o decizie a comitetului. Oricare dintre părţi poate condiţiona o astfel de soluţie de îndeplinirea procedurilor interne necesare în acest scop. Soluţiile convenite de comun acord se pun la dispoziţia publicului. Versiunea făcută publică nu poate conţine informaţii pe care una dintre părţi le-a desemnat ca fiind confidenţiale.
    (7) La cererea părţilor, mediatorul le transmite acestora în scris un proiect de raport faptic, furnizând o scurtă descriere:
    a) a măsurii care face obiectul procedurii de mediere;
    b) a procedurilor desfăşurate; şi
    c) a soluţiei convenite de comun acord la finalul procedurii de mediere, inclusiv eventualelor soluţii provizorii.
        Mediatorul prevede un termen de 15 zile pentru ca părţile să îşi prezinte observaţiile cu privire la proiectul de raport faptic. După examinarea observaţiilor trimise de părţi în termenul stabilit, mediatorul trimite părţilor, în scris, în termen de 15 zile, un raport faptic final. Raportul faptic nu poate să includă niciun fel de interpretare a prezentului acord.

    (8) Procedura de mediere se încheie prin:
    a) adoptarea unei soluţii de comun acord de către părţi, la data adoptării;
    b) acordul comun al părţilor, în orice etapă a procedurii de mediere, la data respectivului acord;
    c) o declaraţie scrisă a mediatorului, după consultarea părţilor, care să ateste că eforturile suplimentare de mediere ar rămâne fără efect, la data respectivei declaraţii; sau
    d) o declaraţie scrisă a uneia dintre părţi după examinarea soluţiilor stabilite de comun acord în cadrul procedurii de mediere şi după examinarea recomandărilor şi soluţiilor propuse de mediator, la data respectivei declaraţii.


    SECŢIUNEA B
    Punerea în aplicare
    ART. 6
    Punerea în aplicare a soluţiei convenite de comun acord
    (1) În cazul în care părţile au convenit asupra unei soluţii, fiecare dintre părţi ia măsurile necesare pentru a pune în aplicare soluţia convenită de comun acord în termenul convenit.
    (2) Partea care pune în aplicare soluţia informează cealaltă parte în scris cu privire la acţiunile sau măsurile luate pentru a pune în aplicare soluţia convenită de comun acord.

    SECŢIUNEA C
    Dispoziţii generale
    ART. 7
    Confidenţialitatea şi relaţia cu soluţionarea litigiilor
    (1) Cu excepţia cazului în care părţile convin altfel şi fără a aduce atingere articolului 5 (Regulamentul procedurii de mediere) alineatul (6) din prezenta anexă, toate etapele procedurii de mediere, inclusiv orice recomandare sau soluţie propusă, sunt confidenţiale. Cu toate acestea, oricare dintre părţi poate face public faptul că are loc o mediere.
    (2) Procedura de mediere nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor părţilor prevăzute în capitolul 3 (Soluţionarea litigiilor) sau în oricare alt acord.
    (3) Înainte de iniţierea procedurii de mediere nu sunt necesare consultări în temeiul capitolului 3 (Soluţionarea litigiilor). Cu toate acestea, o parte at trebui să facă uz de celelalte dispoziţii relevante privind cooperarea sau consultarea prevăzute în prezentul acord înainte de a iniţia procedura de mediere.
    (4) O parte nu introduce ca probe şi nu se bazează, în alte proceduri de soluţionare a litigiilor prevăzute în prezentul acord sau în orice alt acord, pe următoarele elemente, iar comisia nu ia în considerare:
    a) poziţiile adoptate de cealaltă parte în cursul procedurii de mediere sau informaţiile colectate în conformitate cu articolul 5 (Regulamentul procedurii de mediere) alineatul (2) din prezenta anexă;
    b) faptul că cealaltă parte şi-a arătat disponibilitatea de a accepta o soluţie pentru măsura care face obiectul medierii; sau
    c) recomandările oferite sau propunerile făcute de mediator.

    (5) Un mediator nu poate avea calitatea de arbitru sau de membru al comisiei în cadrul procedurilor de soluţionare a litigiilor în temeiul prezentului acord sau al Acordului OMC referitoare la o problemă pentru care a avut calitatea de mediator.

    ART. 8
    Termene
        Orice termen menţionat în prezenta anexă poate fi modificat prin acordul comun al părţilor.

    ART. 9
    Costuri
    (1) Fiecare parte îşi suportă propriile cheltuieli aferente participării la procedura de mediere.
    (2) Părţile împart în mod egal cheltuielile aferente aspectelor organizatorice, inclusiv remuneraţia şi cheltuielile unui mediator. Remuneraţia unui mediator este aceeaşi cu cea prevăzută pentru preşedintele unei comisii de arbitraj, în conformitate cu regula 12 din anexa 7 (Regulamentul de procedură).


    ANEXA 10

    MECANISMUL DE MEDIERE PENTRU SOLUŢIONAREA LITIGIILOR DINTRE INVESTITORI ŞI PĂRŢI
    ART. 1
    Obiectiv
     Obiectivul mecanismului de mediere este de a facilita găsirea unei soluţii convenite de comun acord pe baza unei proceduri complete şi rapide cu asistenţa unui mediator, după cum se menţionează la articolul 3.31 (Medierea).

    SECŢIUNEA A
    Procedura în cadrul mecanismului de mediere
    ART. 2
    Iniţierea procedurii
    (1) Oricare parte implicată într-un litigiu poate solicita, în orice moment, iniţierea unei proceduri de mediere. O astfel de cerere se adresează celeilalte părţi în scris.
    (2) În cazul în care cererea se referă la o presupusă încălcare a prezentului acord de către autorităţile Uniunii sau de către autorităţile unui stat membru al Uniunii, aceasta se adresează pârâtului, stabilit în conformitate cu articolul 3.32 (Notificarea intenţiei de a introduce o cerere). În cazul în care pârâtul nu a fost stabilit, cererea se adresează Uniunii. În cazul în care cererea este aprobată, ea precizează dacă Uniunea sau statul membru al Uniunii în cauză este parte la mediere*1).
        *1) Pentru mai multă certitudine, atunci când cererea se referă la un tratament acordat de Uniune, partea la mediere este Uniunea şi orice stat membru al Uniunii vizat este pe deplin asociat la mediere. Când cererea se referă exclusiv la un tratament acordat de un stat membru al Uniunii, partea la mediere este statul membru al Uniunii vizat, cu excepţia cazului în care respectivul stat membru solicită Uniunii să fie parte la mediere.

    (3) Partea implicată în litigiu căreia i se adresează cererea examinează cererea cu atenţie şi o acceptă sau o respinge în scris în termen de 45 de zile sau, în cazul în care cererea este depusă după ce s-a înaintat o cerere de consultare în temeiul articolului 3.30 (Consultări), în termen de 30 de zile lucrătoare de la primirea ei.
    (4) Cererea conţine:
    a) un rezumat al diferendelor sau litigiilor, inclusiv, dacă este cazul, o identificare a instrumentelor juridice relevante suficient de detaliată pentru a identifica problema care stă la baza cererii;
    b) numele şi datele de contact ale părţii solicitante şi ale reprezentanţilor săi; şi
    c) fie o trimitere la acordul de a recurge la mediere, fie o invitaţie la mediere în cadrul acestui mecanism de mediere adresată celeilalte sau celorlalte părţi la litigiu.


    ART. 3
    Alegerea mediatorului
    (1) Dacă ambele părţi la litigiu sunt de acord cu o procedură de mediere, părţile la litigiu depun eforturi pentru a conveni asupra alegerii unui mediator în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea răspunsului la cerere.
    (2) În cazul în care părţile la litigiu nu pot ajunge la un acord cu privire la alegerea unui mediator în termenul stabilit, oricare dintre părţile la litigiu poate solicita preşedintelui tribunalului să selecteze prin tragere la sorţi şi să numească un mediator dintre membrii tribunalului care nu sunt nici resortisanţi ai unui stat membru al Uniunii, nici ai Vietnamului.
    (3) Preşedintele tribunalului numeşte mediatorul în termen de cinci zile lucrătoare de la cererea menţionată la alineatul (2).
    (4) Mediatorul oferă asistenţă părţilor la litigiu, în mod imparţial şi transparent, pentru a ajunge la o soluţie convenită de comun acord.

    ART. 4
    Regulamentul procedurii de mediere
    (1) Imediat ce este posibil după desemnarea sa, mediatorul discută cu părţile la litigiu, fie în persoană, prin telefon sau prin orice alte mijloace de comunicare:
    a) modul de desfăşurare a medierii, în special, eventualele chestiuni procedurale cum ar fi limbile utilizate şi locul de desfăşurare a sesiunilor de mediere;
    b) un calendar provizoriu pentru desfăşurarea medierii;
    c) orice obligaţii legale în materie de informare care pot fi relevante pentru desfăşurarea medierii;
    d) dacă părţile la litigiu îşi exprimă în scris dorinţa de a nu iniţia sau de a nu continua orice alte proceduri de soluţionare a litigiilor referitoare la diferendele sau litigiile care fac obiectul medierii în timp ce medierea este în curs;
    e) dacă este necesar să se ia măsuri speciale pentru aprobarea unui acord de soluţionare; şi
    f) aspectele financiare, cum ar fi calculul şi plata onorariilor şi cheltuielilor mediatorului în conformitate cu articolul 8 (Costuri) din prezenta anexă.

    (2) Mediatorul poate decide cu privire la modalitatea cea mai adecvată de a clarifica măsura în cauză. Mai exact, mediatorul poate să organizeze reuniuni între părţile la litigiu, să consulte părţile respective împreună sau individual, să solicite asistenţă sau consultanţă din partea experţilor relevanţi şi a părţilor interesate şi să furnizeze orice sprijin suplimentar solicitat de părţile la litigiu. Cu toate acestea, înainte de a solicita asistenţă sau de a se consulta cu experţii relevanţi şi cu părţile interesate, mediatorul se consultă cu părţile la litigiu.
    (3) Mediatorul poate să ofere părţilor la litigiu recomandări şi să propună o soluţie care să fie examinată de părţile la litigiu; acestea pot accepta sau respinge soluţia propusă sau pot conveni asupra unei soluţii diferite. Mediatorul nu poate însă să acorde consiliere sau să formuleze observaţii cu privire la compatibilitatea măsurii în cauză cu prezentul acord.
    (4) Procedura are loc pe teritoriul părţii vizate sau, cu acordul părţilor, în orice alt loc sau prin orice alt mijloc.
    (5) Sub rezerva alineatului (1) litera (b), părţile la litigiu depun toate eforturile pentru a ajunge la o soluţie convenită de comun acord în termen de 60 de zile de la data numirii mediatorului. În aşteptarea unui acord final, părţile la litigiu pot lua în considerare posibile soluţii provizorii.
    (6) Fie Uniunea ori un stat membru al Uniunii, fie Vietnam, atunci când acţionează în calitate de parte la o procedură de mediere, pot pune la dispoziţia publicului soluţii stabilite de comun acord, sub rezerva eliminării tuturor informaţiilor care sunt desemnate confidenţiale sau protejate.
    (7) Procedura se încheie:
    a) prin adoptarea unei soluţii convenite de comun acord de către părţile la litigiu, la data adoptării;
    b) printr-o declaraţie scrisă a mediatorului, după consultarea părţilor la litigiu, care să ateste că eforturile suplimentare de mediere ar rămâne fără efect; sau
    c) printr-o notificare scrisă a unei părţi la litigiu.


    SECŢIUNEA B
    Punerea în aplicare
    ART. 5
    Punerea în aplicare a soluţiei convenite de comun acord
    (1) În cazul în care s-a convenit asupra unei soluţii, fiecare dintre părţile la litigiu ia măsurile necesare pentru a pune în aplicare soluţia convenită de comun acord în termenul stabilit.
    (2) Partea la litigiu care pune soluţia în aplicare informează cealaltă parte la litigiu în scris cu privire la acţiunile sau măsurile luate pentru a pune în aplicare soluţia convenită de comun acord.
    (3) La cererea părţilor la litigiu, mediatorul le transmite acestora în scris un proiect de raport faptic, furnizând o scurtă descriere:
    a) a măsurii care face obiectul procedurilor;
    b) a procedurilor desfăşurate; şi
    c) a soluţiei convenite de comun acord la finalul acestor proceduri, inclusiv a eventualelor soluţii provizorii.

    (4) Mediatorul le acordă părţilor la litigiu 15 zile lucrătoare pentru a formula observaţii cu privire la proiectul de raport faptic. După analizarea observaţiilor părţilor la litigiu care au fost prezentate în cadrul termenului, mediatorul le trimite acestora, în scris, un raport faptic definitiv în termen de 15 zile lucrătoare. Raportul faptic nu poate să includă niciun fel de interpretare a prezentului acord.

    SECŢIUNEA C
    Dispoziţii generale
    ART. 6
    Relaţia cu soluţionarea litigiilor
    (1) Procedura din cadrul acestui mecanism de mediere nu are ca scop să servească drept bază pentru procedurile de soluţionare a litigiilor în temeiul prezentului acord sau al oricărui alt acord. O parte la litigiu nu se poate baza pe elementele următoare şi nu le poate introduce ca probe în aceste proceduri de soluţionare a litigiilor, iar un organism judiciar nu poate lua în considerare:
    a) poziţiile adoptate de una dintre părţile la litigiu în cursul procedurii de mediere;
    b) faptul că o parte la litigiu şi-a arătat disponibilitatea de a accepta o soluţie pentru măsura supusă medierii; sau
    c) recomandările oferite sau propunerile făcute de mediator.

    (2) Sub rezerva oricărui acord în conformitate cu articolul 4 (Regulamentul procedurii de mediere) alineatul (1) litera (d) din prezenta anexă, mecanismul de mediere nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor părţilor şi ale părţilor la litigiu în temeiul capitolului 3 (Soluţionarea litigiilor).
    (3) Cu excepţia cazului în care părţile la litigiu convin altfel şi fără a aduce atingere articolului 4 (Regulamentul procedurii de mediere) alineatul (6) din prezenta anexă, toate etapele procedurii, inclusiv orice recomandare sau soluţie propusă, sunt confidenţiale. Cu toate acestea, orice parte la litigiu poate divulga publicului faptul că este în curs o procedură de mediere.

    ART. 7
    Termene
        Orice termen menţionat în prezenta anexă poate fi modificat de comun acord de către părţile la litigiu.

    ART. 8
    Costuri
    (1) Fiecare parte la litigiu îşi suportă propriile cheltuieli aferente participării la procedura de mediere.
    (2) Părţile la litigiu împart în mod egal cheltuielile aferente aspectelor organizatorice, inclusiv remuneraţia şi cheltuielile mediatorului. Remuneraţia mediatorului este în conformitate cu cea prevăzută pentru membrii tribunalului în temeiul articolului 3.38 (Tribunalul) alineatul (16).


    ANEXA 11

    COD DE CONDUITĂ PENTRU MEMBRII
                TRIBUNALULUI, MEMBRII TRIBUNALULUI DE APEL ŞI MEDIATORI
    ART. 1
    Definiţii
        În sensul prezentului cod de conduită:
    a) "membru" înseamnă un membru al tribunalului sau al tribunalului de apel constituit în conformitate cu secţiunea B (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi);
    b) "mediator" înseamnă o persoană care conduce procedura de mediere în conformitate cu articolul 3.31 (Medierea) şi cu anexa 10 (Mecanismul de mediere pentru litigiile dintre investitori şi părţi);
    c) "candidat" înseamnă o persoană care este luată în considerare pentru selectarea ca membru al tribunalului sau ca membru al tribunalului de apel;
    d) "asistent" înseamnă o persoană care, în temeiul mandatului unui membru, îl asistă pe membru în activitatea sa de cercetare sau îl susţine în vederea îndeplinirii atribuţiilor sale;
    e) "personal", în legătură cu un membru, înseamnă persoanele aflate sub coordonarea şi controlul membrului respectiv, altele decât asistenţii.


    ART. 2
    Responsabilităţile în cadrul procesului
        Fiecare candidat şi fiecare membru evită orice încălcare şi orice aparenţă de încălcare a deontologiei, este independent, imparţial şi evită orice conflict de interese direct sau indirect.

    ART. 3
    Obligaţii de comunicare a informaţiilor
    (1) Înainte de a fi numiţi, candidaţii trebuie să declare părţilor orice interese, relaţii sau aspecte din trecut şi din prezent care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea sau care ar putea da naştere, în mod rezonabil, la o aparenţă de încălcare a deontologiei sau de lipsă de imparţialitate. În acest scop, candidatul depune toate eforturile rezonabile pentru a se informa în legătură cu existenţa unor astfel de interese, relaţii sau aspecte.
    (2) Membrii comunică în scris părţilor la litigiu informaţiile privind încălcări efective sau potenţiale ale prezentului cod de conduită.
    (3) Membrii continuă în orice moment să depună toate eforturile pentru a se informa în legătură cu orice interese, relaţii sau aspecte menţionate la alineatul (1). Membrii comunică părţilor la litigiu astfel de interese, relaţii sau aspecte.*1)
        *1) Pentru o mai mare certitudine, această obligaţie nu se extinde la informaţiile care sunt deja de domeniul public sau care erau cunoscute sau ar fi trebuit, în mod rezonabil, să fie cunoscute de către toate părţile la litigiu.


    ART. 4
    Atribuţiile membrilor
    (1) Membrii îşi îndeplinesc cu atenţie şi promptitudine atribuţiile, pe întreaga durată a procedurilor, cu onestitate şi diligenţă.
    (2) În cadrul procedurilor, membrii analizează doar aspectele care sunt necesare în vederea pronunţării unei hotărâri şi nu pot delega această funcţie niciunei alte persoane.
    (3) Membrii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că asistenţii şi personalul lor cunosc şi respectă articolele 2, 3, 5 şi 7 din prezentul cod de conduită.
    (4) Membrii nu discută aspectele care fac obiectul procedurilor cu una dintre părţile la litigiu sau cu părţile la litigiu în absenţa celorlalţi membri ai formaţiunii tribunalului sau tribunalului de apel.

    ART. 5
    Independenţa şi imparţialitatea membrilor
    (1) Membrii trebuie să fie independenţi şi imparţiali, să evite crearea unei aparenţe de lipsă de imparţialitate sau de încălcare a deontologiei şi să nu fie influenţaţi de interesul personal, de presiuni externe, de considerente de ordin politic, de proteste publice, de loialitatea faţă de o parte la acord sau faţă de o parte implicată în litigiu ori de teama de a face obiectul criticilor.
    (2) Membrii nu pot, în mod direct sau indirect, să îşi asume o obligaţie sau să accepte beneficii care ar afecta sau ar părea că afectează îndeplinirea în mod corespunzător a atribuţiilor lor.
    (3) Membrii nu îşi folosesc poziţia de membru pentru a servi interese personale sau private şi evită acţiunile care pot crea impresia că alte persoane se află într-o poziţie specială pentru a-i influenţa.
    (4) Membrii nu permit ca hotărârile sau comportamentul lor să fie influenţate de raporturile sau responsabilităţile financiare, de afaceri, profesionale, familiale sau sociale.
    (5) Membrii evită să intre în orice relaţie sau să dobândească orice interes financiar susceptibil să le afecteze imparţialitatea sau care ar putea crea, în mod rezonabil, o aparenţă de încălcare a deontologiei sau de lipsă de imparţialitate.*1)
     *1) Pentru o mai mare certitudine, faptul că în membru primeşte un venit de la un guvern sau are o relaţie de rudenie cu o persoană care primeşte un venit din partea guvernului nu trebuie, în sine, să fie considerat incompatibil cu alineatele (2) şi (5).


    ART. 6
    Obligaţiile foştilor membri
    (1) Toţi foştii membri trebuie să evite acţiunile care ar putea crea aparenţa de lipsă de imparţialitate în îndeplinirea atribuţiilor lor sau că ar fi obţinut vreun beneficiu în urma deciziilor sau hotărârilor tribunalului sau ale tribunalului de apel.
    (2) Fără a aduce atingere articolului 3.38 (Tribunalul) alineatul (5) şi articolului 3.39 (Tribunalul de apel) alineatul (9), membrii se angajează ca, la finalul mandatului, să nu se implice în niciun fel:
    a) în litigii în materie de investiţii care s-au aflat pe rolul tribunalului sau al tribunalului de apel înainte de finalul mandatului lor;
    b) în litigii în materie de investiţii de care s-au ocupat în calitate de membru al tribunalului sau al tribunalului de apel şi în alte litigii care au elemente de fapt în comun cu astfel de litigii sau care rezultă din aceleaşi evenimente şi circumstanţe ca şi litigiile menţionate.

    (3) Membrii se angajează ca, pentru o perioadă de trei ani după finalul mandatului, să nu acţioneze în calitate de reprezentanţi ai uneia dintre părţile la litigiile în materie de investiţii înaintate tribunalului sau tribunalului de apel.
    (4) Dacă preşedintele tribunalului sau al tribunalului de apel este informat sau ia cunoştinţă în alt mod de faptul că un fost membru al tribunalului, respectiv al tribunalului de apel este posibil să fi acţionat încălcând obligaţiile prevăzute la alineatele (1) - (3), preşedintele tribunalului sau al tribunalului de apel, după caz, examinează chestiunea şi îi oferă fostului membru posibilitatea de a fi audiat, iar după verificare informează:
    a) asociaţia profesională sau orice altă instituţie similară la care fostul membru este afiliat;
    b) părţile la acord; şi
    c) preşedintele oricărui alt tribunal sau tribunal de apel competent în materie de investiţii interesat în vederea iniţierii unor măsuri adecvate.
     Preşedintele tribunalului sau al tribunalului de apel face publică decizia sa de a lua orice măsuri menţionate la literele (a) - (c), însoţită de motivarea aferentă.


    ART. 7
    Confidenţialitatea
    (1) Membrii şi foştii membri nu pot, în niciun moment, să facă publice sau să utilizeze informaţii care nu sunt de domeniul public referitoare la proceduri sau de care au luat cunoştinţă în cadrul procedurilor, decât pentru scopurile procedurilor respective, şi nu pot, în niciun caz, să facă publice sau să utilizeze asemenea informaţii pentru a dobândi avantaje personale, pentru a favoriza alte persoane sau pentru a afecta intereselor altora.
    (2) Membrii nu pot face publică o decizie sau hotărâre ori părţi ale acesteia înainte de publicarea ei în conformitate cu dispoziţiile în materie de transparenţă de la articolul 3.46 (Transparenţa procedurilor).
    (3) Membrii şi foştii membri nu divulgă în niciun moment deliberările tribunalului sau ale tribunalului de apel, nici punctele de vedere ale unui membru, indiferent de natura lor.

    ART. 8
    Cheltuielile
        Fiecare membru păstrează o evidenţă a timpului dedicat procedurii şi a cheltuielilor efectuate şi întocmeşte un raport final cu privire la aceste aspecte.

    ART. 9
    Mediatorii
        Normele aplicabile membrilor sau foştilor membri, prevăzute în prezentul cod de conduită, se aplică, mutatis mutandis, mediatorilor.

    ART. 10
    Comitetul consultativ
    (1) Preşedintele tribunalului şi preşedintele tribunalului de apel sunt asistaţi de un comitet consultativ pentru a garanta aplicarea corectă a prezentului cod de conduită şi a articolului 3.40 (Reguli de etică), precum şi pentru îndeplinirea oricărei alte sarcini, dacă se prevede acest lucru.
    (2) Comitetul consultativ este compus din doi vicepreşedinţi ai tribunalelor respective şi din doi membri ai tribunalului sau ai tribunalului de apel cu cea mai mare vechime.


    ANEXA 12

    PROCEDURILE PARALELE
    1. În pofida articolului 3.34 (Alte cereri) alineatul (1), în investitor din partea UE nu depune la tribunal în temeiul secţiunii B (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi) din capitolul 3 (Soluţionarea litigiilor) o cerere prin care acuză Vietnamul de încălcarea unei dispoziţii prevăzute la articolul 2.1 (Domeniul de aplicare), dacă investitorul a depus o cerere întemeiată pe încălcarea aceleiaşi dispoziţii menţionate la articolul 2.1 (Domeniul de aplicare) în cadrul unei proceduri în faţa unei instanţe sau a unui tribunal administrativ din Vietnam sau în cadrul oricărei proceduri de arbitraj internaţional.*1)
     *1) Faptul că un investitor a depus o cerere prin care acuză Vietnamul de încălcarea unei dispoziţii prevăzute în capitolul 2 în cadrul unei proceduri în faţa unei instanţe sau a unui tribunal administrativ din Vietnam sau în cadrul oricărei proceduri de arbitraj internaţional în ceea ce priveşte una dintre investiţiile sale nu împiedică acelaşi investitor să depună la tribunal o cerere întemeiată pe încălcarea aceleiaşi dispoziţii în temeiul secţiunii B (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi) din capitolul 3 (Soluţionarea litigiilor) în ceea ce priveşte alte investiţii ale sale dacă aceste alte investiţii sunt afectate de aceeaşi măsură.

    2. În pofida articolului 3.34 (Alte cereri) alineatele (2) şi (3), în cazul în care pârâtul este Vietnam, un investitor din partea UE nu poate să depună o cerere la tribunal în temeiul secţiunii B (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi) din capitolul 3 (Soluţionarea litigiilor) întemeiată pe faptul că o măsură este incompatibilă cu dispoziţiile din capitolul 2 dacă orice persoană care controlează investitorul respectiv sau care este controlată, în mod direct sau indirect, de către investitor (denumită în continuare "persoană asociată") a depus o cerere la tribunal sau la orice alt tribunal sau altă instanţă naţională sau internaţională întemeiată pe încălcarea aceloraşi dispoziţii, în ceea ce priveşte aceeaşi investiţie, iar:
    a) cererea depusă de respectiva persoană asociată a fost soluţionată printr-o hotărâre, decizie sau orice altă înţelegere; sau
    b) cererea depusă de respectiva persoană asociată este pendinte, iar persoana nu şi-a retras cererea.

    3. Cererile care nu intră în domeniul de aplicare al punctului 1 sau 2 din prezenta anexă fac obiectul articolului 3.34 (Alte cereri).

    ANEXA 13

    PROCEDURILE DE LUCRU ALE TRIBUNALULUI DE APEL
    1. Procedurile de lucru ale tribunalului de apel stabilite în conformitate cu articolul 3.39 (Tribunalul de apel) alineatul (10) includ şi abordează, printre altele:
    a) aspectele practice referitoare la deliberările formaţiunilor tribunalului de apel şi comunicarea dintre membrii tribunalului de apel;
    b) măsurile privind notificarea sau comunicarea actelor şi a documentelor justificative, inclusiv norme privind corectarea erorilor materiale apărute în astfel de documente;
    c) aspectele procedurale referitoare la suspendarea temporară a procedurilor în caz de deces, demisie, incapacitate sau demitere a unui membru al tribunalului de apel din cadrul unei formaţiuni sau din cadrul tribunalului de apel;
    d) măsurile pentru rectificarea erorilor materiale din deciziile formaţiunilor tribunalului de apel;
    e) măsurile privind conexarea a două sau mai multe apeluri formulate cu privire la aceeaşi hotărâre provizorie; şi
    f) măsurile privind limba utilizată în cadrul procedurii de apel care, în principiu, se desfăşoară în aceeaşi limbă ca şi procedurile desfăşurate în faţa tribunalului care a adoptat hotărârea provizorie ce face obiectul apelului.

    2. Procedurile de lucru pot include, de asemenea, principii directoare cu privire la următoarele aspecte, care pot fi ulterior abordate prin hotărârile de procedură ale formaţiunilor tribunalului de apel:
    a) calendarele orientative şi ordinea de transmitere a documentelor către tribunalul de apel, precum şi a audierilor în cadrul formaţiunilor tribunalului de apel;
    b) aspectele logistice legate de desfăşurarea procedurilor, cum ar fi locaţiile deliberărilor şi audierilor din cadrul formaţiunilor tribunalului de apel, precum şi modalităţile de reprezentare a părţilor la litigiu; şi
    c) consultările procedurale preliminare şi eventualele conferinţe prealabile audierilor între o formaţiune şi părţile în litigiu.

 (a se vedea imaginea asociată)

                                         ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016