Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Guvernul României şi Guvernul Regatului Norvegiei, fiecare denumit în cele ce urmeazã parte contractantã,
în dorinţa de a dezvolta relaţiile de cooperare economicã existente între cele douã state şi de a crea condiţii favorabile pentru investiţiile investitorilor unui stat pe teritoriul celuilalt stat,
conştiente de necesitatea creãrii şi menţinerii unui cadru stabil, de naturã sã stimuleze efectuarea de investiţii în fiecare din cele douã ţãri,
recunoscînd cã promovarea şi protejarea reciprocã a investiţiilor, conform prezentului acord, sînt de naturã sã stimuleze iniţiativa în acest domeniu,
au convenit cele ce urmeazã:
ART. I
Definiţii
În sensul prezentului acord:
(1) Termenul investiţie desemneazã orice fel de active deţinute de cãtre un investitor al unei pãrţi contractante, investite pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, în conformitate cu legile şi reglementãrile acesteia. Termenul desemneazã, în special, dar nu exclusiv:
A) drepturi de proprietate mobilã sau imobilã, precum şi orice alte drepturi reale;
B) acţiuni, obligaţiuni, pãrţi sociale şi alte forme de participare la societãţi;
C) beneficii reinvestite;
D) drepturi de creanţã sau alte drepturi referitoare la prestãri avînd o valoare economicã sau financiarã;
E) drepturi de proprietate industrialã şi intelectualã, cum sînt: drepturi de autor, mãrci de comerţ, nume comerciale, brevete, procedee tehnice, know-how, good-will, precum şi alte drepturi similare;
F) concesiuni conferite prin lege sau în virtutea unui contract, în special concesiunile legate de prospectarea, explorarea, extracţia şi exploatarea de resurse naturale.
Orice modificare a formei în care sînt investite sau reinvestite activele nu va afecta caracterul lor de investiţie.
(2) Termenul investitor desemneazã:
Cu privire la România:
- orice persoanã fizicã avînd cetãţenia românã, în conformitate cu legile şi reglementãrile în vigoare, precum şi orice persoanã juridicã constituitã potrivit legilor şi reglementãrilor române şi avînd sediul social în România.
Cu privire la Regatul Norvegiei:
A) persoanele fizice avînd naţionalitatea norvegianã, în conformitate cu legile şi reglementãrile norvegiene;
B) orice corporaţii, companii, firme, întreprinderi şi asociaţii încorporate sau constituite, conform legilor şi reglementãrilor în vigoare, în teritoriul Regatului Norvegiei.
(3) Termenul naţional denumeşte:
Cu privire la România:
- orice persoanã fizicã, avînd cetãţenia românã, în conformitate cu legile şi reglementãrile române.
Cu privire la Regatul Norvegiei:
- orice persoanã fizicã, avînd naţionalitatea norvegianã, în conformitate cu legile şi reglementãrile norvegiene.
(4) Termenul venituri desemneazã sumele produse de o investiţie şi, în special, dar nu exclusiv, include profituri, dividende, dobînzi, sporuri de capital, redevenţe, prime de conducere şi asistenţã tehnicã sau alte onorarii.
(5) Termenul teritoriu desemneazã teritoriul României şi teritoriul Regatului Norvegiei, incluzînd apele teritoriale, precum şi platforma continentalã peste care statul respectiv îşi exercitã, în conformitate cu legea internaţionalã, drepturile suverane în scopul explorãrii şi exploatãrii resurselor naturale ale unor astfel de suprafeţe.
ART. II
Promovarea şi protejarea investiţiilor
(1) Fiecare parte contractantã va încuraja şi crea condiţii favorabile pentru investiţiile efectuate pe teritoriul sãu de cãtre investitori ai celeilalte pãrţi contractante.
(2) Investiţiile vor fi admise în conformitate cu prevederile legale ale pãrţii contractante pe al cãrei teritoriu investiţia este fãcutã şi se vor bucura de protecţia şi garanţiile prevãzute în prezentul acord.
(3) Fiecare parte contractantã se angajeazã sã asigure pe teritoriul sãu un tratament just şi echitabil şi protecţia pentru investiţiile investitorilor celeilalte pãrţi contractante.
(4) Investitorilor fiecãrei pãrţi contractante li se va permite sã angajeze personal de conducere şi tehnic superior, la alegerea lor, indiferent de naţionalitate, în mãsura permisã de legislaţia statului gazdã. Sub rezerva legilor privind intrarea şi şederea strãinilor, naţionalilor oricãrei pãrţi contractante sau strãinilor care lucreazã în cadrul unei investiţii a acestei pãrţi li se va permite sã intre şi sã rãmînã pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante în vederea efectuãrii şi administrãrii investiţiei lor.
(5) Fiecare parte contractantã se angajeazã sã asigure mijloace eficiente de susţinere a pretenţiilor şi de întãrire a drepturilor în legãturã cu acordurile de investiţii, cu autorizaţiile pentru investiţii şi proprietãţi. Nici una dintre pãrţile contractante nu va împiedica dreptul investitorilor celeilalte pãrţi contractante de a avea acces la curţile sale de justiţie, la tribunalele şi instituţiile sale administrative, precum şi la orice alte organisme care exercitã o autoritate de jurisdicţie.
(6) Fiecare parte contractantã va publica toate legile şi reglementãrile care au legãturã sau afecteazã investiţiile de pe teritoriul sãu ale investitorilor celeilalte pãrţi contractante.
ART. III
Tratamentul naţiunii celei mai favorizate
(1) Fiecare parte contractantã va acorda investiţiilor efectuate pe teritoriul sãu de cãtre investitori ai celeilalte pãrţi contractante şi, de asemenea, veniturilor rezultate, un tratament nu mai puţin favorabil decît cel pe care îl acordã în situaţii asemãnãtoare investiţiilor şi veniturilor investitorilor oricãrui stat terţ.
(2) Fiecare parte contractantã va acorda investitorilor celeilalte pãrţi contractante, în ceea ce priveşte conducerea, menţinerea, utilizarea sau dispunerea de investiţiile lor, un tratament nu mai puţin favorabil decît cel pe care îl acordã investitorilor oricãrui stat terţ.
(3) Prevederile prezentului acord referitoare la acordarea tratamentului naţiunii celei mai favorizate nu vor fi interpretate astfel încît sã oblige o parte contractantã sã extindã asupra investiţiilor şi investitorilor celeilalte pãrţi contractante avantajele rezultînd din orice uniune economicã sau vamalã existentã sau viitoare, ori dintr-un acord internaţional similar, sau dintr-un acord de comerţ liber ori zonã de comerţ liber, la care oricare dintre pãrţile contractante este sau devine parte. Nici un astfel de tratament nu priveşte vreun avantaj pe care cealaltã parte îl acordã investitorilor unui stat terţ în virtutea unui acord de evitare a dublei impuneri sau a altor acorduri referitoare la impozite, sau a unei legi interne referitoare la impozite.
(4) Fiecare parte contractantã va respecta toate celelalte obligaţii asumate cu privire la investitorii celeilalte pãrţi contractante, investiţiile şi beneficiile lor.
(5) Dacã legislaţia naţionalã a pãrţilor contractante sau acordurile internaţionale prezente ori viitoare aplicabile între România şi Regatul Norvegiei conţin reglementãri generale sau specifice, îndreptãţind investiţiile investitorilor celeilalte pãrţi contractante la un tratament mai favorabil decît cel prevãzut în prezentul acord, o astfel de reglementare, în mãsura în care este mai favorabilã, va prevala faţã de prezentul acord.
ART. IV
Exproprierea şi despãgubirea
(1) Investiţiile efectuate de cãtre investitori ai unei pãrţi contractante pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante nu vor fi naţionalizate, expropriate sau supuse unor mãsuri avînd un efect similar (la care se face referire în continuare ca expropriere), decît dacã sînt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
A) mãsurile sînt adoptate în interesul public şi printr-o procedurã legalã corespunzãtoare;
B) mãsurile nu sînt discriminatorii;
C) este prevãzutã o procedurã adecvatã pentru determinarea sumei şi modalitãţii de platã a despãgubirii.
(2) Despãgubirea va trebui sã corespundã valorii investiţiei care a fãcut obiectul uneia din mãsurile menţionate la paragraful (1) al acestui articol, sã fie promptã, adecvatã şi efectivã.
(3) Suma despãgubirii va fi determinatã în conformitate cu principiile recunoscute de evaluare, cum este valoarea de piaţã a investiţiei, imediat înaintea exproprierii sau înainte de momentul cînd s-a fãcut publicã exproprierea.
În situaţia în care valoarea de piaţã nu poate fi stabilitã, despãgubirea va fi determinatã pe baza unor principii echitabile, ţinîndu-se seama, între altele, de capitalul investit, aprecierea sau deprecierea acestuia, veniturile curente, valoarea de înlocuire şi alţi factori pertinenţi.
(4) La cererea investitorului afectat, cuantumul despãgubirii va putea fi supus revizuirii în conformitate cu art. VIII.
(5) Suma despãgubirii stabilitã definitiv va fi plãtitã imediat investitorului, care va avea dreptul sã transfere aceastã sumã fãrã întîrziere, în valutã liber convertibilã. În situaţia în care plata despãgubirii întîrzie, investitorul va avea dreptul la o dobîndã pentru orice perioadã de întîrziere în efectuarea plãţii. Rata dobînzii se va baza pe nivelul LIBOR pentru perioada de timp corespunzãtor.
ART. V
Despãgubirea pentru pierderi
Investitorilor unei pãrţi contractante, ale cãror investiţii efectuate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante au suferit pierderi ca urmare a unui rãzboi sau a altui conflict armat, unei stãri de necesitate naţionalã, revoluţiei, revoltei, insurecţiei sau altor evenimente similare, inclusiv pierderi ocazionate de rechiziţionare, li se vor acorda de cãtre aceastã din urmã parte contractantã, în ceea ce priveşte mãsurile pentru repararea pierderilor, un tratament nu mai puţin favorabil decît cel pe care îl acordã investitorilor oricãrui stat terţ. Sumele care vor rezulta din aplicarea acestui articol vor fi liber transferabile.
ART. VI
Transferurile valutare
(1) Fiecare parte contractantã garanteazã, în conformitate cu legile şi reglementãrile sale, privind transferurile investitorilor celeilalte pãrţi contractante, cu privire la investiţiile lor, transferul:
A) veniturilor rezultînd din investiţie;
B) sumelor provenind din vînzarea, înstrãinarea sau lichidarea totalã sau parţialã a investiţiei;
C) plãţilor efectuate pentru rambursarea creditelor pentru investiţii şi a dobînzilor cuvenite;
D) cîştigurilor naţionalilor celeilalte pãrţi contractante sau ale strãinilor care lucreazã în cadrul unei investiţii potrivit art. II (4);
E) despãgubirilor la care se face referire la art. IV şi V.
(2) Fiecare parte contractantã va acorda, dupã îndeplinirea obligaţiilor fiscale ce revin investiţiei, autorizaţiile necesare pentru a asigura fãrã întîrziere executarea transferurilor.
(3) Transferurile menţionate mai sus vor fi efectuate în valuta convertibilã în care a fost realizatã investiţia sau în orice altã valutã liber convertibilã, dacã s-a convenit astfel, la cursul de schimb oficial în vigoare la data transferului.
(4) Fãrã întîrziere, în sensul acestui articol, sînt considerate transferurile care se efectueazã într-un termen care este necesar, în mod normal, pentru întocmirea formalitãţilor de transfer. Termenul curge din ziua în care a fost înaintatã autoritãţilor competente, în formã legalã, cererea de transfer împreunã cu documentele relevante şi nu va depãşi, în nici un caz, o perioadã de 2 luni.
ART. VII
Subrogarea
Dacã una dintre pãrţile contractante sau instituţia desemnatã de aceasta efectueazã plãţi propriilor sãi investitori, în virtutea unei garanţii pe care a acordat-o în legãturã cu o investiţie sau o parte a acesteia, efectuatã pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, ultima parte contractantã va recunoaşte:
- transferul, fie ca efect al legii sau ca urmare a unei operaţiuni legale, al oricãrui drept, pretenţie sau obligaţie de la acest investitor la prima parte contractantã sau instituţia desemnatã de aceasta şi
- cã prima parte contractantã sau instituţia desemnatã de aceasta este îndreptãţitã, în virtutea subrogãrii, sã exercite drepturile, sã susţinã pretenţiile acelui investitor şi cã îşi va asuma obligaţiile legate de investiţie, inclusiv plata impozitelor şi taxelor.
Prima parte contractantã este îndreptãţitã, în mãsura în care doreşte, sã exercite orice astfel de drept sau pretenţie în aceleaşi limite şi supus aceloraşi restricţii ca şi predecesorul sãu în titlu.
ART. VIII
Reglementarea diferendelor privind investiţiile dintre un investitor şi o parte contractantã
(1) Orice diferend între o parte contractantã şi un investitor al celeilalte pãrţi contractante privind o investiţie a acestui investitor pe teritoriul primei pãrţi ontractante va fi soluţionat, pe cît posibil, pe cale amiabilã, prin consultãri şi negocieri între pãrţile la diferend.
(2) În cazul în care un astfel de diferend nu poate fi soluţionat pe cale amiabilã în termen de 3 luni de la data cererii scrise pentru reglementare, investitorul respectiv va supune diferendul, la alegerea sa, pentru soluţionarea la:
A) tribunalul pãrţii contractante, la orice instanţã avînd jurisdicţie teritorialã;
B) Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii, pentru aplicarea procedurilor prevãzute în Convenţia de la Washington din 13 martie 1965 referitoare la reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi naţionalii altor state.
Cu toate acestea, în contractele specifice, un investitor şi o parte contractantã pot sã convinã asupra procedurilor de soluţionare a diferendelor.
(3) Partea contractantã care este parte la un diferend nu va invoca niciodatã în timpul procedurilor privind diferendele pentru investiţii, ca o apãrare, imunitatea sa sau faptul cã investitorul a primit o despãgubire, în cadrul unui contract de asigurare, acoperind integral sau parţial prejudiciul ori pierderea suportatã.
ART. IX
Reglementarea diferendelor dintre pãrţile contractante
(1) Diferendele dintre pãrţile contractante privind interpretarea sau aplicarea acestui acord vor fi soluţionate, pe cît posibil, prin negocieri între cele douã pãrţi contractante. Dacã un astfel de diferend nu poate fi astfel reglementat într-un termen de 6 luni de la începerea negocierilor, atunci el va fi supus, la cererea oricãreia dintre pãrţile contractante, unui tribunal arbitral, în conformitate cu prevederile acestui articol.
(2) Tribunalul arbitral va fi constituit, pentru fiecare caz în parte, în modul urmãtor: fiecare parte contractantã desemneazã un arbitru; cei doi arbitri aleg apoi un naţional al unui stat terţ care, dupã aprobarea de cãtre cele douã pãrţi contractante, va fi numit preşedinte al tribunalului.
Arbitrii vor fi numiţi într-un termen de 3 luni, iar preşedintele, într-un termen de 5 luni de la primirea cererii de arbitraj.
(3) Dacã în decursul oricãreia din perioadele menţionate la paragraful (2) nu au fost efectuate numirile necesare, oricare parte contractantã poate sã invite pe preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie sã facã numirile necesare. Dacã preşedintele este naţional al uneia dintre pãrţile contractante sau este împiedicat sã exercite funcţia menţionatã, va fi invitat vicepreşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie sã facã numirile necesare. Dacã vicepreşedintele este naţional al uneia dintre pãrţile contractante sau dacã el este, de asemenea, împiedicat sã exercite funcţia menţionatã, membrul Curţii Internaţionale de Justiţie care urmeazã imediat în grad şi nu este cetãţean al uneia dintre pãrţile contractante va fi invitat sã facã numirile necesare.
(4) Tribunalul arbitral va adopta hotãrârea sa pe baza prevederilor prezentului acord şi ale altor acorduri încheiate între pãrţile contractante, precum şi a principiilor şi normelor generale ale dreptului internaţional. Hotãrîrea va fi adoptatã prin majoritate de voturi. Aceastã hotãrîre va fi definitivã şi obligatorie.
(5) Fiecare parte contractantã va suporta cheltuielile, pentru arbitrul pe care l-a desemnat, precum şi pe cele privind reprezentarea sa în procedura arbitralã.
Cheltuielile privind preşedintele şi celelalte cheltuieli vor fi suportate, în pãrţi egale, de pãrţile contractante.
(6) Tribunalul arbitral îşi va stabili propria procedurã.
ART. X
Aplicarea
Acest acord se va aplica şi investiţiilor realizate de investitorii unei pãrţi contractante pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord şi acceptate în conformitate cu prevederile legale în vigoare ale fiecãrei pãrţi contractante. Totuşi, acordul nu se va aplica diferendelor survenite pînã la intrarea în vigoare a acestui acord.
ART. XI
Consultãrile
Reprezentanţii pãrţilor contractante vor avea întîlniri, ori de cîte ori este nevoie, pentru a urmãri implementarea prezentului acord. Aceste întîlniri vor fi ţinute la propunerea unei pãrţi contractante, într-un loc şi la o datã convenite prin canale diplomatice.
ART. XII
Intrarea în vigoare, valabilitatea, şi expirarea
(1) Fiecare parte contractantã va notifica celeilalte pãrţi contractante îndeplinirea procedurilor cerute de cãtre legislaţia sa pentru intrarea în vigoare a prezentului acord.
Prezentul acord va intra în vigoare la 30 de zile dupã data primirii ultimei notificãri.
(2) Acordul va rãmîne în vigoare pentru o perioadã de 15 ani şi va fi extins dupã aceea, în mod tacit, pentru alte perioade de 15 ani, cu excepţia cazului denunţãrii în scris de una dintre pãrţile contractante cu un an înaintea datei de expirare. Dupã expirarea perioadei iniţiale, acordul poate fi denunţat în orice moment, cu un preaviz scris de cel puţin un an.
(3) Privitor la investiţiile efectuate în cursul perioadei de valabilitate a acordului, prevederile acestuia vor continua sã fie efective pentru o perioadã de încã 15 ani de la data expirãrii sale.
Încheiat la Oslo la 11 iunie 1991, în douã exemplare originale în limbile românã, norvegianã şi englezã, toate textele fiind egal autentice.
În cazul diferenţei de interpretare, textul în limba englezã va prevala.
Pentru Guvernul României
Adrian-Nãstase
Pentru Guvernul Regatului Norvegiei
Thorvald Stoltenberg
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
