Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ACORD din 25 aprilie 2007 privind transportul aerian intre Comunitatea Europeana si statele sale membre, pe de o parte, si Statele Unite ale Americii, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 25 aprilie 2007 si la Washington la 30 aprilie 2007*)
Statele Unite ale Americii (denumite în cele ce urmeazã Statele Unite), pe de o parte, şi Republica Austria, Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cipru, Republica Cehã, Regatul Danemarcei, Republica Estonia, Republica Finlanda, Republica Francezã, Republica Federalã Germania, Republica Elenã, Republica Ungarã, Irlanda, Republica Italianã, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Malta, Regatul Ţãrilor de Jos, Republica Polonã, Republica Portughezã, România, Republica Slovacã, Republica Slovenia, Regatul Spaniei, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, fiind semnatare ale Tratatul de instituire a Comunitãţii Europene şi state membre ale Uniunii Europene (denumite în cele ce urmeazã state membre), şi Comunitatea Europeanã, pe de altã parte, dorind sã promoveze un sistem de transport aerian internaţional bazat pe concurenţa dintre companiile aeriene pe o piaţã supusã unui minim de intervenţie şi reglementare din partea statului; dorind sã faciliteze oportunitãţile de extindere a transportului aerian internaţional, în special prin dezvoltarea reţelelor de transport aerian care oferã servicii aeriene corespunzãtoare pasagerilor şi expeditorilor; dorind sã permitã companiilor aeriene sã ofere pasagerilor şi expeditorilor preţuri şi servicii competitive pe pieţele deschise; dorind sã permitã tuturor sectoarelor din domeniul transportului aerian, inclusiv personalului companiilor aeriene, sã beneficieze de avantajele unui acord de liberalizare; dorind sã asigure cel mai înalt grad de siguranţã şi securitate în transportul aerian internaţional şi sã reafirme deosebita grijã faţã de actele sau ameninţãrile îndreptate împotriva securitãţii aeronavelor, care pun în pericol siguranţa persoanelor şi a bunurilor, afectând negativ operaţiunile de transport aerian şi subminând încrederea publicului în siguranţa aviaţiei civile; luând act de Convenţia privind aviaţia civilã internaţionalã, deschisã spre semnare la Chicago în data de 7 decembrie 1944; recunoscând cã subvenţiile guvernamentale pot afecta negativ concurenţa dintre companiile aeriene şi pot pune în pericol realizarea obiectivelor fundamentale ale acestui acord; subliniind importanţa protejãrii mediului în cadrul dezvoltãrii şi punerii în aplicare a politicii aeronautice internaţionale; luând act de importanţa protecţiei consumatorilor, inclusiv a protecţiei prevãzute prin Convenţia pentru unificarea anumitor norme în transportul aerian internaţional, semnatã la Montreal la 28 mai 1999; intenţionând sã dezvolte acordurile existente în scopul de a deschide accesul la pieţe şi a maximiza avantajele consumatorilor, ale companiilor aeriene, ale forţei de muncã şi ale populaţiei de ambele pãrţi ale Atlanticului; recunoscând importanţa consolidãrii accesului companiilor lor aeriene la pieţele globale de capital în vederea consolidãrii concurenţei şi a promovãrii obiectivelor prezentului acord; având intenţia de a crea un precedent la scarã mondialã pentru a promova avantajele liberalizãrii în acest sector economic esenţial, au convenit urmãtoarele:
ART. 1 Definiţii În sensul prezentului acord şi în lipsa unor dispoziţii contrare: 1. acord înseamnã prezentul acord şi anexele sale, inclusiv orice eventuale modificãri ale acestora; 2. serviciu aerian înseamnã transportul cu aeronave al pasagerilor, bagajelor, mãrfurilor şi poştei, separat sau mixt, oferit publicului contra cost sau prin închiriere; 3. Convenţie înseamnã Convenţia privind aviaţia civilã internaţionalã, deschisã spre semnare la Chicago în data de 7 decembrie 1944, şi include: a) orice modificare care a intrat in vigoare în temeiul art. 94 lit. (a) din Convenţie şi care a fost ratificatã atât de Statele Unite, cât şi de statul membru sau statele membre, dupã caz, precum şi b) orice anexã sau orice modificare la aceasta, adoptatã în temeiul art. 90 din Convenţie, în mãsura în care o astfel de anexã sau modificare este aplicabilã în orice moment pentru ambele pãrţi, Statele Unite şi statul membru sau statele membre, dupã caz; 4. cheltuieli totale înseamnã costul prestãrii serviciului plus cheltuieli administrative în limite rezonabile; 5. serviciu aerian internaţional înseamnã transportul aerian care traverseazã spaţiul aerian al mai multor state; 6. parte înseamnã fie Statele Unite, fie Comunitatea Europeanã şi statele sale membre; 7. preţ înseamnã orice tarif pentru transportul aerian al pasagerilor, bagajelor şi/sau mãrfurilor (exclusiv poşta), inclusiv, dacã este cazul, transportul la sol legat de serviciul aerian internaţional, practicat de cãtre companiile aeriene, inclusiv agenţiile lor, şi condiţiile care reglementeazã disponibilitatea unui astfel de tarif; 8. escalã în scopuri necomerciale înseamnã o aterizare efectuatã în alt scop decât îmbarcarea sau debarcarea pasagerilor, bagajelor, mãrfurilor şi/sau poştei în transportul aerian; 9. teritoriu înseamnã, pentru Statele Unite, regiunile terestre (continent şi insule), apele interioare şi apele maritime teritoriale aflate sub suveranitatea sau jurisdicţia lor, iar pentru Comunitatea Europeanã şi statele sale membre, regiunile terestre (continent şi insule), apele interioare şi apele maritime teritoriale acoperite de Tratatul de instituire a Comunitãţii Europene, conform dispoziţiilor prevãzute de acesta din urmã şi de orice instrument juridic ulterior. Se înţelege cã aplicarea prezentului acord în cazul aeroportul Gibraltar nu aduce atingere poziţiilor juridice respective ale Regatului Spaniei şi Marii Britanii cu privire la diferendul referitor la suveranitatea asupra teritoriului pe care este situat aeroportul şi la menţinerea suspendãrii aplicãrii, în cazul aeroportului Gibraltar, a mãsurilor Comunitãţii Europene de liberalizare a transportului aerian în vigoare la 18 septembrie 2006, în conformitate cu declaraţia ministerialã referitoare la aeroportul Gibraltar, asupra cãreia s-a convenit la Cordoba în septembrie 2006; şi 10. drept de folosinţã înseamnã o taxã impusã companiilor aeriene pentru utilizarea instalaţiilor sau serviciilor de aeroport, de mediu, de navigaţie aerianã sau de siguranţã a navigaţiei aeriene, inclusiv serviciile şi instalaţiile conexe. ART. 2 Posibilitatea concurenţei loiale şi echitabile Fiecare parte garanteazã companiilor aeriene ale ambelor pãrţi posibilitatea concurenţei loiale şi echitabile pentru furnizarea serviciilor aeriene internaţionale aflate sub incidenţa prezentului acord. ART. 3 Acordarea drepturilor 1. Fiecare parte acordã celeilalte pãrţi urmãtoarele drepturi pentru exploatarea serviciilor aeriene internaţionale de cãtre companiile aeriene ale celeilalte pãrţi: a) dreptul de a traversa teritoriul sãu fãrã a ateriza; b) dreptul de a efectua escale în scopuri necomerciale pe teritoriul sãu; c) dreptul de a efectua transporturi aeriene internaţionale între destinaţii situate pe urmãtoarele rute: (i) pentru companiile aeriene din Statele Unite (denumite în continuare companiile aeriene din SUA), din puncte exterioare Statelor Unite trecând prin Statele Unite şi prin puncte intermediare cãtre orice punct sau puncte din orice stat sau state membre şi în exteriorul acestora; şi pentru serviciile de transport exclusiv de mãrfuri, între orice stat membru şi orice punct sau puncte (inclusiv în orice alt stat membru); (ii) pentru companiile aeriene din Comunitatea Europeanã şi din statele sale membre (denumite în continuare companiile aeriene din Comunitate), din puncte exterioare statelor membre trecând prin statele membre şi puncte intermediare cãtre orice punct sau puncte din Statele Unite şi în exteriorul acestora; pentru serviciile de transport exclusiv de mãrfuri, între Statele Unite şi orice punct sau puncte; şi pentru servicii combinate, între orice destinaţie sau destinaţii din Statele Unite şi orice destinaţie sau destinaţii din orice stat al spaţiului aerian european comun (denumit în continuare SAEC) la data semnãrii prezentului acord; şi d) celelalte drepturi specificate în prezentul acord. 2. Fiecare companie aerianã, pe oricare sau pe toate cursele aeriene, la propria alegere, poate: a) sã opereze curse aeriene în una sau ambele direcţii; b) sã combine numere de curse aeriene diferite pe aceeaşi aeronavã; c) sã deserveascã punctele anterioare, intermediare şi ulterioare, respectiv puncte de pe teritoriul pãrţilor, în orice combinaţie şi în orice ordine; d) sã omitã escalele în unul sau mai multe puncte; e) sã transfere traficul de pe oricare din aeronavele sale pe oricare altã aeronavã a sa, în orice punct; f) sã deserveascã destinaţii dincolo de oricare punct din teritoriul sãu, cu sau fãrã schimbarea aeronavei sau a numãrului cursei, şi sã propunã aceste servicii publicului, ca servicii directe; g) sã facã escale pe ruta sa, în orice punct de pe teritoriul uneia dintre pãrţi sau în afara acestuia; h) sã opereze trafic de tranzit prin teritoriul celeilalte pãrţi; şi i) sã combine, la bordul aceleiaşi aeronave, traficul fãrã sã ţinã cont de provenienţa acestuia, fãrã limitã de direcţie sau de ordin geografic şi fãrã pierderea vreunui drept de trafic posibil în conformitate cu prezentul acord. 3. Dispoziţiile alin. 1 se aplicã în urmãtoarele condiţii: a) pentru companiile aeriene din SUA, cu excepţia serviciilor de transport exclusiv de mãrfuri, transportul face parte dintr-un serviciu care deserveşte Statele Unite; şi b) pentru companiile aeriene din Comunitate, cu excepţia: (i) serviciilor de transport exclusiv de mãrfuri; şi (ii) serviciilor combinate între Statele Unite şi orice stat membru al SAEC, de la data semnãrii prezentului acord, transportul face parte dintr-un serviciu care deserveşte un stat membru. 4. Fiecare parte contractantã permite fiecãrei companii aeriene sã determine frecvenţa şi capacitatea serviciului aerian internaţional pe care le oferã în baza criteriilor comerciale ale pieţei. Urmând acest drept, nicio parte nu limiteazã unilateral volumul traficului, frecvenţa sau continuitatea serviciului, tipul sau tipurile de aeronave exploatate de companiile aeriene ale celeilalte pãrţi şi nici nu pretinde depunerea programelor pentru zborurile regulate sau charter ori a planurilor operaţionale, cu excepţia cazurilor cu motivaţie vamalã, tehnicã, operaţionalã sau de mediu (în aplicarea art. 15), în temeiul condiţiilor uniforme în conformitate cu art. 15 din Convenţie. 5. Orice companie aerianã poate sã opereze servicii de transport aerian internaţional, fãrã nicio limitare a modificãrii în orice moment a tipului sau a numãrului de aeronave cu care opereazã, cu condiţia ca: a) pentru companiile aeriene din SUA, cu excepţia serviciilor de transport exclusiv de mãrfuri, transportul face parte dintr-un serviciu care deserveşte Statele Unite; şi b) pentru companiile aeriene din Comunitate, cu excepţia: (i) serviciilor de transport exclusiv de marfã; şi (ii) serviciilor combinate dintre Statele Unite şi un stat membru al SAEC, de la data semnãrii prezentului acord, transportul face parte dintr-un serviciu care deserveşte statul membru. 6. Nicio dispoziţie a prezentului acord nu poate fi interpretatã ca oferind: a) companiilor aeriene din SUA dreptul de a lua la bord, cu titlu oneros, pe teritoriul oricãrui stat membru, pasageri, bagaje, mãrfuri sau poştã care sunt destinate unui alt punct de pe teritoriul acelui stat membru; b) companiilor aeriene din Comunitate dreptul de a lua la bord, pe teritoriul Statelor Unite, pasageri, bagaje, mãrfuri sau poştã, cu titlu oneros şi fiind destinate unui alt punct de pe teritoriul Statelor Unite. 7. Accesul companiilor aeriene din Comunitate la serviciile de transport achiziţionate de Statele Unite prin procedurã publicã este reglementat de anexa nr. III. ART. 4 Autorizarea La primirea cererilor din partea unei companii aeriene a uneia dintre pãrţi, în forma prevãzutã pentru autorizaţiile de operare şi permisele tehnice, cealaltã parte acordã eliberarea autorizaţiilor şi permiselor corespunzãtoare cu întârzieri procedurale minime, cu condiţia ca: a) în cazul unei companii aeriene din SUA, o parte importantã a companiei şi controlul efectiv al acesteia sã fie deţinute de Statele Unite, de resortisanţi ai SUA sau de ambii, iar compania sã fie înregistratã în Statele Unite şi sã aibã sediul principal pe teritoriul Statelor Unite; b) în cazul unei companii aeriene din Comunitate, o parte importantã a companiei şi controlul efectiv al acesteia sã fie deţinute de un stat membru sau de mai multe state membre, de resortisanţii acelui stat membru sau state membre ori de ambii, iar compania sã fie înregistratã în Comunitatea Europeanã şi sã aibã sediul principal pe teritoriul Comunitãţii Europene; c) o companie aerianã sã fie în mãsurã sã îndeplineascã condiţiile prevãzute în actele cu putere de lege şi normele administrative care se aplicã în mod obişnuit la exploatarea serviciilor aeriene internaţionale de cãtre partea care examineazã cererea sau cererile respective; şi d) prevederile art. 8 (Siguranţa) şi 9 (Securitatea) sã se pãstreze şi sã se aplice. ART. 5 Revocarea autorizaţiei 1. Fiecare parte poate revoca, suspenda sau limita autorizaţiile de operare sau permisele tehnice, poate suspenda sau limita în alt mod operarea unei companii aeriene a celeilalte pãrţi, atunci când: a) în cazul unei companii aeriene din SUA, o parte importantã a companiei şi controlul efectiv al acesteia nu sunt deţinute de Statele Unite, de resortisanţi ai SUA sau de ambii ori compania aerianã nu este înregistratã în Statele Unite sau nu îşi are sediul principal pe teritoriul Statelor Unite; b) în cazul unei companii aeriene din Comunitate, o parte importantã a companiei aeriene şi controlul efectiv al acesteia nu sunt deţinute de un stat membru sau de mai multe state membre, de resortisanţii acelui stat membru ori state membre sau de ambii ori compania aerianã nu este înregistratã în Comunitatea Europeanã sau nu îşi are sediul principal pe teritoriul Comunitãţii Europene; ori c) compania aerianã nu s-a conformat actelor cu putere de lege şi normelor administrative prevãzute în art. 7 (Respectarea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative) din prezentul acord. 2. Exceptând cazul în care luarea unor mãsuri urgente este esenţialã pentru a evita noi încãlcãri ale alin. 1 lit. c) din prezentul articol, drepturile instituite prin prezentul articol se exercitã numai dupã consultarea prealabilã a celeilalte pãrţi. 3. Prezentul articol nu restrânge drepturile oricãrei pãrţi de a refuza, revoca, restrânge sau impune condiţii pentru eliberarea autorizaţiei de operare sau a permisului tehnic ale unei ori mai multor companii aeriene ale celeilalte pãrţi în conformitate cu prevederile art. 8 (Siguranţa) şi 9 (Securitatea). ART. 6 Chestiuni complementare referitoare la proprietate, investiţii şi control Sub rezerva oricãror alte prevederi din prezentul acord, pãrţile pun în aplicare prevederile din anexa nr. IV atunci când iau decizii în temeiul actelor cu putere de lege şi al normelor administrative privind proprietatea, investiţiile şi controlul. ART. 7 Respectarea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative 1. Actele cu putere de lege şi normele administrative ale unei pãrţi, referitoare la intrarea sau la ieşirea de pe teritoriul sãu a aeronavelor care asigurã un serviciu aerian internaţional sau la exploatarea şi navigarea acestor aeronave atunci când se aflã pe teritoriul sãu, se aplicã aeronavelor utilizate de cãtre companiile aeriene ale celeilalte pãrţi şi sunt respectate la intrarea şi ieşirea sau în timpul staţionãrii acestora pe teritoriul primei pãrţi. 2. La intrarea, ieşirea şi pe durata staţionãrii unei aeronave pe teritoriul unei pãrţi, actele cu putere de lege şi normele administrative privind accesul pe acel teritoriu şi ieşirea din acesta a pasagerilor, echipajului sau a mãrfurilor aeronavelor (în special cele referitoare la intrare, verificare, imigrare, paşapoarte, vamã şi carantinã sau, în cazul poştei, regulamentele poştale) trebuie sã fie respectate de pasagerii şi echipajele companiilor aeriene ale celeilalte pãrţi sau de alte persoane în numele lor, respectiv pentru mãrfurile lor. ART. 8 Siguranţa 1. Autoritãţile competente ale pãrţilor recunosc, în vederea operãrii serviciilor aeriene care intrã sub incidenţa prezentului acord, valabilitatea certificatelor de navigabilitate, a brevetelor de aptitudine şi a licenţelor eliberate sau validate de cãtre cealaltã parte şi aflate încã în vigoare, cu condiţia ca cerinţele de obţinere a unor astfel de certificate, brevete sau licenţe sã fie egale sau superioare normelor minime care pot fi stabilite conform Convenţiei. Cu toate acestea, autoritãţile competente pot refuza recunoaşterea valabilitãţii, pentru survolarea propriului teritoriu, a brevetelor de aptitudine şi a licenţelor eliberate sau validate propriilor cetãţeni de cãtre autoritãţile celeilalte pãrţi. 2. Autoritãţile competente ale unei pãrţi pot cere consultarea cu autoritãţile competente ale unei alte pãrţi în privinţa normelor de siguranţã aplicate de acestea din urmã referitoare la instalaţiile aeronautice, echipaje, aeronave şi la exploatarea companiilor aeriene controlate de autoritãţile respective. Aceste consultãri au loc în termen de 45 de zile de la data la care au fost solicitate, în lipsa unor dispoziţii contrare. Dacã, în urma unor astfel de consultãri, autoritãţile competente solicitante considerã cã autoritãţile celeilalte pãrţi nu pãstreazã sau nu aplicã eficient normele şi cerinţele de siguranţã egale sau superioare normelor minime care pot fi stabilite în acest domeniu conform Convenţiei, acestea informeazã autoritãţile celeilalte pãrţi despre aceste constatãri şi despre mãsurile considerate necesare pentru a se ajunge la aceste norme minime, iar autoritãţile celeilalte pãrţi adoptã mãsurile corective corespunzãtoare. Autoritãţile competente care au introdus cererea de consultare îşi rezervã dreptul de a refuza, revoca sau limita autorizaţia de operare sau permisul tehnic al uneia sau mai multor companii aeriene pentru care autoritãţile celeilalte pãrţi asigurã controlul în materie de siguranţã, în cazul în care acele autoritãţi nu intervin corespunzãtor într-o perioadã de timp rezonabilã şi îşi rezervã dreptul de a lua mãsuri imediate împotriva companiilor aeriene în cauzã, dacã aceste mãsuri sunt indispensabile pentru a împiedica noi încãlcãri ale obligaţiei de menţinere în vigoare şi de aplicare a normelor şi a exigenţelor sus-menţionate, care reprezintã o ameninţare iminentã pentru siguranţa zborului. 3. Comisia Europeanã primeşte simultan toate solicitãrile şi notificãrile efectuate în conformitate cu prezentul articol. 4. Niciuna din prevederile prezentului articol nu împiedicã autoritãţile competente ale pãrţilor sã poarte discuţii referitoare la siguranţã, inclusiv referitoare la aplicarea curentã a standardelor şi a cerinţelor de siguranţã sau la situaţiile de urgenţã care pot apãrea ocazional. ART. 9 Securitatea 1. În conformitate cu drepturile şi obligaţiile care le revin în temeiul dreptului internaţional, pãrţile reafirmã cã obligaţia reciprocã de a proteja securitatea aviaţiei civile împotriva actelor de intervenţie ilegalã face parte integrantã din prezentul acord. Fãrã a limita generalitatea drepturilor şi obligaţiilor lor în temeiul dreptului internaţional, pãrţile acţioneazã în special în conformitate cu dispoziţiile urmãtoarelor acorduri: Convenţia privind infracţiunile şi anumite alte acte sãvârşite la bordul aeronavelor, semnatã la Tokyo la 14 septembrie 1963, Convenţia pentru reprimarea capturãrii ilicite a aeronavelor, semnatã la Haga la 16 decembrie 1970, Convenţia pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva siguranţei aviaţiei civile, semnatã la Montreal la 23 septembrie 1971, şi Protocolul pentru reprimarea actelor ilicite de violenţã în aeroporturile care deservesc aviaţia civilã internaţionalã, semnat la Montreal la 24 februarie 1988. 2. Pãrţile îşi acordã reciproc, la cerere, asistenţa necesarã pentru a face faţã oricãrei ameninţãri la adresa securitãţii aviaţiei civile, în special pentru a împiedica actele de capturare ilicitã a aeronavelor civile şi alte acte ilicite îndreptate împotriva siguranţei acestor aeronave, a pasagerilor şi echipajului, a aeroporturilor şi a instalaţiilor şi serviciilor de navigaţie aerianã. 3. Pãrţile acţioneazã, pe baza relaţiilor mutuale, în conformitate cu standardele de securitate aviaticã şi cu practicile corespunzãtoare recomandate stabilite de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale şi indicate ca anexe la Convenţie; pãrţile solicitã operatorilor aeronavelor înmatriculaţi pe teritoriul lor, operatorilor aeronavelor cu sediul principal de desfãşurare a activitãţilor sau cu rezidenţã permanentã pe teritoriul lor şi operatorilor aeroporturilor de pe teritoriul lor sã acţioneze în conformitate cu aceste prevederi de securitate aviaticã. 4. Fiecare parte asigurã luarea unor mãsuri eficiente pe teritoriul sãu pentru a proteja aeronavele şi pentru a verifica pasagerii, echipajele, bagajele lor de cabinã sau de mânã, mãrfurile şi proviziile aeronavelor, înainte şi în timpul îmbarcãrii sau al încãrcãrii; pãrţile se asigurã de asemenea cã aceste mãsuri sunt adaptate pentru a rãspunde ameninţãrilor tot mai frecvente la adresa aviaţiei civile. Fiecare parte acceptã respectarea prevederilor de securitate solicitate de cealaltã parte pentru pãrãsirea teritoriului sau staţionarea pe teritoriul acesteia. Fiecare parte examineazã într-un spirit pozitiv orice solicitare a celeilalte pãrţi privind luarea de mãsuri de securitate pentru a face faţã unei anumite ameninţãri. 5. În condiţiile respectãrii depline şi reciproce a suveranitãţii celeilalte pãrţi, o parte poate adopta mãsuri de securitate pentru intrarea pe teritoriul sãu. Atunci când este posibil, partea respectivã ia în considerare mãsurile de securitate aplicate deja de cãtre cealaltã parte şi punctele de vedere exprimate de aceasta. Cu toate acestea, fiecare parte recunoaşte cã niciuna dintre dispoziţiile prezentului articol nu limiteazã posibilitatea uneia dintre pãrţi de a refuza intrarea pe teritoriul sãu a oricãrui zbor sau a oricãror zboruri care poate/pot reprezenta o ameninţare pentru securitatea sa. 6. O parte poate lua mãsuri de urgenţã, inclusiv modificarea mãsurilor în vigoare, pentru a face faţã unei ameninţãri specifice la adresa securitãţii. Astfel de mãsuri se comunicã imediat autoritãţilor competente ale celeilalte pãrţi. 7. Pãrţile subliniazã importanţa colaborãrii în vederea adoptãrii unor practici şi standarde compatibile în vederea consolidãrii securitãţii transportului aerian şi a reducerii semnificative a divergenţelor de reglementare. În acest scop, pãrţile folosesc şi dezvoltã pe deplin cãile existente pentru a discuta mãsurile de securitate actuale şi propuse. Pãrţile se aşteaptã ca discuţiile sã abordeze, pe lângã alte subiecte: noi mãsuri de securitate propuse sau luate în considerare de cealaltã parte, inclusiv revizuirea mãsurilor de securitate ocazionatã de o schimbare a circumstanţelor; mãsuri propuse de una dintre pãrţi pentru îndeplinirea cerinţelor în materie de securitate ale celeilalte pãrţi; posibilitãţi de adaptare mai rapidã a standardelor cu privire la mãsurile de securitate aviaticã; şi compatibilitatea cerinţelor unei pãrţi cu obligaţiile legislative ale celeilalte pãrţi. Astfel de discuţii trebuie sã favorizeze comunicarea din timp şi discuţiile prealabile despre noi iniţiative şi exigenţe în materie de securitate. 8. Fãrã a aduce atingere necesitãţii de a lua mãsuri imediate în vederea protejãrii securitãţii transportului, pãrţile afirmã cã, atunci când se au în vedere mãsurile de securitate, fiecare parte trebuie sã evalueze posibilele efecte negative asupra transportului aerian internaţional şi, în afara cazului în care existã o constrângere legalã, trebuie sã ia în considerare astfel de factori atunci când hotãrãşte ce mãsuri sunt necesare şi adecvate pentru a rãspunde preocupãrilor legate de securitatea aviaţiei. 9. În cazul unei capturãri ilicite a unei aeronave sau al unei ameninţãri în acest sens ori în cazul altor acte ilicite sãvârşite împotriva pasagerilor, echipajului, aeronavei, aeroporturilor sau instalaţiilor navigaţiei aeriene, pãrţile îşi acordã reciproc asistenţã prin facilitarea comunicãrii şi prin alte mãsuri adecvate, cu scopul de a pune rapid şi sigur capãt unui astfel de incident sau unei ameninţãri în acest sens. 10. În cazul în care una dintre pãrţi are motive întemeiate sã creadã cã cealaltã parte nu a respectat prevederile prezentului articol în materie de siguranţã aviaticã, autoritãţile competente ale pãrţii respective pot solicita consultãri imediate cu autoritãţile competente ale celeilalte pãrţi. Imposibilitatea de a ajunge la un acord satisfãcãtor în termen de 15 zile de la data unei astfel de solicitãri constituie un motiv pentru a refuza, a revoca, a limita sau a condiţiona autorizaţia de operare şi permisele tehnice ale uneia sau mai multor companii aeriene ale pãrţii vizate. O parte poate lua mãsuri provizorii înainte de încheierea termenului de 15 zile, atunci când se impune luarea unor mãsuri urgente. 11. Independent de verificãrile aeroportuare întreprinse pentru a determina conformitatea cu standardele şi practicile de siguranţã aviaticã menţionate în alin. 3 din prezentul articol, una dintre pãrţi poate solicita celeilalte pãrţi cooperarea cu scopul de a verifica dacã mãsurile specifice luate de aceasta din urmã în materie de siguranţã îndeplinesc cerinţele pãrţii solicitante. Autoritãţile competente ale pãrţilor coordoneazã anticipat lista aeroporturilor de verificat şi datele verificãrilor şi stabilesc o procedurã de luare de mãsuri în baza rezultatelor acestor evaluãri. Ţinând cont de rezultatele verificãrilor, partea solicitantã poate hotãrî cã mãsurile de siguranţã aplicate pe teritoriul celeilalte pãrţi sunt echivalente cu cele proprii, pentru ca pasagerii, bagajele şi/sau mãrfurile în tranzit sã poatã fi scutiţi de o nouã inspecţie pe teritoriul pãrţii solicitante. O astfel de decizie este comunicatã celeilalte pãrţi. ART. 10 Activitãţi comerciale 1. Companiile aeriene ale fiecãrei pãrţi au dreptul de a-şi stabili birouri pe teritoriul celeilalte pãrţi pentru promovarea şi vânzarea serviciilor de transport aerian şi a altor activitãţi conexe. 2. Companiile aeriene ale fiecãrei pãrţi sunt autorizate, în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative ale celeilalte pãrţi în materie de intrare, şedere şi angajare, sã aducã şi sã menţinã pe teritoriul celeilalte pãrţi propriul personal comercial, tehnic, de gestiune şi de exploatare sau orice alt personal specializat necesar furnizãrii serviciului de transport aerian. 3. a) Fãrã a aduce atingere lit. b), fiecãrei companii aeriene îi revine, în ceea ce priveşte serviciile de asistenţã în escalã pe teritoriul celeilalte pãrţi: (i) dreptul sã îşi asigure propriile servicii de asistenţã în escalã ("autoasistenţã") sau, la alegere, (ii) dreptul sã îşi aleagã furnizorii concurenţi de servicii de asistenţã în escalã complete sau parţiale, în cazul în care actele cu putere de lege şi normele administrative ale fiecãrei pãrţi garanteazã accesul acestora la piaţã şi dacã aceşti furnizori sunt prezenţi pe piaţã. b) Drepturile stabilite la lit. a) pct. (i) şi (ii) sunt supuse doar obligaţiilor specifice de spaţiu sau de capacitate, rezultate din necesitatea de a asigura exploatarea în deplinã siguranţã a aeroportului. În cazul în care astfel de obligaţii împiedicã autoasistenţa şi în lipsa concurenţei efective dintre prestatorii de servicii de asistenţã în escalã, ansamblul acestor servicii trebuie puse la dispoziţia tuturor companiilor aeriene în condiţii echitabile şi adecvate; tarifele acestor servicii nu trebuie sã depãşeascã costul lor total, luându-se în calcul o rentabilitate moderatã a activelor dupã amortizare. 4. Orice companie aerianã a oricãreia dintre pãrţi are dreptul sã se angajeze în vânzarea serviciilor de transport aerian pe teritoriul celeilalte pãrţi în mod direct şi/sau, în funcţie de propria decizie, prin intermediul agenţilor sau al altor intermediari desemnaţi. Fiecare companie are dreptul sã vândã aceste servicii de transport şi orice persoanã este liberã sã le achiziţioneze, în moneda teritoriului pe care se aflã sau într-o valutã liber convertibilã. 5. Fiecare companie are dreptul de a converti şi a transfera surplusul de venituri rezultat dupã sumele cheltuite local de pe teritoriul celeilalte pãrţi cãtre teritoriul de origine şi, la cerere, în ţara sau ţãrile alese de ea, în lipsa unor acte cu putere de lege şi norme administrative contrare care sunt de aplicare generalã. Convertirea şi transferul încasãrilor trebuie autorizate în cel mai scurt timp posibil, fãrã restricţii sau taxe, la o ratã de schimb aplicabilã tranzacţiilor şi transferurilor curente la data la care compania face cererea iniţialã de transfer. 6. Companiile aeriene ale fiecãrei pãrţi sunt autorizate sã plãteascã în moneda localã şi pe teritoriul celeilalte pãrţi cheltuielile locale, inclusiv cheltuielile de combustibil. În funcţie de deciziile lor, companiile fiecãrei pãrţi pot face plãţile corespunzând acestor cheltuieli pe teritoriul celeilalte pãrţi în valutã liber convertibilã, în conformitate cu reglementãrile valutare locale. 7. Pentru exploatarea sau furnizarea de servicii în temeiul prezentului acord, orice companie aerianã a unei pãrţi poate sã încheie acorduri de cooperare comercialã, cum sunt acordurile de rezervare de capacitate sau de partajare de cod, cu: a) orice companie aerianã a pãrţilor; b) orice companie aerianã a unei terţe ţãri; şi c) un furnizor de servicii de transport la suprafaţã (terestre sau maritime) din orice ţarã, cu condiţia ca: (i) toţi participanţii la aceste acorduri sã dispunã de autorizaţii adecvate; şi (ii) acordurile sã îndeplineascã condiţiile impuse de actele cu putere de lege şi normele administrative care se aplicã în mod obişnuit de cãtre pãrţi la exploatarea sau la oferta de servicii aeriene internaţionale. 8. Companiile aeriene ale fiecãrei pãrţi au dreptul de a încheia contracte de francizã sau de atribuire a numelui de marcã cu companii, inclusiv companii aeriene, ale oricãreia dintre pãrţi sau ale unei ţãri terţe, cu condiţia sã dispunã de autorizaţiile necesare şi sã îndeplineascã condiţiile impuse de actele cu putere de lege şi normele administrative care se aplicã în mod curent de pãrţi în cazul încheierii unor astfel de contracte. Anexa nr. V se aplicã acestor contracte. 9. Companiile aeriene ale fiecãrei pãrţi pot încheia acorduri, în vederea furnizãrii de aeronave cu echipaj destinate serviciului aerian internaţional, cu: a) orice companie aerianã a pãrţilor; şi b) orice companie aerianã a unei terţe ţãri, cu condiţia ca toţi participanţii la aceste acorduri sã dispunã de autorizaţii adecvate şi sã îndeplineascã condiţiile impuse prin actele cu putere de lege şi normele administrative care se aplicã în mod curent de pãrţi în cazul încheierii unor astfel de acorduri. Nicio parte nu va pretinde unei companii aeriene a oricãreia dintre pãrţi care furnizeazã aeronavele sã dispunã de drepturile de trafic în temeiul prezentului acord pentru rutele pe care aeronavele vor fi exploatate. 10. Sub rezerva oricãrei alte prevederi din prezentul acord, companiile aeriene şi furnizorii indirecţi de transport de mãrfuri ai pãrţilor sunt autorizaţi, fãrã restricţie, sã recurgã în raport cu serviciul aerian internaţional la orice transport de suprafaţã pentru mãrfuri cu destinaţia sau provenind din orice punct situat pe teritoriile pãrţilor ori într-o terţã ţarã, inclusiv transportul cu destinaţia sau provenind din orice aeroport cu instalaţii vamale şi dispunând, acolo unde este cazul, de dreptul de a transporta mãrfuri prin vamã, conform actelor cu putere de lege şi normelor administrative în vigoare. Aceastã marfã, fie cã este transportatã pe cãi de suprafaţã, fie pe calea aerului, are acces la instalaţiile şi serviciile vamale aeroportuare. Companiile aeriene pot alege sã îşi efectueze propriul transport de suprafaţã sau sã îl încredinţeze altor transportatori de suprafaţã, inclusiv celor care sunt de asemenea companii aeriene, sau unor furnizori indirecţi de servicii de transport aerian de marfã. Astfel de servicii de transport combinat de mãrfuri pot fi oferite la un preţ unic de la un punct la altul pentru transportul aerian şi transportul de suprafaţã combinat, cu condiţia ca expeditorii sã nu fie induşi în eroare asupra modalitãţilor acestor transporturi. ART. 11 Drepturi şi taxe vamale 1. La sosirea pe teritoriul uneia dintre pãrţi, aeronavele companiilor aeriene ale celeilalte pãrţi care asigurã servicii de transport aerian internaţional, echipamentul lor obişnuit, echipamentul de la sol, carburanţii, lubrifianţii, consumabilele de naturã tehnicã, piesele de schimb (inclusiv motoare), proviziile de bord (inclusiv, dar nelimitându-se la alimente, bãuturã şi alcool, ţigãri şi alte produse destinate comercializãrii sau consumãrii de cãtre pasageri în cantitãţi limitate în timpul zborului) şi alte articole destinate sã fie folosite doar în raport cu exploatarea sau serviciile aeronavei care efectueazã transporturi aeriene internaţionale sunt exonerate, pe baza reciprocitãţii, de toate restricţiile la import, impozite şi taxe de proprietate şi capital, taxe vamale, accize şi alte redevenţe similare care sunt: a) impuse de autoritãţile naţionale sau de Comunitatea Europeanã; şi b) care nu se bazeazã pe costurile serviciilor furnizate, cu condiţia ca aceste echipamente şi provizii sã rãmânã la bordul aeronavei. 2. De asemenea, sunt exonerate, pe baza reciprocitãţii, de aceleaşi taxe, impozite, drepturi şi redevenţe menţionate în alin. 1 din prezentul articol, cu excepţia redevenţelor calculate în funcţie de costurile serviciului prestat: a) proviziile de bord importate sau obţinute pe teritoriul unei pãrţi şi îmbarcate, în cantitãţi rezonabile, pentru a fi utilizate la bordul aeronavelor unei companii aeriene ce aparţine celeilalte pãrţi angajate în transportul aerian internaţional, chiar şi atunci când aceste provizii sunt destinate pentru a fi folosite doar pentru o parte a cãlãtoriei efectuate deasupra teritoriului pãrţii unde au fost îmbarcate; b) echipamentul de sol şi piesele de schimb (inclusiv motoare) introduse pe teritoriul uneia dintre pãrţi în vederea efectuãrii de operaţiuni de service, întreţinere sau reparaţie a aeronavelor unei companii aeriene a celeilalte pãrţi folosite în transportul aerian internaţional; c) combustibilul, lubrifianţii şi proviziile tehnice consumabile introduse sau furnizate pe teritoriul uneia dintre pãrţi pentru a fi utilizate la bordul aeronavelor unei companii aeriene a celeilalte pãrţi, angajatã în transportul aerian internaţional, chiar şi atunci când aceste provizii sunt folosite doar pe o perioadã a cãlãtoriei deasupra teritoriului pãrţii unde au fost îmbarcate; şi d) imprimatele, aşa cum sunt prevãzute în legislaţia vamalã a fiecãrei pãrţi, introduse sau furnizate pe teritoriul uneia dintre pãrţi şi îmbarcate pe aeronavele unei companii aeriene ce aparţine celeilalte pãrţi, angajatã în transportul aerian internaţional, chiar şi atunci când aceste articole sunt destinate pentru a fi folosite doar pentru o parte a cãlãtoriei efectuate deasupra teritoriului pãrţii unde au fost îmbarcate. 3. Se poate solicita pãstrarea echipamentelor şi proviziilor menţionate la alin. 1 şi 2 sub supravegherea sau controlul autoritãţilor competente. 4. Exonerãrile prevãzute în prezentul articol sunt de asemenea acordate în cazul în care companiile aeriene ale unei pãrţi au încheiat un contract cu o altã companie aerianã, care se bucurã în mod similar de astfel de exonerãri de la cealaltã parte, în vederea punerii la dispoziţie sau a transferului pe teritoriul celeilalte pãrţi a articolelor menţionate în alin. 1 şi 2 din prezentul articol. 5. Nicio prevedere din prezentul acord nu interzice vreunei pãrţi sã aplice taxe, impozite, drepturi şi redevenţe la vânzarea articolelor care nu sunt destinate consumului la bordul aeronavelor de cãtre pasageri pe un sector al serviciului aerian între douã puncte situate pe teritoriul sãu unde îmbarcarea sau debarcarea este permisã. 6. În cazul în care douã sau mai multe state membre intenţioneazã sã aplice pentru carburantul furnizat aeronavelor companiilor aeriene din SUA, pe teritoriile acelor state membre, pentru zborurile între acele state membre, orice anulare a exonerãrii prevãzute în art. 14 alin. (1) lit. b) din Directiva nr. 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003, comitetul mixt examineazã aceastã problemã, în conformitate cu alin. 4 lit. e) din art. 18. 7. Oricare parte poate solicita asistenţa celeilalte pãrţi, în numele companiei sau companiilor aeriene proprii, pentru a obţine exonerarea de taxe, impozite, drepturi şi redevenţe percepute de autoritãţile naţionale sau locale asupra bunurilor enunţate în alin. 1 şi 2 din prezentul articol, cât şi exonerarea de redevenţe pentru distribuţia de carburant, în condiţiile descrise în prezentul articol, cu excepţia cazului în care redevenţele sunt bazate pe costul serviciului oferit. Ca rãspuns la o astfel de solicitare, cealaltã parte face cunoscutã poziţia pãrţii solicitante în faţa departamentului sau autoritãţii guvernamentale competente şi cere ca aceastã poziţie sã fie luatã în considerare. ART. 12 Redevenţe de utilizare 1. Redevenţele de utilizare care pot fi impuse de cãtre autoritãţile sau organismele competente ale unei pãrţi companiilor aeriene ale celeilalte pãrţi trebuie sã fie corecte, rezonabile, nediscriminatorii şi distribuite în mod echitabil între categoriile de utilizatori. În orice situaţie, aceste redevenţe de utilizare nu pot fi evaluate pentru companiile aeriene ale celeilalte pãrţi în termeni mai puţin favorabili decât cei mai favorabili termeni acordaţi oricãrei alte companii aeriene la momentul evaluãrii acestora. 2. Redevenţele de utilizare aplicate companiilor aeriene ale celeilalte pãrţi pot reflecta cheltuielile totale asumate de cãtre autoritãţile sau organismele competente pentru furnizarea instalaţiilor şi serviciilor adecvate de aeroport, de mediu, de navigaţie aerianã şi de siguranţã a navigaţiei aeriene, pe un aeroport sau în cadrul unui sistem aeroportuar, fãrã sã le depãşeascã. La calcularea acestor redevenţe de utilizare se poate lua în calcul o rentabilitate moderatã a activelor dupã amortizare. Instalaţiile şi serviciile care fac obiectul acestor redevenţe sunt furnizate pe baze eficiente şi economice. 3. Fiecare parte încurajeazã consultãrile dintre autoritãţile sau organismele competente pe teritoriul sãu şi companiile aeriene care utilizeazã servicii şi instalaţii şi invitã autoritãţile sau organismele competente şi companiile aeriene sã facã schimb de astfel de informaţii care pot fi necesare pentru a obţine o examinare precisã a caracterului moderat al redevenţelor de utilizare, în conformitate cu principiile prevãzute la alin. 1 şi 2 din prezentul articol. Fiecare parte încurajeazã autoritãţile competente sã informeze utilizatorii cu un preaviz rezonabil despre orice propunere de modificare a redevenţelor de utilizare pentru a permite consumatorilor sã îşi exprime opiniile înainte de punerea în aplicare a acestor modificãri. 4. În cadrul procedurilor de rezolvare a litigiilor în conformitate cu art. 19, nicio parte nu este consideratã a nu fi respectat dispoziţiile prezentului articol, în afara cazului în care: a) nu revizuieşte o practicã sau o redevenţã de utilizare care face obiectul unei plângeri din partea unei alte pãrţi într-un termen rezonabil; sau b) în urma unei astfel de revizuiri, nu ia toate mãsurile de care dispune pentru a corecta o redevenţã de utilizare sau o practicã incompatibilã cu dispoziţiile prezentului articol. ART. 13 Tarifarea 1. Tarifele pentru serviciile de transport aerian exploatate în conformitate cu prezentul acord se stabilesc în mod liber şi nu se supun vreunei aprobãri ori solicitãrilor de a fi comunicate. 2. Sub rezerva alin. 1: a) Introducerea sau menţinerea unui tarif aplicat ori propus spre a fi aplicat de cãtre o companie aerianã din SUA pentru transportul aerian internaţional între un punct situat într-un stat membru şi un punct situat în alt stat membru trebuie sã fie compatibilã cu dispoziţiile art.1 alin. 3 din Regulamentul (CEE) 2.409/92 al Consiliului din 23 iulie 1992 sau cu o reglementare ulterioarã care sã nu fie mai restrictivã. b) În conformitate cu prezentul alineat, companiile aeriene ale pãrţilor acordã autoritãţilor competente ale pãrţilor, la cerere, accesul imediat la informaţiile privind tarifele practicate în trecut, cele aplicate în prezent şi cele a cãror introducere este propusã, într-o manierã şi un format acceptabil pentru autoritãţile respective. ART. 14 Subvenţiile şi ajutorul de stat 1. Pãrţile recunosc cã subvenţiile şi ajutorul de stat pot influenţa în mod negativ concurenţa loialã şi echitabilã între companiile aeriene pentru furnizarea de servicii aeriene internaţionale prevãzute în prezentul acord. 2. Dacã una dintre pãrţi considerã cã subvenţiile sau ajutorul de stat acordate ori preconizate de cãtre cealaltã parte companiilor aeriene de pe teritoriul sãu ar influenţa sau influenţeazã concurenţa loialã şi echitabilã în detrimentul companiilor aeriene ale primei pãrţi, aceasta poate adresa observaţii cãtre acea parte. În plus, poate solicita o reuniune a comitetului mixt în temeiul art. 18, în scopul de a examina chestiunea şi de a prezenta rãspunsuri potrivite în privinţa preocupãrilor considerate legitime. 3. Fiecare parte se poate adresa instituţiilor publice competente pe teritoriul celeilalte pãrţi, inclusiv instituţiilor de nivel naţional, regional sau local, dacã considerã cã o subvenţie sau un ajutor preconizat ori acordat deja de aceste entitãţi poate avea asupra concurenţei efectele negative menţionate la alin. 2. Dacã o parte hotãrãşte sã intre în contact direct, aceasta informeazã imediat cealaltã parte pe cãi diplomatice. Aceasta poate de asemenea sã solicite o reuniune a comitetului mixt. 4. Problemele vizate de prezentul articol pot include, de exemplu, infuzia de capital, subvenţiile încrucişate, subvenţiile, garanţiile, proprietãţile, reducerile sau exonerãrile fiscale din partea oricãrei instituţii de stat. ART. 15 Mediul 1. Pãrţile recunosc importanţa protejãrii mediului în cadrul dezvoltãrii şi punerii în aplicare a politicii aeronautice internaţionale. Pãrţile recunosc cã raportul dintre costurile şi beneficiile mãsurilor de protecţie a mediului trebuie sã fie evaluat cu multã atenţie în procesul de elaborare a politicii aeronautice internaţionale. 2. În cazul în care o parte examineazã un proiect de mãsuri de protecţie a mediului, trebuie sã estimeze posibilele efecte negative asupra exercitãrii drepturilor prevãzute în prezentul acord şi, dacã astfel de mãsuri sunt adoptate, trebuie sã acţioneze pentru a contracara orice astfel de efecte negative. 3. În cazul adoptãrii unor mãsuri de protecţie a mediului, trebuie respectate standardele de protecţie a mediului adoptate de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale ca anexe la Convenţie, în afara cazurilor în care au fost constatate deosebiri. Pãrţile aplicã orice mãsurã de protecţie a mediului care influenţeazã serviciile aeriene prevãzute în prezentul acord, în conformitate cu art. 2 şi art. 3 alin. 4 din prezentul acord. 4. Dacã o parte considerã cã un subiect care implicã protecţia mediului în contextul aviaţiei ridicã preocupãri în privinţa aplicãrii sau a punerii în aplicare a prezentului acord, aceasta poate solicita o reuniune a comitetului mixt, aşa cum se prevede în art. 18, pentru a lua în discuţie problema şi a oferi soluţii adecvate la preocupãrile considerate legitime. ART. 16 Protecţia consumatorului Pãrţile afirmã importanţa protecţiei consumatorilor şi fiecare parte poate solicita o întrunire a Comitetului mixt pentru a discuta probleme legate de protecţia consumatorului pe care partea solicitantã le considerã semnificative. ART. 17 Sistemele informatizate de rezervare 1. Furnizorii de sisteme informatizate de rezervare (SIR) care opereazã pe teritoriul unei pãrţi sunt îndreptãţiţi sã îşi instaleze propriul SIR, sã îl întreţinã şi sã îl punã la libera dispoziţie a agenţiilor sau companiilor de turism ori a cãlãtorilor, având drept scop principal distribuirea de produse legate de cãlãtorii pe teritoriul celeilalte pãrţi, cu condiţia ca aceste SIR sã fie conforme cu cerinţele normative ale celeilalte pãrţi. 2. Niciuna dintre pãrţi nu impune sau nu permite impunerea pe teritoriul sãu a unor reguli mai stricte furnizorilor de SIR ale celeilalte pãrţi decât cele impuse propriilor sãi furnizori de SIR în ceea ce priveşte prezentãrile SIR (inclusiv parametrii de editare şi prezentare), activitãţile, practicile, vânzãrile sau proprietãţile. 3. Deţinãtorii/operatorii de SIR ai unei pãrţi care se conformeazã eventualelor cerinţe normative ale celeilalte pãrţi trebuie sã aibã aceleaşi şanse sã posede SIR-uri pe teritoriul celeilalte pãrţi ca deţinãtorii/operatorii acelei pãrţi. ART. 18 Comitetul mixt 1. Un comitet mixt format din reprezentanţii pãrţilor se întruneşte cel puţin o datã pe an pentru consultãri legate de prezentul acord şi pentru a examina punerea lui în aplicare. 2. Orice parte poate solicita convocarea unei reuniuni a comitetului mixt pentru a încerca sã rezolve chestiuni legate de interpretarea sau aplicarea acestui acord. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte art. 20 sau anexa nr. II, comitetul mixt poate examina doar chestiunile legate de refuzul oricãruia dintre participanţi de a executa angajamentele pe care şi le-a asumat şi impactul deciziilor în materie de concurenţã asupra aplicãrii prezentului acord. Reuniunea trebuie organizatã cât mai curând cu putinţã şi la nu mai mult de 60 de zile de la data primirii solicitãrii, în afara cazului în care se ajunge la un acord contrar. 3. Comitetul mixt examineazã, cel târziu pânã la data primei reuniuni anuale şi ulterior potrivit necesitãţilor, punerea globalã în aplicare a acordului, în special eventualele efecte ale obligaţiilor privind infrastructurile aeroportuare asupra exercitãrii drepturilor prevãzute în art. 3, efectele mãsurilor de securitate luate în baza art. 9, efectele asupra condiţiilor concurenţiale, în special în domeniul sistemelor informatizate de rezervare, respectiv efectele sociale eventuale ale punerii în aplicare a acordului. 4. Comitetul mixt dezvoltã cooperarea şi prin: a) încurajarea schimburilor la nivel de specialişti în domeniul noilor iniţiative şi al noilor progrese legislative şi normative, în special în materie de securitate, siguranţã, mediu, infrastructura aeroportuarã (inclusiv intervalele orare) şi protecţia consumatorului; b) luarea în considerare a consecinţelor sociale ale aplicãrii acordului şi elaborarea unor soluţii adecvate la preocupãrile considerate legitime; c) luarea în discuţie a domeniilor susceptibile a fi incluse în acord, inclusiv recomandarea introducerii unor eventuale modificãri în textul acordului; d) inventarierea problemelor legate de subvenţiile sau ajutorul public ridicate de cele douã pãrţi în cadrul comitetului mixt; e) adoptarea de comun acord a deciziilor referitoare la orice aspect legat de aplicarea art. 11 alin. 6; f) elaborarea, pânã la încheierea primului an de aplicare provizorie, a unor metode de abordare a deciziilor normative referitoare la conformitatea şi la cetãţenia companiilor de transport aerian, cu scopul de a obţine recunoaşterea reciprocã a acestor decizii; g) favorizarea înţelegerii unitare a criteriilor folosite de cele douã pãrţi pentru luarea deciziilor lor în chestiuni legate de controlul companiilor, în mãsura în care acest lucru nu intrã în conflict cu normele de confidenţialitate; h) încurajarea consultãrilor, atunci când este cazul, în problemele legate de transportul aerian care fac obiectul discuţiilor din cadrul organizaţiilor internaţionale şi al discuţiilor cu ţãrile terţe, inclusiv discutarea posibilitãţii de a adopta o poziţie comunã; i) adoptarea de comun acord a deciziilor menţionate la art. 1 alin. 3 şi la art. 2 alin. 3 din anexa nr. IV. 5. Pãrţile au obiectivul comun de a optimiza beneficiile consumatorilor, ale companiilor aeriene, ale angajaţilor şi ale comunitãţilor de ambele pãrţi ale Atlanticului prin extinderea prezentului acord, astfel încât sã includã şi ţãri terţe. În acest scop, comitetul mixt va lucra la elaborarea unei propuneri referitoare la condiţiile şi procedurile necesare pentru a permite accesul ţãrilor terţe la prezentul acord, care va include eventual unele modificãri necesare ale prezentului acord. 6. Comitetul mixt funcţioneazã pe o bazã consensualã. ART. 19 Arbitrajul 1. Orice litigiu referitor la aplicarea sau la interpretarea prezentului acord, altul decât chestiunile care se ridicã în conformitate cu art. 20 sau în conformitate cu anexa nr. II, care nu este soluţionat prin reunirea comitetului mixt, poate fi înaintat spre soluţionare unei persoane sau unui organism prin acordul pãrţilor. Dacã pãrţile nu ajung la un consens în acest fel, litigiul este supus, la cererea oricãrei pãrţi, arbitrajului, în conformitate cu procedurile descrise în continuare. 2. Cu excepţia cazului în care pãrţile au convenit altfel, arbitrajul este de competenţa unui complet format din 3 arbitri şi constituit dupã cum urmeazã: a) În termen de 20 de zile de la primirea cererii de arbitraj, fiecare parte va numi un arbitru. În termen de 45 de zile de la numirea celor 2 arbitri, aceştia stabilesc un al treilea arbitru, care exercitã funcţia de preşedinte al completului. b) Dacã oricare dintre pãrţi nu numeşte un arbitru sau dacã al treilea arbitru nu este desemnat în conformitate cu lit. a) din prezentul alineat, oricare dintre pãrţi poate solicita preşedintelui consiliului Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale sã desemneze arbitrul sau arbitrii necesari în termen de 30 de zile de la primirea solicitãrii. Dacã preşedintele consiliului Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale este cetãţean al Statelor Unite sau al unui stat membru, primul vicepreşedinte al acestui consiliu care nu este descalificat pe acest motiv face desemnarea. 3. În absenţa unui acord contrar, completul hotãrãşte limitele competenţei sale în conformitate cu prezentul acord şi îşi stabileşte propriile reguli procedurale. La cererea uneia dintre pãrţi, completul, odatã constituit, poate cere celeilalte pãrţi sã aplice mãsuri corective temporare pânã la primirea deciziei finale a completului. La recomandarea completului sau la cererea oricãreia dintre pãrţi, se organizeazã o conferinţã în cel mult 15 zile dupã constituirea întregului complet, astfel încât acesta sã stabileascã cu exactitate chestiunile care vor face obiectul arbitrajului şi procedurile specifice care vor fi aplicate. 4. În absenţa unui acord contrar sau în absenţa altei recomandãri a completului: a) Reclamaţia este depusã în termen de 30 de zile de la data constituirii completului în întregime, iar poziţia apãrãrii este înaintatã în termen de 40 de zile de la depunerea reclamaţiei. Orice rãspuns din partea reclamantului se înainteazã în termen de 15 zile de la prezentarea poziţiei apãrãrii. Orice rãspuns din partea pârâtului se comunicã în termen de 15 zile de la comunicarea rãspunsului reclamantului. b) Completul ţine o audiere la solicitarea oricãrei pãrţi sau la iniţiativa sa, în termen de 15 zile de la comunicarea ultimului rãspuns. 5. Completul urmãreşte pronunţarea unei decizii sub formã scrisã în termen de 30 de zile de la încheierea audierii sau, dacã nu are loc nicio audiere, în termen de 30 de zile de la data ultimului rãspuns comunicat. Completul decide cu majoritatea membrilor sãi. 6. Pãrţile pot înainta cereri de clarificare a deciziei în termen de 10 zile de la pronunţarea acesteia, iar orice clarificare datã este înaintatã în termen de 15 zile de la o astfel de cerere. 7. Dacã completul constatã cã a existat o încãlcare a prezentului acord, iar partea responsabilã nu procedeazã la înlãturarea ei sau nu ajunge la o înţelegere cu cealaltã parte pe baza unei rezoluţii reciproc satisfãcãtoare în termen de 40 de zile de la pronunţarea deciziei completului, cealaltã parte poate suspenda acordarea unor privilegii comparabile prevãzute în prezentul acord pânã când pãrţile ajung la o înţelegere în privinţa soluţionãrii litigiului. Niciuna dintre dispoziţiile prezentului alineat nu trebuie interpretatã ca limitând dreptul vreunei pãrţi de a lua mãsuri compensatoare în conformitate cu dreptul internaţional. 8. Cheltuielile completului, inclusiv taxele şi onorariile arbitrilor, se împart în mod egal între pãrţi. Orice cheltuialã pretinsã de preşedintele consiliului Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale sau de orice vicepreşedinte al acestui consiliu, în legãturã cu procedurile prevãzute la alin. 2 lit. b) din prezentul articol, se considerã cheltuialã a completului. ART. 20 Concurenţa 1. Pãrţile recunosc importanţa concurenţei dintre companiile aeriene de pe piaţa transatlanticã pentru promovarea obiectivelor prezentului acord şi confirmã cã aplicã regimurile concurenţiale corespunzãtoare pentru a proteja şi a întãri concurenţa la nivel general, fãrã a favoriza concurenţii individuali. 2. Pãrţile recunosc cã pot interveni diferenţe în privinţa aplicãrii regimurilor lor concurenţiale privind transportul aerian internaţional care influenţeazã piaţa transatlanticã şi cã diminuarea acestor diferenţe poate favoriza concurenţa dintre companiile aeriene pe aceastã piaţã. 3. Pãrţile recunosc cã cooperarea dintre autoritãţile lor în domeniul concurenţei contribuie la promovarea concurenţei pe pieţe şi este susceptibilã de a favoriza o compatibilitate a reglementãrilor şi de a reduce la minimum diferenţele de abordare în legãturã cu examinãrile concurenţiale corespunzãtoare ale acordurilor dintre transportatori. Prin urmare, pãrţile aprofundeazã aceastã cooperare cât mai mult posibil, luând în considerare responsabilitãţile, competenţele şi procedurile diferite ale autoritãţilor, în conformitate cu anexa nr. II. 4. Comitetul mixt este informat anual de rezultatele cooperãrii în conformitate cu anexa nr. II. ART. 21 A doua etapã a negocierilor 1. Pãrţile au obiectivul comun de a continua deschiderea accesului la pieţe şi de a creşte beneficiile consumatorilor, ale companiilor, ale angajaţilor şi ale comunitãţilor de ambele pãrţi ale Atlanticului, inclusiv încurajarea investiţiilor, astfel încât sã reflecte mai bine realitãţile unei industrii aviatice globale, consolidarea sistemului de transport aerian transatlantic şi constituirea unui cadru care va încuraja alte ţãri sã îşi deschidã pieţele de servicii de transport aerian. Pãrţile încep negocierile în cel mult 60 de zile de la data aplicãrii provizorii a acestui acord, în scopul pregãtirii rapide a urmãtoarei etape. 2. În acest scop, cea de-a doua etapã a negocierilor va cuprinde urmãtoarele elemente de interes prioritar pentru una dintre pãrţi sau pentru ambele pãrţi: a) continuarea liberalizãrii drepturilor de trafic; b) mai multe oportunitãţi pentru investiţiile strãine; c) efectul mãsurilor de protecţie a mediului şi al constrângerilor impuse de infrastructurã asupra drepturilor de trafic; d) un acces mai bun la serviciile de transport aerian finanţate de stat; şi e) furnizarea de aeronave cu echipaj. 3. Pãrţile îşi evalueazã evoluţia cãtre încheierea unui acord în a doua etapã în cel mult 18 luni de la data prevãzutã pentru începerea negocierilor în conformitate cu alin. (1). Dacã pãrţile nu au ajuns la niciun acord în a doua etapã a negocierilor într-un interval de 12 luni de la începerea evaluãrii, fiecare dintre pãrţi îşi rezervã dreptul de a suspenda anumite drepturi prevãzute în prezentul acord. O astfel de suspendare intrã în vigoare nu mai devreme de începerea sezonului de trafic al Asociaţiei Transportului Aerian Internaţional (IATA), care începe cel mai devreme dupã 12 luni de la data la care se înainteazã notificarea de suspendare. ART. 22 Relaţia cu alte acorduri 1. Pe perioada aplicãrii provizorii în conformitate cu art. 25 din prezentul acord, acordurile bilaterale enumerate în partea 1 din anexa nr. I se suspendã, cu excepţia mãsurilor prevãzute în partea a 2-a din anexa nr. I. 2. La intrarea sa în vigoare, în conformitate cu art. 26, prezentul acord înlocuieşte acordurile bilaterale enumerate în partea 1 din anexa nr. I, cu excepţia mãsurilor prevãzute în partea a 2-a din anexa nr. I. 3. Dacã pãrţile devin pãrţi ale unui acord multilateral sau subscriu unei decizii adoptate de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale ori de altã organizaţie internaţionalã care trateazã aspecte aflate sub incidenţa prezentului acord, acestea se consultã în cadrul comitetului mixt pentru a determina în ce mãsurã acest acord trebuie revizuit pentru a lua seama de aceste evoluţii. ART. 23 Încetarea acordului Orice parte poate, în orice moment, sã înainteze celeilalte pãrţi, pe cãi diplomatice, o notificare scrisã privind decizia sa de a denunţa prezentul acord. Aceastã notificare este comunicatã simultan Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale. Prezentul acord este reziliat la ora 0,00 GMT, la sfârşitul sezonului de trafic al Asociaţiei Transportului Aerian Internaţional (IATA), care dureazã un an de la data notificãrii scrise de denunţare, în afara cazului în care notificarea este retrasã prin acordul pãrţilor înainte de încheierea acestei perioade. ART. 24 Înregistrarea la OACI Prezentul acord şi toate amendamentele sale se înregistreazã la Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (OACI). ART. 25 Aplicarea provizorie Pânã la intrarea în vigoare conform art. 26: 1. Pãrţile au convenit sã punã în aplicare acest acord de la 30 martie 2008. 2. Oricare dintre pãrţi poate în orice moment sã înainteze celeilalte pãrţi, pe cãi diplomatice, o notificare scrisã privind decizia sa de a nu mai aplica prezentul acord. În acest caz, aplicarea înceteazã la ora 0,00 GMT, la sfârşitul sezonului de trafic al Asociaţiei Transportului Aerian Internaţional (IATA), care dureazã un an de la data notificãrii scrise, în afara cazului în care notificarea este retrasã prin acordul pãrţilor înainte de încheierea acestei perioade. ART. 26 Intrarea în vigoare Prezentul acord intrã în vigoare în termen de o lunã de la data ultimei notificãri din schimbul de note diplomatice dintre pãrţi care confirmã cã toate procedurile necesare pentru intrarea în vigoare a acestui acord au fost îndeplinite. În sensul acestui schimb de note, Statele Unite trimit Comunitãţii Europene nota diplomaticã cãtre Comunitatea Europeanã şi statele sale membre, iar Comunitatea Europeanã trimite Statelor Unite nota sau notele diplomatice din partea Comunitãţii Europene şi a statelor sale membre. Nota sau notele diplomatice din partea Comunitãţii Europene şi a statelor sale membre conţin din partea fiecãrui stat membru comunicãri prin care se confirmã cã procedurile necesare de intrare în vigoare a prezentului acord au fost încheiate. Drept care subsemnaţii, pe deplin autorizaţi, au semnat prezentul acord. Încheiat la Bruxelles la 25 aprilie 2007 şi la Washington la 30 aprilie 2007, în dublu exemplar.
ANEXA I
Partea 1 Conform dispoziţiilor art. 22 din prezentul acord, urmãtoarele acorduri bilaterale încheiate între Statele Unite şi statele membre se suspendã sau sunt înlocuite prin prezentul acord: a) Republica Austria: Acordul privind serviciile aeriene, semnat la Viena la 16 martie 1989, modificat la 14 iunie 1995; b) Regatul Belgiei: Acordul privind transportul aerian, intrat în vigoare prin schimb de note la Washington la 23 octombrie 1980, modificat la 22 septembrie şi la 12 noiembrie 1986, modificat la 5 noiembrie 1993 şi la 12 ianuarie 1994. [amendamentul încheiat la 5 septembrie 1995 (aplicat în mod provizoriu)]; c) Republica Bulgaria: Acordul privind securitatea aviaţiei civile, semnat la Sofia la 24 aprilie 1991; d) Republica Cehã: Acordul privind transportul aerian, semnat la Praga la 10 septembrie 1996, modificat la 4 iunie 2001 şi la 14 februarie 2002. e) Regatul Danemarcei: Acord referitor la serviciile de transport aerian, încheiat prin schimb de note la Washington la 16 decembrie 1944, modificat la 6 august 1954, modificat la 16 iunie 1995; f) Republica Finlanda: Acordul privind transportul aerian, semnat la Helsinki la 29 martie 1949; protocol conex semnat la 12 mai 1980; acord de modificare a acordului din 1949 şi protocolul din 1980 încheiat la 9 iunie 1995; g) Republica Francezã: Acordul privind transportul aerian, semnat la Washington la 18 iunie 1998, modificat la 10 octombrie 2000, modificat la 22 ianuarie 2002; h) Republica Federalã Germania: Acordul privind transportul aerian şi schimbul de note, semnat la Washington la 7 iulie 1955, modificat la 25 aprilie 1989 [protocol conex încheiat la 1 noiembrie 1978; acord conex încheiat la 24 mai 1994; protocol de modificare a acordului din 1955, încheiat la 23 mai 1996; acord de modificare a protocolului din 1996 încheiat la 10 octombrie 2000 (toate aplicate provizoriu)]; i) Republica Elenã: Acordul privind transportul aerian, semnat la Atena la 31 iulie 1991, prelungit pânã la 31 iulie 2007 prin schimbul de note din 22 şi 25 iunie 2006; j) Republica Ungarã: Acordul privind transportul aerian şi memorandumul de înţelegere, semnat la Budapesta la 12 iulie 1989, prelungit pânã la 12 iulie 2007 prin schimbul de note din 11 şi 20 iulie 2006; k) Irlanda: Acordul privind serviciile de transport aerian, încheiat prin schimb de note la Washington la 3 februarie 1945, modificat la 25 ianuarie 1988 şi la 29 septembrie 1989, modificat la 25 iulie şi la 6 septembrie 1990 [Memorandumul consultãrilor, semnat la Washington la 28 octombrie 1993 (aplicat provizoriu)]; l) Republica Italianã: Acordul privind transportul aerian, cu memorandumul şi schimbul de note, semnat la Roma la 22 iunie 1970, modificat la 25 octombrie 1988; memorandumul de înţelegere conex, semnat la 27 septembrie 1990; modificarea acordului din 1970 şi a memorandumului de înţelegere din 1990 încheiat la 22 noiembrie şi la 23 decembrie 1991; modificarea acordului din 1970 şi a memorandumului de înţelegere din 1990 încheiat la 30 mai şi la 21 octombrie 1997; acord de completare a acordului din 1970, încheiat la 30 decembrie 1998 şi la 2 februarie 1999 [Protocolul de modificare a acordului din 1970, încheiat la 6 decembrie 1999 (aplicat provizoriu)]; m) Marele Ducat al Luxemburgului: Acordul privind transportul aerian, semnat la Luxemburg la 19 august 1986, modificat la 6 iunie 1995, modificat la 13 şi la 21 iulie 1998; n) Republica Malta: Acordul privind transportul aerian, semnat la Washington la 12 octombrie 2000; o) Regatul Ţãrilor de Jos: Acordul privind transportul aerian, semnat la Washington la 3 aprilie 1957; protocol de modificare a acordului din 1957, încheiat la 31 martie 1978; amendamentul la protocolul din 1978, încheiat la 11 iunie 1986; amendamentul la acordul din 1957, încheiat la 13 octombrie şi la 22 decembrie 1987; amendamentul la acordul din 1957, încheiat la 29 ianuarie şi la 13 martie 1992; amendamentul la acordul din 1957 şi la protocolul din 1978, încheiat la 14 octombrie 1992; p) Republica Polonã: Acordul privind transportul aerian, semnat la Varşovia la 16 iunie 2001; q) Republica Portughezã: Acordul privind transportul aerian, semnat la Lisabona la 30 mai 2000; r) România: Acordul privind transportul aerian, semnat la Washington la 15 iulie 1998; s) Republica Slovacã: Acordul privind transportul aerian, semnat la Bratislava la 22 ianuarie 2001; t) Regatul Spaniei: Acordul privind transportul aerian, semnat la Madrid la 20 februarie 1973; acord conex din 20 februarie, 31 martie şi 7 aprilie 1987; amendamentul la acordul din 1973, încheiat la 31 martie 1989; amendamentul la acordul din 1973, încheiat la 27 noiembrie 1991; u) Regatul Suediei: Acordul referitor la serviciile de transport aerian, încheiat prin schimb de note la Washington la 16 decembrie 1944, modificat la 6 august 1954, modificat la 16 iunie 1995; v) Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord: Acordul privind serviciile aeriene şi schimbul de scrisori, semnat la Bermuda la 23 iulie 1977; acordul referitor la tarifele de transport aerian nord-atlantice, încheiat la 17 martie 1978; acordul de modificare a acordului din 1977, încheiat la 25 aprilie 1978; acordul de modificare şi prelungire a acordului din 1970 referitor la tarifele de transport aerian nord-atlantice, încheiat la 2 şi la 9 noiembrie 1978; acordul de modificare a acordului din 1977, încheiat la 4 decembrie 1980; acordul de modificare a acordului din 1977, încheiat la 20 februarie 1985; acordul de modificare a articolului 7, anexa 2, şi a anexei 5 din acordul din 1977, încheiat la 25 mai 1989; acordul privind modificãrile la acordul din 1977, încetarea arbitrajului dintre SUA şi Marea Britanie în privinţa redevenţelor de folosire a aeroportului Heathrow şi solicitarea de arbitraj fãcutã de Marea Britanie în nota diplomaticã nr. 87 din 13 octombrie 1993 şi rezolvarea problemelor care au stat la originea acestor proceduri, încheiat la 11 martie 1994; acordul de modificare a acordului din 1977, încheiat în 27 martie 1997. [Înţelegerile, de aplicare provizorie, cuprinse în memorandumul consultãrilor din 11 septembrie 1986; înţelegerile cuprinse în schimbul de scrisori din 27 iulie 1990; înţelegerile cuprinse în memorandumul consultãrilor din 11 martie 1991; înţelegerile cuprinse în schimbul de scrisori din 6 octombrie 1994; înţelegerile cuprinse în memorandumul consultãrilor din 5 iunie 1995; înţelegerile cuprinse în schimbul de scrisori din 31 martie şi 3 aprilie 2000 (toate aplicate cu titlu provizoriu)]
Partea a 2-a Sub rezerva primei pãrţi din prezenta anexã, pentru zonele care nu sunt cuprinse în definiţia teritoriu de la art. 1 din prezentul acord, înţelegerile de la lit. e) (Danemarca-Statele Unite), g) (Franţa-Statele Unite) şi v) (Marea Britanie-Statele Unite) din partea respectivã continuã sã se aplice în conformitate cu prevederile lor.
Partea a 3-a Sub rezerva art. 3 din prezentul acord, companiile aeriene din SUA nu au dreptul de a furniza servicii de transport exclusiv de mãrfuri care nu sunt parte a unui serviciu care deserveşte Statele Unite, cu puncte cu destinaţia sau plecând din statele membre, excepţie fãcând puncte cu destinaţia sau plecând din Republica Cehã, Republica Francezã, Republica Federalã Germania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Malta, Republica Polonã, Republica Portugalia şi Republica Slovacã.
Partea a 4-a Sub rezerva oricãror alte prevederi din prezentul acord, prezenta parte se aplicã transportului aerian mixt, prin curse regulate sau charter, dintre Irlanda şi Statele Unite, cu intrare în vigoare de la începutul sezonului de iarnã 2006/2007 al IATA şi pânã la sfârşitul sezonului de iarna 2007/2008 al IATA. a)(i) Orice companie aerianã din SUA sau din Comunitate poate opera 3 zboruri fãrã escalã între Statele Unite şi Dublin pentru fiecare zbor fãrã escalã pe care compania îl opereazã între Statele Unite şi Shannon. Acest drept pentru zboruri fãrã escalã cãtre/de la Dublin se bazeazã pe o medie a operãrilor din întreaga perioadã de tranziţie de 3 sezoane. Un zbor este considerat a fi fãrã escalã cãtre/de la Dublin sau zbor fãrã escalã cãtre/de la Shannon, dacã aeroportul corespunzãtor constituie primul punct de intrare în sau ultimul punct de plecare din Irlanda. (ii) Exigenţa de a deservi Shannon, prevãzutã la lit. a) pct. (i) din prezenta parte, înceteazã dacã oricare dintre companiile aeriene inaugureazã un serviciu mixt, regulat şi charter, între Dublin şi Statele Unite, în orice direcţie, fãrã a opera cel puţin un zbor fãrã escalã cãtre Shannon pentru 3 zboruri fãrã escalã cãtre Dublin, calculat în medie pe perioada de tranziţie. b) Pentru serviciile între Statele Unite şi Irlanda, companiile comunitare pot deservi doar Boston, New York, Chicago, Los Angeles şi alte 3 puncte din Statele Unite, care sunt comunicate Statelor Unite în cazul alegerii sau schimbãrii lor. Aceste servicii pot opera prin puncte intermediare din alte state membre sau ţãri terţe. c) Partajarea de cod este autorizatã între Irlanda şi Statele Unite doar prin alte puncte din Comunitatea Europeanã. Alte acorduri de partajare de cod sunt examinate pe baza bunei înţelegeri şi a reciprocitãţii.
ANEXA II
Cu privire la cooperarea în problemele de concurenţã din sectorul transporturilor aeriene
ART. 1 Cooperarea, aşa cum este prevãzutã în prezenta anexã, este pusã în aplicare de Departamentul de Transport al Statelor Unite ale Americii şi de Comisia Comunitãţilor Europene (denumite în cele ce urmeazã participanţi), în conformitate cu atribuţiile care le revin în legãturã cu tratarea aspectelor de concurenţã din sectorul transporturilor aeriene care implicã Statele Unite şi Comunitatea Europeanã. ART. 2 Obiectul Obiectul acestei cooperãri este: 1. de a consolida înţelegerea reciprocã a aplicãrii de cãtre participanţi a legilor, procedurilor şi practicilor în cadrul regimurilor lor de concurenţã şi de a încuraja concurenţa din sectorul transporturilor aeriene; 2. de a facilita înţelegerea dintre participanţi privind impactul evoluţiilor care caracterizeazã sectorul transporturilor aeriene asupra concurenţei în interiorul pieţei transportului aerian internaţional; 3. de a diminua potenţialele conflicte în aplicarea de cãtre participanţi a regimurilor lor de concurenţã faţã de acorduri şi alte regimuri de cooperare care influenţeazã piaţa transatlanticã; şi 4. de a promova abordãri normative compatibile în acorduri şi alte regimuri de cooperare, printr-o înţelegere mai bunã a metodelor şi a tehnicilor analitice, inclusiv definiţia pieţelor în cauzã şi analiza efectelor concurenţiale, şi a soluţiilor pe care participanţii le aplicã în cadrul examinãrilor independente în materie de concurenţã. ART. 3 Definiţii În sensul prezentei anexe, regim de concurenţã înseamnã legile, procedurile şi practicile care reglementeazã exercitarea de cãtre participanţi a atribuţiilor care le revin cu privire la revizuirea acordurilor şi a altor înţelegeri de cooperare între companiile aeriene aflate pe piaţa internaţionalã. Pentru Comunitatea Europeanã, acesta include, fãrã a se limita la art. 81, 82, şi 85 din Tratatul de instituire a Comunitãţii Europene şi regulamentele de punere în aplicare în temeiul tratatului menţionat, precum şi modificãrile acestora. Pentru Departamentul de Transport, acesta include, fãrã a se limita la secţiunile 41308, 41309 şi 41720 din titlul 49 din Codul Statelor Unite, şi regulamentele de punere în aplicare şi precedentele juridice în temeiul acestora. ART. 4 Domeniile de cooperare Sub rezerva condiţiilor prevãzute în alin. 1 lit. a) şi b) din art. 5, formele de cooperare între participanţi includ urmãtoarele: (1) reuniuni în principiu semestriale între reprezentanţii participanţilor, inclusiv experţi în domeniul concurenţei, în scopul discutãrii evoluţiilor din sectorul transporturilor aeriene, probleme de interes comun referitoare la politica concurenţei şi metodele analitice pentru aplicarea dreptului concurenţei la transportul aerian internaţional, în special pe piaţa transatlanticã. Discuţiile de mai sus pot conduce la dezvoltarea unei mai bune înţelegeri a abordãrilor participanţilor privitoare la problemele concurenţei, inclusiv a punctelor comune existente şi a creşterii compatibilitãţilor acestor abordãri, în special în privinţa acordurilor dintre transportatori; (2) consultãri între participanţi, organizate în orice moment, de comun acord sau la solicitarea unuia dintre participanţi, cu scopul de a dezbate toate chestiunile legate de prezenta anexã, inclusiv cazurile speciale; (3) fiecare participant poate, la alegerea sa, sã invite reprezentanţi ai altor autoritãţi guvernamentale sã participe, dacã este cazul, la orice reuniune sau consultare ce are loc în temeiul alin. (1) sau (2); (4) notificãrile în timp util ale urmãtoarelor proceduri sau aspecte care, potrivit participantului care face notificarea, pot avea implicaţii semnificative pentru interesele celuilalt participant în materie de concurenţã: a) din partea Departamentului de Transport: (i) procedurile de examinare a cererilor de aprobare a acordurilor şi a altor regimuri de cooperare între companiile aeriene în domeniul serviciilor aeriene internaţionale, în special cererile pentru dispensarea de dispoziţii antitrust ce implicã companiile aeriene organizate conform legislaţiei Statelor Unite şi ale Comunitãţii Europene; şi (ii) recepţia de cãtre Departamentul de Transport a unui acord de asociaţie în participaţiune încheiat în baza secţiunii 41720 din titlul 49 din Codul Statelor Unite; şi b) din partea Comisiei Comunitãţii Europene: (i) procedurile pentru examinarea acordurilor şi a altor înţelegeri de cooperare între companiile aeriene implicate în transportul aerian internaţional, în special pentru alianţe şi alte acorduri de cooperare ce implicã companiile aeriene organizate conform legislaţiilor Statelor Unite şi Comunitãţii Europene; şi (ii) analizarea dispenselor individuale sau pe categorie faţã de dispoziţiile legislaţiei europene în domeniul concurenţei; (5) notificãri privind disponibilitatea şi orice alte condiţii care gestioneazã aceastã disponibilitate, privind informaţiile şi datele comunicate de un participant, în formã electronicã sau în altã formã, care, în opinia acelui participant, pot avea implicaţii semnificative pentru interesele concurenţiale ale celuilalt participant; şi (6) notificãri despre alte activitãţi legate de politica concurenţei în domeniul transportului aerian, a cãror comunicare este consideratã drept utilã de cãtre un participant. ART. 5 Utilizarea şi divulgarea informaţiilor (1) Sub rezerva oricãrei alte prevederi din prezenta anexã, niciun participant nu este obligat sã furnizeze informaţii altui participant, dacã divulgarea informaţiei cãtre participantul solicitator: a) este interzisã de actele cu putere de lege, normele administrative sau practicile participantului care deţine informaţiile; sau b) ar fi incompatibilã cu interese majore ale participantului care deţine informaţiile. (2) În mãsura posibilului, fiecare participant pãstreazã confidenţialitatea asupra oricãrei informaţii transmise în mod confidenţial de cãtre celãlalt participant în cadrul prezentei anexe şi refuzã orice formã de divulgare a unei astfel de informaţii cãtre o terţã persoanã fãrã autorizaţia participantului care a furnizat informaţia. Participanţii se avertizeazã reciproc în cazul în care o informaţie propusã sã fie schimbatã în discuţii sau în orice altã manierã ar putea fi divulgatã în cadrul unei proceduri publice. (3) În cazul în care, în temeiul prezentei anexe, un participant furnizeazã informaţii confidenţiale celuilalt participant în scopurile specificate în art. 2, acele informaţii trebuie folosite de cãtre participantul care le primeşte numai în acel scop. ART. 6 Punerea în aplicare (1) Fiecare participant desemneazã un reprezentant responsabil pentru coordonarea activitãţilor prevãzute în prezenta anexã. (2) Prezenta anexã şi toate activitãţile întreprinse de un participant în aplicarea acesteia sunt: a) destinate sã fie puse în aplicare doar în mãsura în care respectã toate actele cu putere de lege, normele administrative şi practicile aplicabile acelui participant; şi b) destinate sã fie puse în aplicare fãrã a aduce atingere acordului dintre Comunitãţile Europene şi Guvernul Statelor Unite ale Americii referitor la aplicarea regulilor de concurenţã.
ANEXA III
Cu privire la serviciile de transport achiziţionate de Guvernul Statelor Unite prin procedurã publicã
Companiile aeriene ale Comunitãţii au dreptul sã transporte pasageri şi marfã cu zborurile regulate şi charter, pentru care un serviciu, o agenţie sau un organism civil oficial al Statelor Unite: (1) obţine dreptul de transport pentru el însuşi sau în cadrul unui acord conform cãruia plata se face de cãtre guvern sau din sume puse la dispoziţia guvernului; sau (2) furnizeazã serviciul de transport cãtre sau în numele unei ţãri strãine sau al unei organizaţii internaţionale ori de alt fel fãrã rambursare şi acel serviciu de transport este: a) între oricare punct din Statele Unite şi oricare punct dintr-un stat membru, cu excepţia destinaţiilor pentru care tarifele sunt stabilite în baza unui contract de parteneriat între oraşe, în cazul transportului exclusiv de pasageri; sau b) între oricare douã puncte din afara Statelor Unite. Prezentul alineat nu se aplicã serviciilor de transport achiziţionate sau finanţate de secretarul apãrãrii sau de un secretar de stat dintr-un departament militar.
ANEXA IV
Cu privire la unele chestiuni complementare referitoare la proprietate, investiţii şi control
ART. 1 Proprietatea companiilor aeriene ale uneia dintre pãrţi 1. Resortisanţii statelor membre pot deţine acţiuni ale unei companii aeriene din Statele Unite sub rezerva a douã limitãri. Prima limitare este constituitã de interdicţia ca un resortisant strãin sã deţinã mai mult de 25% din acţiunile cu drept de vot ale unei corporaţii. A doua limitare constã în interdicţia pentru un resortisant strãin de a deţine controlul efectiv asupra unei companii aeriene din Statele Unite. Sub rezerva limitãrii la 25% a acţiunilor cu drept de vot pe care le poate deţine un resortisant strãin: a) deţinerea de cãtre un resortisant al unui stat membru: (1) a unui procent de pânã la 25% din acţiunile cu drept de vot; şi/sau (2) a unui procent de pânã la 49,9% din numãrul total al acţiunilor unei companii aeriene din Statele Unite nu se considerã, în sine, deţinere a controlului asupra companiei aeriene respective; şi b) deţinerea de cãtre resortisanţi ai statelor membre a unui procent de 50% sau mai mult din numãrul total de acţiuni ale unei companii aeriene din Statele Unite nu se considerã deţinere a controlului asupra companiei aeriene respective. Proprietatea asupra unor astfel de acţiuni se estimeazã de la caz la caz. 2. Deţinerea de cãtre resortisanţi ai Statelor Unite a unei companii aeriene din Comunitate este permisã cu douã limitãri. Prima limitare constã în obligaţia ca pachetul majoritar al companiei aeriene sã fie în proprietatea statelor membre şi/sau a resortisanţilor statelor membre. A doua limitare constã în obligaţia deţinerii controlului efectiv al companiei aeriene de cãtre statele membre şi/sau resortisanţii statelor membre. 3. În sensul art. 4 lit. b) şi art. 5 alin. 1 lit. b) din prezentul acord, un stat membru al SAEC şi resortisanţii unui astfel de stat vor fi trataţi ca stat membru al UE şi, respectiv, ca resortisanţi ai unui stat membru al UE, din momentul semnãrii prezentului acord. Comitetul mixt poate hotãrî dacã aceastã dispoziţie se aplicã noilor state membre ale SAEC şi resortisanţilor lor. 4. Sub rezerva alin. 2, Comunitatea Europeanã şi statele sale membre îşi rezervã dreptul de a limita investiţiile fãcute de resortisanţi ai Statelor Unite în acţiuni cu drept de vot ale unei companii aeriene din Comunitate, dupã semnarea prezentului acord, la un nivel echivalent cu cel impus de Statele Unite resortisanţilor strãini referitor la companiile aeriene din SUA, cu condiţia ca exercitarea dreptului respectiv sã fie în conformitate cu dreptul internaţional. ART. 2 Proprietatea şi controlul companiilor aeriene din ţãrile terţe 1. Niciuna dintre pãrţi nu poate sã îşi exercite eventualele drepturi conferite de acordurile privind serviciile aeriene, semnate cu o ţarã terţã, pentru a refuza, a revoca, a suspenda sau a limita acordarea de autorizaţii sau permisiuni oricãror companii aeriene din ţara terţã respectivã, invocând ca motiv faptul cã cealaltã parte, resortisanţi ai acesteia sau ambii deţin controlul efectiv asupra companiei respective. 2. Statele Unite nu pot sã îşi exercite eventualele drepturi conferite de acordurile privind serviciile aeriene pentru a refuza, a revoca, a suspenda sau a limita acordarea de autorizaţii sau permisiuni oricãrei companii aeriene din Principatul Liechtenstein, din Confederaţia Elveţianã, dintr-un stat membru al SAEC sau din oricare ţarã africanã care aplicã un acord privind serviciile aeriene "Open-Skies" cu Statele Unite de la data semnãrii prezentului acord, invocând ca motiv faptul cã un stat membru sau mai multe state membre, resortisanţii acestora sau ambii deţin controlul efectiv asupra companiei aeriene respective. 3. Comitetul mixt poate sã impunã ambelor pãrţi interdicţia de a-şi exercita drepturile menţionate la alin. 2 din prezentul articol faţã de companiile aeriene dintr-o anumitã ţarã sau din anumite ţãri. ART. 3 Controlul companiilor aeriene 1. Normele referitoare la proprietatea şi controlul asupra companiilor de transport aerian din Comunitate aplicabile în Comunitatea Europeanã sunt prevãzute în prezent la art. 4 din Regulamentul (CEE) nr. 2407/92 al Consiliului din 23 iulie 1992 privind licenţele operatorilor de transport aerian. În conformitate cu acest regulament, rãspunderea acordãrii de licenţe de funcţionare operatorilor comunitari de transport aerian revine statelor membre. Statele membre aplicã Regulamentul 2407/92 în conformitate cu reglementãrile şi procedurile lor interne. 2. Normele aplicabile în Statele Unite sunt enunţate în prezent în secţiunile 40102(a)(2), 41102 şi 41103 din titlul 49 din Codul Statelor Unite (CSU), care prevãd cã licenţele emise de Departamentul de Transport pentru un "transportator aerian" din Statele Unite, fie cã sunt sub formã de certificat, derogare sau licenţã de nivelul al treilea, în scopul furnizãrii curente a unor servicii de transport public aerian, pot fi deţinute numai de resortisanţi ai Statelor Unite conform definiţiei din secţiunea 40102(a)(15) din titlul 49 din CSU. Secţiunea menţionatã impune ca, în cadrul unei corporaţii, preşedintele şi douã treimi din membrii consiliului de administraţie şi alţi funcţionari cu funcţie de conducere sã fie cetãţeni ai SUA, ca cel puţin 75% din acţiunile cu drept de vot sã fie deţinute de cetãţeni ai SUA şi controlul efectiv al corporaţiei sã fie deţinut de cetãţeni ai SUA. Solicitanţii trebuie sã îndeplineascã aceastã cerinţã, iar companiile aeriene din SUA care deţin deja o licenţã trebuie şi ele sã îndeplineascã în continuare aceastã cerinţã. 3. Modalitãţile fiecãreia dintre pãrţi de aplicare a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative proprii sunt prevãzute în apendicele la prezenta anexã.
APENDICE -------- la Anexa nr. IV ---------------
1. În Statele Unite este necesarã stabilirea cetãţeniei pentru toţi transportatorii aerieni din SUA care solicitã un certificat, o derogare sau o licenţã de gradul al treilea. Se depune o cerere iniţialã de licenţã într-un registru public oficial, care este prelucratã împreunã cu documentele justificative depuse de solicitant şi de alte pãrţi interesate. Departamentul de Transport emite o decizie finalã printr-un ordin bazat pe dosarul public oficial al cazului, inclusiv pe documentele pentru care s-a acordat prelucrarea în regim de confidenţialitate. Cererile de confirmare a conformitãţii pot fi prelucrate în mod informal de cãtre Departamentul de Transport sau în conformitate cu procedura prevãzutã pentru cererile iniţiale. 2. Deciziile Departamentului de Transport ţin cont de diferite antecedente care reflectã, printre altele, caracterul fluctuant al pieţelor financiare şi al structurilor de investiţii, precum şi disponibilitatea Departamentului de Transport de a ţine seama de noi abordãri în materie de investiţii strãine care sunt în conformitate cu legislaţia din Statele Unite. Departamentul de Transport colaboreazã cu solicitanţii în vederea evaluãrii formelor de investiţii propuse şi a sprijinirii solicitanţilor în elaborarea unor tranzacţii în deplinã conformitate cu legislaţia SUA referitoare la cetãţenie, iar solicitanţii se consultã în mod curent cu personalul Departamentului de Transport înainte de a-şi finaliza cererile. În orice moment anterior începerii procedurii oficiale, personalul Departamentului de Transport poate sã discute probleme legate de cetãţenie sau alte aspecte ale tranzacţiilor propuse şi poate face sugestii, dacã este cazul, referitoare la eventuale alternative care ar permite unei tranzacţii propuse sã respecte cerinţele legale ale SUA referitoare la cetãţenie. 3. La stabilirea cetãţeniei şi a conformitãţii prin procedura iniţialã sau prin procedura de confirmare, Departamentul de Transport ia în considerare totalitatea circumstanţelor care afecteazã compania aerianã din SUA, iar antecedentele aflate la dispoziţia Departamentului de Transport au permis evaluarea naturii relaţiei aviatice dintre Statele Unite şi ţãrile de origine ale tuturor investitorilor strãini. În contextul prezentului acord, Departamentul de Transport ar trata investiţiile resortisanţilor din UE într-un mod cel puţin la fel de favorabil ca modul în care sunt tratate investiţiile resortisanţilor ţãrilor partenere cu care are acorduri bilaterale sau multilaterale "Open-Skies." 4. În Uniunea Europeanã, art. 4 alin. (5) din Regulamentul 2407/92 prevede cã Comisia Europeanã, acţionând la cererea unui stat membru, examineazã conformitatea cu cerinţele art. 4 şi ia o decizie dacã este necesar. În luarea unor astfel de decizii, Comisia trebuie sã asigure conformitatea cu drepturile procedurale recunoscute ca principii generale ale legislaţiei comunitare de cãtre Curtea Europeanã de Justiţie, inclusiv cu dreptul pãrţilor interesate de a fi ascultate în timp util. 5. În aplicarea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative proprii, fiecare parte trebuie sã asigure tratarea corectã şi rapidã a tranzacţiilor care implicã investiţii ale celeilalte pãrţi într-una dintre companiile sale aeriene.
ANEXA V
Cu privire la francizã şi atribuirea unui nume de marcã
1. Companiile aeriene ale oricãreia dintre pãrţi au dreptul sã încheie contracte de francizã sau de atribuire de nume de marcã, inclusiv în ceea ce priveşte condiţiile de protejare a mãrcilor şi chestiunile operaţionale, cu condiţia: sã respecte în special actele cu putere de lege şi normele în vigoare privind controlul; sã nu se punã în pericol capacitatea companiei aeriene de a exista în afara contractului de francizã; sã nu se ajungã astfel la situaţia în care o companie aerianã strãinã sã întreprindã operaţiuni de cabotaj; şi sã se respecte reglementãrile aplicabile, cum ar fi dispoziţiile de protecţie a consumatorului, inclusiv cele referitoare la divulgarea identitãţii companiei aeriene care furnizeazã serviciul. Atâta timp cât aceste cerinţe sunt respectate, relaţiile apropiate de afaceri şi regimurile de cooperare dintre companiile aeriene ale oricãreia dintre pãrţi şi societãţi strãine sunt permise fãrã ca vreunul dintre urmãtoarele aspecte individuale, printre altele, ale unei francize sau ale unui contract de atribuire de nume de marcã sã punã probleme de control, cu excepţia situaţiilor speciale: a) utilizarea şi afişarea unei mãrci sau a unei mãrci comerciale specifice a unui francizor, inclusiv menţionarea zonei geografice în care marca sau marca comercialã poate fi utilizatã; b) afişarea culorilor şi a siglei mãrcii francizorului pe aeronava cesionarului, inclusiv afişarea în mod vizibil a unei astfel de mãrci de fabricaţie, mãrci comerciale, sigle sau element de identificare similar pe aeronavã şi pe uniformele personalului; c) utilizarea şi afişarea mãrcii de fabricaţie, a mãrcii comerciale sau a siglei pe instalaţiile şi echipamentele aeroportuare ale cesionarului sau în asociere cu acestea; d) menţinerea standardelor de servicii pentru clienţi concepute în scopuri de marketing; e) menţinerea standardelor de servicii pentru clienţi concepute pentru a proteja integritatea mãrcii francizate; f) prevederea unor tarife de licenţã în funcţie de condiţiile standard de comercializare; g) prevederea participãrii la programele de fidelizare, inclusiv la cele bazate pe acumularea de beneficii; şi h) prevederea dreptului francizorului sau cesionarului de a rezilia contractul de francizã sau de atribuire a mãrcii şi de a retrage marca de fabricaţie, cu condiţia ca resortisanţii Statelor Unite sau ai statelor membre sã pãstreze controlul asupra companiei aeriene din Statele Unite sau, respectiv, din Comunitate. 2. Contractele de francizã şi de atribuire a mãrcii sunt independente, dar pot coexista cu un acord de partajare de cod, care impune deţinerea de cãtre ambele companii aeriene a autorizãrii adecvate din partea pãrţilor, conform prevederilor art. 10 alin. (7) din prezentul acord.
Declaraţie comunã Reprezentanţii Statelor Unite şi cei ai Comunitãţii Europene şi ai statelor sale membre au confirmat faptul cã Acordul privind transportul aerian parafat la Bruxelles la 2 martie 2007 şi prevãzut a fi semnat la 30 aprilie 2007 va fi autentificat în celelalte limbi, dupã caz, fie prin schimb de scrisori, anterior semnãrii acordului, fie prin decizie a comitetului mixt, ulterior semnãrii acordului. Prezenta declaraţie comunã face parte integrantã din Acordul privind transportul aerian.
Pentru Statele Unite, John Byerly 18 aprilie 2007
Pentru Comunitatea Europeanã şi statele sale membre, ad referendum Daniel Calleja 18 aprilie 2007
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
