Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Guvernul României şi Guvernul Republicii Turcia, denumite în cele ce urmeazã pãrţile contractante,
în dorinţa de a dezvolta relaţiile de cooperare economicã existente între cele douã state,
fiind decise sã încurajeze şi sã creeze condiţii favorabile pentru investiţiile investitorilor din România pe teritoriul Republicii Turcia şi ale investitorilor din Republica Turcia pe teritoriul României,
recunoscând cã protejarea investiţiilor, în cadrul acestui acord, stimuleazã iniţiativa în acest domeniu şi creşte bunãstarea economicã a ambelor state,
au convenit urmãtoarele:
ART. 1
Definiţii
În sensul prezentului acord:
a) termenul investitor al unei pãrţi contractante înseamnã, în ceea ce priveşte fiecare parte contractantã, urmãtorii subiecţi care au fãcut investiţii pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, în conformitate cu legile şi reglementãrile naţionale ale acelei pãrţi contractante:
(i) o persoanã fizicã care este cetãţean al României sau un cetãţean al Republicii Turcia, în conformitate cu legile în vigoare;
(ii) persoane juridice, inclusiv companii, corporaţii, asociaţii de afaceri care sunt constituite sau organizate în conformitate cu legile şi reglementãrile naţionale ale acelei pãrţi contractante şi care au sediul împreunã cu activitatea economicã efectivã pe teritoriul acelei pãrţi contractante;
b) termenul investiţii înseamnã, în conformitate cu legile şi reglementãrile naţionale ale pãrţii contractante care gãzduieşte investiţia, orice fel de active şi include, fãrã a se limita la:
(i) acţiuni sau orice alt fel de participare la o companie;
(ii) proprietãţi mobile şi imobile şi drepturi de proprietate precum ipoteci, garanţii şi gajuri sau drepturi similare de proprietate;
(iii) profituri reinvestite;
(iv) pretenţii bãneşti sau pretenţii asupra garanţiei de bunã execuţie, având valoare financiarã şi fiind asociate unei investiţii;
(v) drepturi de proprietate industrialã, inclusiv drepturi cu privire la brevete, mãrci de comerţ, nume comerciale, modele industriale, know-how şi fond comercial şi de proprietate intelectualã;
(vi) concesiuni conferite prin lege sau prin contract, îndeosebi concesiuni referitoare la prospectarea, extracţia şi exploatarea resurselor naturale.
Termenul investiţii se va referi la toate investiţiile directe realizate conform legilor şi reglementãrilor interne ale acelei pãrţi contractante pe teritoriul cãreia au fost realizate investiţiile. Termenul investiţii acoperã toate investiţiile fãcute pe teritoriul unei pãrţi contractante înainte sau dupã intrarea în vigoare a acestui acord;
c) termenul profituri înseamnã sumele provenite dintr-o investiţie şi include mai ales, dar nu numai, profituri, dividende, dobânzi, redevenţe, venituri de capital sau onorarii;
d) termenul teritoriu înseamnã, cu privire la ambele pãrţi contractante, teritoriul, marea teritorialã şi spaţiul aerian deasupra acestora, precum şi suprafeţele marine şi submarine asupra cãrora fiecare parte contractantã este îndreptãţitã sã îşi exercite, în conformitate cu dreptul internaţional, suveranitatea, drepturile suverane sau de jurisdicţie.
ART. 2
Promovarea şi protejarea investiţiilor
(1) Fiecare parte contractantã va promova şi va admite, pe teritoriul sãu, investiţiile investitorilor celeilalte pãrţi contractante, în conformitate cu legile şi reglementãrile naţionale.
(2) Fãrã a aduce prejudicii mãsurilor adoptate de Uniunea Europeanã, investiţiile investitorilor oricãrei pãrţi contractante vor beneficia întotdeauna de un tratament just şi echitabil şi se vor bucura de o protecţie adecvatã pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante. Niciuna dintre pãrţile contractante nu va afecta prin mãsuri nerezonabile sau discriminatorii gestionarea, întreţinerea, folosinţa, posesia, extinderea ori administrarea acestor investiţii.
ART. 3
Tratamentul naţional şi tratamentul naţiunii celei mai favorizate
(1) Fiecare parte contractantã va acorda, pe teritoriul sãu, investiţiei investitorilor celeilalte pãrţi contractante un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordã investitorilor sãi sau investitorilor unui stat terţ, oricare dintre acestea este mai favorabil.
(2) Prevederile privind tratamentul naţional şi de naţiune cea mai favorizatã din prezentul acord nu se vor aplica avantajelor actuale şi viitoare acordate de oricare dintre pãrţile contractante în virtutea calitãţii de membru sau asociat al unei uniuni vamale, economice ori monetare, pieţe comune sau zone libere de comerţ, investitorilor proprii, ai statelor membre ai respectivei uniuni, pieţe comune ori zone libere de comerţ sau oricãrui alt stat terţ. Aceste tratamente nu se vor referi nici la avantajele pe care oricare dintre pãrţile contractante le acordã investitorilor dintr-un stat terţ în virtutea unui acord privind dubla impozitare sau a altor acorduri reciproce de naturã fiscalã.
(3) Fiecare parte contractantã va respecta toate obligaţiile asumate cu privire la investiţiile pe teritoriul sãu ale investitorului celeilalte pãrţi contractante.
ART. 4
Expropriere şi despãgubire
(1) Investiţiile fãcute de investitorii uneia dintre pãrţile contractante pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante nu vor fi expropriate sau naţionalizate ori supuse altor mãsuri cu efect similar, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) mãsurile sunt adoptate în scop public, în conformitate cu procedura legalã;
b) mãsurile nu sunt discriminatorii.
(2) Despãgubirea va corespunde cu valoarea corectã de piaţã a investiţiei la data exproprierii sau la data la care aceasta a fost fãcutã publicã, oricare dintre acestea survine prima, şi va fi efectiv realizabilã, liber transferabilã şi efectuatã fãrã nicio întârziere. În eventualitatea în care plata despãgubirii întârzie, investitorul va primi dobândã pentru perioada de întârziere la efectuarea plãţii.
(3) La cererea investitorului, suma despãgubirii poate fi recalculatã de cãtre un tribunal sau alt organ competent al pãrţii contractante unde s-a realizat investiţia.
ART. 5
Compensarea pierderilor
Investitorii unei pãrţi contractante ale cãror investiţii de pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante suferã pierderi din motive de rãzboi sau conflict armat, stare de urgenţã la nivel naţional, revoltã, insurecţie ori tulburãri pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante vor primi de la cea din urmã un tratament cu privire la despãgubiri sau alte aranjamente nu mai puţin favorabil decât cel pe care respectiva parte contractantã îl acordã propriilor sãi investitori sau investitorilor dintr-un stat terţ. Fãrã a prejudicia mãsurile adoptate de Uniunea Europeanã, plãţile, dacã este cazul, care rezultã din acest articol vor fi liber transferabile.
ART. 6
Soluţionarea diferendelor referitoare la investiţii
(1) În sensul prezentului articol, un diferend investiţional este definit ca un diferend care implicã:
a) interpretarea sau aplicarea unei autorizaţii de investiţie acordate de autoritatea de investiţii strãine a unei pãrţi contractante unui investitor al celeilalte pãrţi contractante; sau
b) o încãlcare a unui drept conferit ori creat de prezentul acord cu privire la o investiţie.
(2) Orice diferend între o parte contractantã şi un investitor al celeilalte pãrţi contractante, cu privire la o investiţie a acelui investitor pe teritoriul primei pãrţi contractante, se va soluţiona pe cât posibil pe cale amiabilã, prin consultãri şi negocieri între pãrţile în litigiu.
(3) Dacã diferendul nu poate fi soluţionat prin consultãri şi negocieri în termen de 6 luni de la data solicitãrii soluţionãrii, atunci diferendul va fi înaintat, la alegerea investitorului, cãtre:
a) Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor referitoare la Investiţii (ICSID) înfiinţat prin Convenţia pentru reglementarea diferendelor referitoare la investiţii între state şi persoane ale altor state, încheiatã la Washington la 18 martie 1965, în cazul în care ambele pãrţi devin semnatare ale acestei convenţii;
b) un tribunal arbitral ad-hoc, constituit în conformitate cu Regulile de arbitraj ale Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaţional (UNCITRAL).
(4) Trimiterea diferendelor cu privire la investiţii la Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor referitoare la Investiţii se va realiza potrivit procedurii prevãzute în Convenţia pentru reglementarea diferendelor referitoare la investiţii între state şi persoane ale altor state, deschisã spre semnare la Washington la 18 martie 1965.
(5) Tribunalul arbitral va decide în baza normelor de drept, luând în considerare izvoarele de drept în urmãtoarea ordine:
- prevederile prezentului acord şi ale altor acorduri relevante între pãrţile contractante;
- legislaţia în vigoare a pãrţii contractante interesate;
- prevederile acordurilor speciale referitoare la investiţii;
- principiile generale de drept internaţional recunoscute de ambele pãrţi contractante.
(6) Fãrã a prejudicia prevederile paragrafelor (3) şi (4) din acest articol,
potrivit notificãrii trimise de Republica Turcia Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor referitoare la Investiţii (ICSID), denumit în cele ce urmeazã Centrul, în data de 3 martie 1989, potrivit art. 24 (4) din Convenţia pentru reglementarea diferendelor referitoare la investiţii între state şi persoane ale altor state:
a) numai diferendele care provin direct din activitãţile de investiţii care au obţinut permisiunea necesarã, dacã este cazul, în conformitate cu legislaţia relevantã din Republica Turcia cu privire la capitalul strãin, şi care au demarat efectiv vor fi supuse jurisdicţiei Centrului sau oricãrui alt mecanism internaţional de soluţionare a litigiilor;
b) diferendele referitoare la proprietate şi drepturi de proprietate asupra unor proprietãţi imobiliare intrã total sub jurisdicţia tribunalelor din Republica Turcia şi, în consecinţã, nu vor fi trimise spre soluţionare Centrului sau altui mecanism internaţional de soluţionare a litigiilor; şi
c) referitor la art. 64 din Convenţia pentru reglementarea diferendelor referitoare la investiţii între state şi persoane ale altor state:
Republica Turcia nu va accepta înaintarea litigiilor care survin între Republica Turcia şi altã parte contractantã cu privire la interpretarea sau aplicarea Convenţiei pentru reglementarea diferendelor referitoare la investiţii între state şi persoane ale altor state, care nu se rezolvã prin negociere la Curtea Internaţionalã de Justiţie.
(7) Decizia de arbitraj va fi definitivã şi obligatorie pentru toate pãrţile aflate în diferend. Fiecare parte contractantã se angajeazã sã punã în aplicare decizia potrivit legislaţiei naţionale.
ART. 7
Transferuri
(1) Fãrã a prejudicia mãsurile adoptate de Uniunea Europeanã, fiecare parte contractantã va permite cu bunã-credinţã ca toate transferurile referitoare la o investiţie sã se facã liber şi fãrã întârziere în şi din teritoriul sãu. Aceste transferuri includ:
a) profituri;
b) sume din vânzarea totalã sau parţialã ori din lichidarea investiţiei;
c) plãţi efectuate pentru rambursarea creditelor pentru investiţii şi a dobânzilor legale;
d) onorarii de administrare şi asistenţã tehnicã;
e) câştiguri nete ale persoanelor care au voie sã lucreze la investiţia fãcutã pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante.
(2) Transferurile se vor efectua fãrã întârziere în valuta convertibilã în care s-a realizat investiţia sau în orice altã valutã convertibilã convenitã de investitori, la cursul de schimb în vigoare la data transferului.
ART. 8
Subrogarea
(1) Dacã investiţiile unui investitor al unei pãrţi contractante sunt asigurate împotriva riscurilor necomerciale în cadrul unui sistem stabilit prin lege, orice subrogare a asigurãtorului în drepturile sau pretenţiile respectivului investitor, potrivit termenilor acelei asigurãri, vor fi recunoscute de cãtre cealaltã parte contractantã. Totuşi, prin subrogarea drepturilor sale asigurãtorului investitorul nu va fi exonerat de obligaţiile sale privind investiţiile.
(2) Dacã una dintre pãrţile contractante, în virtutea unei garanţii împotriva riscurilor necomerciale pentru o investiţie realizatã pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, efectueazã plãţi cãtre propriii sãi investitori, aceasta este subrogatã în drepturile, pretenţiile şi acţiunile respectivului investitor, precum şi în obligaţiile legate de aceste drepturi, potrivit condiţiilor respectivei garanţii.
(3) Asigurãtorul sau garantul nu va avea dreptul sã exercite orice alte drepturi în afara acelora la care ar fi avut drept de exercitare investitorul.
(4) Diferendele dintre o parte contractantã şi un asigurãtor sau garantor vor fi soluţionate potrivit prevederilor art. 6 sau 10 din prezentul acord, dupã caz.
ART. 9
Investiţiile existente
Investiţiile fãcute de investitorii uneia dintre pãrţile contractante pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord vor fi şi ele supuse prevederilor acestuia. Totuşi, prezentul acord nu se va aplica diferendelor survenite înainte de intrarea sa în vigoare.
ART. 10
Diferende între pãrţile contractante
(1) Diferendele dintre pãrţile contractante privind interpretarea şi aplicarea prezentului acord vor fi, în mãsura posibilului, soluţionate prin negocieri directe şi semnificative între cele douã pãrţi. Dacã un diferend nu se poate soluţiona în termen de 6 luni de la începerea negocierilor, atunci, la cererea oricãreia dintre pãrţile contractante, diferendul va fi înaintat unui tribunal arbitral.
(2) Un astfel de tribunal arbitral se va constitui pentru fiecare caz individual în felul urmãtor: în termen de 3 luni de la primirea cererii de arbitraj, fiecare parte contractantã va numi câte un membru al tribunalului. Cei 2 membri vor selecta apoi o persoanã dintr-un stat terţ, care, cu aprobarea pãrţilor contractante, va fi desemnatã drept preşedinte al tribunalului. Preşedintele va fi numit în termen de 3 luni de la data numirii celorlalţi 2 membri. Dacã în perioadele precizate nu s-au fãcut numirile respective, oricare dintre pãrţile contractante poate, în lipsa altei înţelegeri, sã invite preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie sã facã numirile necesare. Dacã preşedintele este cetãţean al uneia dintre pãrţile contractante sau dacã este în alt fel în imposibilitatea de a se achita de aceastã funcţie, vicepreşedintele va fi invitat sã facã numirile necesare. Dacã şi vicepreşedintele este cetãţean al uneia dintre pãrţile contractante sau nu se poate achita de funcţie, atunci urmãtorul membru ca vechime al Curţii Internaţionale de Justiţie, care nu este cetãţean al uneia dintre pãrţile contractante, va fi invitat sã facã numirile respective.
(3) Tribunalul arbitral va lua deciziile pe baza prevederilor prezentului acord şi a altor acorduri încheiate şi în vigoare între pãrţile contractante, precum şi pe baza principiilor şi regulilor generale de drept internaţional. Deciziile tribunalului arbitral vor fi luate cu majoritate de voturi şi vor fi definitive şi obligatorii.
(4) Fiecare parte contractantã va suporta cheltuielile arbitrului propriu şi ale reprezentãrilor sale la procedurile arbitrale. Costurile cu privire la preşedinte şi celelalte costuri vor fi suportate în pãrţi egale de pãrţile contractante.
(5) Tribunalul arbitral îşi va stabili propria procedurã.
ART. 11
Intrarea în vigoare, modificarea, durata şi încetarea valabilitãţii
(1) Fiecare parte contractantã va notifica în scris celeilalte pãrţi contractante îndeplinirea procedurilor interne legale de ratificare, necesare în teritoriul sãu, pentru intrarea în vigoare a prezentului acord. Prezentul acord va intra în vigoare la data ultimei dintre cele douã notificãri.
(2) Prezentul acord va rãmâne în vigoare o perioadã de 10 ani şi va continua sã rãmânã în vigoare pânã când, dupã expirarea perioadei iniţiale de 10 ani, oricare dintre pãrţile contractante va notifica în scris celeilalte pãrţile contractante intenţia sa de încetare a valabilitãţii acestuia. Nota de încetare a valabilitãţii va deveni efectivã la un an dupã ce a fost primitã de cãtre cealaltã parte contractantã.
(3) Referitor la investiţiile efectuate pânã la data încetãrii valabilitãţii prezentului acord, prevederile acestuia vor continua sã rãmânã în vigoare o perioadã de încã 10 ani începând de la data expirãrii sale.
(4) Prin derogare de la prevederile paragrafului (2), în cazul viitoarelor evoluţii ale dreptului Uniunii Europene sau al aderãrii Turciei la Uniunea Europeanã, prezentul acord va fi modificat, dacã va fi necesar, prin consens al pãrţilor contractante, astfel încât sã se asigure conformitatea prevederilor sale cu obligaţiile României şi ale Turciei decurgând din calitatea de state membre ale Uniunii Europene.
Dacã nu se poate ajunge la un consens, pãrţile contractante vor avea dreptul de a denunţa prezentul acord. Acordul îşi va înceta aplicabilitatea în termen de 3 luni de la primirea notei de denunţare. În ceea ce priveşte investiţiile fãcute sau dobândite înainte de data denunţãrii prezentului acord şi cãrora acesta li se aplicã, prevederile tuturor celorlalte articole din prezentul acord vor rãmâne în continuare în vigoare o perioadã de 10 ani de la data denunţãrii.
(5) Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Turcia pentru promovarea şi protejarea reciprocã a investiţiilor, semnat la Ankara la 24 ianuarie 1991, îşi va înceta valabilitatea la data intrãrii în vigoare a prezentului acord.
Semnat la Bucureşti la 3 martie 2008, în douã exemplare originale, fiecare în limbile românã, turcã şi englezã, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţã în interpretare, textul în limba englezã va prevala.
Pentru Guvernul României,
Ovidiu Silaghi,
ministrul pentru întreprinderi
mici şi mijlocii, comerţ,
turism şi profesii liberale
Pentru Guvernul Republicii Turcia,
Kursad Tuzmen,
ministru de stat
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
