Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   ACORD din 19 octombrie 2018  privind protecţia investiţiilor dintre Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Republica Singapore, pe de altă parte    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 ACORD din 19 octombrie 2018 privind protecţia investiţiilor dintre Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Republica Singapore, pe de altă parte

EMITENT: Act Internaţional
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 625 bis din 16 iulie 2020
──────────
        Ratificat prin LEGEA nr. 111 din 6 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 625 din 16 iulie 2020.
──────────

    UNIUNEA EUROPEANĂ (denumită în continuare "Uniunea"),
        REGATUL BELGIEI,
        REPUBLICA BULGARIA,
        REPUBLICA CEHĂ,
        REGATUL DANEMARCEI,
        REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA,
        REPUBLICA ESTONIA,
        IRLANDA,
        REPUBLICA CROAŢIA
        REPUBLICA ELENĂ,
        REGATUL SPANIEI,
        REPUBLICA FRANCEZĂ,
        REPUBLICA ITALIANĂ,
        REPUBLICA CIPRU,
        REPUBLICA LETONIA,
        REPUBLICA LITUANIA,
        MARELE DUCAT AL LUXEMBURGULUI,
        UNGARIA,
        REPUBLICA MALTA,
        REGATUL ŢĂRILOR DE JOS,
        REPUBLICA AUSTRIA,
        REPUBLICA POLONĂ,
        REPUBLICA PORTUGHEZĂ,
        ROMÂNIA,
        REPUBLICA SLOVENIA,
        REPUBLICA SLOVACĂ,
        REPUBLICA FINLANDA,
        REGATUL SUEDIEI, şi
        REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD,
        pe de o parte, şi
        REPUBLICA SINGAPORE (denumită în continuare "Singapore"),
        pe de altă parte,
        denumite în continuare împreună "părţile" sau denumite în continuare în mod individual "partea",
        RECUNOSCÂND parteneriatul lor solid şi de lungă durată, bazat pe principiile şi valorile comune reflectate în Acordul de parteneriat şi cooperare dintre Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Republica Singapore, pe de altă parte (denumit în continuare "EUSPCA"), şi importanţa relaţiilor lor economice, comerciale şi de investiţii, reflectate inclusiv în Acordul de liber schimb dintre Uniunea Europeană şi Republica Singapore (denumit în continuare "EUSFTA");
        DORIND să îşi consolideze în continuare relaţia în cadrul relaţiilor lor generale şi în mod coerent cu acestea, şi convinse că prezentul acord va crea un nou climat pentru dezvoltarea investiţiilor între părţi;
        RECUNOSCÂND că prezentul acord va completa şi va promova eforturile de integrare economică regională;
        HOTĂRÂTE să îşi consolideze relaţiile economice, comerciale şi de investiţii în conformitate cu obiectivul dezvoltării durabile, sub aspect economic, social şi de mediu, şi să promoveze investiţiile într-un mod care să ţină seama de nivelul ridicat de protecţie a mediului şi a muncii şi de standardele şi acordurile recunoscute la nivel internaţional la care sunt părţi;
        REAFIRMÂNDU-ŞI angajamentul faţă de principiile dezvoltării durabile şi transparenţei, astfel cum sunt reflectate în EUSFTA;
        REAFIRMÂND dreptul fiecărei părţi de a adopta şi a pune în aplicare măsurile necesare pentru urmărirea unor obiective legitime ale politicilor publice, precum cele în domeniul social, al mediului, al securităţii, al sănătăţii şi siguranţei publice, al promovării şi protecţiei diversităţii culturale;
        REAFIRMÂNDU-ŞI angajamentul în favoarea Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite semnate la San Francisco la 26 iunie 1945 şi ţinând seama de principiile formulate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1948;
        RECUNOSCÂND importanţa transparenţei în comerţul şi investiţiile internaţionale, în avantajul tuturor părţilor interesate;
        BAZÂNDU-SE pe drepturile şi obligaţiile care le revin în temeiul Acordului OMC şi al altor acorduri multilaterale, regionale şi bilaterale la care sunt părţi, în special EUSFTA,
        CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:
    CAP. UNU
    OBIECTIV ŞI DEFINIŢII GENERALE
    ART. 1.1
    Obiectiv
        Obiectivul prezentului acord este îmbunătăţirea mediului investiţional dintre părţi, în conformitate cu dispoziţiile prezentului acord.

    ART. 1.2
    Definiţii
        În sensul prezentului acord:
    1. "investiţie vizată" înseamnă o investiţie care este deţinută sau controlată, direct sau indirect, de către un investitor vizat al uneia dintre părţi pe teritoriul celeilalte părţi*1);
        *1) Pentru mai multă certitudine, investiţiile efectuate "pe teritoriul celeilalte părţi" includ investiţiile efectuate într-o zonă economică exclusivă sau pe platforma continentală, aşa cum se prevede în Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982.

    2. "investiţie" înseamnă orice tip de activ care prezintă caracteristicile unei investiţii, inclusiv caracteristici precum angajarea de capitaluri sau alte resurse, anticiparea unui câştig sau profit, asumarea unor riscuri sau o anumită durată. Investiţiile pot lua, printre altele, următoarele forme:
    (a) bunuri corporale sau necorporale, mobile sau imobile, precum şi orice drepturi de proprietate, cum ar fi leasingul, ipotecile, drepturile de retenţie şi gajurile;
    (b) o întreprindere, inclusiv o sucursală, acţiuni şi alte forme de participare la capitalul unei întreprinderi, inclusiv drepturile care decurg din acestea;
    (c) obligaţiuni, inclusiv obligaţiuni negarantate, împrumuturi şi alte titluri de creanţă, inclusiv drepturile care decurg din acestea;
    (d) alte active financiare, inclusiv instrumente financiare derivate, contracte futures şi opţiuni;
    (e) contracte la cheie, de construcţie, de management, de producţie, de concesiune, de împărţire a veniturilor şi alte contracte similare;
    (f) creanţe în numerar sau referitoare la alte active sau la orice prestaţii contractuale cu valoare economică;
    (g) drepturi de proprietate intelectuală*1) şi fondul comercial; şi
        *1) "drepturi de proprietate intelectuală" înseamnă:
    (a) toate categoriile de proprietate intelectuală care fac obiectul secţiunilor 1-7 din partea II a Acordului privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală care figurează în anexa 1C la Acordul OMC (denumit în continuare "Acordul TRIPS"), şi anume:
    (i) drepturi de autor şi drepturi conexe;
    (ii) brevete (care, în cazul Uniunii, includ şi drepturile derivate din certificatele suplimentare de protecţie);
    (iii) mărci comerciale;
    (iv) desene;
    (v) configuraţii (topografii) de circuite integrate;
    (vi) indicaţii geografice;
    (vii) protecţia informaţiilor nedezvăluite; şi

    (b) drepturile asupra soiurilor de plante.


    (h) licenţe, autorizaţii, permise şi drepturi similare acordate în temeiul dreptului intern, inclusiv orice concesiuni pentru explorarea, cultivarea, extracţia sau exploatarea resurselor naturale.*2)
        *2) Pentru mai multă certitudine, un ordin sau o hotărâre pronunţată în cadrul unei acţiuni judecătoreşti sau administrative nu constituie, în sine, o investiţie. Veniturile investite sunt considerate investiţii şi orice modificare a formei în care activele sunt investite sau reinvestite nu influenţează calificarea lor ca investiţii;


    3. "investitor vizat" înseamnă o persoană fizică*3) sau juridică a unei părţi care a făcut o investiţie pe teritoriul celeilalte părţi;
        *3) Termenul "persoană fizică" include persoanele fizice cu reşedinţa permanentă în Letonia care nu sunt cetăţeni ai Letoniei sau ai oricărui alt stat, dar care au dreptul, în conformitate cu legislaţia şi reglementările din Letonia, să primească un paşaport pentru străini.

    4. "persoană fizică a unei părţi" înseamnă un resortisant al Singapore sau al unui stat membru al Uniunii Europene, în conformitate cu legislaţia acestora;
    5. "persoană juridică" înseamnă orice entitate juridică constituită în mod corespunzător sau altfel organizată în temeiul legislaţiei aplicabile, cu scop lucrativ sau nu, din sectorul public sau privat, inclusiv orice corporaţie, trust, societate de persoane, asociere în participaţie, întreprindere individuală sau asociaţie;
    6. "persoană juridică din Uniune" sau "persoană juridică din Singapore" înseamnă o persoană juridică constituită în conformitate cu dreptul Uniunii sau al unui stat membru al Uniunii sau cu dreptul Republicii Singapore şi care îşi are sediul social, administraţia centrală*1) sau locul principal de desfăşurare a activităţii pe teritoriul Uniunii, respectiv al Republicii Singapore. În cazul în care persoana juridică are numai sediul social sau administraţia centrală pe teritoriul Uniunii sau al Republicii Singapore, ea nu este considerată persoană juridică din Uniune sau din Singapore, cu excepţia cazului în care este implicată în operaţiuni comerciale substanţiale*2) pe teritoriul Uniunii sau pe teritoriul Republicii Singapore;
        *1) Prin "administraţie centrală" se înţelege sediul principal în care sunt luate deciziile finale.
        *2) Partea UE consideră conceptul de "legătură efectivă şi continuă" cu economia unui stat membru al Uniunii, consacrat în articolul 54 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, ca fiind echivalent cu conceptul de "operaţiuni comerciale substanţiale". În consecinţă, în cazul unei persoane juridice înfiinţate în conformitate cu legislaţia din Singapore şi având numai sediul social sau administraţia centrală pe teritoriul Republicii Singapore, partea UE nu acordă beneficiile prezentului acord decât dacă persoana juridică respectivă are o legătură efectivă şi continuă cu economia Republicii Singapore.

    7. "măsură" înseamnă orice act cu putere de lege, reglementare, procedură, cerinţă sau practică;
    8. "tratament" sau "măsură"*1) adoptată sau menţinută de o parte include măsurile luate de:
        *1) Pentru mai multă certitudine, părţile înţeleg că termenii "tratament" şi "măsură" includ inacţiunea.
    (a) administraţii şi autorităţi centrale, regionale sau locale; şi
    (b) organisme neguvernamentale în exercitarea competenţelor delegate de administraţiile sau autorităţile centrale, regionale sau locale;

    9. "venit" înseamnă toate sumele generate de o investiţie sau o reinvestire sau care decurg din acestea, inclusiv profituri, dividende, câştiguri de capital, redevenţe, dobânzi, plăţi în legătură cu drepturile de proprietate intelectuală, plăţi în natură şi orice alte venituri legale;
    10. "monedă liber convertibilă" înseamnă o monedă negociată pe scară largă pe pieţele valutare internaţionale şi folosită pe scară largă în tranzacţiile internaţionale;
    11. "stabilire" înseamnă:
    (a) constituirea, achiziţionarea sau menţinerea unei persoane juridice; sau
    (b) crearea sau menţinerea unei sucursale sau a unei reprezentanţe, în vederea formării sau menţinerii unor legături economice durabile pe teritoriul unei părţi în scopul desfăşurării unei activităţi economice;

    12. "activitate economică" include orice fel de activităţi de natură economică, cu excepţia activităţilor desfăşurate în exercitarea autorităţii guvernamentale, altfel spus a activităţilor care nu sunt desfăşurate pe baze comerciale şi nici în concurenţă cu unul sau mai mulţi agenţi economici;
    13. "partea UE" înseamnă Uniunea sau statele membre ale acesteia, sau Uniunea şi statele membre ale acesteia, în domeniile lor de competenţă, aşa cum decurg din Tratatul privind Uniunea Europeană şi din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.


    CAP. DOI
    PROTECŢIA INVESTIŢIILOR
    ART. 2.1
    Domeniul de aplicare
    (1) Prezentul capitol se aplică investitorilor vizaţi şi investiţiilor vizate efectuate în conformitate cu legislaţia aplicabilă, indiferent dacă investiţiile respective au fost efectuate înainte sau după intrarea în vigoare a prezentului acord*1).
        *1) Pentru mai multă certitudine, prezentul capitol nu se aplică tratamentului acordat de una dintre părţi investitorilor vizaţi sau investiţiilor vizate înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord.

    (2) În pofida oricăror alte dispoziţii ale prezentului acord, articolul 2.3 (Tratamentul naţional) nu se aplică subvenţiilor sau granturilor acordate de către o parte, inclusiv împrumuturilor, garanţiilor şi asigurărilor sprijinite de autorităţile publice.
    (3) Articolul 2.3 (Tratamentul naţional) nu se aplică:
    (a) achiziţionării de către organismele guvernamentale de bunuri şi servicii pentru uz guvernamental şi nu în scopul revânzării comerciale sau al utilizării pentru furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii destinate comercializării; sau
    (b) serviciilor audiovizuale;
    (c) activităţilor desfăşurate în exercitarea autorităţii guvernamentale pe teritoriile părţilor; în sensul prezentului acord, o activitate desfăşurată în exercitarea autorităţii guvernamentale înseamnă orice activitate, cu excepţia activităţilor desfăşurate pe o bază comercială sau în concurenţă cu unul sau mai mulţi furnizori.


    ART. 2.2
    Investiţii şi măsuri de reglementare
    (1) Părţile îşi reafirmă dreptul de a reglementa pe teritoriile lor pentru a atinge obiective politice legitime, cum ar fi protecţia sănătăţii publice, serviciile sociale, educaţia publică, siguranţa, mediul, moralitatea publică, protecţia socială sau a consumatorilor, protecţia vieţii private şi a datelor şi promovarea şi protejarea diversităţii culturale.
    (2) Pentru o mai mare certitudine, simplul fapt că o parte reglementează, inclusiv printr-o modificare a legislaţiei sale, într-un mod care are efecte negative asupra unei investiţii sau influenţează aşteptările unui investitor, inclusiv aşteptările sale în privinţa profiturilor, nu constituie o încălcare a unei obligaţii prevăzute în prezentul capitol.
    (3) Pentru mai multă certitudine, decizia unei părţi de a nu acorda, reînnoi sau menţine o subvenţie sau un grant:
    (a) în absenţa unui angajament specific, în virtutea dreptului intern sau a unui contract, de a acorda, a reînnoi sau a menţine subvenţia sau grantul respectiv; sau
    (b) dacă decizia este luată în conformitate cu termenii sau condiţiile pentru acordarea, reînnoirea sau menţinerea subvenţiei sau a grantului, dacă este cazul, nu constituie o încălcare a dispoziţiilor prezentului capitol.

    (4) Pentru mai multă certitudine, nicio dispoziţie din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte să înceteze acordarea unei subvenţii*1) sau să solicite rambursarea acesteia în cazul în care o astfel de măsură a fost dispusă de către o instanţă competentă, un tribunal administrativ sau o altă autoritate competentă*2), sau ca impunând părţii respective obligaţia de a despăgubi investitorul în consecinţă.
        *1) În cazul părţii UE, "subvenţia" include "ajutorul de stat", aşa cum este definit în legislaţia UE.
        *2) În cazul părţii UE, autorităţile competente abilitate să dispună măsurile menţionate la articolul 2.2 alineatul (4) sunt Comisia Europeană sau o instanţă a unui stat membru atunci când aplică legislaţia UE privind ajutoarele de stat.


    ART. 2.3
    Tratamentul naţional
    (1) Fiecare parte acordă investitorilor vizaţi ai celeilalte părţi şi investiţiilor lor vizate, pe teritoriul său, un tratament care nu este mai puţin favorabil decât cel acordat în situaţii similare propriilor săi investitori şi investiţiilor acestora în ceea ce priveşte exploatarea, gestionarea, realizarea, menţinerea, folosirea, beneficierea şi vânzarea sau o altă formă de cedare a investiţiilor lor.
    (2) În pofida alineatului (1), fiecare parte poate adopta sau menţine orice măsură în ceea ce priveşte exploatarea, gestionarea, realizarea, menţinerea, folosirea, beneficierea şi vânzarea sau o altă formă de cedare a unei entităţi stabilite care nu este incompatibilă cu angajamentele înscrise în lista de angajamente specifice din anexa 8-A sau, respectiv 8-B din capitolul 8 (Servicii, stabilire şi comerţ electronic) din EUSFTA*1), cu condiţia ca o astfel de măsură să fie:
        *1) Se înţelege că o măsură "care nu este incompatibilă cu angajamentele înscrise în lista angajamentelor specifice ale unei părţi din anexa 8-A sau, respectiv 8-B din capitolul 8 (Servicii, stabilire şi comerţ electronic) din EUSFTA" include orice măsură referitoare la orice sector care nu a fost înscrisă, precum şi orice măsură care nu este incompatibilă cu nicio condiţie, limită sau rezervă înscrisă în ceea ce priveşte orice sector, în listele respective, indiferent dacă această măsură afectează "stabilirea", în sensul literei (d) de la articolul 8.8 (Definiţii) din EUSFTA.
    (a) o măsură adoptată înainte sau la data intrării în vigoare a prezentului acord;
    (b) o măsură menţionată la litera (a) care este menţinută, înlocuită sau modificată după data intrării în vigoare a prezentului acord, cu condiţia să nu fie mai puţin compatibilă cu dispoziţiile alineatului (1) după menţinere, înlocuire sau modificare decât a fost măsura existentă înainte de menţinere, înlocuire sau modificare; sau
    (c) o măsură care nu intră sub incidenţa literei (a) sau (b), cu condiţia să nu fie aplicată în privinţa investiţiilor vizate efectuate pe teritoriul părţii înainte de intrarea în vigoare a acestor măsuri sau într-un mod care cauzează pierderi sau pagube*1) în ceea ce priveşte aceste investiţii.
        *1) În sensul alineatului (2) litera (c), se înţelege că factori precum faptul că o parte a prevăzut o perioadă de tranziţie rezonabilă pentru punerea în aplicare a unei măsuri sau că o parte a încercat în alt mod să ţină cont de efectele măsurii asupra investiţiilor vizate efectuate înainte de intrarea în vigoare a acesteia trebuie luaţi în considerare pentru a stabili dacă măsura cauzează pierderi sau pagube în ceea ce priveşte investiţiile vizate efectuate înainte de intrarea în vigoare a măsurii.


    (3) În pofida alineatelor (1) şi (2), o parte poate adopta sau aplica măsuri care acordă investitorilor vizaţi şi investiţiilor vizate ale celeilalte părţi un tratament mai puţin favorabil decât cel acordat propriilor săi investitori şi investiţiilor acestora, în situaţii similare, sub rezerva cerinţei ca astfel de măsuri să nu fie aplicate într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată, pe teritoriul unei părţi, împotriva investitorilor vizaţi sau a investiţiilor vizate ale celeilalte părţi, sau o restricţionare mascată a investiţiilor vizate, cu condiţia ca aceste măsuri să fie:
    (a) necesare pentru protejarea securităţii publice sau a moralităţii publice sau pentru menţinerea ordinii publice*2);
        *2) Excepţia care vizează ordinea publică nu poate fi invocată decât în cazul în care există o ameninţare adevărată şi suficient de gravă la adresa unuia dintre interesele fundamentale ale societăţii.

    (b) necesare pentru protejarea vieţii sau a sănătăţii oamenilor, a animalelor sau a plantelor;
    (c) legate de conservarea resurselor naturale epuizabile, dacă aceste măsuri sunt aplicate împreună cu restricţii privind investitorii sau investiţiile interne;
    (d) necesare pentru protejarea patrimoniului naţional de valoare artistică, istorică sau arheologică;
    (c) necesare pentru a asigura respectarea actelor cu putere de lege sau a actelor administrative care nu contravin dispoziţiilor prezentului capitol, inclusiv a celor legate de:
    (i) prevenirea practicilor înşelătoare sau frauduloase sau la mijloacele de a face faţă efectelor neîndeplinirii unei obligaţii contractuale;
    (ii) protejarea vieţii private a persoanelor în legătură cu prelucrarea şi difuzarea datelor cu caracter personal şi la protejarea confidenţialităţii dosarelor şi a conturilor personale;
    (iii) siguranţă;

    (f) menite să asigure impunerea sau colectarea efectivă sau echitabilă*1) a impozitelor directe în ceea ce priveşte investitorii sau investiţiile celeilalte părţi.
        *1) Măsurile care vizează asigurarea impunerii sau a colectării efective sau echitabile a impozitelor directe cuprind măsuri luate de o parte în temeiul regimului său fiscal care:
    (a) se aplică investitorilor nerezidenţi sau investiţiilor nerezidente pentru recunoaşterea faptului că obligaţia fiscală a nerezidenţilor este determinată în privinţa elementelor impozabile care au sursa sau sunt situate pe teritoriul părţii;
    (b) se aplică nerezidenţilor pentru asigurarea impunerii sau a colectării impozitelor pe teritoriul părţii;
    (c) se aplică nerezidenţilor sau rezidenţilor pentru a împiedica evaziunea sau frauda fiscală, inclusiv măsurile de asigurare a conformităţii;
    (d) se aplică investiţiilor de pe teritoriul sau având provenienţa de pe teritoriul celeilalte părţi pentru a asigura impunerea sau colectarea impozitelor datorate de aceşti consumatori, provenind din surse de pe teritoriul părţii;
    (e) fac distincţie între investitori sau investiţii supuse impozitului pe elementele impozabile la nivel mondial şi alţi investitori sau investiţii, recunoscând diferenţa de natură a bazei impozabile care există între aceştia; sau
    (f) determină, atribuie sau repartizează veniturile, beneficiile, câştigurile, pierderile, deducerile sau creditele persoanelor sau ale sucursalelor rezidente sau între persoanele asociate sau sucursalele aceleiaşi persoane, în scopul menţinerii bazei impozabile a unei părţi.


        Termenii sau conceptele referitoare la fiscalitate folosite la litera (f) şi în prezenta notă de subsol se stabilesc în conformitate cu definiţiile şi conceptele referitoare la fiscalitate sau cu definiţii şi concepte echivalente sau similare, conţinute în legislaţia naţională a părţii care ia măsura.


    ART. 2.4
    Tratamentul standard
    (1) Fiecare parte acordă, pe teritoriul său, un tratament corect şi echitabil*1) şi protecţie şi securitate integrală investiţiilor vizate ale celeilalte părţi, în conformitate cu alineatele (2) - (6).
        *1) În sensul prezentului articol, tratamentul include tratamentul investitorilor vizaţi care influenţează direct sau indirect exploatarea, gestionarea, realizarea, menţinerea, folosirea, beneficierea şi vânzarea sau o altă formă de cedare a investiţiilor lor vizate de către investitorii vizaţi.

    (2) O parte încalcă obligaţia de tratament corect şi echitabil la care se face referire la alineatul (1) în cazul în care o măsură sau o serie de măsuri luate constituie:
    (a) denegare de dreptate*2) în proceduri penale, civile şi administrative;
        *2) Pentru mai multă certitudine, simplul fapt că cererea unui investitor vizat a fost respinsă sau nu a avut câştig de cauză nu constituie în sine o denegare de dreptate.

    (b) o nerespectare fundamentală a garanţiilor procedurale;
    (c) un act vădit arbitrar;
    (d) o formă de hărţuire, constrângere, abuz de putere sau un act similar de rea-credinţă.

    (3) Pentru a stabili dacă a fost încălcată obligaţia privind tratamentul corect şi echitabil prevăzută la alineatul (2), un tribunal poate lua în considerare, atunci când este cazul, eventualele declaraţii specifice sau neechivoce*1) făcute de o parte unui investitor pentru a-l determina să realizeze investiţia, care au creat aşteptări legitime ale unui investitor vizat şi pe care acesta s-a bazat în mod rezonabil, dar cărora partea respectivă nu le-a dat curs ulterior*2).
        *1) Pentru mai multă certitudine, declaraţiile făcute pentru a determina efectuarea investiţiilor includ declaraţiile făcute pentru a-l convinge pe investitor să menţină o investiţie, să nu lichideze o investiţie sau să efectueze investiţii ulterioare.
        *2) Pentru mai multă certitudine, neîndeplinirea aşteptărilor legitime în sensul acestui paragraf nu constituie, în sine, o încălcare a alineatului (2), iar o astfel de neîndeplinire trebuie să decurgă din aceleaşi evenimente sau circumstanţe care dau naştere încălcării alineatului (2).

    (4) La cererea unei părţi sau la recomandarea comitetului, părţile revizuiesc conţinutul obligaţiei de a acorda un tratament corect şi echitabil, în conformitate cu procedura de modificare prevăzută la articolul 4.3 (Modificări), stabilind, în special, dacă şi alte tratamente, în afară de cele menţionate la alineatul (2), pot constitui o încălcare a tratamentului corect şi echitabil.
    (5) Pentru mai multă certitudine, "protecţie şi securitate integrală" se referă numai la obligaţia unei părţi în ceea ce priveşte securitatea fizică a investitorilor vizaţi şi a investiţiilor vizate.
    (6) În cazul în care una dintre părţi, în mod direct sau prin intermediul unei entităţi menţionate la alineatul (8) de la articolul 1.2 (Definiţii), şi-a luat un angajament specific şi explicit, printr-o obligaţie contractuală scrisă*1), faţă de un investitor vizat al celeilalte părţi cu privire la investiţia investitorului vizat sau faţă de astfel de investiţii vizate, partea respectivă nu trebuie să împiedice sau să submineze acest angajament prin exercitarea prerogativelor sale de autoritate publică*2):
        *1) În sensul prezentului alineat, o "obligaţie contractuală scrisă" înseamnă un acord încheiat în scris de către una dintre părţi, în mod direct sau prin intermediul unei entităţi menţionate la alineatul (8) de la articolul 1.2 (Definiţii), cu un investitor vizat sau o investiţie vizată, printr-un instrument unic sau mai multe instrumente, care creează un schimb de drepturi şi obligaţii, având efect obligatoriu pentru ambele părţi.
        *2) În sensul prezentului articol, o parte împiedică sau subminează un angajament prin exercitarea prerogativelor sale de autoritate publică în cazul în care împiedică sau subminează respectivul angajament prin adoptarea, menţinerea sau neadoptarea unor măsuri care sunt obligatorii sau executorii în virtutea legislaţiei naţionale.
    (a) în mod deliberat; sau
    (b) într-o manieră care modifică substanţial echilibrul dintre drepturile şi obligaţiile asumate prin obligaţia contractuală scrisă, cu excepţia cazului în care partea prevede o compensaţie rezonabilă pentru a restabili investitorul vizat sau investiţia vizată în situaţia pe care ar fi avut-o dacă angajamentul nu ar fi fost împiedicat sau subminat.

    (7) O încălcare a unei alte dispoziţii a prezentului acord sau a unui acord internaţional separat nu înseamnă că a avut loc o încălcare a prezentului articol.

    ART. 2.5
    Compensarea pierderilor
    (1) Investitorii vizaţi ai unei părţi ale căror investiţii vizate au suferit pierderi ca urmare a unui război sau a unui conflict armat, a unei revoluţii, a unei stări de urgenţă naţională, a unei revolte sau a unei insurecţii pe teritoriul celeilalte părţi beneficiază din partea acesteia, în ceea ce priveşte restituirea, despăgubirea, compensarea sau alte forme de soluţionare, de un tratament care nu este mai puţin favorabil decât cel acordat de partea respectivă propriilor investitori sau investitorilor din orice ţară terţă, dacă acesta din urmă este mai favorabil pentru investitorul vizat în cauză.
    (2) Fără a aduce atingere alineatului (1), investitorii vizaţi ai unei părţi care, în oricare dintre situaţiile menţionate la alineatul (1), au suferit pierderi pe teritoriul celeilalte părţi ca urmare a:
    (a) rechiziţionării investiţiei lor vizate sau a unei părţi din aceasta de către forţele armate sau autorităţile competente ale celeilalte părţi; sau
    (b) distrugerii investiţiei lor vizate sau a unei părţi din aceasta de către forţele armate sau autorităţile celeilalte părţi, distrugere care nu era impusă de situaţie, beneficiază de restituirea investiţiei sau de acordarea unei despăgubiri de către cealaltă parte.


    ART. 2.6
    Exproprierea*1)
        *1) Pentru mai multă certitudine, prezentul articol se interpretează în conformitate cu anexele 1-3.

    (1) Niciuna dintre părţi nu naţionalizează, nu expropriază şi nu supune unor măsuri care au un efect echivalent naţionalizării sau exproprierii (denumite în continuare "expropriere"), în mod direct sau indirect, investiţiile vizate ale investitorilor vizaţi ai celeilalte părţi, cu excepţia cazului în care exproprierea este efectuată:
    (a) în interes public;
    (b) cu respectarea garanţiilor procedurale;
    (c) în mod nediscriminatoriu; şi
    (d) în schimbul plăţii unei despăgubiri prompte, adecvate şi efective în conformitate cu alineatul (2).

    (2) Despăgubirea corespunde valorii juste de piaţă a investiţiei vizate imediat înainte ca exproprierea sau iminenţa exproprierii să devină de notorietate publică, la care se adaugă dobândă la o rată rezonabilă din punct de vedere comercial, stabilită pe baza pieţei şi luând în considerare intervalul de timp dintre data exproprierii şi data plăţii. Această despăgubire trebuie să fie efectiv realizabilă, liber transferabilă în conformitate cu articolul 2.7 (Transferuri) şi plătită fără întârziere.
        Criteriile de evaluare folosite pentru determinarea valorii juste de piaţă pot include valoarea bazată pe continuitatea activităţii, valoarea activelor, inclusiv valoarea fiscală declarată a activelor corporale, precum şi alte criterii, după caz.

    (3) Prezentul articol nu se aplică acordării de licenţe obligatorii în legătură cu drepturi de proprietate intelectuală, în măsura în care acordarea unor astfel de licenţe este conformă cu Acordul TRIPS.
    (4) La cererea investitorilor vizaţi afectaţi, orice măsură de expropriere sau de evaluare trebuie examinată de către o autoritate judecătorească sau o altă autoritate independentă a părţii care ia măsura.

    ART. 2.7
    Transferuri
    (1) O parte permite efectuarea tuturor transferurilor legate de o investiţie vizată într-o monedă liber convertibilă, fără restricţii sau întârzieri. Aceste transferuri includ:
    (a) contribuţii la capital precum capitalul iniţial şi fondurile suplimentare pentru a menţine, a dezvolta sau a creşte investiţia vizată;
    (b) profituri, dividende, câştiguri de capital şi alte venituri şi încasările din vânzarea integrală sau a unei părţi a investiţiei vizate sau din lichidarea parţială sau totală a investiţiei vizate;
    (c) dobânzi, redevenţe, comisioane de administrare, taxe de asistenţă tehnică şi alte taxe;
    (d) plăţile efectuate în temeiul unui contract încheiat de către investitorul vizat sau investiţia sa vizată, inclusiv plăţile efectuate în temeiul unui acord de împrumut;
    (e) venituri şi alte remuneraţii ale personalului angajat din străinătate care desfăşoară activităţi legate de o investiţie vizată;
    (f) plăţile efectuate în temeiul articolului 2.6 (Exproprierea) şi al articolului 2.5 (Compensarea pierderilor); şi
    (g) plăţile efectuate în temeiul articolului 3.18 (Hotărâri definitive).

    (2) Nicio dispoziţie din prezentul articol nu se interpretează ca împiedicând o parte să aplice în mod echitabil şi nediscriminatoriu propria legislaţie referitoare la:
    (a) faliment, insolvenţă sau protejarea drepturilor creditorilor;
    (b) emiterea, comercializarea sau tranzacţionarea de titluri de valoare, futures, opţiuni sau instrumente derivate;
    (c) raportarea financiară sau înregistrarea contabilă a transferurilor atunci când acest lucru este necesar pentru a veni în sprijinul autorităţilor responsabile cu aplicarea legii sau al autorităţilor de reglementare a sectorului financiar;
    (d) infracţiuni sau delicte;
    (a) asigurarea respectării ordinelor sau a hotărârilor din cadrul procedurilor judiciare sau administrative;
    (f) (f) sistemele de securitate socială, sistemele publice de pensii sau de economisire obligatorie; sau
    (g) fiscalitate.

    (3) În circumstanţe excepţionale în care există sau riscă să apară dificultăţi majore pentru funcţionarea politicii economice şi monetare sau a politicii cursului de schimb în una dintre părţi, partea în cauză poate lua măsuri temporare de salvgardare privind transferurile. Aceste măsuri trebuie să fie strict necesare, să nu depăşească în niciun caz o perioadă de şase luni*1) şi să nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între o parte şi o parte terţă în situaţii similare.
        *1) Aplicarea măsurilor de salvgardare poate fi prelungită prin reintroducerea lor formală atunci când circumstanţele excepţionale persistă şi după notificarea celeilalte părţi cu privire la implementarea oricărei reintroduceri formale propuse.
        Partea care adoptă măsurile de salvgardare informează cu promptitudine cealaltă parte şi prezintă, de îndată ce este posibil, un calendar de retragere a acestora.


    (4) În cazul în care una dintre părţi se confruntă cu dificultăţi grave privind balanţa de plăţi sau situaţia finanţelor externe sau este ameninţată de producerea acestora, ea poate adopta sau menţine măsuri restrictive cu privire la transferurile legate de investiţii.
    (5) Părţile depun eforturi pentru a evita aplicarea măsurilor restrictive menţionate la alineatul (4). Măsurile restrictive adoptate sau menţinute în temeiul alineatului
    (4) trebuie să fie nediscriminatorii, să aibă o durată limitată şi să nu depăşească ceea ce este necesar pentru a corecta situaţia balanţei de plăţi şi situaţia finanţelor externe. Ele trebuie să fie conforme cu condiţiile stabilite în Acordul de la Marrakesh privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, încheiat la Marrakesh la 15 aprilie 1994 (denumit în continuare "Acordul OMC") şi, dacă este cazul, compatibile cu Statutul Fondului Monetar Internaţional.
    (6) O parte care menţine sau adoptă măsuri restrictive în temeiul alineatului (4) sau aduce orice modificări acestor măsuri informează de îndată cealaltă parte în acest sens.
    (7) În cazul în care se adoptă sau se menţin restricţii în conformitate cu alineatul (4), se organizează de urgenţă consultări în cadrul comitetului. În cadrul acestor consultări se evaluează situaţia balanţei de plăţi a părţii în cauză şi restricţiile adoptate sau menţinute în conformitate cu alineatul (4), luând în considerare, printre altele, factori precum:
    (a) natura şi amploarea dificultăţilor legate de balanţa de plăţi şi de situaţia finanţelor externe;
    (b) mediul economic şi comercial extern; sau
    (c) alte măsuri corective care ar putea fi utilizate.
        În cadrul consultărilor se examinează conformitatea măsurilor restrictive cu alineatele (4) şi (5). Toate constatările de ordin statistic sau de altă natură prezentate de Fondul Monetar Internaţional (denumit în continuare "FMI") referitoare la schimburi valutare, rezerve monetare şi balanţa de plăţi sunt acceptate, iar concluziile se bazează pe evaluarea de către FMI a balanţei de plăţi şi a situaţiei financiare externe a părţii în cauză.


    ART. 2.8
    Subrogarea
        În cazul în care o parte sau un organism care acţionează în numele unei părţi efectuează o plată în favoarea unuia dintre investitorii săi în virtutea unei garanţii, a unui contract de asigurare sau a unei alte forme de despăgubire pe care le-a încheiat sau acordat pentru o investiţie, cealaltă parte recunoaşte subrogarea sau transferul oricărui drept sau titlu sau cesiunea oricărei creanţe referitoare la investiţia respectivă. Partea sau organismul este abilitat să exercite dreptul subrogat sau să valorifice creanţa cedată în aceeaşi măsură ca şi dreptul sau creanţa iniţială a investitorului. Astfel de drepturi subrogate pot fi exercitate de către parte sau organism sau de către investitor, dacă partea sau organismul autorizează acest lucru.

    CAP. TREI
    SOLUŢIONAREA LITIGIILOR
    SECŢIUNEA A
    SOLUŢIONAREA LITIGIILOR DINTRE INVESTITORI ŞI PĂRŢI
    ART. 3.1
    Domeniu de aplicare şi definiţii
    (1) Prezenta secţiune se aplică litigiilor dintre un reclamant al unei părţi şi cealaltă parte având ca obiect un tratament*1) considerat de reclamant a fi o încălcare a dispoziţiilor capitolului doi (Protecţia investiţiilor),atunci când o astfel de încălcare are drept rezultat o pretinsă pierdere sau un pretins prejudiciu pentru reclamant sau pentru societatea acestuia stabilită local.
        *1) Părţile convin că termenul "tratament" poate include şi inacţiunea.

    (2) În sensul prezentei secţiuni şi în lipsa unor dispoziţii contrare:
    (a) "părţile la litigiu" înseamnă reclamantul şi pârâtul;
    (b) "reclamant" înseamnă un investitor al unei părţi care intenţionează să introducă o cerere în temeiul prezentei secţiuni sau a introdus o astfel de cerere:
    (i) în nume propriu; sau
    (ii) în numele unei societăţi stabilite local, în sensul definiţiei de la litera (c), pe care o deţine sau o controlează*1);
        *1) Pentru mai multă claritate, alineatul (2) litera (b) constituie acordul părţilor de a considera o societate stabilită local ca fiind un resortisant al unui alt stat contractant, în sensul articolului 25 alineatul (2) litera (b) din Convenţia pentru soluţionarea diferendelor cu privire la investiţii dintre state şi resortisanţii altor state din 18 martie 1965.


    (c) "societate stabilită local" înseamnă o persoană juridică care este deţinută sau controlată*2) de un investitor al uneia dintre părţi, stabilită pe teritoriul celeilalte părţi;
        *2) O persoană juridică este:
    (a) deţinută de persoane fizice sau juridice ale celeilalte părţi dacă aceste persoane sunt beneficiarii reali ai peste 50 % din titlurile sale de participare;
    (b) controlată de persoane fizice sau juridice ale celeilalte părţi dacă aceste persoane au puterea de a desemna majoritatea administratorilor săi sau de a dirija legal activităţile sale în orice alt mod.


    (d) "parte care nu participă la litigiu" înseamnă Singapore, atunci când pârâtul este Uniunea sau un stat membru al Uniunii sau Uniunea, atunci când pârâtul este Singapore;
    (e) "pârât" înseamnă Singapore sau, în cazul părţii UE, fie Uniunea, fie statul membru al Uniunii notificat în temeiul articolului 3.5 (Notificarea intenţiei); şi
    (f) "finanţare de către un terţ" înseamnă orice fonduri puse la dispoziţie de către o persoană fizică sau juridică care nu este parte la litigiu, atunci când o astfel de persoană încheie un acord cu o parte la litigiu pentru a finanţa parţial sau integral costul procedurii în schimbul unui procent din câştigurile sau câştigurile potenţiale pe care partea la litigiu le poate obţine în urma procedurii sau în schimbul unui alt interes legat de aceste câştiguri, sau atunci când o astfel de persoană pune la dispoziţie astfel de fonduri sub forma unei donaţii sau subvenţii.


    ART. 3.2
    Soluţionarea pe cale amiabilă
        În măsura posibilului, orice litigiu ar trebui soluţionat pe cale amiabilă, prin negocieri şi, atunci când este fezabil, înainte de depunerea unei cereri de consultare în temeiul articolului 3.3 (Consultări). Soluţionarea pe cale amiabilă poate fi convenită în orice moment, inclusiv după începerea procedurii de soluţionare a litigiilor prevăzute în prezenta secţiune.

    ART. 3.3
    Consultări
    (1) În cazul în care un litigiu nu poate fi soluţionat în conformitate cu articolul 3.2 (Soluţionarea pe cale amiabilă), un reclamant al unei părţi care susţine că au fost încălcate dispoziţiile capitolului doi (Protecţia investiţiilor) poate prezenta celeilalte părţi o cerere de consultare.
    (2) Cererea de consultare trebuie să conţină următoarele informaţii:
    (a) numele şi adresa reclamantului şi, dacă cererea este transmisă în numele unei societăţi stabilite local, numele, adresa şi locul înfiinţării societăţii stabilite local;
    (b) dispoziţiile capitolului doi (Protecţia investiţiilor) despre care se pretinde că au fost încălcate;
    (c) motivele de fapt şi de drept ale litigiului, inclusiv tratamentul despre care se pretinde că încalcă dispoziţiile capitolului doi (Protecţia investiţiilor); şi
    (d) obiectul cererii şi pierderea estimată sau prejudiciul estimat pe care reclamantul sau societatea sa stabilită local pretinde că l-a suferit ca urmare a încălcării.

    (3) Cererea de consultare se depune:
    (a) în termen de 30 de luni de la data la care reclamantul sau, după caz, societatea stabilită local ia cunoştinţă sau ar fi trebuit să ia cunoştinţă de tratamentul despre care pretinde că încalcă dispoziţiile capitolului doi (Protecţia investiţiilor); sau
    (b) dacă s-a recurs la căi de atac interne, iar termenul menţionat la litera (a) s-a scurs, în termen de un an de la data la care reclamantul sau, după caz, societatea stabilită local încetează să exercite aceste căi de atac şi, în orice caz, nu mai târziu de 10 ani de la data la care reclamantul sau, după caz, societatea stabilită local ia cunoştinţă sau ar fi trebuit să ia cunoştinţă de tratamentul despre care pretinde că încalcă dispoziţiile capitolului doi (Protecţia investiţiilor).

    (4) În cazul în care reclamantul nu a introdus o cerere în temeiul articolului 3.6 (Introducerea unor cereri la tribunal) în termen de 18 luni de la depunerea cererii de consultare, se consideră că reclamantul şi-a retras cererea de consultare şi orice notificare a intenţiei şi că a renunţat la dreptul de a introduce o astfel de cerere. Acest termen poate fi prelungit de comun acord de către părţile care participă la consultări.
    (5) Termenele menţionate la alineatele (3) şi (4) nu anulează admisibilitatea unei cereri în cazul în care reclamantul poate demonstra că motivul pentru care nu a solicitat consultări sau nu a introdus o cerere, după caz, a fost incapacitatea sa de a acţiona ca urmare a unor acţiuni deliberate ale celeilalte părţi, cu condiţia ca reclamantul să acţioneze de îndată ce este în mod rezonabil în măsură să o facă.
    (6) În cazul în care cererea de consultare se referă la o pretinsă încălcare a prezentului acord de către Uniune sau de către un stat membru al Uniunii, cererea se trimite Uniunii.
    (7) Părţile la litigiu pot organiza consultări prin intermediul unei conferinţe video sau alte mijloace după caz, cum ar fi în cazul în care reclamantul este o întreprindere mică sau mijlocie.

    ART. 3.4
    Medierea şi soluţionarea alternativă a litigiilor
    (1) Părţile la litigiu pot conveni în orice moment, inclusiv înainte de transmiterea unei notificări a intenţiei, să recurgă la mediere.
    (2) Recurgerea la mediere este voluntară şi nu aduce atingere poziţiei juridice a vreuneia dintre părţile la litigiu.
    (3) Recurgerea la mediere poate fi reglementată de regulile prevăzute în anexa 6 (Mecanismul de mediere pentru litigiile dintre investitori şi părţi) sau de alte reguli asupra cărora convin părţile la litigiu. Orice termen menţionat în anexa 6 (Mecanismul de mediere pentru litigiile dintre investitori şi părţi) poate fi modificat de comun acord de părţile la litigiu.
    (4) Mediatorul este numit de comun acord de către părţile la litigiu sau în conformitate cu articolul 3 (Alegerea mediatorului) din anexa 6 (Mecanismul de mediere pentru litigiile dintre investitori şi părţi). Mediatorii trebuie să respecte dispoziţiile anexei 7 (Cod de conduită pentru membrii tribunalului, membrii tribunalului de apel şi mediatori).
    (5) Părţile la litigiu depun toate eforturile pentru a ajunge la o soluţie convenită de comun acord în termen de 60 de zile de la data numirii mediatorului.
    (6) După ce părţile la litigiu convin să recurgă la mediere, alineatele (3) şi (4) de la articolul 3.3 (Consultări) nu se aplică între data acordului de a recurge la mediere şi un termen de 30 de zile după data la care una dintre părţile la litigiu decide să pună capăt medierii, printr-o scrisoare transmisă mediatorului şi celeilalte părţi la litigiu.
    (7) Nicio dispoziţie a prezentului articol nu împiedică părţile să recurgă la alte forme de soluţionare alternativă a litigiilor.

    ART. 3.5
    Notificarea intenţiei
    (1) În cazul în care litigiul nu poate fi soluţionat în termen de trei luni de la depunerea cererii de consultare, reclamantul poate transmite o notificare a intenţiei, în care precizează în scris intenţia sa de a recurge la o procedură de soluţionare a litigiilor şi care conţine următoarele informaţii:
    (a) numele şi adresa reclamantului şi, dacă cererea este transmisă în numele unei societăţi stabilite local, numele, adresa şi locul înfiinţării societăţii stabilite local;
    (b) dispoziţiile capitolului doi (Protecţia investiţiilor) despre care se pretinde că au fost încălcate;
    (c) motivele de fapt şi de drept ale litigiului, inclusiv tratamentul despre care se pretinde că încalcă dispoziţiile capitolului doi (Protecţia investiţiilor); şi
    (d) obiectul cererii şi pierderea estimată sau prejudiciul estimat pe care reclamantul sau societatea sa stabilită local pretinde că l-a suferit ca urmare a încălcării.
    Notificarea intenţiei se transmite Uniunii sau Republicii Singapore, după caz.

    (2) În cazul în care i-a fost transmisă o notificare a intenţiei, Uniunea stabileşte pârâtul în termen de două luni de la data primirii notificării. Uniunea informează imediat reclamantul cu privire la decizia în acest sens, pe baza căreia reclamantul poate introduce o cerere în temeiul articolului 3.6 (Introducerea unor cereri la tribunal).
    (3) Dacă nu a fost stabilit un pârât în temeiul alineatului (2), se aplică următoarele dispoziţii:
    (a) în cazul în care notificarea intenţiei indică exclusiv un tratament aplicat de un stat membru al Uniunii, acel stat va avea calitatea de pârât;
    (b) în cazul în care notificarea intenţiei indică un tratament aplicat de o instituţie, un organism sau o agenţie a Uniunii, aceasta din urmă va avea calitatea de pârât.

    (4) În cazul în care Uniunea sau un stat membru are calitatea de pârât, nici Uniunea, nici statul membru în cauză nu poate invoca inadmisibilitatea unei cereri sau faptul că o cerere sau o hotărâre este neîntemeiată sau nevalidă, pe motiv că pârâtul ar trebui sau ar fi trebuit să fie Uniunea, şi nu statul membru sau viceversa.
    (5) Pentru mai multă claritate, nicio dispoziţie a prezentului acord sau a regulilor de soluţionare a litigiilor aplicabile nu împiedică Uniunea şi statul membru în cauză să-şi transmită orice informaţii referitoare la un litigiu.

    ART. 3.6
    Introducerea unor cereri la tribunal
    (1) După cel puţin trei luni de la data notificării intenţiei în temeiul articolului 3.5 (Notificarea intenţiei), reclamantul poate introduce o cerere la tribunal în temeiul uneia dintre următoarele reguli de soluţionare a litigiilor*1):
        *1) Pentru mai multă claritate:
    (a) regulile mecanismelor competente de soluţionare a litigiilor se aplică sub rezerva regulilor specifice prevăzute în prezenta secţiune şi completate de deciziile adoptate în temeiul alineatului (4) litera (g) de la articolul 4.1 (Comitetul); şi
    (b) cererile introduse în numele unui grup compus dintr-un număr nedeterminat de reclamanţi neidentificaţi de către un reprezentant care intenţionează să reprezinte interesele reclamanţilor respectivi în cursul procedurii şi să ia toate deciziile referitoare la cererea introdusă în numele acestora nu sunt admisibile.

    (a) Convenţia pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state din 18 martie 1965 (denumită în continuare "Convenţia ICSID"), cu condiţia ca atât pârâtul, cât şi statul reclamantului să fie părţi la Convenţia ICSID;
    (b) Convenţia ICSID în conformitate cu Regulamentul privind mecanismul suplimentar pentru administrarea procedurilor de către Secretariatul Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii (denumit în continuare "Regulamentul mecanismului suplimentar ICSID"), cu condiţia ca pârâtul sau statul reclamantului să fie parte la Convenţia ICSID*1);
        *1) În sensul literelor (a) şi (b), se consideră că termenul "stat" include Uniunea, în cazul în care Uniunea aderă la Convenţia ICSID.

    (c) regulile de arbitraj ale Comisiei Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru dreptul comercial internaţional (UNCITRAL); sau
    (d) orice alte reguli asupra cărora convin părţile la litigiu.

    (2) Alineatul (1) al acestui articol constituie consimţământul pârâtului faţă de introducerea unei cereri conform prezentei secţiuni. Consimţământul vizat la alineatul (1) şi introducerea unei cereri conform prezentei secţiuni sunt considerate a îndeplini cerinţele prevăzute:
    (a) în capitolul II din Convenţia ICSID şi în Regulamentul mecanismului suplimentar ICSID, în ceea ce priveşte acordul scris al părţilor la litigiu; şi
    (b) la articolul II din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, semnată la New York la data de 10 iunie 1958 (denumită în continuare "Convenţia de la New York"), referitoare la "convenţia scrisă".


    ART. 3.7
    Condiţii pentru introducerea cererii
    (1) O cerere poate fi introdusă conform prezentei secţiuni numai dacă:
    (a) introducerea cererii este însoţită de consimţământul scris al reclamantului de a recurge la soluţionarea litigiului în conformitate cu procedurile prevăzute în prezenta secţiune şi de desemnarea de către reclamant a uneia dintre regulile menţionate la alineatul (1) de la articolul 3.6 (Introducerea unor cereri la tribunal) ca reguli aplicabile pentru soluţionarea litigiului;
    (b) s-au scurs cel puţin şase luni de la depunerea cererii de consultare în conformitate cu articolul 3.3 (Consultări) şi cel puţin trei luni de la depunerea notificării intenţiei în conformitate cu articolul 3.5 (Notificarea intenţiei);
    (c) cererea de consultare şi notificarea intenţiei depuse de reclamant îndeplinesc cerinţele prevăzute la alineatul (2) de la articolul 3.3 (Consultări), respectiv la alineatul (1) de la articolul 3.5 (Notificarea intenţiei);
    (d) motivele de fapt şi de drept ale litigiului au făcut obiectul unei consultări prealabile în temeiul articolului 3.3 (Consultări);
    (e) toate cererile din cuprinsul cererii introduse în temeiul articolului 3.6 (Introducerea unor cereri la tribunal) se bazează pe un tratament identificat în notificarea intenţiei efectuată în temeiul articolului 3.5 (Notificarea intenţiei); şi
    (f) reclamantul:
    (i) îşi retrage orice cerere pendinte care este înaintată tribunalului sau oricărei alte instanţe naţionale sau internaţionale în temeiul dreptului intern sau internaţional în legătură cu acelaşi tratament despre care pretinde că încalcă dispoziţiile capitolului doi (Protecţia investiţiilor);
    (ii) declară că nu va înainta o astfel de cerere în viitor; şi
    (iii) declară că nu va executa nicio hotărâre pronunţată în conformitate cu prezenta secţiune înainte ca aceasta să devină definitivă şi că nu va sesiza o instanţă naţională sau internaţională pentru a contesta o hotărâre pronunţată în conformitate cu prezenta secţiune sau pentru a cere revizuirea sau anularea acesteia şi nici nu va iniţia o altă procedură similară.


    (2) În aplicarea alineatului (1) litera (f), termenul "reclamant" se referă la investitor şi, dacă este cazul, la societatea stabilită local. În plus, în aplicarea alineatului (1) litera (f) punctul (i), termenul "reclamant" include toate persoanele care deţin, direct sau indirect, o participaţie la capitalul investitorului sau, dacă este cazul, al societăţii stabilite local sau care sunt controlate de investitor sau de societatea stabilită local.
    (3) La cererea pârâtului, tribunalul îşi declină competenţa dacă reclamantul nu respectă vreuna dintre cerinţele şi declaraţiile menţionate la alineatele (1) şi (2).
    (4) Dispoziţiile alineatului (1) litera (f) nu exclud dreptul reclamantului de a solicita adoptarea unor măsuri de protecţie provizorii de către instanţele sau tribunalele administrative ale pârâtului înainte de instituirea procedurilor în faţa oricăreia dintre instanţele de soluţionare a litigiilor menţionate la articolul 3.6 (Introducerea unor cereri la tribunal) sau în timp ce astfel de proceduri sunt în derulare. În aplicarea prezentului articol, măsurile de protecţie provizorii au ca unic scop conservarea drepturilor şi intereselor reclamantului şi nu implică plata de daune-interese sau soluţionarea pe fond a litigiului.
    (5) Pentru mai multă certitudine, tribunalul îşi declină competenţa dacă litigiul a luat naştere sau există o mare probabilitate ca acesta să fi luat naştere în momentul în care reclamantul a dobândit dreptul de proprietate sau controlul asupra investiţiei care face obiectul litigiului şi tribunalul hotărăşte pe baza faptelor că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate sau controlul asupra investiţiei cu scopul principal de a introduce o cerere în virtutea prezentei secţiuni. Prezentul alineat nu aduce atingere altor obiecţii legate de competenţă care pot fi luate în considerare de către tribunal.

    ART. 3.8
    Finanţarea de către un terţ
    (1) Orice parte la litigiu care beneficiază de finanţare de către un terţ notifică celeilalte părţi la litigiu şi tribunalului numele şi adresa terţului finanţator.
    (2) Această notificare se face la momentul introducerii cererii sau de îndată ce finanţarea de către un terţ este convenită, donată sau acordată, după caz.

    ART. 3.9
    Tribunalul de primă instanţă
    (1) Se înfiinţează un tribunal de primă instanţă ("tribunalul") pentru a soluţiona cererile introduse în temeiul articolului 3.6 (Introducerea unor cereri la tribunal).
    (2) La intrarea în vigoare a prezentului acord, comitetul numeşte şase membri ai tribunalului. În scopul acestei numiri:
    (a) partea UE numeşte doi membri;
    (b) Singapore numeşte doi membri; şi
    (c) partea UE şi Singapore numesc împreună doi membri, care nu sunt resortisanţi ai unui stat membru al Uniunii sau ai Republicii Singapore.

    (3) Comitetul poate decide creşterea sau reducerea numărului de membri cu multipli de trei. Numirile suplimentare se fac pe o bază identică cu cea prevăzută la alineatul (2).
    (4) Membrii trebuie să deţină calificările necesare în ţările lor pentru exercitarea unor funcţii judiciare sau să fie jurişti cu competenţe recunoscute. Aceştia trebuie să aibă cunoştinţe de specialitate sau experienţă în dreptul internaţional public. Este de dorit ca aceştia să deţină competenţe în special în dreptul internaţional în materie de investiţii, în dreptul comercial internaţional sau în soluţionarea litigiilor care decurg din investiţii internaţionale sau din acorduri comerciale internaţionale.
    (5) Membrii sunt numiţi pentru un mandat de opt ani. Cu toate acestea, în cazul a trei dintre cele şase persoane numite imediat după intrarea în vigoare a prezentului acord, care urmează să fie hotărâte prin tragere la sorţi, primul mandat are o durată de doisprezece ani. Mandatul unui membru poate fi reînnoit după expirarea mandatului său printr-o decizie a comitetului. De îndată ce devin vacante, locurile vor fi reocupate. O persoană desemnată pentru a înlocui o persoană al cărei mandat nu a expirat va ocupa postul pe durata rămasă din mandatul predecesorului său. O persoană care îndeplineşte o funcţie în cadrul unei formaţiuni a tribunalului la expirarea mandatului poate, cu autorizarea preşedintelui tribunalului, să îndeplinească în continuare funcţia respectivă până la încheierea procedurilor acestei formaţiuni şi poate fi considerată în continuare membru al tribunalului exclusiv în acest scop.
    (6) Tribunalul are un preşedinte şi un vicepreşedinte, care sunt responsabili cu aspectele organizatorice. Aceştia au un mandat de patru ani şi sunt aleşi prin tragere la sorţi dintre membrii care au fost numiţi în temeiul alineatului 2 litera (c). Ei îşi exercită funcţiile printr-un sistem de rotaţie prin tragere la sorţi efectuată de către preşedintele comitetului. Vicepreşedintele îl înlocuieşte pe preşedinte atunci când acesta nu este disponibil.
    (7) Tribunalul judecă cauzele în formaţiuni de trei membri, care au fost numiţi în temeiul alineatului (2) litera (a), litera (b), respectiv litera (c). Formaţiunea este prezidată de membrul care a fost numit în temeiul alineatului 2 litera (c).
    (8) În termen de 90 de zile de la prezentarea unei cereri în temeiul articolului 3.6 (Introducerea unor cereri la tribunal), preşedintele tribunalului numeşte membrii care compun formaţiunea însărcinată să judece cauza după un sistem de rotaţie, pentru a garanta că alcătuirea fiecărei formaţiuni este aleatorie şi imprevizibilă, oferind în acelaşi timp şanse egale tuturor membrilor de a-şi exercita mandatul.
    (9) În pofida alineatului (7), părţile la litigiu pot conveni ca o cauză să fie judecată de către un singur membru. Acest membru va fi ales de către preşedintele tribunalului din rândul membrilor care au fost numiţi în temeiul alineatului 2 litera (c). Pârâtul examinează cu atenţie această cerere din partea reclamantului, cu precădere atunci când reclamantul este o întreprindere mică sau mijlocie sau când compensaţia sau despăgubirile cerute sunt relativ scăzute. O astfel de cerere ar trebui efectuată în acelaşi timp cu introducerea cererii în temeiul articolului 3.6 (Introducerea unor cereri la tribunal).
    (10) Tribunalul îşi elaborează propriile proceduri de lucru.
    (11) Membrii tribunalului se asigură că sunt disponibili şi că au capacitatea de a exercita funcţiile prevăzute în prezenta secţiune.
    (12) Pentru asigurarea disponibilităţii membrilor, aceştia primesc un onorariu lunar care urmează să fie stabilit printr-o decizie a comitetului. Preşedintele tribunalului şi, dacă este cazul, vicepreşedinte primesc un onorariu echivalent cu onorariile stabilite în temeiul alineatului (11) de la articolul 3.10 (Tribunalul de apel) pentru fiecare zi lucrată în calitate de preşedinte al tribunalului, în conformitate cu prezenta secţiune.
    (13) Onorariul lunar şi onorariile zilnice pentru preşedintele sau vicepreşedintele tribunalului, atunci când îndeplineşte funcţiile preşedintelui tribunalului în temeiul prezentei secţiuni, sunt plătite în mod egal de ambele părţi într-un cont gestionat de Secretariatul ICSID. În cazul în care una dintre părţi nu plăteşte onorariul lunar sau onorariile zilnice, cealaltă parte poate alege să le plătească. Orice astfel de arierate rămân exigibile, cu dobânda corespunzătoare.
    (14) Cu excepţia cazului în care comitetul adoptă o decizie în temeiul alineatului (15), cuantumul celorlalte onorarii şi cheltuieli ale membrilor din cadrul unei formaţiuni a tribunalului se stabileşte în conformitate cu Regulamentul 14 alineatul (1) din Regulamentele administrative şi financiare ale convenţiei ICSID în vigoare la data introducerii cererii şi repartizate de tribunal între părţile la litigiu în conformitate cu articolul 3.21 (Cheltuieli).
    (15) Pe baza unei decizii a comitetului, onorariul lunar şi alte onorarii şi cheltuieli pot fi transformate permanent într-un salariu normal. În acest caz, membrii lucrează cu normă întreagă şi comitetul stabileşte remuneraţia lor şi aspectele organizatorice aferente. În această eventualitate, membrii nu pot exercita nicio altă activitate profesională, remunerată sau nu, cu excepţia cazului în care preşedintele tribunalului acordă în mod excepţional o derogare respectivului membru.
    (16) Secretariatul ICSID asigură secretariatul tribunalului şi îi furnizează un sprijin adecvat. Cheltuielile aferente acestui sprijin se repartizează de către tribunal între părţile la litigiu în conformitate cu articolul 3.21 (Cheltuieli).

    ART. 3.10
    Tribunalul de apel
    (1) Se înfiinţează un tribunal de apel permanent pentru a instrumenta apelurile împotriva hotărârilor provizorii pronunţate de tribunal.
    (2) La intrarea în vigoare a prezentului acord, comitetul numeşte şase membri ai tribunalului de apel. În scopul acestei numiri:
    (a) partea UE numeşte doi membri;
    (b) Singapore numeşte doi membri; şi
    (c) partea UE şi Singapore numesc împreună doi membri, care nu sunt resortisanţi ai unui stat membru al Uniunii sau ai Republicii Singapore.

    (3) Comitetul poate decide creşterea sau reducerea numărului de membri ai tribunalului de apel cu multipli de trei. Numiri suplimentare trebuie să fie făcute pe aceeaşi bază prevăzută la alineatul (2).
    (4) Membrii tribunalului de apel trebuie să deţină calificările necesare în ţările lor pentru exercitarea celor mai înalte funcţii judiciare sau să fie jurişti cu competenţe recunoscute. Aceştia trebuie să aibă cunoştinţe de specialitate sau să aibă experienţă în domeniul dreptului internaţional public. Este de dorit ca aceştia să deţină competenţe în special în dreptul internaţional în materie de investiţii, în dreptul comercial internaţional sau în soluţionarea litigiilor care decurg din investiţii internaţionale sau din acorduri comerciale internaţionale.
    (5) Membrii tribunalului de apel sunt numiţi pentru un mandat de opt ani. Cu toate acestea, în cazul a trei dintre cele şase persoane numite imediat după intrarea în vigoare a prezentului acord, care urmează să fie hotărâte prin tragere la sorţi, primul mandat are o durată de doisprezece ani. Mandatul poate fi reînnoit după expirarea mandatului membrului respectiv printr-o decizie a comitetului. De îndată ce devin vacante, locurile vor fi reocupate. O persoană desemnată pentru a înlocui o persoană al cărei mandat nu a expirat va ocupa postul pe durata rămasă din mandatul predecesorului său. O persoană care îndeplineşte o funcţie în cadrul unei formaţiuni a tribunalului de apel la expirarea mandatului poate, cu autorizarea preşedintelui tribunalului de apel, să îndeplinească în continuare funcţia respectivă până la încheierea procedurilor acestei formaţiuni şi poate fi considerată în continuare membru al tribunalului de apel exclusiv în acest scop.
    (6) Tribunalul de apel are un preşedinte şi un vicepreşedinte, care sunt responsabili cu aspectele organizatorice. Aceştia au un mandat de patru ani şi sunt aleşi prin tragere la sorţi dintre membrii tribunalului de apel care au fost numiţi în temeiul alineatului (2) litera (c). Ei îşi exercită funcţiile printr-un sistem de rotaţie prin tragere la sorţi efectuată de către preşedintele comitetului. Vicepreşedintele îl înlocuieşte pe preşedinte atunci când acesta nu este disponibil.
    (7) Tribunalul de apel judecă cauzele în formaţiuni de trei membri, care au fost numiţi în temeiul alineatului (2) litera (a), litera (b), respectiv litera (c). Formaţiunea este prezidată de membrul care a fost numit în temeiul alineatului (2) litera (c).
    (8) Preşedintele tribunalului de apel numeşte membrii care compun formaţiunea însărcinată să judece apelul după un sistem de rotaţie, pentru a garanta că alcătuirea fiecărei formaţiuni este aleatorie şi imprevizibilă, oferind în acelaşi timp şanse egale tuturor membrilor de a-şi exercita mandatul.
    (9) Tribunalul de apel îşi elaborează propriile proceduri de lucru.
    (10) Membrii tribunalului de apel se asigură că sunt disponibili şi că au capacitatea de a exercita funcţiile prevăzute în prezenta secţiune.
    (11) Pentru asigurarea disponibilităţii membrilor, aceştia primesc un onorariu lunar şi un onorariu pentru fiecare zi în care au îndeplinit funcţia de membru, care urmează să fie stabilite printr-o decizie a comitetului. Preşedintele tribunalului de apel şi, dacă este cazul, vicepreşedinte primesc un onorariu pentru fiecare zi lucrată în calitate de preşedinte al tribunalului de apel, în conformitate cu prezenta secţiune.
    (12) Onorariul lunar şi onorariile zilnice pentru preşedintele sau vicepreşedintele tribunalului de apel atunci când îndeplineşte funcţiile preşedintelui tribunalului de apel în temeiul prezentei secţiuni sunt plătite în mod egal de ambele părţi într-un cont gestionat de Secretariatul ICSID. În cazul în care una dintre părţi nu plăteşte onorariul lunar sau onorariile zilnice, cealaltă parte poate alege să le plătească. Orice astfel de arierate rămân exigibile, cu dobânda corespunzătoare.
    (13) Pe baza unei decizii a comitetului, onorariul lunar şi onorariile zilnice pot fi transformate permanent într-un salariu normal. În acest caz, membrii tribunalului de apel lucrează cu normă întreagă şi comitetul stabileşte remuneraţia lor şi aspectele organizatorice aferente. În acest caz, membrii tribunalului de apel nu pot exercita nicio altă activitate profesională, remunerată sau nu, cu excepţia unei derogări acordate cu titlu excepţional de către preşedintele tribunalului de apel.
    (14) Secretariatul ICSID asigură secretariatul tribunalului de apel şi îi furnizează un sprijin adecvat. Cheltuielile aferente acestui sprijin se repartizează de către tribunal între părţile la litigiu în conformitate cu articolul 3.21 (Cheltuieli).

    ART. 3.11
    Reguli de etică
    (1) Membrii tribunalului şi ai tribunalului de apel sunt aleşi din rândul unor persoane a căror independenţă este mai presus de orice îndoială. Ei nu au legătură cu niciun guvern*1) şi, în special, nu acceptă instrucţiuni din partea vreunui guvern sau a vreunei organizaţii cu privire la chestiuni legate de litigiu. Ei nu participă la soluţionarea unor litigii care ar putea crea un conflict de interese direct sau indirect. Membrii trebuie să respecte dispoziţiile anexei 7 (Cod de conduită pentru membrii tribunalului, membrii tribunalului de apel şi mediatori). În plus, din momentul numirii, ei se abţin să acţioneze în calitate de avocat, de expert numit de o parte la litigiu sau de martor numit de o parte la litigiu în orice litigiu legat de protecţia investiţiilor, nou sau aflat pe rol, în virtutea prezentului acord sau a oricărui alt acord sau a legislaţiei naţionale.
        *1) Pentru mai multă certitudine, faptul că o persoană primeşte un venit din partea unei administraţii publice sau a fost anterior angajată în cadrul unei administraţii publice sau are legături de rudenie cu o persoană care primeşte un venit din partea unei administraţii publice nu constituie, în sine, un motiv de incompatibilitate.

    (2) În cazul în care o parte la litigiu consideră că un membru este în situaţie de conflict de interese, partea respectivă trimite o cerere de recuzare a membrului respectiv către preşedintele tribunalului, respectiv către preşedintele tribunalului de apel. Cererea de recuzare se transmite în termen de 15 zile de la data la care componenţa formaţiunii tribunalului sau a tribunalului de apel a fost comunicată părţii la litigiu sau în termen de 15 zile de la data la care faptele relevante au fost aduse la cunoştinţa acesteia, în cazul în care aceste fapte nu puteau fi cunoscute, în mod rezonabil, în momentul constituirii formaţiunii. Cererea de recuzare indică motivele de recuzare.
    3. Se, no prazo de 15 dias a contar da data da contestacao da nomeacao, o membro contestado optar por nao se demitir das suas funcoes nessa seccao, o presidente do tribunal ou do tribunal de recurso, respetivamente, deve, apos ouvir as partes no litigio e dar ao membro a oportunidade de formular observacoes, decidir no prazo de 45 dias a contar da rececao da contestacao da nomeacao e notificar, de imediato, as partes no litigio e os outros membros da seccao.
    4. As contestacoes da designacao para uma seccao do presidente do tribunal sao apreciadas pelo presidente do tribunal de recurso, e vice-versa.
    5. Mediante recomendacao fundamentada do presidente do tribunal de recurso, as Partes, por decisao do comite, podem decidir afastar um membro do tribunal ou do tribunal de recurso, se o seu comportamento for incompativel com as obrigacoes previstas no n.°1 e incompativel com a sua permanencia no tribunal ou no tribunal de recurso. Se o comportamento em questao for o do presidente do tribunal de recurso, cabe ao presidente do tribunal de primeira instância apresentar a recomendacao fundamentada. Os artigos 3.9, n.°5 (Tribunal de Primeira Instância), e 3.10, n.°5 (Tribunal de recurso), aplicam-se com as devidas adaptacoes ao preenchimento das vagas que possam surgir nos termos do presente numero.


    ART. 3.12
    Mecanismul multilateral de soluţionare a litigiilor
        Părţile urmăresc, între ele şi împreună cu alţi parteneri comerciali interesaţi, instituirea unui tribunal multilateral pentru investiţii şi a unui mecanism de apel pentru soluţionarea litigiilor în materie de investiţii internaţionale. La instituirea unui astfel de mecanism multilateral, comitetul are în vedere adoptarea unei decizii care să prevadă că litigiile legate de investiţii care intră sub incidenţa prezentei secţiuni urmează să fie soluţionate prin intermediul mecanismului multilateral şi să precizeze măsurile tranzitorii adecvate.

    ART. 3.13
    Legea aplicabilă şi reguli de interpretare
    (1) Tribunalul decide dacă tratamentul care face obiectul cererii încalcă o obligaţie prevăzută în capitolul doi (Protecţia investiţiilor).
    (2) Sub rezerva alineatului (3), tribunalul aplică prezentul acord interpretat în conformitate cu Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor şi cu alte reguli şi principii ale dreptului internaţional aplicabile între părţi*1).
        *1) Pentru mai multă certitudine, dreptul intern al părţilor nu face parte din dreptul aplicabil. Atunci când tribunalul trebuie să verifice sensul unei dispoziţii din dreptul intern al uneia dintre părţile la litigiu ca o chestiune de fapt, acesta se bazează pe interpretarea obişnuită a dispoziţiei respective de către instanţele sau autorităţile acelei părţi, şi sensul dat dreptului intern relevant de către tribunal nu este obligatoriu pentru instanţele sau autorităţile părţilor la acord. Tribunalul nu are competenţa de a stabili legalitatea unei măsuri, presupusă a constitui o încălcare a prezentului acord, pe baza dreptului intern al unei părţi la litigiu.

    (3) În cazul apariţiei unor preocupări serioase legate de chestiuni de interpretare care pot afecta domeniile la care se referă prezentul acord, comitetul poate adopta, în temeiul alineatului (4) litera (f) de la articolul 4.1 (Comitetul), interpretări ale dispoziţiilor prezentului acord. O interpretare adoptată de comitet este obligatorie pentru tribunal şi tribunalul de apel şi orice hotărâre trebuie să fie în concordanţă cu decizia respectivă. Comitetul poate decide că o interpretare are efect obligatoriu cu începere de la o anumită dată.

    ART. 3.14
    Cereri vădit nefondate
    (1) Pârâtul poate ridica o obiecţie pentru lipsa vădită de temei a unei cereri în termen de cel mult 30 de zile de la constituirea unei formaţiuni a tribunalului în temeiul articolului 3.9 (Tribunalul de primă instanţă) şi, în orice caz, înainte de prima şedinţă a formaţiunii tribunalului.
    (2) Pârâtul trebuie să specifice cu maximum de precizie motivele obiecţiei.
    (3) După ce le oferă părţilor la litigiu ocazia de a-şi prezenta observaţiile cu privire la obiecţie, tribunalul pronunţă o decizie sau o hotărâre provizorie cu privire la obiecţia respectivă în prima şedinţă a formaţiunii tribunalului sau imediat după aceasta.
    (4) Această procedură şi orice decizie a tribunalului nu aduc atingere dreptului unui pârât de a ridica obiecţii, în temeiul articolului 3.15 (Cereri fără temei juridic) sau în cursul procedurii, în legătură cu fundamentul juridic al unei cereri şi nu aduc atingere nici autorităţii tribunalului de a se pronunţa cu titlu preliminar asupra altor obiecţii.

    ART. 3.15
    Cereri neîntemeiate de drept
    (1) Fără a aduce atingere competenţei tribunalului de a se pronunţa asupra altor obiecţii cu titlu preliminar sau dreptului pârâtului de a ridica astfel de obiecţii la momentul oportun, tribunalul examinează şi se pronunţă cu titlu preliminar asupra oricărei obiecţii ridicate de pârât cu privire la faptul că, din punct de vedere juridic, o cerere introdusă în temeiul articolului 3.6 (Introducerea unor cereri la tribunal) nu este, în tot sau în parte, o cerere în privinţa căreia să poată fi pronunţată o hotărâre în favoarea reclamantului în temeiul prezentei secţiuni, chiar dacă s-ar pleca de la premisa că faptele invocate sunt reale. Tribunalul poate examina totodată orice alte fapte pertinente care nu fac obiectul litigiului.
    (2) O obiecţie în sensul alineatului (1) se înaintează tribunalului cât mai curând după constituirea formaţiunii tribunalului şi în orice caz nu mai târziu de data fixată de tribunal pentru depunerea de către pârât a contra-memoriului sau a memoriului în apărare sau, în cazul unei modificări a cererii, de data fixată de tribunal pentru depunerea de către pârât a răspunsului său la modificare. Nu pot fi înaintate obiecţii în sensul alineatului (1) cât timp este în curs o procedură în temeiul articolului 3.14 (Cereri vădit nefondate), cu excepţia cazului în care tribunalul acordă permisiunea de a ridica obiecţii conform prezentului articol, după examinarea corespunzătoare a circumstanţelor cauzei.
    (3) La primirea unei obiecţii în temeiul alineatului (1) şi dacă nu consideră că aceasta este vădit nefondată, tribunalul suspendă procedura pe fond, stabileşte un calendar pentru examinarea obiecţiei care să fie compatibil cu orice calendar stabilit pentru examinarea altor chestiuni preliminare şi pronunţă o decizie sau o hotărâre provizorie privind obiecţia precizând motivele pentru decizia sa sau pentru hotărârea sa provizorie.

    ART. 3.16
    Transparenţa procedurilor
        Anexa nr. 8 (Norme privind accesul public la documente, audierile şi posibilitatea ca terţe persoane să prezinte observaţii) se aplică litigiilor prevăzute în prezenta secţiune.

    ART. 3.17
    Partea la acord care nu participă la litigiu
    (1) Tribunalul acceptă ca partea care nu participă la litigiu să formuleze observaţii orale sau scrise referitoare la chestiuni de interpretare a tratatului sau, după consultarea părţilor la litigiu, o poate invita să formuleze observaţii.
    (2) Tribunalul nu trage nicio concluzie din absenţa observaţiilor sau a unui răspuns la o invitaţie în temeiul alineatului (1).
    (3) Tribunalul se asigură că prezentarea observaţiilor nu perturbă sau îngreunează inutil procedura şi că nu aduce prejudicii nejustificate niciuneia dintre părţile la litigiu.
    (4) Tribunalul se asigură totodată că părţilor la litigiu li se acordă o posibilitate rezonabilă de a prezenta observaţii cu privire la orice observaţie a părţii care nu participă la litigiu.

    ART. 3.18
    Hotărâri
    (1) În cazul în care decide că tratamentul care face obiectul litigiului încalcă o obligaţie prevăzută în capitolul doi (Protecţia investiţiilor), tribunalul poate acorda, separat sau în solidar, numai*1):
        *1) Pentru mai multă certitudine, hotărârea este dată pe baza cererii reclamantului, după examinarea eventualelor observaţii ale părţilor la litigiu.
    (a) daune-interese şi orice dobânzi aplicabile; şi
    (b) restituirea proprietăţii, cu condiţia ca pârâtul să poată plăti daune-interese şi orice dobânzi aplicabile, stabilite de tribunal în conformitate cu capitolul doi (Protecţia investiţiilor), în locul restituirii.

    (2) Daunele-interese nu pot să depăşească cuantumul pierderilor suferite de reclamant sau de societatea sa stabilită local, după caz, ca urmare a încălcării dispoziţiilor pertinente din capitolul doi (Protecţia investiţiilor), din care se scad eventualele despăgubiri sau compensaţii anterioare acordate deja de partea vizată. Tribunalul nu acordă daune punitive.
    (3) Atunci când cererea este introdusă în numele unei societăţi stabilite local, hotărârea se adresează acestei societăţi.
    (4) Ca regulă generală, tribunalul pronunţă o hotărâre provizorie în termen de 18 luni de la data introducerii cererii. Dacă tribunalul consideră că nu poate pronunţa hotărârea provizorie în termen de 18 luni, acesta informează în scris părţile la litigiu cu privire la motivele întârzierii şi indică termenul în care estimează că va pronunţa hotărârea provizorie. O hotărâre provizorie devine definitivă la 90 de zile după ce a fost pronunţată dacă niciuna dintre părţile la litigiu nu a contestat-o în faţa tribunalului de apel.

    ART. 3.19
    Procedura de apel
    (1) Oricare dintre părţile la litigiu poate contesta o hotărâre provizorie în faţa tribunalului de apel, în termen de 90 de zile de la pronunţarea acesteia. Motivele de apel sunt următoarele:
    (a) o eroare a tribunalului în ceea ce priveşte interpretarea sau aplicarea legislaţiei aplicabile;
    (b) o eroare vădită a tribunalului în ceea ce priveşte aprecierea faptelor, inclusiv aprecierea legislaţiei interne aplicabile; sau
    (c) motivele prevăzute la articolul 52 din Convenţia ICSID, în măsura în care acestea nu sunt acoperite de literele (a) şi (b).

    (2) În cazul în care tribunalul de apel respinge apelul, hotărârea provizorie devine definitivă. Tribunalul de apel poate, de asemenea, să respingă apelul în regim de urgenţă atunci când este evident că acesta este vădit neîntemeiat, caz în care hotărârea provizorie devine definitivă.
    (3) În cazul în care tribunalul de apel admite apelul, acesta modifică sau infirmă, în întregime sau parţial, constatările şi concluziile juridice ale hotărârii provizorii. Tribunalul de apel trimite cauza spre rejudecare tribunalului, specificând exact modul în care a modificat sau infirmat constatările şi concluziile pertinente ale tribunalului. Tribunalul este ţinut de constatările şi concluziile tribunalului de apel şi, după audierea părţilor la litigiu, dacă este cazul, îşi revizuieşte hotărârea provizorie în consecinţă. Tribunalul încearcă să pronunţe hotărârea revizuită în termen de 90 de zile de la trimiterea cauzei spre rejudecare.
    (4) Ca regulă generală, durata procedurii de apel nu depăşeşte 180 de zile, calculate de la data la care o parte la litigiu notifică oficial decizia sa de a introduce apel până la data la care tribunalul de apel pronunţă hotărârea. Dacă tribunalul de apel consideră că nu poate pronunţa hotărârea în termen de 180 de zile, acesta informează în scris părţile la litigiu cu privire la motivele întârzierii şi indică termenul în care estimează că va pronunţa hotărârea. În nici un caz procedura nu ar trebui să depăşească 270 de zile.
    (5) Partea la litigiu care introduce un apel furnizează o garanţie pentru costurile procedurii de apel. Partea la litigiu furnizează, de asemenea, orice alte garanţii care pot fi dispuse de tribunalul de apel.
    (6) Dispoziţiile articolului 3.8 (Finanţarea de către un terţ), ale anexei 8 (Norme privind accesul public la documente, audierile şi posibilitatea ca terţe persoane să prezinte observaţii), ale articolului 3.17 (Partea la acord care nu participă la litigiu) şi ale articolului 3.21 (Cheltuieli) se aplică mutatis mutandis procedurii de apel.

    ART. 3.20
    Despăgubirea sau alte forme de compensare
        Pârâtul nu poate pretinde, iar tribunalul nu poate accepta, ca mijloc de apărare, cerere reconvenţională, drept de compensare sau pentru orice alt motiv, faptul că reclamantul a primit sau va primi o despăgubire sau o altă compensaţie, ca urmare a unui contract de asigurare sau de garanţie, pentru o parte sau pentru totalitatea despăgubirilor solicitate într-un litigiu iniţiat în conformitate cu prezenta secţiune.

    ART. 3.21
    Cheltuieli
    (1) Tribunalul dispune plata cheltuielilor aferente procedurii de către partea care cade în pretenţii. În cazuri excepţionale, tribunalul poate repartiza cheltuielile între părţile la litigiu, dacă consideră că repartizarea lor este adecvată circumstanţelor cazului.
    (2) Alte cheltuieli rezonabile, inclusiv cele de reprezentare şi asistenţă juridică, sunt suportate de partea care cade în pretenţii, exceptând situaţiile în care tribunalul hotărăşte că repartizarea cheltuielilor nu este adecvată circumstanţelor cazului.
    (3) Atunci când cererea este admisă numai în parte, cheltuielile acordate se ajustează proporţional cu numărul sau cu amploarea capetelor de cerere admise.
    (4) În cazul în care o cerere este respinsă, în tot sau în parte, în aplicarea articolului 3.14 (Cereri vădit nefondate) sau a articolului 3.15 (Cereri fără temei juridic), tribunalul dispune ca toate cheltuielile aferente cererii sau capetelor de cerere respective, inclusiv cheltuielile aferente procedurii şi alte costuri rezonabile, printre care cheltuielile de reprezentare şi asistenţă juridică, să fie suportate de către partea care cade în pretenţii.
    (5) Comitetul ia în considerare adoptarea unor norme suplimentare privind onorariile pentru a determina cuantumul maxim al cheltuielilor de reprezentare şi asistenţă juridică care pot fi suportate de anumite categorii de părţi care cad în pretenţii. Aceste norme suplimentare ţin cont de resursele financiare ale reclamanţilor care sunt persoane fizice sau întreprinderi mici sau mijlocii. Comitetul încearcă să adopte astfel de norme suplimentare în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

    ART. 3.22
    Executarea hotărârilor
    (1) O hotărâre pronunţată în conformitate cu prezenta secţiune nu poate fi executată decât după rămânerea sa definitivă în temeiul alineatului (4) de la articolul 3.18 (Hotărârea), al alineatului (2) de la articolul 3.19 (Procedura de apel) sau al alineatului (3) de la articolul 3.19 (Procedura de apel). Hotărârile definitive pronunţate de către tribunal în conformitate cu prezenta secţiune sunt obligatorii pentru părţile la litigiu şi nu pot face obiectul unui apel, al unei reexaminări, al unei anulări sau al oricărei alte căi de atac*1).
        *1) Pentru mai multă certitudine, această dispoziţie nu împiedică o parte la litigiu să solicite tribunalului revizuirea, rectificarea sau interpretarea unei hotărâri, de exemplu în temeiul articolelor 50 şi 51 din Convenţia ICSID sau al articolelor 37 şi 38 din regulile de arbitraj ale UNCITRAL sau cu dispoziţiile echivalente ale altor norme, după cum sunt aplicabile procedurii în cauză.

    (2) Fiecare parte la acord recunoaşte orice hotărâre pronunţată în temeiul prezentului acord ca fiind obligatorie şi asigură executarea obligaţiei pecuniare pe teritoriul său, la fel ca în cazul unei hotărâri definitive a unei instanţe din partea respectivă.
    (3) Executarea hotărârii este reglementată de legile privind executarea hotărârilor sau sentinţelor în vigoare în locul în care se solicită executarea.
    (4) Pentru mai multă certitudine, articolul 4.11 (Absenţa efectelor directe) din capitolul patru (Dispoziţii instituţionale, generale şi finale) nu împiedică recunoaşterea, executarea sau asigurarea aplicării hotărârilor pronunţate în conformitate cu prezenta secţiune.
    (5) În sensul articolului I din Convenţia de la New York, hotărârile definitive pronunţate în conformitate cu prezenta secţiune sunt hotărâri arbitrale referitoare la litigii care se consideră că decurg dintr-o relaţie sau o tranzacţie comercială.
    (6) Pentru mai multă certitudine şi sub rezerva dispoziţiilor de la alineatul (1), în cazul în care un litigiu a fost supus procedurii de soluţionare a litigiilor în temeiul alineatului (1) litera (a) de la articolul 3.6 (Introducerea unor cereri la tribunal), o hotărâre definitivă pronunţată în conformitate cu prezenta secţiune este considerată a fi o hotărâre în sensul secţiunii 6 din capitolul IV din Convenţia ICSID.

    ART. 3.23
    Rolul părţilor la acord
    (1) Niciuna dintre părţi nu acordă protecţie diplomatică şi nu introduce o acţiune internaţională în privinţa unui litigiu pe care unul dintre investitorii săi şi cealaltă parte au convenit să îl supună sau l-au supus procedurii de soluţionare a litigiilor în conformitate cu prezenta secţiune, cu excepţia cazului în care cealaltă parte nu se conformează hotărârii pronunţate în litigiul respectiv. În aplicarea prezentului alineat, "protecţia diplomatică" nu include schimburile diplomatice informale având ca unic scop soluţionarea litigiului.
    (2) Pentru mai multă certitudine, alineatul (1) nu exclude posibilitatea ca o parte să recurgă la procedurile de soluţionare a litigiilor prevăzute în capitolul trei (Soluţionarea litigiilor) secţiunea B (Soluţionarea litigiilor dintre părţi) în legătură cu o măsură cu aplicabilitate generală, chiar dacă se pretinde că măsura respectivă încalcă prezentul acord în ceea ce priveşte o investiţie anume pentru care a fost introdusă o cerere în temeiul articolului 3.6 (Introducerea unor cereri la tribunal) şi nu aduce atingere articolului 3.17 (Partea la acord care nu participă la litigiu).

    ART. 3.24
    Conexare
    (1) Atunci când două sau mai multe cereri introduse separat în temeiul articolului 3.6 (Introducerea unor cereri la tribunal) au în comun o chestiune de drept sau de fapt şi decurg din aceleaşi evenimente sau circumstanţe, o parte la litigiu poate solicita constituirea unei formaţiuni separate a tribunalului ("formaţiunea însărcinată cu conexarea") şi poate cere acestei formaţiuni să emită un ordin de conexare în conformitate cu:
    (a) acordul tuturor părţilor la litigiu care ar fi vizate de ordinul respectiv, caz în care părţile la litigiu trebuie să înainteze o cerere comună în conformitate cu alineatul (3); sau
    (b) alineatele (2) - (12), cu condiţia ca ordinul solicitat să vizeze un singur pârât.

    (2) Partea la litigiu care solicită un ordin de conexare trebuie să notifice în prealabil celelalte părţi la litigiu care ar urma să fie vizate de ordinul respectiv. Notificarea precizează:
    (a) numele şi adresele tuturor părţilor la litigiu care ar urma să fie vizate de ordin;
    (b) cererile sau părţile acestora care ar urma să fie vizate de ordin; şi
    (c) motivele pentru care se solicită ordinul.
        Părţile la litigiu fac eforturi pentru a conveni cu privire la ordinul de conexare solicitat şi la regulile de soluţionare a litigiilor aplicabile.

    (3) În cazul în care părţile la litigiu menţionate la alineatul (2) nu ajung la un acord cu privire la conexare în termen de 30 de zile de la notificare, una dintre ele poate face o cerere de ordin de conexare în conformitate cu alineatele (3) - (7). Cererea se efectuează în scris şi se transmite preşedintelui tribunalului şi tuturor părţilor la litigiu pe care ar urma să le vizeze ordinul. Cererea precizează:
    (a) numele şi adresele tuturor părţilor la litigiu care ar urma să fie vizate de ordin;
    (b) cererile sau părţile acestora care ar urma să fie vizate de ordin; şi
    (c) motivele pentru care se solicită ordinul.
        În cazul în care părţile la litigiu ajung la un acord cu privire la conexarea cererilor, ele înaintează o cerere comună preşedintelui tribunalului în conformitate cu prezentul alineat.

    (4) Cu excepţia cazului în care preşedintele tribunalului constată, în termen de 30 de zile de la primirea unei cereri în conformitate cu alineatul (3), că cererea este vădit nefondată, se constituie o formaţiune a tribunalului însărcinată cu conexarea, în conformitate cu alineatul (8) de la articolul 3.9 (Tribunalul de primă instanţă).
    (5) Formaţiunea tribunalului însărcinată cu conexarea îşi desfăşoară activitatea în felul următor:
    (a) cu excepţia cazului în care părţile la litigiu convin altfel, dacă toate cererile vizate de ordinul de conexare solicitat au fost introduse în conformitate cu aceleaşi reguli de soluţionare a litigiilor, formaţiunea tribunalului însărcinată cu conexarea procedează conform regulilor respective;
    (b) dacă cererile vizate de ordinul de conexare solicitat nu au fost introduse în conformitate cu aceleaşi reguli de soluţionare a litigiilor:
    (i) părţile la litigiu pot conveni asupra regulilor de soluţionare a litigiilor disponibile conform articolului 3.6 (Introducerea unor cereri la tribunal) care se vor aplica procedurilor de conexare; sau
    (ii) dacă părţile la litigiu nu pot ajunge la un acord asupra regulilor de soluţionare a litigiilor în termen de 30 de zile de la data cererii prevăzute la alineatul (3), procedurilor de conexare li se aplică regulile de arbitraj ale UNCITRAL.


    (6) În cazul în care formaţiunea însărcinată cu conexarea constată că două sau mai multe cereri introduse în conformitate cu articolul 3.6 (Introducerea unor cereri la tribunal) au în comun o chestiune de drept sau de fapt şi decurg din aceleaşi evenimente sau circumstanţe, în vederea soluţionării echitabile şi eficiente a cererilor şi a consecvenţei hotărârilor, şi după audierea părţilor la litigiu, formaţiunea însărcinată cu conexarea:
    (a) poate să îşi declare competenţa pentru toate cererile sau o parte a acestora şi poate să le instrumenteze şi să le judece împreună; sau
    (b) poate să îşi declare competenţa, să instrumenteze şi să judece una sau mai multe cereri a căror judecare consideră că ar fi utilă pentru soluţionarea celorlalte.

    (7) În cazul în care a fost constituită o formaţiune însărcinată cu conexarea, un reclamant care a introdus o cerere în conformitate cu articolul 3.6 (Introducerea unor cereri la tribunal) şi care nu a fost menţionat în cererea prevăzută la alineatul (3) poate adresa formaţiunii însărcinate cu conexarea o cerere scrisă de a fi inclus în orice ordin pronunţat în conformitate cu alineatul (6). Această cerere trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la alineatul (3).
    (8) La cererea uneia dintre părţile la litigiu, formaţiunea însărcinată cu conexarea, înainte de a lua decizia prevăzută la alineatul (6), poate dispune suspendarea procedurii unei formaţiuni constituite în conformitate cu articolul 3.9 (Tribunalul de primă instanţă), cu excepţia cazului în care această formaţiune şi-a amânat deja lucrările.
    (9) O formaţiune a tribunalului constituită în conformitate cu articolul 3.9 (Tribunalul de primă instanţă) nu mai are competenţa de a judeca o cerere, sau părţi ale acesteia, dacă o formaţiune însărcinată cu conexarea îşi declară competenţa pentru cererea respectivă, iar lucrările formaţiunii constituite în conformitate cu articolul 3.9 (Tribunalul de primă instanţă) se suspendă sau se amână în consecinţă.
    (10) Hotărârea formaţiunii însărcinate cu conexarea cu privire la cererile sau părţile cererilor pentru care şi-a declarat competenţa este obligatorie pentru formaţiunile constituite în conformitate cu articolul 3.9 (Tribunalul de primă instanţă) în privinţa cererilor respective, de la data la care hotărârea devine definitivă în temeiul alineatului (4) de la articolul 3.18 (Hotărârea), al alineatului (2) de la articolul 3.19 (Procedura de apel) sau al alineatului (3) de la articolul 3.19 (Procedura de apel).
    (11) Un reclamant îşi poate retrage din procedura de soluţionare a litigiilor cererea sau o parte a acesteia vizată de conexare conform prezentului articol, cu condiţia ca această cerere sau parte a cererii să nu fie introdusă din nou în conformitate cu articolul 3.6 (Introducerea unor cereri la tribunal).
    (12) La cererea uneia dintre părţile la litigiu, formaţiunea însărcinată cu conexarea poate dispune măsurile pe care le consideră necesare pentru a păstra confidenţialitatea informaţiilor protejate ale părţii respective la litigiu în raport cu celelalte părţi la litigiu. Aceste măsuri pot include autorizarea transmiterii către celelalte părţi la litigiu a unor versiuni ale documentelor care conţin informaţii protejate sau măsuri pentru desfăşurarea unor părţi ale audierii cu uşile închise.

    SECŢIUNEA B
    SOLUŢIONAREA LITIGIILOR DINTRE PĂRŢI
    ART. 3.25
    Domeniul de aplicare
        Prezenta secţiune se aplică tuturor litigiilor dintre părţi legate de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor prezentului acord, cu excepţia cazului în care se prevede în mod expres contrariul.

    ART. 3.26
    Consultări
    (1) Părţile caută să soluţioneze orice litigiu legat de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor menţionate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare) iniţiind consultări cu bună credinţă, pentru a ajunge la o soluţie convenită de comun acord.
    (2) Partea care doreşte iniţierea consultărilor transmite o cerere scrisă celeilalte părţi, cu o copie către comitet, care comunică motivele pentru solicitarea consultărilor, inclusiv identificarea măsurilor în cauză, dispoziţiile aplicabile menţionate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare) şi motivele pentru care consideră că măsurile sunt incompatibile cu aceste dispoziţii.
    (3) Consultările se desfăşoară în termen de 30 de zile de la data primirii cererii şi au loc, în absenţa unui acord contrar între părţi, pe teritoriul părţii pârâte. Consultările sunt considerate încheiate după 60 de zile de la data primirii cererii, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel. Consultările sunt confidenţiale şi nu aduc atingere drepturilor părţilor în cadrul unei eventuale continuări a procedurii.
    (4) Consultările cu privire la chestiuni urgente se desfăşoară în termen de 15 zile de la data primirii cererii şi sunt considerate încheiate după 30 de zile de la data primirii cererii, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel.
    (5) În cazul în care partea căreia îi este adresată cererea nu răspunde la cererea de participare la consultări în termen de zece zile de la data primirii acesteia sau în cazul în care consultările nu au loc în termenele prevăzute la alineatul (3), respectiv la alineatul (4) sau sunt încheiate fără a se găsi o soluţie reciproc agreată, partea reclamantă poate solicita instituirea unei comisii de arbitraj, în conformitate cu articolul 3.28 (Iniţierea procedurii de arbitraj).

    ART. 3.27
    Medierea
        Oricare dintre părţi poate solicita celeilalte părţi să iniţieze o procedură de mediere în temeiul anexei 10 (Procedura de mediere pentru litigiile dintre părţi) cu privire la orice măsură care are efecte negative asupra investiţiilor dintre părţi.

    ART. 3.28
    Iniţierea procedurii de arbitraj
    (1) În cazul în care părţile nu reuşesc să soluţioneze un litigiu prin consultări, aşa cum se prevede la articolul 3.26 (Consultări), partea reclamantă poate solicita instituirea unei comisii de arbitraj, în conformitate cu prezentul articol.
    (2) Cererea de instituire a unei comisii de arbitraj se adresează în scris părţii pârâte şi comitetului. Partea reclamantă identifică în cererea sa măsura specifică în cauză şi explică motivul pentru care măsura respectivă ar putea constitui o încălcare a dispoziţiilor menţionate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare) suficient de detaliat pentru a prezenta cu claritate temeiul juridic al plângerii.

    ART. 3.29
    Instituirea comisiei de arbitraj
    (1) Comisia de arbitraj este compusă din trei arbitri.
    (2) În termen de cinci zile de la data primirii cererii menţionate la articolul 3.28 (Iniţierea procedurii de arbitraj) alineatul (1) de către partea pârâtă, părţile lansează consultări pentru a ajunge la un acord privind componenţa comisiei de arbitraj.
    (3) În cazul în care părţile nu reuşesc să ajungă la un acord cu privire la alegerea preşedintelui comisiei de arbitraj în termen de zece zile de la iniţierea consultărilor menţionate la alineatul (2), preşedintele comitetului sau delegatul acestuia, în termen de 20 de zile de la iniţierea consultărilor menţionate la alineatul (2), selectează un arbitru care va îndeplini funcţia de preşedinte, prin tragere la sorţi, din lista menţionată la articolul 3.44 (Liste de arbitri) alineatul (1).
    (4) În cazul în care părţile nu reuşesc să ajungă la un acord privind arbitrii în termen de zece zile de la iniţierea consultărilor menţionate la alineatul (2):
    (a) fiecare parte poate selecta un arbitru, care nu va îndeplini funcţia de preşedinte, dintre persoanele de pe lista stabilită în temeiul alineatului (2) de la articolul 3.44 (Liste de arbitri), în termen de 15 zile de la iniţierea consultărilor menţionate la alineatul (2); şi
    (b) dacă una dintre părţi nu selectează un arbitru în conformitate cu alineatul 4 litera (a), preşedintele comitetului sau delegatul acestuia selectează arbitrul rămas, prin tragere la sorţi, dintre persoanele propuse de respectiva parte în temeiul alineatului (2) de la articolul 3.44 (Liste de arbitri), în termen de 20 de zile de la iniţierea consultărilor menţionate la alineatul (2).

    (5) În cazul în care lista menţionată la alineatul (2) de la articolul 3.44 (Liste de arbitri) nu este stabilită în termenul necesar în sensul alineatului (4):
    (a) dacă ambele părţi au propus persoane în temeiul alineatului (2) de la articolul 3.44 (Liste de arbitri), fiecare parte poate selecta un arbitru, care nu va îndeplini funcţia de preşedinte, dintre persoanele propuse, în termen de 15 zile de la iniţierea consultărilor menţionate la alineatul (2). Dacă una dintre părţi nu selectează un arbitru, preşedintele comitetului sau persoana delegată de acesta selectează arbitrul, prin tragere la sorţi, dintre persoanele propuse de partea care nu a selectat un arbitru; sau
    (b) dacă numai una dintre părţi a propus persoane în temeiul alineatului (2) de la articolul 3.44 (Liste de arbitri), fiecare parte poate selecta un arbitru, care nu va îndeplini funcţia de preşedinte, dintre persoanele propuse, în termen de 15 zile de la iniţierea consultărilor menţionate la alineatul (2). Dacă una dintre părţi nu selectează un arbitru, preşedintele comitetului sau persoana delegată de acesta selectează arbitrul, prin tragere la sorţi, dintre persoanele propuse.

    (6) În cazul în care lista prevăzută la alineatul (1) de la articolul 3.44 (Liste de arbitri) nu este stabilită în termenul necesar în sensul alineatului (3), preşedintele se selectează prin tragere la sorţi dintre foştii membri ai organului de apel al OMC, care nu pot fi persoane fizice din una dintre părţi.
    (7) Data creării comisiei de arbitraj este data la care este selectat ultimul dintre cei trei arbitri.
    (8) Înlocuirea arbitrilor are loc numai din motivele prezentate detaliat în regulile 18-24 din anexa 9 (Regulamentul de procedură pentru arbitraj) şi în conformitate cu procedurile aferente.

    ART. 3.30
    Hotărâri preliminare privind urgenţa
        La cererea uneia dintre părţi, comisia de arbitraj pronunţă, în termen de zece zile de la instituirea sa, o hotărâre preliminară cu privire la caracterul urgent al cazului.

    ART. 3.31
    Raportul intermediar al comisiei
    (1) Comisia de arbitraj adresează părţilor un raport intermediar în care prezintă constatările de fapt, aplicabilitatea dispoziţiilor pertinente ale prezentului acord şi motivele fundamentale ale constatărilor şi recomandărilor, în termen de cel mult 90 de zile de la data instituirii sale. Atunci când comisia de arbitraj consideră că acest termen nu poate fi respectat, preşedintele comisiei de arbitraj comunică în scris acest lucru părţilor şi comitetului, precizând motivele întârzierii şi data la care intenţionează să prezinte raportul intermediar. Comisia de arbitraj nu poate, în nicio circumstanţă, să emită raportul intermediar mai târziu de 120 de zile de la data instituirii sale.
    (2) Oricare dintre părţi poate adresa comisiei de arbitraj o cerere scrisă în vederea reexaminării unor aspecte specifice ale raportului intermediar în termen de 30 de zile de la notificarea acestuia.
    (3) În cazuri urgente, comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a-şi prezenta raportul intermediar în jumătate din termenul permis în temeiul alineatului (1) şi oricare dintre părţi poate înainta comisiei de arbitraj o cerere scrisă în vederea reexaminării unor aspecte specifice din raportul intermediar în termen de 15 zile de la notificarea acestuia.
    (4) După analizarea tuturor observaţiilor formulate în scris de părţi cu privire la raportul intermediar, comisia de arbitraj îşi poate modifica raportul şi poate efectua orice alte examinări pe care le consideră adecvate. Constatările hotărârii finale a comisiei de arbitraj trebuie să includă o expunere suficient de amplă a argumentelor formulate în faza de reexaminare intermediară şi să abordeze în mod clar observaţiile scrise ale celor două părţi.

    ART. 3.32
    Hotărârea comisiei de arbitraj
    (1) Comisia de arbitraj comunică hotărârea sa părţilor şi comitetului în termen de 150 de zile de la data instituirii sale. Atunci când consideră că acest termen nu poate fi respectat, preşedintele comisiei de arbitraj comunică în scris acest lucru părţilor şi comitetului, precizând motivele întârzierii şi data la care intenţionează să pronunţe hotărârea. Comisia de arbitraj nu poate, în nicio circumstanţă, să emită hotărârea mai târziu de 180 de zile de la data instituirii sale.
    (2) În cazuri urgente, comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a emite hotărârea în termen de 75 de zile de la data instituirii sale. Comisia de arbitraj nu ar trebui, în nicio circumstanţă, să emită hotărârea mai târziu de 90 de zile de la data instituirii sale.

    ART. 3.33
    Conformarea cu hotărârea comisiei de arbitraj
        Fiecare parte ia orice măsură necesară pentru a se conforma cu bună credinţă hotărârii comisiei de arbitraj, iar părţile depun eforturi pentru a conveni asupra termenului în care trebuie să se conformeze hotărârii.

    ART. 3.34
    Termenul rezonabil pentru conformare
    (1) În termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificării privind hotărârea comisiei de arbitraj, partea pârâtă notifică partea reclamantă şi comitetul cu privire la termenul necesar pentru a se conforma hotărârii comisiei de arbitraj (denumit în continuare "termenul rezonabil"), dacă nu este posibilă o conformare imediată.
    (2) În cazul unui dezacord între părţi cu privire la termenul rezonabil necesar pentru a se conforma hotărârii comisiei de arbitraj, în termen de 20 de zile de la primirea notificării trimise de partea pârâtă în temeiul alineatului (1), partea reclamantă poate solicita în scris comisiei de arbitraj iniţiale, să stabilească termenul rezonabil. Această cerere se notifică simultan celeilalte părţi şi comitetului. Comisia de arbitraj iniţială comunică părţilor hotărârea sa şi notifică comitetul în termen de 20 de zile de la data depunerii cererii.
    (3) În cazul în care un membru al comisiei de arbitraj iniţiale nu mai este disponibil, se aplică procedurile prevăzute la articolul 3.29 (Instituirea comisiei de arbitraj). Termenul pentru pronunţarea hotărârii este de 35 de zile de la data depunerii cererii menţionate la alineatul (2).
    (4) Partea pârâtă informează în scris partea reclamantă asupra progreselor înregistrate pentru a se conforma hotărârii comisiei de arbitraj cu cel puţin o lună înainte de expirarea termenului rezonabil.
    (5) Termenul rezonabil poate fi prelungit de comun acord de către părţi.

    ART. 3.35
    Examinarea măsurilor adoptate în vederea conformării cu hotărârea comisiei de arbitraj
    (1) Partea pârâtă notifică celeilalte părţi şi comitetului, înainte de expirarea termenului rezonabil, orice măsuri pe care le-a adoptat pentru a se conforma hotărârii comisiei de arbitraj.
    (2) În cazul unui dezacord între părţi cu privire la existenţa oricăror măsuri notificate în temeiul alineatului (1) sau la compatibilitatea acestor măsuri cu dispoziţiile menţionate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare), partea reclamantă poate solicita în scris comisiei de arbitraj iniţiale să decidă asupra acestei chestiuni. Această cerere trebuie să identifice măsura specifică în cauză şi dispoziţiile menţionate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare) cu care partea consideră că măsura respectivă nu este compatibilă suficient de detaliat pentru a prezenta cu claritate temeiul juridic al plângerii. Această cerere trebuie, de asemenea, să explice de ce măsura respectivă este incompatibilă cu dispoziţiile menţionate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare). Comisia de arbitraj iniţială notifică hotărârea sa în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii.
    (3) În cazul în care un membru al comisiei de arbitraj iniţiale nu mai este disponibil, se aplică procedurile prevăzute la articolul 3.29 (Instituirea comisiei de arbitraj). Termenul pentru pronunţarea hotărârii este de 60 de zile de la data depunerii cererii menţionate la alineatul (2).

    ART. 3.36
    Măsuri temporare în caz de neconformare
    (1) În cazul în care partea pârâtă nu notifică nicio măsură adoptată pentru a se conforma hotărârii comisiei de arbitraj înainte de expirarea termenului rezonabil sau în cazul în care comisia de arbitraj hotărăşte că nu s-au luat astfel de măsuri sau că măsura notificată în conformitate cu articolul 3.35 (Examinarea măsurilor adoptate în vederea conformării cu hotărârea comisiei de arbitraj) alineatul (1) nu este compatibilă cu obligaţiile care îi revin părţii în temeiul dispoziţiilor menţionate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare), partea pârâtă începe negocierile cu partea reclamantă în vederea găsirii unui acord reciproc acceptabil cu privire la compensare.
    (2) În cazul în care nu se ajunge la un acord în ceea ce priveşte compensarea în termen de 30 de zile de la încheierea termenului rezonabil, sau în termen de 30 de zile de la data hotărârii comisiei de arbitraj în temeiul articolului 3.35 (Examinarea măsurilor adoptate în vederea conformării cu hotărârea comisiei de arbitraj), că nu s-au luat niciun fel de măsuri de conformare cu hotărârea comisiei de arbitraj sau că o măsură luată în vederea conformării cu hotărârea respectivă nu este compatibilă cu dispoziţiile menţionate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare), partea reclamantă are dreptul, în urma unei notificări adresate celeilalte părţi şi comitetului, să ia măsurile adecvate la un nivel echivalent cu nivelul anulării sau reducerii avantajelor cauzate de încălcarea respectivă. Notificarea trebuie să precizeze măsurile care trebuie luate. Partea reclamantă poate lua aceste măsuri în orice moment după expirarea unei perioade de zece zile de la data primirii notificării de către partea pârâtă, cu excepţia cazului în care aceasta din urmă a solicitat arbitrajul în conformitate cu alineatul (3).
    (3) În cazul în care partea pârâtă consideră că măsurile luate de partea reclamantă nu sunt echivalente cu nivelul anulării sau al reducerii avantajelor cauzate de încălcarea respectivă, ea poate cere în scris comisiei de arbitraj iniţiale să decidă asupra acestei chestiuni. Cererea trebuie transmisă părţii reclamante şi comitetului înainte de încheierea perioadei de zece zile menţionate la alineatul (2). Comisia de arbitraj iniţială, după solicitarea avizului experţilor, dacă este cazul, comunică părţilor şi comitetului hotărârea sa privind nivelul de suspendare a obligaţiilor, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii. Măsurile nu pot fi luate până când comisia de arbitraj iniţială nu îşi comunică hotărârea şi orice măsură trebuie să fie compatibilă cu hotărârea comisiei de arbitraj.
    (4) În cazul în care un membru al comisiei de arbitraj iniţiale nu mai este disponibil, se aplică procedurile prevăzute la articolul 3.29 (Instituirea comisiei de arbitraj). Termenul pentru pronunţarea hotărârii este de 45 de zile de la data depunerii cererii menţionate la alineatul (3).
    (5) Măsurile prevăzute în prezentul articol sunt temporare şi nu se aplică din momentul în care:
    (a) părţile ajung la o soluţie convenită de comun acord, în temeiul articolului 3.39 (Soluţia convenită de comun acord); sau
    (b) părţile ajung la un acord cu privire la efectul măsurii notificate în conformitate cu alineatul (1) de la articolul 3.37 (Examinarea măsurilor adoptate în vederea conformării cu hotărârea după adoptarea unor măsuri temporare în caz de neconformare), şi anume dacă aceasta asigură sau nu conformarea părţii pârâte cu dispoziţiile menţionate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare); sau
    (c) orice măsură considerată incompatibilă cu dispoziţiile menţionate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare) este retrasă sau modificată astfel încât să fie conformă cu dispoziţiile respective, aşa cum se prevede la alineatul (2) de la articolul 3.37 (Examinarea măsurilor adoptate în vederea conformării cu hotărârea după adoptarea unor măsuri temporare în caz de neconformare).


    ART. 3.37
    Examinarea măsurilor adoptate în vederea conformării cu hotărârea după adoptarea unor măsuri temporare în caz de neconformare
    (1) Partea pârâtă notifică părţii reclamante şi comitetului orice măsură pe care a luat-o pentru a se conforma hotărârii comisiei de arbitraj şi cererea sa ca partea reclamantă să pună capăt măsurilor aplicate.
    (2) În cazul în care părţile nu ajung la un acord pentru a stabili dacă măsura notificată asigură sau nu conformarea părţii pârâte cu dispoziţiile menţionate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare) în termen de 30 de zile de la data primirii notificării, partea reclamantă solicită în scris comisiei de arbitraj iniţiale să decidă asupra acestei chestiuni. Această cerere se notifică simultan celeilalte părţi şi comitetului. Hotărârea comisiei de arbitraj se notifică părţilor şi comitetului în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii. În cazul în care comisia de arbitraj decide că o măsură luată pentru a se conforma hotărârii este conformă cu dispoziţiile menţionate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare), măsurile menţionate la articolul 3.36 (Măsuri temporare în caz de neconformare) încetează.

    ART. 3.38
    Suspendarea şi încheierea procedurilor de arbitraj
    (1) Comisia de arbitraj îşi suspendă activitatea, la cererea scrisă a ambelor părţi, în orice moment, pentru o perioadă convenită de părţi de maximum douăsprezece luni. Comisia de arbitraj îşi reia activitatea la sfârşitul acestei perioade convenite, la cererea scrisă a părţii reclamante, sau înainte de încheierea acestei perioade, la cererea scrisă a ambelor părţi. În cazul în care partea reclamantă nu solicită reluarea activităţii comisiei de arbitraj înainte de expirarea perioadei convenite, procedura de soluţionare a litigiilor iniţiată conform prezentei secţiuni se consideră încheiată. Sub rezerva articolului 3.45 (Relaţia cu obligaţiile în cadrul OMC), suspendarea şi încetarea activităţii comisiei de arbitraj nu aduc atingere drepturilor părţilor în cadrul altor proceduri.
    (2) În orice moment, părţile pot să convină în scris să pună capăt procedurilor de soluţionare a litigiilor iniţiate în conformitate cu prezenta secţiune.

    ART. 3.39
    Soluţia convenită de comun acord
        Părţile pot ajunge în orice moment la o soluţie convenită de comun acord pentru un litigiu prevăzut în prezenta secţiune. Ele notifică această soluţie comitetului şi comisiei de arbitraj, dacă a fost înfiinţată o astfel de comisie. Dacă soluţia necesită aprobare în conformitate cu procedurile interne aplicabile ale uneia dintre părţi, notificarea face trimitere la această cerinţă, iar procedurile de soluţionare a litigiilor iniţiate în conformitate cu prezenta secţiune se suspendă. Procedura se încheie dacă nu este necesară o astfel de aprobare, sau după notificarea îndeplinirii acestor proceduri interne.

    ART. 3.40
    Reguli de procedură
    (1) Procedura de soluţionare a litigiilor prevăzută în prezentul capitol este reglementată de anexa 9 (Regulamentul de procedură pentru arbitraj).
    (2) Orice reuniune a comisiei de arbitraj este deschisă publicului în conformitate cu anexa 9 (Regulamentul de procedură pentru arbitraj).

    ART. 3.41
    Transmiterea informaţiilor
    (1) La cererea unei părţi sau din proprie iniţiativă, comisia de arbitraj poate procura informaţii din orice sursă pe care o consideră potrivită pentru procedura de arbitraj, inclusiv de la părţile implicate în litigiu. Comisia de arbitraj are totodată dreptul de a solicita avizul experţilor, atunci când consideră că este necesar. Comisia de arbitraj consultă părţile înainte de alegerea experţilor respectivi. Orice informaţii astfel obţinute trebuie comunicate părţilor pentru ca acestea să prezinte observaţii.
    (2) Persoanele fizice şi juridice interesate stabilite pe teritoriul părţilor sunt autorizate să transmită comisiei de arbitraj observaţiile lor amicus curiae în conformitate cu anexa 9 (Regulamentul de procedură pentru arbitraj).

    ART. 3.42
    Reguli de interpretare
        Comisia de arbitraj interpretează dispoziţiile menţionate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare) în conformitate cu regulile obişnuite de interpretare ale dreptului public internaţional, inclusiv cele codificate în Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor. În cazul în care o obligaţie care decurge din prezentul acord este identică cu o obligaţie care decurge din Acordul OMC, comisia de arbitraj ia în considerare orice interpretare pertinentă stabilită în hotărârile Organului de soluţionare a litigiilor al OMC (denumit în continuare "OSL"). Hotărârile comisiei de arbitraj nu pot spori sau reduce drepturile şi obligaţiile prevăzute de dispoziţiile menţionate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare).

    ART. 3.43
    Deciziile şi hotărârile comisiei de arbitraj
    (1) Comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a lua orice decizie prin consens. Cu toate acestea, în cazul în care nu se poate ajunge la o decizie prin consens, chestiunea în cauză se decide prin vot majoritar.
    (2) Orice hotărâre a comisiei de arbitraj este obligatorie pentru părţi şi nu creează drepturi sau obligaţii pentru persoane fizice sau juridice. Hotărârea prezintă constatările de fapt, aplicabilitatea dispoziţiilor pertinente menţionate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare) şi motivele constatărilor şi ale concluziilor. Comitetul face publică hotărârea comisiei de arbitraj în integralitate, cu excepţia cazului în care hotărăşte contrariul pentru a asigura confidenţialitatea informaţiilor desemnate ca fiind confidenţiale de către una dintre părţi.

    ART. 3.44
    Liste de arbitri
    (1) La intrarea în vigoare a prezentului acord, părţile stabilesc o listă de cinci persoane disponibile şi capabile să îndeplinească funcţia de preşedinte al comisiei de arbitraj menţionate la articolul 3.29 (Instituirea comisiei de arbitraj).
    (2) În cel mult şase luni de la intrarea în vigoare a prezentului acord, comitetul stabileşte o listă cu cel puţin zece persoane disponibile şi capabile să îndeplinească funcţia de arbitru. La intrarea în vigoare a prezentului acord, fiecare parte propune cel puţin cinci persoane care pot îndeplini funcţia de arbitru.
    (3) Comitetul se asigură că listele de persoane care pot îndeplini funcţia de preşedinte sau de arbitru create în temeiul alineatelor (1) şi (2) sunt ţinute la zi.
    (4) Arbitrii trebuie să aibă cunoştinţe specializate sau experienţă în drept şi comerţ sau investiţii internaţionale sau în soluţionarea litigiilor care decurg din acorduri comerciale internaţionale. Aceştia sunt independenţi, îşi exercită funcţia în nume propriu, nu au legătură cu guvernul niciunei părţi şi respectă dispoziţiile anexei 11 (Codul de conduită al arbitrilor şi al mediatorilor).

    ART. 3.45
    Relaţia cu obligaţiile în cadrul OMC
    (1) Recurgerea la dispoziţiile privind soluţionarea litigiilor prevăzute în prezenta secţiune nu aduce atingere niciunei acţiuni în cadrul OMC, inclusiv procedurilor de soluţionare a litigiilor.
    (2) În pofida alineatului (1), atunci când o parte a iniţiat o procedură de soluţionare a litigiilor în legătură cu o anumită măsură, în temeiul prezentei secţiuni sau al Acordului OMC, ea nu poate iniţia o procedură de soluţionare a litigiilor cu privire la aceeaşi măsură în cadrul celeilalte instanţe decât după încheierea primei proceduri. În plus, nicio parte nu poate iniţia o procedură de soluţionare a litigiilor în temeiul prezentei secţiuni şi al Acordului OMC, cu excepţia cazului în care obiectul litigiului îl constituie obligaţii în mod substanţial diferite prevăzute de cele două acorduri, sau dacă instanţa selectată, din motive procedurale sau jurisdicţionale, nu se poate pronunţa cu privire la cererea care vizează obţinerea unei reparaţii în legătură cu obligaţia respectivă, cu condiţia ca această imposibilitate de a decide să nu fie rezultatul lipsei de diligenţă a uneia dintre părţile la litigiu.
    (3) În sensul alineatului (2):
    (a) procedurile de soluţionare a litigiilor prevăzute de Acordul OMC se consideră a fi iniţiate din momentul în care una dintre părţi formulează o cerere de instituire a unei comisii, în conformitate cu articolul 6 din Înţelegerea privind regulile şi procedurile de soluţionare a litigiilor din anexa 2 la Acordul OMC (denumită în continuare "MSL") şi se consideră a fi încheiate atunci când OSL adoptă raportul comisiei şi, după caz, raportul organului de apel, în conformitate cu articolul 16 şi cu articolul 17 alineatul (14) din MSL; şi
    (b) procedurile de soluţionare a litigiilor în temeiul prezentei secţiuni se consideră a fi iniţiate în urma cererii unei părţi de instituire a unei comisii de arbitraj în temeiul alineatului (1) de la articolul 3.28 (Iniţierea procedurii de arbitraj) şi se consideră a fi încheiate atunci când comisia de arbitraj transmite hotărârea sa părţilor şi comitetului în temeiul alineatului (2) de la articolul 3.32 (Hotărârea comisiei de arbitraj) sau atunci când părţile ajung la o soluţie convenită de comun acord în temeiul articolului 3.39 (Soluţia convenită de comun acord).

    (4) Nicio dispoziţie din prezenta secţiune nu împiedică o parte să pună în aplicare suspendarea obligaţiilor autorizată de OSL. Acordul OMC şi EUSFTA nu pot fi invocate pentru a împiedica o parte să ia măsuri adecvate în conformitate cu articolul 3.36 (Măsuri temporare în caz de neconformare) din prezenta secţiune.

    ART. 3.46
    Termene
    (1) Toate termenele prevăzute în prezenta secţiune, inclusiv termenele în care comisiile de arbitraj trebuie să notifice hotărârile adoptate, sunt calculate în zile calendaristice, prima zi fiind cea următoare actului sau faptului la care se referă, dacă nu există dispoziţii contrare.
    (2) Orice termen menţionat în prezenta secţiune poate fi modificat cu acordul comun al părţilor.

    CAP. PATRU
    DISPOZIŢII INSTITUŢIONALE, GENERALE ŞI FINALE
    ART. 4.1
    Comitetul
    (1) Părţile înfiinţează un comitet compus din reprezentanţi ai părţii UE şi ai Republicii Singapore (denumit în continuare "comitetul").
    (2) Comitetul se reuneşte, alternativ în Uniune sau în Singapore, din doi în doi ani, sau fără întârzieri nejustificate la cererea uneia dintre părţi. Comitetul este coprezidat de membrul Comisiei Europene responsabil cu comerţul şi de ministrul comerţului şi industriei din Singapore, sau de persoanele delegate de aceştia. Comitetul convine asupra calendarului reuniunilor sale, îşi stabileşte ordinea de zi şi poate adopta propriul regulament de procedură.
    (3) Comitetul:
    (a) asigură funcţionarea corespunzătoare a prezentului acord;
    (b) monitorizează şi facilitează implementarea şi aplicarea prezentului acord şi contribuie la realizarea obiectivelor sale generale;
    (c) examinează modurile în care se pot dezvolta relaţiile de investiţii dintre părţi;
    (d) examinează dificultăţile care ar putea apărea în punerea în aplicare a secţiunii A (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi) a capitolului trei (Soluţionarea litigiilor) şi analizează îmbunătăţirile care pot fi aduse, în special având în vedere experienţa şi evoluţiile din cadrul altor instanţe internaţionale;
    (e) examinează funcţionarea capitolului trei (Soluţionarea litigiilor) secţiunea A (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi) în general, inclusiv luând în considerare orice aspecte care decurg din eforturile de instituire a mecanismului multilateral de soluţionare a litigiilor prevăzut la articolul 3.12 (Mecanismul multilateral de soluţionare a litigiilor);
    (f) fără a aduce atingere capitolului trei (Soluţionarea litigiilor), caută să rezolve problemele care pot apărea în domeniile reglementate de prezentul acord sau să soluţioneze litigiile care pot apărea cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentului acord; şi
    (g) examinează orice altă chestiune de interes pentru un domeniu reglementat de prezentul acord.

    (4) Comitetul poate, cu acordul părţilor şi după îndeplinirea cerinţelor şi procedurilor legale ale părţilor, să ia următoarele decizii:
    (a) să numească membrii tribunalului şi ai tribunalului de apel în temeiul alineatului (2) de la articolul 3.9 (Tribunalul de primă instanţă) şi al alineatului (2) de la articolul 3.10 (Tribunalul de apel), să mărească sau să scadă numărul membrilor în temeiul articolului 3.9 alineatul (3) şi al articolului 3.10 alineatul (3) şi să înlăture un membru al tribunalului sau al tribunalului de apel în temeiul alineatului (5) de la articolul 3.11 (Reguli de etică);
    (b) să stabilească onorariul lunar al membrilor tribunalului şi ai tribunalului de apel, în temeiul articolului 3.9 alineatul (12) şi al articolului 3.10 alineatul (11) şi cuantumul onorariului zilnic al membrilor care îndeplinesc o funcţie în cadrul unei formaţiuni a tribunalului de apel şi al preşedinţilor tribunalului şi tribunalului de apel, în temeiul articolului 3.10 alineatul (12) şi al articolului 3.9 alineatul (13);
    (c) să transforme onorariul lunar şi alte onorarii şi cheltuieli ale membrilor tribunalului şi ai tribunalului de apel într-un salariu normal în temeiul articolului 3.9 alineatul (15) şi al articolului 3.10 alineatul (13);
    (d) să stabilească orice măsuri tranzitorii necesare în temeiul articolului 3.12 (Mecanismul multilateral de soluţionare a litigiilor);
    (e) să adopte norme suplimentare privind onorariile în temeiul alineatului (5) de la articolul 3.21 (Cheltuieli);
    (f) să adopte interpretări ale dispoziţiilor prezentului acord, care sunt obligatorii pentru părţi şi toate organismele instituite în temeiul prezentului acord, inclusiv tribunalul şi tribunalul de apel prevăzute în capitolul trei (Soluţionarea litigiilor) secţiunea A (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi) şi comisiile de arbitraj prevăzute în capitolul trei (Soluţionarea litigiilor) secţiunea B (Soluţionarea litigiilor dintre părţi); şi
    (g) să adopte reguli care completează regulile de soluţionare a litigiilor aplicabile sau regulile incluse în anexe. Aceste reguli sunt obligatorii pentru tribunalul şi tribunalul de apel prevăzute în capitolul trei (Soluţionarea litigiilor) secţiunea A (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi) şi pentru comisiile de arbitraj prevăzute în capitolul trei (Soluţionarea litigiilor) secţiunea B (Soluţionarea litigiilor dintre părţi).


    ART. 4.2
    Adoptarea deciziilor
    (1) Părţile pot lua decizii în cadrul comitetului, în cazurile prevăzute de prezentul acord. Deciziile adoptate de comitet sunt obligatorii pentru părţi, care trebuie să ia măsurile necesare pentru punerea în aplicare a respectivelor decizii.
    (2) Comitetul poate face recomandări corespunzătoare, în cazurile prevăzute de prezentul acord.
    (3) Comitetul îşi adoptă deciziile şi îşi formulează recomandările pe baza unui acord între părţi.

    ART. 4.3
    Modificări
    (1) Părţile pot conveni să modifice prezentul acord. Modificările intră în vigoare după ce părţile şi-au transmis reciproc notificări scrise care atestă că au îndeplinit cerinţele şi procedurile legale aplicabile, aşa cum se prevede în instrumentul de modificare.
    (2) În pofida alineatului (1), părţile pot să adopte decizii de modificare a prezentului acord în cadrul comitetului în cazurile prevăzute în prezentul acord.

    ART. 4.4
    Excepţia prudenţială
    (1) Nicio dispoziţie din prezentul acord nu se interpretează ca împiedicând părţile să adopte sau să menţină măsuri rezonabile din motive prudenţiale, cum ar fi:
    (a) protecţia investitorilor, a deponenţilor, a asiguraţilor sau a persoanelor faţă de care un furnizor de servicii financiare are obligaţii în calitate de fiduciar;
    (b) menţinerea siguranţei, a solvabilităţii, a integrităţii sau a responsabilităţii financiare a furnizorilor de servicii financiare; sau
    (c) asigurarea integrităţii şi a stabilităţii sistemului financiar al părţii.

    (2) Aceste măsuri nu sunt mai stricte decât este necesar pentru a îndeplini obiectivul pe care îl urmăresc şi nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată împotriva furnizorilor de servicii financiare ai celeilalte părţi în comparaţie cu propriii săi furnizori de servicii financiare similari şi nici nu constituie o restricţie disimulată în comerţul cu servicii.
    (3) Nicio dispoziţie a prezentului acord nu se interpretează ca impunând uneia dintre părţi să divulge informaţii referitoare la afacerile şi la conturile unor clienţi sau să divulge orice informaţie confidenţială sau protejată deţinută de entităţi publice.

    ART. 4.5
    Excepţii privind securitatea
        Nicio dispoziţie a prezentului acord nu se interpretează:
    (a) ca impunând unei părţi obligaţia de a furniza informaţii a căror divulgare o consideră contrară intereselor sale esenţiale în domeniul securităţii;
    (b) ca împiedicând o parte să întreprindă acţiunile pe care le consideră necesare pentru protecţia intereselor sale esenţiale în domeniul securităţii:
    (i) legate de fabricarea sau comerţul cu arme, muniţii şi material de război, precum şi de traficul cu alte articole şi materiale şi de activităţile economice desfăşurate direct sau indirect în scopul aprovizionării unităţilor militare;
    (ii) legate de furnizarea de servicii destinate direct sau indirect să asigure aprovizionarea unităţilor militare;
    (iii) legate de materialele fisionabile sau fuzionabile sau de materialele din care sunt obţinute acestea; sau
    (iv) decise pe timp de război sau în alte situaţii de urgenţă în relaţiile internaţionale sau pentru a proteja infrastructuri publice critice (infrastructurile de comunicaţii, de energie sau de apă care furnizează bunuri sau servicii esenţiale către publicul larg) împotriva încercărilor deliberate de a le bloca sau perturba;

    (c) ca împiedicând o parte să întreprindă orice acţiune în vederea menţinerii păcii şi securităţii internaţionale.


    ART. 4.6
    Fiscalitate
    (1) Prezentul acord se aplică măsurilor fiscale numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru a pune în aplicare dispoziţiile prezentului acord*1).
        *1) Termenul "dispoziţiile prezentului acord" înseamnă dispoziţiile prin care se acordă:
    (a) un tratament nediscriminatoriu investitorilor în maniera şi în măsura prevăzute la articolul 2.3 (Tratamentul naţional); şi
    (b) o protecţie investitorilor şi investiţiilor acestora împotriva exproprierii în maniera şi în măsura prevăzute la articolul 2.6 (Exproprierea).


    (2) Nicio dispoziţie a prezentului acord nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor Uniunii sau ale oricăruia dintre statele membre ale Uniunii sau ale Singapore, prevăzute în acordurile fiscale încheiate între Uniune şi Singapore sau între oricare dintre statele membre ale Uniunii şi Singapore. În cazul existenţei unei neconcordanţe între prezentul acord şi un acord de acest tip, acesta din urmă prevalează în ceea ce priveşte dispoziţiile neconcordante. În cazul unui acord fiscal între Uniune şi Singapore sau între unul dintre statele membre ale Uniunii şi Singapore, autorităţilor competente în cadrul respectivului acord le revine întreaga responsabilitate pentru a stabili dacă există neconcordanţe între prezentul acord şi acordul în cauză.
    (3) Nicio dispoziţie din prezentul acord nu interzice unei părţi să adopte sau să menţină măsuri fiscale care stabilesc o distincţie între contribuabili pe criterii raţionale, de exemplu contribuabili care nu se află în aceeaşi situaţie, în special în ceea ce priveşte reşedinţa acestora sau locul în care este investit capitalul lor.*1)
        *1) Pentru mai multă certitudine, părţile înţeleg că nicio dispoziţie din prezentul acord nu împiedică adoptarea unei măsuri fiscale care vizează protecţia socială, sănătatea publică sau alte obiective sociale sau comunitare sau care vizează stabilitatea macroeconomică, şi nici acordarea de beneficii fiscale legate de locul constituirii, şi nu de naţionalitatea persoanei care deţine compania. Măsurile fiscale care vizează stabilitatea macroeconomică sunt măsuri luate pentru a răspunde unor evenimente şi tendinţe ale economiei naţionale pentru a remedia sau a preveni apariţia unor dezechilibre sistemice care ameninţă grav stabilitatea economiei naţionale.

    (4) Nicio dispoziţie a prezentului acord nu împiedică adoptarea sau menţinerea unor măsuri care au scopul de a preveni evaziunea sau frauda fiscală în conformitate cu dispoziţiile fiscale ale acordurilor privind evitarea dublei impuneri sau ale altor acorduri fiscale sau ale legislaţiei fiscale interne.
    (5) Nicio dispoziţie din prezentul acord nu împiedică Singapore să adopte sau să menţină măsuri fiscale care sunt necesare pentru a-şi proteja interesele majore în materie de politici publice care rezultă din constrângerile sale spaţiale specifice.

    ART. 4.7
    Excepţie specifică
        Nicio dispoziţie din prezentul acord nu se aplică activităţilor desfăşurate de o bancă centrală, de o autoritate monetară sau de o altă entitate publică în cadrul politicii monetare sau al politicii cursului de schimb.

    ART. 4.8
    Fonduri suverane de investiţii
        Fiecare parte îşi încurajează fondurile suverane de investiţii să respecte Principiile şi practicile general acceptate - Principiile de la Santiago.

    ART. 4.9
    Comunicarea informaţiilor
    (1) Nicio dispoziţie a prezentului acord nu se interpretează ca obligând părţile să comunice informaţii confidenţiale a căror divulgare ar împiedica asigurarea aplicării legii, ar fi contrară interesului public sau ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale unor întreprinderi publice sau private.
    (2) Atunci când o parte transmite comitetului informaţii care sunt considerate confidenţiale conform legislaţiei şi reglementărilor sale, cealaltă parte tratează aceste informaţii ca fiind confidenţiale, cu excepţia cazului în care partea care prezintă informaţiile decide altfel.

    ART. 4.10
    Îndeplinirea obligaţiilor
        Fiecare parte ia toate măsurile generale sau specifice necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiile care îi revin în temeiul prezentului acord. Părţile se asigură că obiectivele prevăzute de prezentul acord sunt atinse.

    ART. 4.11
    Absenţa efectelor directe
        Pentru mai multă certitudine, nicio dispoziţie a prezentului acord nu se interpretează în sensul de a conferi drepturi sau de a impune obligaţii oricăror persoane, altele decât acele drepturi şi obligaţii create între părţi în temeiul dreptului internaţional public.

    ART. 4.12
    Relaţia cu alte acorduri
    (1) Prezentul acord face parte integrantă din relaţiile globale dintre Uniune şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Singapore, pe de altă parte, astfel cum sunt reglementate de Acordul de parteneriat şi cooperare şi se înscrie într-un cadru instituţional comun. El constituie un acord specific care aplică dispoziţiile în materie de comerţ şi investiţii ale Acordului de parteneriat şi cooperare.
    (2) Pentru mai multă certitudine, părţile convin că nicio dispoziţie a prezentului acord nu le impune să acţioneze într-un mod incompatibil cu obligaţiile care le revin în cadrul Acordului OMC.
    (3) (a) De la data intrării în vigoare a prezentului acord, acordurile dintre statele membre ale Uniunii şi Singapore enumerate în anexa 5 (Acordurile menţionate la articolul 4.12), inclusiv drepturile şi obligaţiile care decurg din respectivele acorduri, încetează să se mai aplice, încetează să producă efecte şi sunt înlocuite de prezentul acord.
    (b) În cazul în care prezentul acord se aplică cu titlu provizoriu în conformitate cu alineatul (4) de la articolul 4.15 (Intrarea în vigoare), aplicarea dispoziţiilor acordurilor enumerate în anexa 5 (Acordurile menţionate la articolul 4.12), precum şi a drepturilor şi obligaţiilor care decurg din respectivele acorduri, se suspendă începând cu data aplicării provizorii. În cazul în care aplicarea provizorie a prezentului acord încetează şi prezentul acord nu intră în vigoare, suspendarea încetează, iar acordurile enumerate în anexa 5 (Acordurile menţionate la articolul 4.12) reîncep să producă efecte.
    (c) În pofida dispoziţiilor de la alineatul (3) literele (a) şi (b), poate fi introdusă o cerere în temeiul dispoziţiilor unui acord menţionat în anexa 5 (Acordurile menţionate la articolul 4.12), în ceea ce priveşte tratamentul acordat în timp ce un astfel de acord era în vigoare, în conformitate cu normele şi procedurile prevăzute în acel acord şi cu condiţia să nu fi trecut mai mult de trei ani de la data suspendării acordului în conformitate cu alineatul (3) litera (b) sau, dacă acordul nu este suspendat în temeiul alineatului (3) litera (b), de la data intrării în vigoare a prezentului acord.
    (d) În pofida dispoziţiilor de la alineatul (3) literele (a) şi (b), dacă aplicarea provizorie a prezentului acord încetează şi prezentul acord nu intră în vigoare, poate fi introdusă o cerere în temeiul capitolului trei (Soluţionarea litigiilor), secţiunea A (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi), în ceea ce priveşte tratamentul acordat în perioada aplicării provizorii a prezentului acord, cu condiţia să nu fi trecut mai mult de trei ani de la data încetării aplicării provizorii.

        În sensul prezentului alineat, definiţia sintagmei "intrarea în vigoare a prezentului acord" prevăzută la alineatul (4) litera (d) de la articolul 4.15 (Intrarea în vigoare) nu se aplică.

    ART. 4.13
    Aplicare teritorială
        Prezentul acord se aplică:
    (a) în ceea ce priveşte partea UE, teritoriilor în care se aplică Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în condiţiile stabilite în aceste tratate; şi
    (b) în ceea ce priveşte Republica Singapore, teritoriului acesteia.

        Trimiterile la "teritoriu" din prezentul acord se interpretează în acest sens, cu excepţia dispoziţiilor contrare exprese.

    ART. 4.14
    Anexe şi clauze interpretative
        Anexele şi clauzele interpretative fac parte integrantă din prezentul acord.

    ART. 4.15
    Intrarea în vigoare
    (1) Prezentul acord se aprobă de către părţi în conformitate cu procedurile proprii ale fiecăreia.
    (2) Prezentul acord intră în vigoare în prima zi din a doua lună care urmează celei în care părţile îşi transmit notificări scrise care atestă că au îndeplinit cerinţele şi procedurile legale aplicabile pentru intrarea în vigoare a prezentului acord. Părţile pot stabili de comun acord o altă dată.
    (3) Notificările se transmit Secretarului General al Consiliului Uniunii şi Directorului Diviziei America de Nord şi Europa din cadrul Ministerului Comerţului şi Industriei din Singapore sau succesorilor lor.
    (4) (a) Prezentul acord se poate aplica cu titlu provizoriu dacă părţile convin astfel. În acest caz, acordul se aplică din prima zi a lunii următoare datei la care Uniunea şi Singapore îşi notifică reciproc finalizarea procedurilor pertinente. Părţile pot stabili de comun acord o altă dată.
    (b) În cazul în care anumite dispoziţii din prezentul acord nu pot fi aplicate provizoriu, partea care nu poate asigura aplicarea provizorie notifică celeilalte părţi dispoziţiile care nu pot fi aplicate cu titlu provizoriu.
        În pofida alineatului (4) litera (a) şi cu condiţia ca cealaltă parte să fi finalizat procedurile necesare şi să nu aibă obiecţii referitor la aplicarea provizorie în termen de zece zile de la notificarea faptului că anumite dispoziţii nu pot fi aplicate cu titlu provizoriu, dispoziţiile prezentului acord care nu au fost notificate se aplică provizoriu începând din prima zi a lunii următoare notificării.

    (c) Uniunea sau Singapore poate înceta aplicarea provizorie a prezentului acord, prin notificarea în scris a celeilalte părţi. Această încetare produce efecte din prima zi a celei de-a doua luni care urmează datei notificării.
    (d) În cazul în care prezentul acord sau anumite dispoziţii din acesta se aplică cu titlu provizoriu, expresia "intrarea în vigoare a prezentului acord" se interpretează ca fiind data aplicării provizorii. Comitetul îşi poate exercita funcţiile în timpul aplicării provizorii a prezentului acord. Deciziile adoptate în exercitarea acestor funcţii vor înceta să fie aplicabile numai dacă se pune capăt aplicării provizorii a prezentului acord şi acesta nu intră în vigoare.


    ART. 4.16
    Durată
    (1) Perioada de valabilitate a prezentului acord este nelimitată.
    (2) Partea UE sau Singapore poate notifica în scris celeilalte părţi intenţia de a denunţa prezentul acord.
    (3) Denunţarea produce efecte la şase luni de la notificarea prevăzută la alineatul (2), fără a aduce atingere articolului 4.17 (Denunţare).
    (4) În termen de 30 de zile de la transmiterea unei notificări în temeiul alineatului (2), oricare dintre părţi poate solicita consultări pentru a se stabili dacă denunţarea unei dispoziţii a prezentului acord ar trebui să intre în vigoare la o dată ulterioară celei prevăzute la alineatul (3). Aceste consultări încep în termen de 30 de zile de la data transmiterii solicitării.

    ART. 4.17
    Denunţare
        În cazul în care prezentul acord este denunţat în temeiul articolului 4.16 (Durată), acesta continuă să producă efecte pentru o perioadă suplimentară de 20 de ani de la data respectivă, în ceea ce priveşte investiţiile vizate efectuate înaintea datei de denunţare a prezentului acord. Prezentul articol nu se aplică dacă aplicarea provizorie a prezentului acord încetează şi prezentul acord nu intră în vigoare.

    ART. 4.18
    Aderarea unor noi state membre la Uniune
    (1) Uniunea notifică fără întârziere Republicii Singapore orice cerere de aderare a unei ţări terţe la Uniune.
    (2) În cursul negocierilor dintre Uniune şi o ţară candidată la aderare, Uniunea depune eforturi pentru:
    (a) a oferi Republicii Singapore, în măsura în care este posibil, toate informaţiile cerute de Republica Singapore privind orice chestiune reglementată de prezentul acord; şi
    (b) a lua în considerare preocupările exprimate de Republica Singapore.

    (3) Uniunea informează Republica Singapore cât de curând posibil cu privire la rezultatul negocierilor de aderare cu o ţară candidată şi notifică Republicii Singapore intrarea în vigoare a oricărei aderări la Uniune.
    (4) În cadrul comitetului şi cu suficient timp înainte de data aderării unei ţări terţe la Uniune, părţile examinează posibilele efecte ale unei astfel de aderări asupra prezentului acord. Părţile pot, printr-o decizie în cadrul comitetului, stabili orice ajustări sau măsuri de tranziţie necesare.
    (5) Orice nou stat membru al Uniunii aderă la prezentul acord prin depunerea unui act de aderare la prezentul acord la Secretarul General al Consiliului Uniunii şi la Directorul Diviziei America de Nord şi Europa din cadrul Ministerului Comerţului şi Industriei din Singapore sau la succesorii acestora.

    ART. 4.19
    Texte autentice
        Prezentul acord se întocmeşte în dublu exemplar în limbile bulgară, cehă, croată, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă şi suedeză, fiecare dintre aceste texte fiind autentic în egală măsură.

    ANEXA 1

        EXPROPRIEREA
        Părţile confirmă înţelegerea comună a elementelor expuse mai jos.
    1. Articolul 2.6 (Exproprierea) acoperă două situaţii. Prima este exproprierea directă, în cazul căreia o investiţie vizată este naţionalizată sau altfel expropriată direct, printr-un transfer formal al proprietăţii sau prin confiscare directă. A doua este exproprierea indirectă, în cazul căreia o măsură sau o serie de măsuri ale unei părţi au un efect echivalent cu cel al exproprierii directe în sensul că privează în mod considerabil investitorul vizat de atributele fundamentale ale proprietăţii asupra investiţiei vizate, inclusiv de dreptul de a utiliza, de a se bucura şi de a dispune de investiţia vizată, fără transferul formal al titlului de proprietate sau confiscarea directă.
    2. Pentru a stabili dacă o măsură sau o serie de măsuri luate de către o parte, într-o situaţie specifică, constituie o expropriere indirectă, este necesară o examinare de la caz la caz bazată pe fapte, care să ia în considerare, printre altele, următorii factori:
    (a) impactul economic al măsurii sau al seriei de măsuri şi durata acestora, deşi faptul că o măsură sau o serie de măsuri luate de către una dintre părţi au un efect negativ asupra valorii economice a investiţiei nu înseamnă, în sine, că a avut loc o expropriere indirectă;
    (b) nivelul în care măsura sau seria de măsuri interferează cu posibilitatea de a utiliza proprietatea, de a se bucura de aceasta sau de a dispune de aceasta; şi
    (c) natura măsurii sau a seriei de măsuri, în special obiectul, contextul şi intenţia măsurii (măsurilor).

        Pentru mai multă certitudine, cu excepţia cazurilor rare în care impactul unei măsuri sau al unei serii de măsuri este atât de puternic, în lumina scopului lor, încât acestea par în mod vădit excesive, nu constituie expropriere indirectă o măsură sau o serie de măsuri nediscriminatorii ale unei părţi care sunt concepute şi aplicate pentru a proteja obiective legitime de politică publică, precum sănătatea publică, siguranţa şi mediul.

    ANEXA 2

        EXPROPRIEREA TERENURILOR
    1. În pofida articolului 2.6 (Exproprierea), atunci când Singapore este partea care expropriază, orice măsură de expropriere referitoare la terenuri, în conformitate cu definiţia din Legea privind achiziţionarea terenurilor (capitolul 152)*1), presupune plata despăgubirii la valoarea de piaţă, în conformitate cu legislaţia menţionată.
        *1) Legea privind achiziţionarea terenurilor (capitolul 152) la data intrării în vigoare a prezentului acord.

    2. În sensul prezentului acord, orice măsură de expropriere în virtutea Legii privind achiziţionarea terenurilor (capitolul 152) ar trebui să aibă o utilitate publică sau să fie subordonată unei utilităţi publice.

    ANEXA 3

        EXPROPRIEREA ŞI DREPTURILE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
        Pentru mai multă certitudine, revocarea, limitarea sau crearea drepturilor de proprietate intelectuală, dacă măsura este compatibilă cu Acordul TRIPS şi cu capitolul zece (Proprietatea intelectuală) din EUSFTA, nu constituie expropriere. În plus, stabilirea faptului că măsura este incompatibilă cu Acordul TRIPS şi cu capitolul zece (Proprietatea intelectuală) din EUSFTA nu înseamnă că a avut loc o expropriere.

    ANEXA 4

        DATORIA PUBLICĂ
    1. Nu poate fi introdusă o cerere în care se pretinde că restructurarea datoriei unei părţi încalcă o obligaţie prevăzută în capitolul doi (Protecţia investiţiilor) sau, dacă a fost introdusă deja o astfel de cerere, examinarea acesteia nu poate fi continuată în temeiul secţiunii A (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi) a capitolului trei (Soluţionarea litigiilor) dacă restructurarea este o restructurare negociată la momentul introducerii cererii sau devine o restructurare negociată după acel moment, cu excepţia cererilor în care se pretinde că restructurarea încalcă articolul 2.3 (Tratamentul naţional)*1).
        *1) În sensul prezentei anexe, simplul fapt că tratamentul acordat diferă între investitori sau investiţii pe baza unor obiective legitime de politică publică în contextul unei crize a datoriei sau al unei ameninţări cu o astfel de criză nu echivalează cu o încălcare a articolului 2.3 (Tratamentul naţional).

    2. În pofida articolului 3.6 (Introducerea unor cereri la tribunal) din capitolul trei (Soluţionarea litigiilor) secţiunea A (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi) şi sub rezerva punctului 1 din prezenta anexă, un investitor nu poate introduce o cerere în conformitate cu capitolul trei (Soluţionarea litigiilor) secţiunea A (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi) în care să pretindă că restructurarea datoriei unei părţi încalcă o obligaţie prevăzută în capitolul doi (Protecţia investiţiilor), cu excepţia articolului 2.3 (Tratamentul naţional), decât după scurgerea a 270 de zile de la data depunerii de către reclamant a cererii scrise de consultare în conformitate cu articolul 3.3 (Consultări) din capitolul trei (Soluţionarea litigiilor) secţiunea A (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi).
    3. În sensul prezentei anexe:
        "restructurare negociată" înseamnă restructurarea sau reeşalonarea datoriei unei părţi, efectuată (i) printr-o modificare sau amendare a instrumentelor de datorie, în conformitate cu condiţiile acestora şi cu legislaţia aplicabilă sau (ii) printr-o preschimbare a datoriei sau un alt proces similar în care titularii a nu mai puţin de 75 % din principalul total al datoriei restante care face obiectul restructurării au consimţit asupra preschimbării datoriei respective sau a unui alt proces;
        "legislaţia aplicabilă" unui instrument de datorie înseamnă cadrul juridic şi de reglementare al unei jurisdicţii aplicabil acelui instrument de datorie.

    4. Pentru mai multă certitudine, "datoria unei părţi" include, în cazul Uniunii, datoria unui guvern al unui stat membru al Uniunii sau datoria unei administraţii publice dintr-un stat membru al Uniunii, la nivel central, regional sau local.

    ANEXA 5

        ACORDURILE MENŢIONATE LA ARTICOLUL 4.12
        Acordurile dintre statele membre ale Uniunii şi Singapore sunt următoarele:
    1. Acordul dintre Guvernul Republicii Singapore şi Guvernul Republicii Bulgaria privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, întocmit la Singapore la 15 septembrie 2003;
    2. Acordul dintre Guvernul Republicii Singapore şi Uniunea Economică Belgo-Luxemburgheză privind promovarea şi protejarea investiţiilor, întocmit la Bruxelles la 17 noiembrie 1978;
    3. Acordul dintre Guvernul Republicii Singapore şi Guvernul Republicii Cehe privind promovarea şi protejarea investiţiilor, întocmit la Singapore la 8 aprilie 1995;
    4. Tratatul dintre Republica Federală Germania şi Republica Singapore privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, întocmit la Singapore la 3 octombrie 1973;
    5. Acordul dintre Guvernul Republicii Singapore şi Guvernul Republicii Franceze privind promovarea şi protejarea investiţiilor, întocmit la Paris la 8 septembrie 1975;
    6. Acordul dintre Guvernul Republicii Singapore şi Guvernul Republicii Letonia privind promovarea şi protejarea investiţiilor, întocmit la Singapore la 7 iulie 1998;
    7. Acordul dintre Republica Singapore şi Republica Ungaria privind promovarea şi protejarea investiţiilor, întocmit la Singapore la 17 aprilie 1997;
    8. Acordul de cooperare economică dintre Guvernul Regatului Ţărilor de Jos şi Guvernul Republicii Singapore, întocmit la Singapore la 16 mai 1972;
    9. Acordul dintre Guvernul Republicii Singapore şi Guvernul Republicii Polonia privind promovarea şi protejarea investiţiilor, întocmit la Varşovia, Polonia, la 3 iunie 1993;
    10. Acordul dintre Guvernul Republicii Singapore şi Guvernul Republicii Slovenia privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, întocmit la Singapore la 25 ianuarie 1999;
    11. Acordul dintre Republica Singapore şi Republica Slovacia privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, întocmit la Singapore la 13 octombrie 2006; şi
    12. Acordul dintre Guvernul Republicii Singapore şi Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord privind promovarea şi protejarea investiţiilor, întocmit la Singapore la 22 iulie 1975.


    ANEXA 6

        MECANISMUL DE MEDIERE PENTRU LITIGIILE DINTRE INVESTITORI ŞI PĂRŢI
    ART. 1
    Obiectiv
        Obiectivul mecanismului de mediere este de a facilita găsirea unei soluţii convenite de comun acord pe baza unei proceduri complete şi rapide, cu asistenţa unui mediator.

    SECŢIUNEA A
    PROCEDURA ÎN CADRUL MECANISMULUI DE MEDIERE
    ART. 2
    Iniţierea procedurii
    (1) O parte la un litigiu poate solicita, în orice moment, iniţierea unei proceduri de mediere. Această cerere se adresează celeilalte părţi în scris.
    (2) Partea căreia îi este adresată o astfel de cerere o examinează cu atenţie şi răspunde prin acceptarea sau respingerea acesteia în scris, în termen de zece zile de la primirea cererii.
    (3) În cazul în care cererea se referă la orice tratament acordat de către o instituţie, un organism sau o agenţie a Uniunii sau de către un stat membru al Uniunii şi nu a fost stabilit un pârât în conformitate cu alineatul (2) de la articolul 3.5 (Notificarea intenţiei), cererea se adresează Uniunii. În cazul în care Uniunea acceptă cererea, răspunsul trebuie să precizeze dacă la procedura de mediere va fi parte Uniunea sau statul membru al Uniunii în cauză.*1)
        *1) Pentru mai multă certitudine, atunci când cererea se referă la un tratament acordat de Uniune, partea la mediere este Uniunea şi orice stat membru al Uniunii vizat este pe deplin asociat la mediere. Când cererea se referă exclusiv la un tratament acordat de un stat membru al Uniunii, partea la mediere este statul membru al Uniunii vizat, cu excepţia cazului în care acesta solicită Uniunii să fie parte la mediere.


    ART. 3
    Alegerea mediatorului
    (1) Părţile la litigiu depun eforturi pentru a cădea de acord asupra unui mediator în termen de cel mult 15 zile de la primirea răspunsului la cererea menţionată la alineatul (2) de la articolul 2 (Iniţierea procedurii) din prezenta anexă. Acordul respectiv poate include numirea unui mediator dintre membrii tribunalului constituit în conformitate cu articolul 3.9 (Tribunalul de primă instanţă).
    (2) În cazul în care părţile la litigiu nu pot conveni cu privire la mediator în conformitate cu alineatul (1), oricare dintre acestea poate solicita preşedintelui tribunalului să selecteze mediatorul prin tragere la sorţi dintre membrii tribunalului constituit în conformitate cu articolul 3.9 (Tribunalul de primă instanţă). Preşedintele tribunalului alege mediatorul în termen de zece zile lucrătoare de la cererea oricăreia dintre părţile la litigiu.
    (3) Mediatorul nu trebuie să fie cetăţean al niciuneia dintre părţile la acord, cu excepţia cazului în care părţile la litigiu convin altfel.
    (4) Mediatorul oferă asistenţă părţilor la litigiu în mod imparţial şi transparent, în vederea clarificării măsurii în cauză şi a eventualelor efecte negative ale acesteia asupra investiţiilor, precum şi în vederea găsirii unei soluţii convenite de comun acord.

    ART. 4
    Regulile procedurii de mediere
    (1) În termen de zece zile de la numirea mediatorului, partea la litigiu care a invocat procedura de mediere prezintă mediatorului şi celeilalte părţi la litigiu, în scris, o descriere detaliată a problemei, descriind mai exact funcţionarea măsurii în cauză şi efectele negative ale acesteia asupra investiţiilor. În termen de 20 de zile de la data transmiterii informaţiilor în cauză, cealaltă parte la litigiu poate pune la dispoziţie, în scris, observaţiile sale cu privire la descrierea problemei. Fiecare dintre părţile la litigiu poate include orice informaţii pe care le consideră relevante în descrierea sa sau în observaţiile sale privind problema.
    (2) Mediatorul poate decide cu privire la modalitatea cea mai adecvată de a clarifica măsura în cauză şi posibilele efecte negative ale acesteia asupra investiţiilor. Mai exact, mediatorul poate să organizeze reuniuni între părţile la litigiu, poate să consulte părţile respective împreună sau individual, poate să solicite asistenţă sau consultanţă din partea experţilor relevanţi şi a părţilor interesate şi poate să furnizeze orice sprijin suplimentar solicitat de părţile la litigiu. Cu toate acestea, înainte de a solicita asistenţă sau de a se consulta cu experţii relevanţi şi cu părţile interesate, mediatorul se consultă cu părţile la litigiu.
    (3) Mediatorul poate să dea un aviz şi poate să propună o soluţie care să fie examinată de părţile la litigiu, care pot accepta sau respinge soluţia propusă sau pot conveni asupra unei soluţii diferite. Mediatorul nu poate însă să formuleze un aviz sau observaţii cu privire la compatibilitatea măsurii în cauză cu capitolul doi (Protecţia investiţiilor).
    (4) Procedura de mediere are loc pe teritoriul părţii la litigiu căreia i-a fost adresată cererea sau, de comun acord, în orice alt loc sau prin orice alt mijloc.
    (5) Părţile la litigiu depun toate eforturile pentru a ajunge la o soluţie convenită de comun acord în termen de 60 de zile de la data numirii mediatorului. În aşteptarea unui acord final, părţile la litigiu pot lua în considerare posibile soluţii provizorii.
    (6) Soluţiile convenite de comun acord se pun la dispoziţia publicului. Cu toate acestea, versiunea făcută publică nu poate conţine informaţii pe care una dintre părţile la litigiu le-a desemnat ca fiind confidenţiale.
    (7) Procedura de mediere se încheie:
    (a) prin adoptarea unei soluţii convenite de comun acord de către părţile la litigiu, caz în care procedura de mediere se încheie la data adoptării;
    (b) prin acordul comun al părţilor la litigiu, în orice etapă a procedurii de mediere, caz în care procedura de mediere se încheie la data respectivului acord;
    (c) prin declaraţia scrisă a mediatorului, după consultarea părţilor la litigiu, conform căreia orice eforturi suplimentare de mediere ar fi inutile, caz în care procedura de mediere se încheie la data unei astfel de declaraţii; sau
    (d) prin declaraţia scrisă a oricăreia dintre părţile la litigiu după examinarea soluţiilor convenite de comun acord în cadrul procedurii de mediere şi după examinarea oricăror avize şi soluţii propuse de mediator, caz în care procedura de mediere se încheie la data acelei declaraţii.


    SECŢIUNEA B
    PUNEREA ÎN APLICARE
    ART. 5
    Punerea în aplicare a soluţiei convenite de comun acord
    (1) În cazul în care părţile la litigiu au convenit asupra unei soluţii, fiecare dintre ele ia măsurile necesare pentru a pune în aplicare soluţia convenită de comun acord în termenul convenit.
    (2) Partea la litigiu care pune soluţia în aplicare informează cealaltă parte la litigiu în scris cu privire la acţiunile sau măsurile luate pentru a pune în aplicare soluţia convenită de comun acord.
    (3) La cererea părţilor la litigiu, mediatorul le transmite acestora un proiect de raport faptic scris, furnizând o scurtă descriere: (i) a măsurii care face obiectul acestor proceduri; (ii) a procedurilor desfăşurate; şi (iii) a soluţiei convenite de comun acord la finalul acestor proceduri, inclusiv a eventualelor soluţii provizorii. Mediatorul le acordă părţilor la litigiu 15 zile lucrătoare pentru a formula observaţii cu privire la proiectul de raport. După analizarea observaţiilor părţilor la litigiu care au fost prezentate în cadrul termenului respectiv, mediatorul le trimite acestora un raport faptic scris definitiv în termen de 15 zile lucrătoare. Raportul faptic scris final nu poate să includă niciun fel de interpretare a prezentului acord.

    SECŢIUNEA C
    DISPOZIŢII GENERALE
    ART. 6
    Relaţia cu soluţionarea litigiilor
    (1) Procedura de mediere nu are ca scop să servească drept bază pentru procedurile de soluţionare a litigiilor în temeiul prezentului acord sau al oricărui alt acord. O parte la litigiu nu se poate baza pe elementele următoare şi nu le poate introduce ca probe în aceste proceduri de soluţionare a litigiilor, iar un organism, un tribunal sau o comisie de arbitraj nu le poate lua în considerare:
    (a) poziţii adoptate de o parte la litigiu în cursul procedurii de mediere;
    (b) faptul că o parte la litigiu şi-a arătat disponibilitatea de a accepta o soluţie pentru măsura supusă medierii; sau
    (c) avizele sau propunerile formulate de către mediator.

    (2) Mecanismul de mediere nu aduce atingere poziţiilor juridice ale părţilor la acord şi ale părţilor la litigiu în virtutea capitolului trei (Soluţionarea litigiilor) secţiunea A (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi) sau secţiunea B (Soluţionarea litigiilor dintre părţi).
    (3) Fără a aduce atingere articolului 4 (Regulile procedurii de mediere) alineatul (6) din prezenta anexă şi cu excepţia cazului în care părţile la litigiu convin altfel, toate etapele procedurii de mediere, inclusiv orice aviz care poate fi acordat sau soluţie care poate fi propusă, sunt confidenţiale. Cu toate acestea, orice parte la litigiu poate divulga publicului faptul că este în curs o procedură de mediere.

    ART. 7
    Termene
        Orice termen menţionat în prezenta anexă poate fi modificat de comun acord de către părţile la litigiu.

    ART. 8
    Cheltuieli
    (1) Fiecare parte la litigiu îşi suportă propriile cheltuieli aferente participării la procedura de mediere.
    (2) Părţile la litigiu împart în mod egal cheltuielile aferente aspectelor organizatorice, inclusiv remuneraţia şi cheltuielile mediatorului. Onorariile şi cheltuielile mediatorilor trebuie să fie conforme cu cele stabilite potrivit Regulamentului 14 alineatul (1) din Regulamentele administrative şi financiare ale Convenţiei ICSID în vigoare la data iniţierii procedurii de mediere.


    ANEXA 7

        COD DE CONDUITĂ PENTRU MEMBRII TRIBUNALULUI, MEMBRII TRIBUNALULUI DE APEL ŞI MEDIATORI

    Definiţii
    1. În sensul prezentului cod de conduită:
        "membru" înseamnă un membru al tribunalului sau al tribunalului de apel constituit în conformitate cu capitolul trei (Soluţionarea litigiilor) secţiunea A (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi);
        "mediator" înseamnă o persoană care conduce medierea în conformitate cu capitolul trei (Soluţionarea litigiilor) secţiunea A (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi părţi);
        "candidat" înseamnă o persoană care este luată în considerare pentru a fi aleasă ca membru;
        "asistent" înseamnă o persoană care, în temeiul mandatului unui membru, desfăşoară activităţi de documentare sau îl asistă pe membru în activitatea acestuia; şi
        "personal", în ceea ce priveşte un membru, înseamnă persoanele aflate sub coordonarea şi controlul membrului, altele decât asistenţii.


    Responsabilităţile în cadrul procesului
    2. Candidaţii şi membrii evită orice încălcare şi orice aparenţă de încălcare a deontologiei, sunt independenţi şi imparţiali, evită orice conflicte de interese directe sau indirecte şi respectă standarde înalte de conduită pentru a asigura integritatea şi imparţialitatea mecanismului de soluţionare a litigiilor. Membrii nu acceptă instrucţiuni din partea niciunei organizaţii şi a niciunui guvern cu privire la chestiunile examinate de tribunal sau de tribunalul de apel. Foştii membri respectă obligaţiile prevăzute la punctele 15-21 din prezentul cod de conduită.

    Obligaţii de comunicare a informaţiilor
    3. Înainte de numirea sa ca membru, un candidat trebuie să declare părţilor la acord orice interese, relaţii sau aspecte din trecut sau din prezent care ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea sa sau care ar putea da naştere, în mod rezonabil, la o aparenţă de încălcare a deontologiei sau de lipsă de imparţialitate. În acest scop, candidatul depune toate eforturile rezonabile pentru a se informa în legătură cu existenţa unor astfel de interese, relaţii şi aspecte.
    4. Membrii comunică informaţiile privind încălcări efective sau potenţiale ale prezentului cod de conduită părţilor la litigiu şi părţii la acord care nu participă la litigiu.
    5. Membrii continuă în orice moment să depună toate eforturile rezonabile pentru a se informa în legătură cu orice interese, relaţii sau aspecte menţionate la punctul 3 din prezentul cod de conduită şi le declară. Obligaţia de comunicare a informaţiilor reprezintă o obligaţie permanentă, prin care membrii declară orice astfel de interese, relaţii sau aspecte care ar putea surveni în orice stadiu al procedurii, de îndată ce le cunosc. Membrii declară astfel de interese, relaţii şi aspecte informând în scris părţile la litigiu şi partea la acord care nu participă la litigiu, în vederea analizării lor de către acestea.

    Atribuţiile membrilor
    6. Membrii îşi îndeplinesc prompt şi în totalitate sarcinile, pe durata întregii proceduri, cu onestitate şi diligenţă.
    7. Membrii analizează doar acele aspecte care apar în cursul procedurii şi care sunt necesare în vederea luării unei hotărâri şi nu deleagă această atribuţie niciunei alte persoane.
    8. Membrii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că asistenţii şi personalul lor cunosc şi respectă dispoziţiile de la punctele 2, 3, 4, 5, 19, 20 şi 21 din prezentul cod de conduită.
    9. Membrii nu se angajează în contacte ex parte în ceea ce priveşte procedura.

    Independenţa şi imparţialitatea membrilor
    10. Membrii sunt independenţi şi imparţiali, trebuie să evite crearea unei aparenţe de lipsă de imparţialitate sau de încălcare a deontologiei şi să nu fie influenţaţi de interesul personal, de presiuni externe, de considerente de ordin politic, de proteste publice, de loialitatea faţă de o parte la litigiu sau de partea la acord care nu participă la litigiu sau de teama de a face obiectul criticilor.
    11. Membrii nu pot, în mod direct sau indirect, să îşi asume o obligaţie sau să accepte beneficii care ar afecta sau ar părea că afectează îndeplinirea în mod corespunzător a atribuţiilor lor.
    12. Membrii nu pot folosi poziţia pe care o deţin în cadrul tribunalului în scopul promovării unor interese personale sau private şi trebuie să evite acţiunile care pot crea impresia că există persoane care se află într-o poziţie privilegiată şi îi pot influenţa.
    13. Membrii nu permit ca judecata sau comportamentul lor să fie influenţate de raporturile sau responsabilităţile financiare, de afaceri, profesionale, familiale sau sociale.
    14. Membrii evită să intre în orice relaţie sau să dobândească orice interes financiar susceptibil de a le afecta imparţialitatea sau care ar putea crea, în mod rezonabil, o aparenţă de încălcare a deontologiei sau de lipsă de imparţialitate.

    Obligaţiile foştilor membri
    15. Toţi foştii membri trebuie să evite acţiunile care ar putea crea aparenţa că au fost lipsiţi de imparţialitate în îndeplinirea atribuţiilor lor sau că ar fi obţinut vreun beneficiu în urma deciziei sau hotărârii tribunalului sau a tribunalului de apel.
    16. Fără a aduce atingere alineatului (5) de la articolul 3.9 (Tribunalul de primă instanţă) şi alineatului (4) de la articolul 3.10 (Tribunalul de apel), membrii se angajează ca, la finalul mandatului, să nu participe în niciun fel:
    (a) la litigii în materie de investiţii care s-au aflat pe rolul tribunalului sau al tribunalului de apel înainte de finalul mandatului lor;
    (b) la litigii în materie de investiţii legate în mod direct şi evident de litigii, inclusiv finalizate, de care s-au ocupat în calitate de membri ai tribunalului sau ai tribunalului de apel.

    17. Membrii se angajează ca, pentru o perioadă de trei ani după finalul mandatului, să nu acţioneze în calitate de reprezentanţi ai oricăreia dintre părţile la litigiile în materie de investiţii înaintate tribunalului sau tribunalului de apel.
    18. Dacă preşedintele tribunalului sau preşedintele tribunalului de apel este informat sau ia cunoştinţă în alt mod de faptul că un fost membru al tribunalului, respectiv al tribunalului de apel a încălcat obligaţiile prevăzute la punctele 15-17, preşedintele examinează chestiunea şi îi oferă fostului membru posibilitatea de a fi audiat. Dacă, în urma verificărilor, presupusa încălcare este confirmată, el informează:
    (a) asociaţia profesională sau orice altă instituţie similară la care fostul membru este afiliat;
    (b) părţile la acord; şi
    (c) preşedintele oricărui alt tribunal sau tribunal de apel competent în materie de investiţii interesat.
        Preşedintele tribunalului sau preşedintele tribunalului de apel face publice constatările efectuate conform prezentului punct.


    Confidenţialitate
    19. Niciun membru sau fost membru nu poate, în niciun moment, să comunice sau să utilizeze informaţii nedestinate publicului, referitoare la o procedură sau de care a luat cunoştinţă în cadrul unei proceduri, decât pentru scopurile procedurii respective, şi, în special, nu poate să comunice sau să utilizeze vreo astfel de informaţie pentru a dobândi un avantaj personal sau pentru alte persoane sau pentru a afecta interesele altora.
    20. Niciun membru nu face publică o decizie sau hotărâre sau părţi ale acesteia înainte de publicarea ei în conformitate cu anexa 8.
    21. Un membru sau un fost membru nu dezvăluie niciodată deliberările tribunalului sau ale tribunalului de apel sau opiniile vreunui membru cu privire la deliberări.

    Cheltuieli
    22. Fiecare membru păstrează o evidenţă a timpului dedicat procedurilor şi a cheltuielilor efectuate şi întocmeşte un raport final cu privire la aceste aspecte.

    Mediatori
    23. Prevederile aplicabile membrilor sau foştilor membri, descrise în prezentul cod de conduită, se aplică, mutatis mutandis, mediatorilor.

    Comitetul consultativ
    24. Preşedintele tribunalului şi preşedintele tribunalului de apel sunt asistaţi de câte un comitet consultativ compus din vicepreşedinte şi din membrul cel mai în vârstă al tribunalului, respectiv al tribunalului de apel, în vederea garantării aplicării corecte a prezentului cod de conduită şi a articolului 3.11 (Reguli de etică) şi a executării oricărei alte sarcini, dacă este cazul.

    ANEXA 8

        NORME PRIVIND ACCESUL PUBLIC LA DOCUMENTE, AUDIERILE ŞI POSIBILITATEA CA TERŢE PERSOANE SĂ PREZINTE OBSERVAŢII
    ART. 1
    (1) Sub rezerva dispoziţiilor articolelor 2 şi 4 din prezenta anexă, după ce primeşte următoarele documente, pârâtul le transmite cu promptitudine părţii care nu participă la litigiu şi depozitarului menţionat la articolul 5 din prezenta anexă, care le pune la dispoziţia publicului:
    (a) cererea de consultare menţionată la alineatul (1) de la articolul 3.3 (Consultări);
    (b) notificarea intenţiei menţionată la alineatul (1) de la articolul 3.5 (Notificarea intenţiei);
    (c) stabilirea pârâtului menţionată la alineatul (2) de la articolul 3.5 (Notificarea intenţiei);
    (d) cererea introdusă conform articolului 3.6 (Introducerea unei cereri la tribunal);
    (e) memorii, concluzii şi expuneri prezentate tribunalului de către o parte la litigiu, rapoarte de expertiză, precum şi orice observaţii scrise prezentate în temeiul articolului 3.17 (Partea la acord care nu participă la litigiu) şi al articolului 3 din prezenta anexă;
    (f) procesele-verbale sau transcrierile audierilor tribunalului, dacă sunt disponibile; şi
    (g) ordinele, hotărârile şi deciziile tribunalului sau, dacă este cazul, ale preşedintelui sau vicepreşedintelui tribunalului.

    (2) Sub rezerva excepţiilor prevăzute la articolul 4 din prezenta anexă, tribunalul poate decide, din proprie iniţiativă sau la cererea oricărei persoane, şi după consultarea părţilor la litigiu, dacă şi cum să pună la dispoziţie orice alte documente care nu se încadrează la alineatul (1) furnizate tribunalului sau emise de acesta. Poate fi vorba, de exemplu, de punerea la dispoziţie a acestor documente pe un anumit site sau prin intermediul depozitarului menţionat la articolul 5 din prezenta anexă.

    ART. 2
        Tribunalul organizează audieri publice şi stabileşte, prin consultare cu părţile la litigiu, aspectele logistice corespunzătoare. Cu toate acestea, orice parte la litigiu care intenţionează să utilizeze informaţiile desemnate ca fiind informaţii protejate în cadrul unei audieri trebuie să informeze tribunalul în acest sens. Tribunalul ia măsurile corespunzătoare pentru a evita divulgarea acestor informaţii.

    ART. 3
    (1) După consultarea părţilor la litigiu, tribunalul poate permite unei persoane care nu este parte la litigiu şi nici o parte la acord care nu participă la litigiu (denumită în continuare "terţă persoană") să depună observaţii scrise referitoare la o chestiune care se încadrează în sfera litigiului.
    (2) O terţă persoană care doreşte să prezinte observaţii se adresează tribunalului, furnizând următoarele informaţii scrise în una dintre limbile procedurii, în mod concis şi respectând numărul de pagini care poate fi fixat de tribunal:
    (a) o descriere a terţei persoane, incluzând, dacă este cazul, componenţa sa şi statutul juridic (de exemplu, organism profesional sau alt tip de organizaţie neguvernamentală), obiectivele sale generale, natura activităţilor sale şi indicând orice organizaţie mamă, inclusiv orice organizaţie care o controlează, direct sau indirect;
    (b) orice legături, directe sau indirecte, pe care le are cu oricare dintre părţile la litigiu;
    (c) informaţii privind orice guvern, persoană sau organizaţie care a furnizat asistenţă financiară sau de altă natură pentru pregătirea observaţiilor sau care a oferit o asistenţă substanţială terţei persoane în oricare din cei doi ani anteriori cererii depuse de terţa persoană în temeiul prezentului articol (de exemplu, prin finanţarea a circa 20 % din operaţiunile sale anuale globale);
    (d) o descriere a naturii interesului pe care terţa persoană îl are în legătură cu procedura; şi
    (e) identificarea aspectelor specifice de fapt sau de drept în cadrul procedurii pe care terţa persoană doreşte să le abordeze în observaţiile sale scrise.

    (3) Pentru a determina dacă va permite asemenea observaţii, tribunalul ia în considerare, printre altele:
    (a) dacă terţa persoană are un interes semnificativ în cadrul procedurii; şi
    (b) măsura în care observaţiile ar putea ajuta tribunalul să stabilească un aspect de drept sau de fapt referitor la procedură prin prezentarea de perspective, a unor cunoştinţe specifice sau a unor clarificări diferite de cele ale părţilor la litigiu.

    (4) Observaţiile prezentate de terţa persoană trebuie:
    (a) să fie datate şi semnate de persoana care prezintă observaţiile în numele terţei persoane;
    (b) să fie concise şi să nu depăşească în niciun caz lungimea autorizată de tribunal;
    (c) să conţină o expunere precisă a poziţiei terţei persoane cu privire la aspectele în cauză; şi
    (d) să se refere numai la chestiuni care intră în sfera litigiului.

    (5) Tribunalul se asigură că prezentarea observaţiilor nu perturbă sau îngreunează inutil procedura şi că nu aduce prejudicii nejustificate niciuneia dintre părţile la litigiu. Tribunalul poate adopta, dacă este necesar, orice proceduri corespunzătoare pentru a gestiona observaţiile multiple.
    (6) Tribunalul se asigură că părţilor la litigiu li se acordă o posibilitate rezonabilă de a prezenta observaţii cu privire la orice observaţie a unei terţe persoane.

    ART. 4
    (1) Informaţiile confidenţiale sau protejate, astfel cum sunt definite la alineatul (2), care au fost identificate în conformitate cu prezentul articol, nu sunt puse la dispoziţia publicului.
    (2) Informaţiile confidenţiale sau protejate constau în:
    (a) informaţii comerciale confidenţiale;
    (b) informaţii care sunt protejate împotriva punerii la dispoziţia publicului în temeiul prezentului acord;
    (c) informaţii care sunt protejate împotriva punerii la dispoziţia publicului, în cazul informaţiilor pârâtului, în temeiul legislaţiei din ţara acestuia, iar în cazul altor informaţii, în temeiul oricăror legi sau norme considerate de tribunal a fi aplicabile divulgării acestor informaţii.

    (3) Atunci când un document, altul decât un ordin sau o decizie a tribunalului, trebuie pus la dispoziţia publicului în temeiul articolului 1 alineatul (1) din prezenta anexă, în momentul depunerii documentului, partea la litigiu, partea la acord care nu participă la litigiu sau terţa persoană care depune documentul trebuie:
    (a) să indice dacă consideră că documentul conţine informaţii care trebuie să fie protejate împotriva publicării;
    (b) să desemneze în mod clar informaţiile în momentul înaintării documentului către tribunal; şi
    (c) în cel mai scurt timp sau în termenul stabilit de tribunal, să transmită o versiune prelucrată a documentului care nu conţine astfel de informaţii.

    (4) Atunci când un document, altul decât un ordin sau o decizie a tribunalului, trebuie pus la dispoziţia publicului în virtutea unei decizii a tribunalului în temeiul articolului 1 alineatul (2) din prezenta anexă, partea la litigiu, partea la acord care nu participă la litigiu sau terţa persoană care a depus documentul respectiv trebuie, în termen de 30 de zile de la decizia tribunalului de a pune documentul la dispoziţia publicului, să precizeze dacă, în opinia sa, documentul conţine informaţii care trebuie protejate împotriva divulgării şi să transmită o versiune prelucrată a documentului care nu include aceste informaţii.
    (5) În cazul în care este propusă o prelucrare a documentului în conformitate cu alineatul (4), orice parte la litigiu, alta decât persoana care a prezentat documentul în cauză, poate formula obiecţii la propunerea de prelucrare sau poate propune ca documentul să fie prelucrat în mod diferit. Orice astfel de obiecţie sau de contrapropunere se efectuează în termen de 30 de zile de la primirea documentului prelucrat propus.
    (6) În cazul în care un ordin, o decizie sau o hotărâre a tribunalului trebuie pusă la dispoziţia publicului, în conformitate cu articolul 1 alineatul (1) din prezenta anexă, tribunalul trebuie să dea tuturor părţilor la litigiu posibilitatea de a prezenta observaţii cu privire la măsura în care documentul conţine informaţii care trebuie protejate împotriva publicării şi de a propune prelucrarea documentului pentru a împiedica publicarea informaţiilor respective.
    (7) Tribunalul hotărăşte cu privire la toate chestiunile referitoare la prelucrarea propusă a documentelor prevăzută la alineatele (3)-(6) şi stabileşte, exercitându-şi puterea de apreciere, măsura în care informaţiile conţinute în documente care trebuie puse la dispoziţia publicului ar trebui eliminate.
    (8) În cazul în care tribunalul stabileşte că informaţiile nu ar trebui eliminate dintr-un document în temeiul alineatelor (3)-(6) sau că nu ar trebui împiedicată punerea la dispoziţia publicului a unui document, în termen de 30 de zile de la decizia tribunalului, partea la litigiu, partea la acord care nu participă la litigiu sau terţa persoană care a depus voluntar documentul la registru poate:
    (a) să retragă integral sau parţial documentul care conţine astfel de informaţii din registrul procedurii; sau
    (b) să prezinte din nou documentul într-o formă care să respecte decizia tribunalului.

    (9) Orice parte la litigiu care intenţionează să utilizeze informaţii pe care le consideră ca fiind confidenţiale sau protejate în cadrul unei audieri trebuie să informeze tribunalul în acest sens. În urma consultării părţilor la litigiu, tribunalul decide dacă aceste informaţii ar trebui protejate şi ia măsuri pentru a preveni orice divulgare către public a informaţiilor protejate în conformitate cu articolul 2 din prezenta anexă.
    (10) Informaţiile nu sunt puse la dispoziţia publicului în cazul în care, dacă sunt făcute publice, ar pune în pericol integritatea procesului de soluţionare a litigiului, în sensul alineatului (11).
    (11) Tribunalul poate, din proprie iniţiativă sau la cererea unei părţi la litigiu, după consultarea părţilor la litigiu atunci când este posibil, să ia măsurile corespunzătoare pentru a restrânge sau a amâna publicarea informaţiilor în cazul în care această publicare ar pune în pericol integritatea procesului de soluţionare a litigiului:
    (a) deoarece ar putea împiedica colectarea sau obţinerea probelor; sau
    (b) deoarece ar putea duce la intimidarea martorilor, a avocaţilor care acţionează în interesul părţilor la litigiu sau a membrilor tribunalului; sau
    (c) în situaţii excepţionale comparabile.


    ART. 5
        Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, prin intermediul secretariatului UNCITRAL, acţionează ca depozitar şi pune la dispoziţia publicului informaţii în conformitate cu prezenta anexă.

    ART. 6
        În cazurile în care prezenta anexă prevede că tribunalul îşi exercită puterea de apreciere, atunci când îşi exercită respectiva putere de apreciere tribunalul trebuie să ia în considerare:
    (a) interesul public pentru transparenţă în soluţionarea litigiilor bazată pe tratate şi pentru procedura în cauză; şi
    (b) interesul părţilor la litigiu ca acesta să fie soluţionat în mod echitabil şi eficient.



    ANEXA 9

        REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ PENTRU ARBITRAJ

    Dispoziţii generale
    1. În secţiunea B (Soluţionarea litigiilor dintre părţi) din capitolul trei (Soluţionarea litigiilor) şi în prezenta anexă:
        "consilier" înseamnă o persoană abilitată de o parte la acord pentru a consilia sau a asista partea respectivă în cadrul procedurii de arbitraj;
        "arbitru" înseamnă un membru al unei comisii de arbitraj instituite în conformitate cu articolul 3.29 (Instituirea comisiei de arbitraj);
        "asistent" înseamnă o persoană care, în temeiul mandatului unui arbitru, desfăşoară activităţi de documentare sau îl asistă pe arbitru în activitatea acestuia;
        "partea reclamantă" înseamnă orice parte care solicită instituirea unei comisii de arbitraj în conformitate cu articolul 3.28 (Iniţierea procedurii de arbitraj);
        "partea pârâtă" înseamnă partea acuzată că a încălcat dispoziţiile menţionate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare);
        "comisie de arbitraj" înseamnă o comisie instituită în conformitate cu articolul 3.29 (Instituirea comisiei de arbitraj);
        "reprezentant al unei părţi" înseamnă un angajat sau orice persoană numită de un minister sau o agenţie guvernamentală sau orice altă entitate publică a unei părţi, care reprezintă partea respectivă în cadrul unui litigiu aflat sub incidenţa prezentului acord.

    2. Prezenta anexă se aplică procedurilor de soluţionare a litigiilor prevăzute în capitolul trei (Soluţionarea litigiilor) secţiunea B (Soluţionarea litigiilor dintre părţi), cu excepţia cazului în care părţile convin altfel.
    3. Partea pârâtă este responsabilă de administrarea logistică a procedurii de soluţionare a litigiilor, în special de organizarea audierilor, cu excepţia cazului în care se convine altfel. Părţile împart în mod egal cheltuielile care decurg din aspectele organizatorice, inclusiv cheltuielile arbitrilor.

    Notificări
    4. Părţile şi comisia de arbitraj transmit orice cerere, notificare, memoriu sau alt document prin e-mail, cu o copie transmisă în aceeaşi zi prin fax, scrisoare recomandată, curier, predare cu confirmare de primire sau orice alt mijloc de telecomunicaţie care permite înregistrarea trimiterii. În absenţa unor dovezi contrare, un mesaj electronic este considerat primit la data trimiterii.
    5. Fiecare parte transmite o copie electronică a memoriilor şi obiecţiilor sale fiecărui arbitru şi celeilalte părţi simultan. Se transmite, de asemenea, o copie pe suport de hârtie a documentului respectiv.
    6. Toate notificările se transmit Directorului-General, Direcţiei Generale Comerţ din cadrul Comisiei Europene şi, respectiv Directorului Diviziei America de Nord şi Europa din cadrul Ministerului Comerţului şi Industriei din Singapore.
    7. Erorile minore de redactare dintr-o cerere, o notificare, un memoriu sau un alt document legat de procedura de arbitraj pot fi corectate prin transmiterea unui nou document care să indice în mod clar modificările, dacă cealaltă parte nu obiectează.
    8. În cazul în care ultima zi de trimitere a unui document este o sărbătoare legală oficială în Singapore sau în Uniune, documentul se transmite în următoarea zi lucrătoare.

    Iniţierea arbitrajului
    9. (a) În cazul în care, în conformitate cu articolul 3.29 (Instituirea comisiei de arbitraj) sau cu regula 21, 23 sau 50 din prezenta anexă, arbitrii sunt selectaţi prin tragere la sorţi, reprezentanţii ambelor părţi au dreptul de a asista la tragerea la sorţi.
    (b) Cu excepţia cazului în care convin altfel, părţile se reunesc cu comisia de arbitraj în termen de şapte zile de la instituirea acesteia, pentru a stabili aspectele pe care părţile sau comisia de arbitraj le consideră oportune, inclusiv remunerarea şi cheltuielile care trebuie plătite arbitrilor. Arbitrii şi reprezentanţii părţilor pot participa la astfel de reuniuni prin telefon sau videoconferinţă.

    10. (a) Dacă părţile nu convin altfel în termen de şapte zile de la data instituirii comisiei de arbitraj, comisia va avea următorul mandat:
    "să examineze, în lumina dispoziţiilor aplicabile ale acordului, chestiunea menţionată în cererea de instituire a comisiei de arbitraj în conformitate cu articolul 3.28; să se pronunţe asupra compatibilităţii măsurii în cauză cu dispoziţiile menţionate la articolul 3.25 prin formularea unor constatări de drept şi/sau de fapt, motivându-şi decizia şi să emită o hotărâre în conformitate cu articolele 3.31 şi 3.32"

    (b) De îndată ce părţile convin cu privire la mandatul comisiei de arbitraj, ele notifică acest fapt comisiei de arbitraj.


    Memorii iniţiale
    11. Partea reclamantă transmite memoriul său iniţial în termen de cel mult 20 de zile de la data instituirii comisiei de arbitraj. Partea pârâtă transmite contra-memoriul său în termen de cel mult 20 de zile de la data transmiterii memoriului iniţial.

    Funcţionarea comisiilor de arbitraj
    12. Preşedintele comisiei de arbitraj prezidează toate reuniunile acesteia. O comisie de arbitraj poate delega preşedintelui autoritatea de a lua decizii administrative şi procedurale.
    13. Sub rezerva unor dispoziţii contrare prevăzute în capitolul trei (Soluţionarea litigiilor) secţiunea B (Soluţionarea litigiilor dintre părţi), comisia de arbitraj îşi poate desfăşura activităţile prin orice mijloace de comunicare, inclusiv prin telefon, fax sau mijloace informatice.
    14. Numai arbitrii pot participa la deliberările comisiei de arbitraj, dar aceasta poate autoriza asistenţii să fie prezenţi la deliberări.
    15. Redactarea oricărei hotărâri rămâne responsabilitatea exclusivă a comisiei de arbitraj şi nu poate fi delegată.
    16. În cazul în care apare o chestiune procedurală care nu este reglementată în capitolul trei (Soluţionarea litigiilor) secţiunea B (Soluţionarea litigiilor dintre părţi) şi în anexele acestuia, comisia de arbitraj, după consultarea părţilor, poate adopta o procedură corespunzătoare, compatibilă cu dispoziţiile respective.
    17. În cazul în care comisia de arbitraj consideră că este necesar să modifice vreun termen aplicabil procedurii sau să efectueze orice altă ajustare procedurală sau administrativă, ea informează părţile în scris cu privire la motivele modificării sau ajustării şi la perioada sau ajustarea necesară.

    Înlocuire
    18. În cazul în care un arbitru nu poate participa la procedură, se retrage sau trebuie înlocuit, se alege un înlocuitor în conformitate cu articolul 3.29 (Instituirea comisiei de arbitraj).
    19. În cazul în care o parte consideră că un arbitru ar trebui înlocuit deoarece acesta nu respectă cerinţele codului de conduită din anexa 11 (denumit în continuare "codul de conduită"), partea respectivă ar trebui să notifice acest fapt celeilalte părţi în termen de 15 zile de la data la care a aflat circumstanţele care au dus la nerespectarea codului de conduită de către arbitru.
    20. În cazul în care o parte consideră că un arbitru, altul decât preşedintele, nu respectă cerinţele codului de conduită, părţile se consultă şi, în cazul în care ajung la un acord, înlocuiesc arbitrul şi aleg un înlocuitor în conformitate cu procedura de la articolul 3.29 (Instituirea comisiei de arbitraj).
    21. În cazul în care părţile nu ajung la un acord cu privire la necesitatea de a înlocui un arbitru, oricare dintre părţi poate solicita ca această chestiune să fie supusă atenţiei preşedintelui comisiei de arbitraj, a cărui hotărâre este definitivă.
        În cazul în care, în urma unei astfel de solicitări, preşedintele constată că un arbitru nu a respectat cerinţele codului de conduită, se alege un nou arbitru.
        Partea care a ales arbitrul care trebuie înlocuit alege un arbitru dintre celelalte persoane aflate pe lista întocmită în temeiul alineatului (2) de la articolul 3.44 (Liste de arbitri). În cazul în care partea nu alege un arbitru în termen de cinci zile de la constatarea efectuată de preşedintele comisiei de arbitraj, preşedintele comitetului sau delegatul acestuia alege un arbitru prin tragere la sorţi dintre restul persoanelor aflate pe lista întocmită în conformitate cu alineatul (2) de la articolul 3.44 (Liste de arbitri) în termen de zece zile de la constatarea efectuată de preşedintele comisiei de arbitraj.
        În cazul în care lista menţionată la alineatul (2) de la articolul 3.44 (Liste de arbitri) nu este întocmită la momentul necesar în conformitate cu alineatul (4) de la articolul 3.29 (Instituirea comisiei de arbitraj), partea care a ales arbitrul care trebuie înlocuit, sau, în cazul în care partea respectivă nu alege un arbitru, preşedintele comitetului sau delegatul acestuia alege un arbitru în termen de cinci zile de la constatarea efectuată de preşedintele comisiei de arbitraj în cazul în care:
    (a) partea nu a propus persoane, dintre restul de persoane propuse de către cealaltă parte în conformitate cu alineatul (2) de la articolul 3.44 (Liste de arbitri); sau
    (b) părţile nu au ajuns la un acord asupra unei liste de nume în conformitate cu alineatul (2) de la articolul 3.44 (Liste de arbitri), dintre persoanele pe care partea le-a propus în conformitate cu alineatul (2) de la articolul 3.44 (Liste de arbitri).


    22. În cazul în care o parte consideră că preşedintele comisiei de arbitraj nu respectă cerinţele codului de conduită, părţile se consultă şi, în cazul în care ajung la un acord, înlocuiesc preşedintele şi aleg un înlocuitor în conformitate cu procedura de la articolul 3.29 (Instituirea comisiei de arbitraj).
    23. În cazul în care părţile nu ajung la un acord cu privire la necesitatea de a înlocui preşedintele comisiei de arbitraj, oricare dintre părţi poate solicita ca această chestiune să fie supusă atenţiei unei părţi terţe neutre. În cazul în care părţile nu reuşesc să ajungă la un acord cu privire la o parte terţă neutră, chestiunea este supusă atenţiei unuia dintre ceilalţi membri de pe lista menţionată la alineatul (1) de la articolul 3.44 (Liste de arbitri). Numele acestuia este tras la sorţi de către preşedintele comitetului sau de către delegatul acestuia. Hotărârea acestei persoane privind necesitatea de a înlocui preşedintele comisiei de arbitraj este definitivă.
        În cazul în care persoana respectivă hotărăşte că preşedintele iniţial al comisiei de arbitraj nu a respectat cerinţele codului de conduită, părţile se pun de acord cu privire la înlocuitor. În cazul în care părţile nu ajung la un acord cu privire la un nou preşedinte al comisiei de arbitraj, preşedintele comitetului sau delegatul acestuia alege prin tragere la sorţi un nou preşedinte dintre ceilalţi membri de pe lista menţionată la alineatul (1) de la articolul 3.44 (Liste de arbitri). Dintre ceilalţi membri de pe listă se exclude, dacă este cazul, persoana care a decis că preşedintele iniţial nu a respectat cerinţele codului de conduită. Alegerea noului preşedinte are loc în termen de cinci zile de la data constatării necesităţii înlocuirii preşedintelui.

    24. Procedurile comisiei de arbitraj se suspendă pe durata perioadei de desfăşurare a procedurilor prevăzute la punctele 18, 19, 20, 21, 22 şi 23 din prezenta anexă.

    Audieri
    25. Preşedintele stabileşte data şi ora audierii în consultare cu părţile şi cu ceilalţi arbitri şi confirmă părţilor aceste informaţii în scris. Aceste informaţii sunt, de asemenea, puse la dispoziţia publicului de către partea responsabilă cu administrarea logistică a procedurilor, cu excepţia cazului în care audierea nu este publică. Cu excepţia cazului în care o parte nu este de acord, comisia de arbitraj poate hotărî ca audierea să nu aibă loc.
    26. Cu excepţia cazului în care părţile convin altfel, audierea are loc la Bruxelles, în cazul în care partea reclamantă este Singapore şi în Singapore, în cazul în care partea reclamantă este Uniunea.
    27. Comisia de arbitraj poate convoca audieri suplimentare în cazul în care părţile convin astfel.
    28. Toţi arbitrii sunt prezenţi pe parcursul tuturor audierilor.
    29. Următoarele persoane pot participa la audiere, indiferent dacă procedurile sunt sau nu deschise publicului:
    (a) reprezentanţii părţilor;
    (b) consilierii părţilor;
    (c) membri ai personalului administrativ, interpreţi, traducători şi grefieri; şi
    (d) asistenţii arbitrilor.
    Numai reprezentanţii şi consilierii părţilor se pot adresa comisiei de arbitraj.

    30. Cel târziu cu cinci zile înainte de data unei audieri, fiecare parte trimite simultan comisiei de arbitraj şi celeilalte părţi o listă cu numele persoanelor care vor pleda sau vor face prezentări în cursul audierii în numele părţii respective, precum şi al altor reprezentanţi sau consilieri care urmează să ia parte la audiere.
    31. Audierile comisiilor de arbitraj sunt deschise publicului, cu excepţia cazului în care părţile decid să nu permită accesul publicului la audieri, parţial sau în întregime. Dacă audierile sunt deschise publicului, cu excepţia cazului în care părţile decid altfel, se aplică următoarele:
    (a) vizionarea de către public se desfăşoară prin emisie de televiziune cu circuit închis în direct într-o sală separată de vizionare la locul de desfăşurare a arbitrajului;
    (b) persoanele care doresc să asiste la vizionarea publică a audierilor trebuie să se înregistreze;
    (c) în sala de vizionare nu sunt permise înregistrările audio sau video sau fotografiile;
    (d) comisia are dreptul de a solicita desfăşurarea unei sesiuni închise publicului pentru oricare dintre audieri, pentru a aborda chestiuni legate de informaţii confidenţiale.
        Comisia de arbitraj se reuneşte în sesiuni închise publicului atunci când memoriile şi pledoariile uneia dintre părţi conţin informaţii confidenţiale. În mod excepţional, comisia are dreptul de a efectua audierea în cadrul unei sesiuni închise în orice moment, din propria sa iniţiativă sau la cererea oricărei părţi.

    32. Comisia de arbitraj desfăşoară audierea în modul următor, asigurându-se că partea reclamantă şi partea pârâtă beneficiază de timp egal:
    Memorii
    (a) memoriul părţii reclamante;
    (b) contra-memoriul părţii pârâte;

    Obiecţii
    (a) obiecţiile părţii reclamante;
    (b) contra-obiecţiile părţii pârâte.


    33. Comisia de arbitraj poate adresa întrebări oricărei părţi, în orice moment al audierii.
    34. Comisia de arbitraj ia măsurile necesare în vederea realizării şi transmiterii către părţi, în cel mai scurt timp, a unei transcrieri a audierii.
    35. În termen de zece zile de la data audierii, fiecare parte poate transmite comisiei de arbitraj şi, simultan, celeilalte părţi, un memoriu suplimentar referitor la orice aspect apărut în cursul audierii.

    Întrebări scrise
    36. Comisia de arbitraj poate să adreseze întrebări scrise în orice moment al procedurilor uneia sau ambelor părţi. Fiecare parte primeşte o copie a tuturor întrebărilor scrise adresate de comisia de arbitraj.
    37. Fiecare parte transmite comisiei de arbitraj şi, simultan, celeilalte părţi, o copie a răspunsului ei scris la întrebările comisiei de arbitraj. Fiecare parte are posibilitatea de a prezenta observaţii scrise la răspunsul celeilalte părţi în termen de cinci zile de la data primirii.

    Confidenţialitate
    38. În cazul în care audierile comisiei de arbitraj se desfăşoară în sesiuni închise publicului, în conformitate cu regula 31 din prezenta anexă, părţile şi consilierii acestora păstrează confidenţialitatea audierilor, a deliberărilor, a raportului intermediar al comisiei, a tuturor memoriilor scrise adresate comisiei şi a tuturor comunicărilor adresate comisiei. Fiecare parte şi consilierii ei tratează ca fiind confidenţiale orice informaţii transmise de cealaltă parte comisiei de arbitraj, atunci când partea respectivă a desemnat aceste informaţii ca fiind confidenţiale. În cazul în care memoriul transmis de o parte comisiei de arbitraj conţine informaţii confidenţiale, partea respectivă furnizează totodată, la cererea celeilalte părţi, în termen de 15 zile, o versiune neconfidenţială a memoriului care poate fi dezvăluită publicului. Nicio dispoziţie din prezenta anexă nu împiedică o parte să îşi facă publice propriile opinii, atunci când face trimiteri la informaţiile transmise de cealaltă parte, în măsura în care nu dezvăluie nicio informaţie desemnată de cealaltă parte ca fiind confidenţială.

    Contacte ex parte
    39. Comisia de arbitraj nu se întâlneşte, nu audiază şi nu contactează în alt fel o parte în absenţa celeilalte părţi.
    40. Niciun arbitru nu poate discuta vreun aspect al obiectului procedurilor cu o parte sau cu părţile în absenţa celorlalţi arbitri.

    Observaţii amicus curiae
    41. Cu excepţia cazului în care părţile convin altfel în termen de trei zile de la data instituirii comisiei de arbitraj, aceasta poate lua în considerare observaţii scrise nesolicitate din partea unor persoane fizice sau juridice interesate stabilite pe teritoriul părţilor, cu condiţia ca respectivele observaţii să fie transmise în termen de zece zile de la data instituirii comisiei de arbitraj, să fie concise, să nu depăşească, în niciun caz, 15 pagini dactilografiate, incluzând orice anexe, şi să fie în mod direct relevante în raport cu faptele examinate de comisia de arbitraj.
    42. Observaţiile trebuie să conţină o descriere a persoanei fizice sau juridice care le transmite, inclusiv naţionalitatea persoanei sau locul de stabilire, natura activităţilor persoanei şi sursa de finanţare a persoanei, şi să precizeze natura interesului pe care persoana îl are pentru procedura de arbitraj. Ele sunt transmise în limbile alese de părţi în conformitate cu regula 45 din prezenta anexă.
    43. Comisia de arbitraj enumeră, în hotărârea sa, toate observaţiile primite care respectă regulile 41 şi 42 din prezenta anexă. Comisia de arbitraj nu este obligată să se refere, în hotărârea sa, la argumentele prezentate în aceste observaţii. Orice observaţii obţinute de comisia de arbitraj în temeiul prezentei anexe se transmit părţilor pentru ca acestea să prezinte observaţii.

    Cazuri urgente
    44. În cazurile urgente menţionate în capitolul trei (Soluţionarea litigiilor) secţiunea B (Soluţionarea litigiilor dintre părţi), comisia de arbitraj, după consultarea părţilor, ajustează în mod corespunzător termenele menţionate în prezenta anexă şi notifică părţilor aceste ajustări.

    Traducere şi interpretare
    45. În cursul consultărilor menţionate la articolul 3.26 (Consultări), şi cel târziu până la reuniunea menţionată la regula 9 litera (b) din prezenta anexă, părţile depun eforturi pentru a conveni asupra unei limbi comune de lucru care să fie utilizată în cadrul procedurilor desfăşurate în faţa comisiei de arbitraj.
    46. Oricare dintre părţi poate prezenta observaţii cu privire la orice versiune tradusă a unui document elaborat în conformitate cu prezenta anexă.
    47. În cazul unei divergenţe privind interpretarea prezentului acord, comisia de arbitraj ia în considerare faptul că prezentul acord a fost negociat în limba engleză.

    Calcularea termenelor
    48. În cazul în care, prin aplicarea regulii 8 din prezenta anexă, o parte primeşte un document la o dată diferită de data la care îl primeşte cealaltă parte, orice termen calculat în funcţie de data primirii documentului respectiv începe să curgă de la ultima dată de primire a documentului în cauză.

    Alte proceduri
    49. Prezenta anexă se aplică, de asemenea, procedurilor prevăzute la alineatul (2) de la articolul 3.34 (Termenul rezonabil pentru conformare), la alineatul (2) de la articolul 3.35 (Examinarea măsurilor adoptate în vederea conformării cu hotărârea comisiei de arbitraj), la alineatul (3) de la articolul 3.36 (Măsuri temporare în caz de neconformare) şi la alineatul (2) de la articolul 3.37 (Examinarea măsurilor adoptate în vederea conformării cu hotărârea după adoptarea unor măsuri temporare în caz de neconformare). Termenele prevăzute în prezenta anexă se ajustează în funcţie de termenele speciale prevăzute pentru adoptarea hotărârilor de către comisia de arbitraj în cadrul acestor alte proceduri.
    50. În cazul în care comisia iniţială sau unii dintre membrii ei nu pot să se întrunească din nou pentru desfăşurarea procedurilor prevăzute la alineatul (2) de la articolul 3.34 (Termenul rezonabil pentru conformare), la alineatul (2) de la articolul 3.35 (Examinarea măsurilor adoptate în vederea conformării cu hotărârea comisiei de arbitraj), la alineatul (3) de la articolul 3.36 (Măsuri temporare în caz de neconformare) sau la alineatul (2) de la articolul 3.37 (Examinarea măsurilor adoptate în vederea conformării cu hotărârea după adoptarea unor măsuri temporare în caz de neconformare), se aplică procedurile prevăzute la articolul 3.29 (Instituirea comisiei de arbitraj). Termenul pentru notificarea hotărârii se prelungeşte cu 15 zile.

    ANEXA 10

        PROCEDURA DE MEDIERE PENTRU LITIGIILE DINTRE PĂRŢI
    ART. 1
    Obiectivul şi domeniul de aplicare
    (1) Obiectivul prezentei anexe este de a facilita găsirea unei soluţii convenite de comun acord pe baza unei proceduri complete şi rapide, cu asistenţa unui mediator.
    (2) Prezenta anexă se aplică oricărei măsuri aflate sub incidenţa prezentului acord şi care are un impact negativ asupra investiţiilor dintre părţi, cu excepţia cazului în care se prevede altfel.

    ART. 2
    Cerere de informaţii
    (1) În orice moment înainte de iniţierea procedurii de mediere, o parte poate solicita celeilalte părţi, în scris, să furnizeze informaţii cu privire la o măsură care are un impact negativ asupra investiţiilor dintre părţi. Partea căreia îi este adresată cererea trebuie să furnizeze un răspuns scris în termen de 20 de zile.
    (2) Atunci când partea căreia îi este adresată cererea consideră că nu este posibil să dea un răspuns în termen de 20 de zile, aceasta comunică celeilalte părţi motivele pentru care nu poate să dea un răspuns în acest termen, precum şi o estimare a celui mai scurt termen în care consideră că va fi în măsură să ofere răspunsul.

    ART. 3
    Iniţierea procedurii
    (1) În orice moment o parte poate solicita iniţierea unei proceduri de mediere între părţi. Această cerere se adresează celeilalte părţi în scris. Cererea trebuie să fie suficient de detaliată pentru a expune în mod clar preocupările părţii solicitante şi:
    (a) să identifice măsura specifică în discuţie;
    (b) să conţină o expunere a efectelor negative pe care, în opinia părţii solicitate, le are sau le va avea măsura asupra investiţiilor dintre părţi; şi
    (c) să explice modul în care partea solicitantă consideră că aceste efecte sunt legate de măsura în cauză.

    (2) Partea căreia îi este adresată cererea o examinează cu atenţie şi răspunde prin acceptarea sau respingerea acesteia în scris, în termen de zece zile de la primirea cererii.

    ART. 4
    Alegerea mediatorului
    (1) Părţile depun eforturi pentru a cădea de acord asupra unui mediator în termen de cel mult 15 zile de la primirea răspunsului la cererea menţionată la alineatul (2) de la articolul 3 (Iniţierea procedurii) din prezenta anexă.
    (2) În cazul în care părţile nu pot conveni cu privire la mediator în termenul stabilit, oricare dintre părţi poate solicita preşedintelui comitetului sau delegatului acestuia să selecteze mediatorul prin tragere la sorţi din lista stabilită în conformitate cu alineatul (2) de la articolul 3.44 (Liste de arbitri). La tragerea la sorţi au dreptul să asiste reprezentanţi ai ambelor părţi.
    (3) Preşedintele comitetului sau delegatul acestuia selectează mediatorul în termen de cinci zile lucrătoare de la cererea menţionată la alineatul (2).
    (4) Mediatorul nu poate fi un resortisant al uneia dintre părţi, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel.
    (5) Mediatorul sprijină părţile, în mod imparţial şi transparent, în vederea clarificării măsurii în cauză şi a efectelor negative ale acesteia asupra investiţiilor şi în vederea găsirii unei soluţii convenite de comun acord. Anexa 11 se aplică mediatorilor mutatis mutandis. Regulile 4-8 şi regulile 45-48 din anexa 9 se aplică, de asemenea, mutatis mutandis.

    ART. 5
    Regulile procedurii de mediere
    (1) În termen de zece zile de la numirea mediatorului, partea care a solicitat procedura de mediere prezintă mediatorului şi celeilalte părţi o descriere scrisă detaliată a problemei, descriind în special funcţionarea măsurii în cauză şi efectele negative ale acesteia asupra investiţiilor. În termen de 20 de zile de la data respectivei comunicări, cealaltă parte poate prezenta, în scris, observaţiile sale cu privire la descrierea problemei. Fiecare dintre părţi poate include orice informaţii pe care le consideră pertinente în descrierea sa sau în observaţiile sale privind problema.
    (2) Mediatorul poate decide cu privire la modalitatea cea mai adecvată de a clarifica măsura în cauză şi posibilele efecte negative ale acesteia asupra investiţiilor. În mod concret, mediatorul poate să organizeze reuniuni între părţi, poate să consulte părţile împreună sau individual, poate să consulte experţi şi părţi interesate sau să solicite asistenţa acestora şi poate să ofere orice sprijin suplimentar solicitat de către părţi. Cu toate acestea, înainte de a se consulta cu experţi şi părţi interesate sau de a solicita asistenţa acestora, mediatorul se consultă cu părţile.
    (3) Mediatorul poate să dea un aviz şi poate să propună o soluţie spre a fi examinată de către părţi, care pot accepta sau respinge soluţia propusă sau pot conveni asupra unei soluţii diferite. Mediatorul nu poate însă să formuleze un aviz sau observaţii cu privire la compatibilitatea măsurii în cauză cu prezentul acord.
    (4) Procedura de mediere are loc pe teritoriul părţii căreia i-a fost adresată cererea sau, cu acordul părţilor, în orice alt loc sau prin orice alt mijloc.
    (5) Părţile depun toate eforturile pentru a ajunge la o soluţie convenită de comun acord în termen de 60 de zile de la data numirii mediatorului. În aşteptarea unui acord final, părţile pot lua în considerare posibile soluţii provizorii.
    (6) Soluţia poate fi adoptată printr-o decizie a comitetului. Fiecare parte poate condiţiona soluţia de îndeplinirea eventualelor proceduri interne necesare. Soluţiile convenite de comun acord se pun la dispoziţia publicului. Cu toate acestea, versiunea făcută publică nu poate conţine informaţii pe care o parte le-a desemnat ca fiind confidenţiale.
    (7) Procedura de mediere se încheie:
    (a) prin adoptarea unei soluţii convenite de comun acord de către părţi, caz în care procedura de mediere se încheie la data adoptării;
    (b) prin acordul comun al părţilor, în orice etapă a procedurii de mediere, caz în care procedura de mediere se încheie la data acelui acord;
    (c) prin declaraţia scrisă a mediatorului, după consultarea părţilor, conform căreia orice eforturi suplimentare de mediere ar fi inutile, caz în care procedura de mediere se încheie la data unei astfel de declaraţii; sau
    (d) prin declaraţia scrisă a uneia dintre părţi, după examinarea soluţiilor convenite de comun acord în cadrul procedurii de mediere şi după examinarea oricăror avize şi soluţii propuse de către mediator, caz în care procedura de mediere se încheie la data acelei declaraţii.


    ART. 6
    Punerea în aplicare a soluţiei convenite de comun acord
    (1) În cazul în care părţile au convenit asupra unei soluţii, fiecare dintre părţi ia măsurile necesare pentru a pune în aplicare soluţia convenită de comun acord în termenul convenit.
    (2) Partea care pune în aplicare soluţia informează cealaltă parte în scris cu privire la orice acţiuni sau măsuri întreprinse pentru a pune în aplicare soluţia convenită de comun acord.
    (3) La cererea părţilor, mediatorul le transmite acestora în scris un proiect de raport faptic scris, furnizând o scurtă descriere: (i) a măsurii care face obiectul procedurilor; (ii) a procedurilor desfăşurate; şi (iii) a soluţiei convenite de comun acord la finalul acestor proceduri, inclusiv a eventualelor soluţii provizorii. Mediatorul le acordă părţilor 15 zile pentru a formula observaţii cu privire la proiectul de raport. După analizarea observaţiilor părţilor care au fost prezentate în cadrul termenului respectiv, mediatorul le transmite părţilor un raport faptic scris definitiv în termen de 15 zile. Raportul faptic scris final nu poate să includă niciun fel de interpretare a prezentului acord.

    ART. 7
    Relaţia cu soluţionarea litigiilor
    (1) Procedura de mediere nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor părţilor prevăzute în capitolul trei (Soluţionarea litigiilor) secţiunea B (Soluţionarea litigiilor dintre părţi).
    (2) Procedura de mediere nu are ca scop să servească drept bază pentru procedurile de soluţionare a litigiilor în temeiul prezentului acord sau al oricărui alt acord. O parte nu se poate baza pe elementele următoare şi nu le poate introduce ca probe în aceste proceduri de soluţionare a litigiilor, şi nici o comisie de arbitraj nu le poate lua în considerare:
    (a) poziţii adoptate de o parte în cursul procedurii de mediere;
    (b) faptul că o parte şi-a arătat disponibilitatea de a accepta o soluţie pentru măsura supusă medierii; sau
    (c) avizele sau propunerile formulate de către mediator.

    (3) Fără a aduce atingere alineatului (6) de la articolul 5 (Regulile procedurii de mediere) din prezenta anexă şi cu excepţia cazului în care părţile convin altfel, toate etapele procedurii de mediere, inclusiv orice aviz care poate fi acordat sau soluţie care poate fi propusă, sunt confidenţiale. Cu toate acestea, fiecare parte poate divulga publicului faptul că este în curs o procedură de mediere.

    ART. 8
    Termene
        Orice termen menţionat în prezenta anexă poate fi modificat de comun acord de către părţi.

    ART. 9
    Cheltuieli
    (1) Fiecare parte îşi suportă propriile cheltuieli aferente participării la procedura de mediere.
    (2) Părţile împart în mod egal cheltuielile care decurg din aspectele organizatorice, inclusiv remuneraţia şi cheltuielile mediatorului. Remuneraţia mediatorului este conformă cu cea prevăzută la regula 9(b) din anexa 9.

    ART. 10
    Reexaminare
        La cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord, părţile se consultă referitor la necesitatea de a modifica procedura de mediere în lumina experienţei câştigate din folosirea procedurii de mediere şi în lumina instituirii unui mecanism corespondent în cadrul OMC.


    ANEXA 11

        CODUL DE CONDUITĂ AL ARBITRILOR ŞI AL MEDIATORILOR

    Definiţii
    1. În sensul prezentului cod de conduită:
        "arbitru" înseamnă un membru al unei comisii de arbitraj instituite în conformitate cu articolul 3.29 (Instituirea comisiei de arbitraj);
        "candidat" înseamnă o persoană al cărei nume se află pe lista arbitrilor menţionată la articolul 3.44 (Liste de arbitri) şi care este luată în considerare pentru a fi aleasă ca arbitru în temeiul articolului 3.29 (Instituirea comisiei de arbitraj);
        "asistent" înseamnă o persoană care, în temeiul mandatului unui arbitru, desfăşoară activităţi de documentare sau îl asistă pe arbitru în activitatea acestuia;
        "procedură" înseamnă, în absenţa altor precizări, o procedură a unei comisii de arbitraj desfăşurată în temeiul capitolului trei (Soluţionarea litigiilor) secţiunea B (Soluţionarea litigiilor dintre părţi);
        "personal", în ceea ce priveşte un arbitru, înseamnă persoanele aflate sub coordonarea şi controlul arbitrului, altele decât asistenţii.


    Responsabilităţile în cadrul procesului
    2. Pe parcursul procedurilor, fiecare candidat şi arbitru evită orice încălcare şi orice aparenţă de încălcare a deontologiei, este independent şi imparţial, evită orice conflicte de interese directe sau indirecte şi respectă standarde înalte de conduită pentru a asigura integritatea şi imparţialitatea mecanismului de soluţionare a litigiilor. Arbitrii nu acceptă instrucţiuni din partea niciunei organizaţii şi a niciunui guvern cu privire la chestiunile examinate de o comisie. Foştii arbitri trebuie să respecte obligaţiile prevăzute la punctele 15, 16, 17 şi 18 din prezentul cod de conduită.

    Obligaţii de comunicare a informaţiilor
    3. Înainte de confirmarea alegerii sale ca arbitru în temeiul capitolului trei (Soluţionarea litigiilor) secţiunea B (Soluţionarea litigiilor dintre părţi), un candidat trebuie să declare orice interese, relaţii sau aspecte care ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea sa sau care ar putea da naştere, în mod rezonabil, la o aparenţă de încălcare a deontologiei sau de lipsă de imparţialitate în cursul procedurii. În acest scop, candidatul depune toate eforturile rezonabile pentru a se informa în legătură cu existenţa unor astfel de interese, relaţii şi aspecte.
    4. Un candidat sau un arbitru comunică informaţiile privind încălcări efective sau potenţiale ale prezentului cod de conduită numai comitetului, în vederea examinării de către părţi.
    5. Odată aleşi, arbitrii continuă să depună toate eforturile rezonabile pentru a se informa în legătură cu orice interese, relaţii sau aspecte menţionate la punctul 3 din prezentul cod de conduită şi le declară. Obligaţia de comunicare a informaţiilor reprezintă o obligaţie permanentă, prin care arbitrii declară orice astfel de interese, relaţii sau aspecte care ar putea surveni în orice stadiu al procedurii, de îndată ce le cunosc. Arbitrii declară astfel de interese, relaţii sau aspecte informând în scris comitetul, în vederea examinării de către părţi.

    Atribuţiile arbitrilor
    6. După alegere, arbitrii îşi îndeplinesc prompt şi în totalitate sarcinile, pe durata întregii proceduri, cu onestitate şi diligenţă.
    7. Arbitrii analizează doar acele aspecte care apar în cursul procedurii şi sunt necesare în vederea luării unei hotărâri şi nu deleagă această atribuţie niciunei alte persoane.
    8. Arbitrii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că asistenţii şi personalul lor cunosc şi respectă dispoziţiile de la punctele 2, 3, 4, 5, 16, 17 şi 18 din prezentul cod de conduită.
    9. Arbitrii nu se angajează în contacte ex parte în ceea ce priveşte procedura.

    Independenţa şi imparţialitatea arbitrilor
    10. Arbitrii trebuie să fie independenţi şi imparţiali, să evite crearea unei aparenţe de încălcare a deontologiei sau de lipsă de imparţialitate şi să nu fie influenţaţi de interesul personal, de presiuni externe, de considerente de ordin politic, de proteste publice, de loialitatea faţă de o parte sau de teama de a face obiectul criticilor.
    11. Arbitrii nu pot, în mod direct sau indirect, să îşi asume o obligaţie sau să accepte beneficii care ar afecta sau ar părea că afectează îndeplinirea în mod corespunzător a atribuţiilor lor.
    12. Arbitrii nu pot folosi poziţia pe care o deţin în cadrul comisiei de arbitraj în scopul promovării unor interese personale sau private şi trebuie să evite acţiunile care pot crea impresia că există persoane care se află într-o poziţie privilegiată şi îi pot influenţa.
    13. Arbitrii nu permit ca judecata sau comportamentul lor să fie influenţate de raporturile sau responsabilităţile financiare, de afaceri, profesionale, familiale sau sociale.
    14. Arbitrii trebuie să evite să intre în orice relaţie sau să dobândească orice interes financiar susceptibil de a le afecta imparţialitatea sau care ar putea crea, în mod rezonabil, o aparenţă de încălcare a deontologiei sau de lipsă de imparţialitate.

    Obligaţiile foştilor arbitri
    15. Toţi foştii arbitri trebuie să evite acţiunile care ar putea crea aparenţa că au fost lipsiţi de imparţialitate în îndeplinirea atribuţiilor lor sau că ar fi obţinut vreun beneficiu în urma deciziei sau hotărârii comisiei de arbitraj.

    Confidenţialitate
    16. Niciun arbitru sau fost arbitru nu poate, în niciun moment, să comunice sau să utilizeze informaţii nedestinate publicului, referitoare la o procedură sau de care a luat cunoştinţă în cadrul unei proceduri, decât pentru scopurile procedurii respective, şi, în special, nu poate să comunice sau să utilizeze vreo astfel de informaţie pentru a dobândi un avantaj personal sau pentru alte persoane sau pentru a afecta interesele altora.
    17. Niciun arbitru nu face publică o hotărâre a comisiei de arbitraj sau părţi ale acesteia înainte de publicarea ei în conformitate cu capitolul trei (Soluţionarea litigiilor) secţiunea B (Soluţionarea litigiilor dintre părţi).
    18. Un arbitru sau un fost arbitru nu dezvăluie niciodată deliberările unei comisii de arbitraj sau opiniile vreunui arbitru cu privire la deliberări.

    Cheltuieli
    19. Fiecare arbitru păstrează o evidenţă a timpului dedicat procedurilor şi a cheltuielilor efectuate, precum şi a timpului şi a cheltuielilor asistenţilor săi, şi întocmeşte un raport final cu privire la aceste aspecte.

    Mediatori
    20. Prevederile aplicabile arbitrilor sau foştilor arbitri, descrise în prezentul cod de conduită, se aplică, mutatis mutandis, mediatorilor.
        CLAUZA INTERPRETATIVĂ NR. 1
    REFERITOARE LA CONSTRÂNGERILE SPECIFICE ALE REPUBLICII SINGAPORE
    ÎN CEEA CE PRIVEŞTE SPAŢIUL SAU ACCESUL LA RESURSE NATURALE
    1. Articolul 2.3 (Tratamentul naţional) nu se aplică niciunei măsuri privind:
    (a) aprovizionarea cu apă potabilă în Singapore;
    (b) deţinerea, cumpărarea, dezvoltarea, gestionarea, întreţinerea, utilizarea, beneficierea, vânzarea sau cedarea în alt mod a proprietăţilor imobiliare locative*1) sau programele de locuinţe sociale din Singapore.
        *1) Termenul "proprietăţi imobiliare locative" se referă la proprietăţile imobiliare astfel cum sunt definite în capitolul 274 din legea proprietăţilor imobiliare locative la data intrării în vigoare a prezentului acord.


    2. La trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord şi, ulterior, la fiecare doi ani, dacă taxa de timbru Additional Buyer's Stamp Duty (ABSD) continuă să fie în vigoare, comitetul va examina dacă menţinerea acestei taxe este necesară pentru a garanta stabilitatea pieţei proprietăţilor imobiliare locative. În cadrul acestor consultări, Singapore va furniza statistici şi informaţii relevante cu privire la piaţa proprietăţilor imobiliare locative.
        CLAUZA INTERPRETATIVĂ NR. 2
        REFERITOARE LA REMUNERAREA ARBITRILOR
        În ceea ce priveşte regula 9 din anexa 9, ambele părţi confirmă următoarea interpretare:
    1. Remuneraţia şi cheltuielile care trebuie plătite arbitrilor se bazează pe standardele mecanismelor comparabile de soluţionare a litigiilor internaţionale din cadrul acordurilor bilaterale sau multilaterale.
    2. Cuantumul exact al remuneraţiei şi al cheltuielilor se stabileşte de comun acord de către părţi înaintea reuniunii părţilor cu comisia de arbitraj în conformitate cu regula 9 din anexa 9.
    3. Ambele părţi aplică prezenta clauză interpretativă cu bună credinţă, pentru a facilita funcţionarea comisiei de arbitraj.


                                         -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016