Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
○ LEGE Nr. 4 din 7 martie 1996 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Islamice Pakistan privind promovarea si protejarea reciproca a investitiilor, semnat la Islamabad la 10 iulie 1995
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL NR. 49 din 7 martie 1996
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Islamice Pakistan privind promovarea şi protejarea reciprocã a investiţiilor, semnat la Islamabad la 10 iulie 1995.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 7 decembrie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 19 februarie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NASTASE
ACORD
între Guvernul României şi Guvernul Republicii Islamice Pakistan privind promovarea şi protejarea reciprocã a investiţiilor
Guvernul României şi Guvernul Republicii Islamice Pakistan, denumite în cele ce urmeazã pãrţi contractante,
dorind sa intensifice cooperarea economicã în avantajul reciproc al ambelor state,
intentionind sa creeze şi sa menţinã condiţii favorabile pentru investiţiile investitorilor unei pãrţi contractante pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante,
recunoscind necesitatea promovãrii şi protejãrii investiţiilor strãine în scopul creşterii prosperitatii economice a ambelor state,
au convenit cele ce urmeazã:
ART. 1
Definiţii
În sensul acestui acord:
(1) Termenul investitor se referã, în legatura cu fiecare parte contractantã, la:
a) persoane fizice care, în conformitate cu legea acelei pãrţi contractante, sînt considerate a fi cetãţenii ei;
b) persoane juridice, incluzind societãţi comerciale, corporatii, asociaţii de afaceri şi alte organizaţii, care sînt constituite sau altfel organizate, în mod corespunzãtor, în conformitate cu legea acelei pãrţi contractante, şi îşi au sediul împreunã cu activitãţile economice efective pe teritoriul aceleiaşi pãrţi contractante.
(2) Termenul investiţii va desemna orice fel de active investite de cãtre investitorii unei pãrţi contractante pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, în conformitate cu legile şi cu reglementãrile acesteia din urma, şi va include, în special, dar nu exclusiv:
a) drepturi de proprietate asupra bunurilor mobile şi imobile, precum şi alte drepturi reale, cum ar fi servituţi, ipoteci, sechestre, gajuri;
b) acţiuni, pãrţi sociale sau orice alt fel de participare la societãţi;
c) drepturi de creanta sau orice alte drepturi privind prestaţii, care au o valoare economicã;
d) drepturi de proprietate intelectualã cum sînt: drepturi de autor, brevete, design sau modele industriale, mãrci de comerţ sau de serviciu, nume comerciale, know-how şi goodwill, precum şi orice alte drepturi similare recunoscute de legile pãrţilor contractante;
e) concesiuni, în conformitate cu legea, incluzind concesiuni privind prospectarea, extractia sau exploatarea resurselor naturale, precum şi alte drepturi conferite prin lege, prin contract sau prin hotãrîrea autoritãţilor, în conformitate cu legea.
Orice modificare a formei în care sînt investite sau reinvestite activele nu va afecta caracterul lor de investiţie.
(3) Termenul venituri înseamnã sumele produse de o investiţie şi include, în special, dar nu exclusiv, profituri, dividende, dobinzi, sporuri de capital, redevenţe, management şi asistenta tehnica sau alte onorarii, indiferent de forma în care este plãtit venitul.
(4) Termenul teritoriu desemneazã teritoriul pãrţilor contractante, inclusiv marea teritorialã, precum şi zona economicã exclusiva, asupra cãrora statul respectiv, în concordanta cu legislaţia sa şi cu dreptul internaţional, îşi exercita suveranitatea, drepturile suverane şi jurisdicţia.
ART. 2
Promovare, admitere
(1) Fiecare parte contractantã va promova, pe cît posibil, investiţiile efectuate pe teritoriul sau de cãtre investitorii celeilalte pãrţi contractante şi va admite aceste investiţii în conformitate cu legile şi cu reglementãrile sale.
(2) Dacã o parte contractantã a admis o investiţie pe teritoriul sau, ea va acorda, în conformitate cu legile şi cu reglementãrile sale, autorizaţiile necesare în legatura cu acea investiţie, inclusiv autorizaţiile pentru angajarea de personal de conducere şi tehnic, la alegerea sa, indiferent de naţionalitate.
ART. 3
Protejare, tratament
(1) Fiecare parte contractantã va proteja, pe teritoriul sau, investiţiile efectuate, în conformitate cu legile şi cu reglementãrile sale, de cãtre investitorii celeilalte pãrţi contractante şi nu va afecta, prin mãsuri nerezonabile sau discriminatorii, managementul, întreţinerea, folosinta, fructificarea, extinderea, vînzarea sau lichidarea acestor investiţii. În particular, fiecare parte contractantã sau autoritãţile sale competente vor emite autorizaţiile necesare menţionate la art. 2 paragraful (2) din acest acord.
(2) Fiecare parte contractantã va asigura un tratament just şi echitabil, pe teritoriul sau, investiţiilor investitorilor celeilalte pãrţi contractante. Acest tratament nu va fi mai puţin favorabil decît cel acordat de fiecare parte contractantã investiţiilor efectuate pe teritoriul sau de cãtre investitorii proprii sau decît cel acordat de fiecare parte contractantã investiţiilor efectuate pe teritoriul sau de cãtre investitorii oricãrui stat terţ, dacã acest din urma tratament este mai favorabil.
(3) Tratamentul naţiunii celei mai favorizate nu va fi interpretat ca obligaţie a partii contractante de a extinde asupra investitorilor şi investiţiilor celeilalte pãrţi contractante avantajele rezultate din orice uniune vamalã sau economicã existenta sau viitoare, zona de comerţ liber sau organizaţie economicã regionala, la care oricare dintre pãrţile contractante este sau va deveni membru. Acest tratament nu se va referi nici la avantajele pe care oricare parte contractantã le acorda investitorilor unui stat terţ în virtutea unui acord de evitare a dublei impuneri sau a altor acorduri pe baza de reciprocitate referitoare la impozite.
ART. 4
Transferul liber
(1) Fiecare parte contractantã pe al carei teritoriu s-au efectuat investiţii de cãtre investitorii celeilalte pãrţi contractante va garanta acelor investitori transferul liber al plãţilor în legatura cu aceste investiţii, în special al:
a) veniturilor, conform art. 1 paragraful (3) din acest acord;
b) sumelor provenind din împrumuturi contractate sau din alte obligaţii contractuale asumate pentru investiţie; şi
c) sumelor provenind din vînzarea totalã sau parţialã înstrãinarea sau lichidarea unei investiţii.
(2) Cu toate prevederile paragrafului (1) al acestui articol, oricare parte contractantã poate, în împrejurãri economice şi financiare excepţionale, sa impunã restrictii de schimb valutar în conformitate cu legile şi cu reglementãrile sale şi potrivit Statutului Fondului Monetar Internaţional.
(3) Dacã nu s-a convenit altfel cu investitorul, transferurile se vor efectua, în conformitate cu legile şi cu reglementãrile în vigoare ale partii contractante pe teritoriul cãreia s-a efectuat investiţia, la cursul valutar de schimb în vigoare la data transferului.
ART. 5
Deposedare, despãgubire
(1) Nici una dintre pãrţile contractante nu va lua, fie direct, fie indirect, mãsuri de expropriere, nationalizare sau alte mãsuri de aceasta natura sau cu acelaşi efect impotriva investiţiilor investitorilor celeilalte pãrţi contractante, decît dacã mãsurile sînt luate în interes public, asa cum s-a stabilit prin lege, pe o baza nediscriminatorie şi în conformitate cu procedura legalã şi cu condiţia sa fie luate prin acordarea unei despãgubiri efective şi adecvate. Despãgubirea, inclusiv dobinda, se va stabili în valuta convertibilã şi se va plati, fãrã intirziere, investitorului îndreptãţit sa o primeascã. Sumele rezultate vor fi în mod liber şi prompt transferabile.
(2) Investitorii uneia dintre pãrţile contractante ale cãror investiţii au suferit pierderi datoritã rãzboiului sau oricãrui alt conflict armat, revoluţiei, stãrii de necesitate sau rebeliunii, care au avut loc pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, vor beneficia, din partea acesteia din urma, de un tratament în conformitate cu art. 3 paragraful (2) din acest acord. Ei vor fi îndreptãţiţi, în toate cazurile, la despãgubiri.
ART. 6
Investiţii anterioare acordului
Prezentul acord se va aplica şi investiţiilor efectuate pe teritoriul unei pãrţi contractante, în conformitate cu legile şi cu reglementãrile sale, de cãtre investitorii celeilalte pãrţi contractante, anterior intrãrii în vigoare a acestui acord.
Totuşi, acordul nu se va aplica în cazul diferendelor care au apãrut înainte de intrarea sa în vigoare.
ART. 7
Alte obligaţii
(1) Dacã legislaţia oricãrei pãrţi contractante indreptateste investiţiile investitorilor celeilalte pãrţi contractante la un tratament mai favorabil decît cel prevãzut de acest acord, respectiva legislaţie va prevala fata de acest acord, în mãsura în care este mai favorabilã.
(2) Fiecare parte contractantã va respecta orice alte obligaţii pe care şi le-a asumat privind investiţiile efectuate pe teritoriul sau de cãtre investitorii celeilalte pãrţi contractante.
ART. 8
Principiul subrogarii
Dacã oricare parte contractantã sau agenţia desemnatã de ea face plati unora dintre investitorii sãi pe baza unei garanţii financiare impotriva riscurilor necomerciale, în legatura cu o investiţie de pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, aceasta din urma va recunoaşte, în virtutea principiului subrogarii, cesiunea oricãrui drept sau titlu al acestui investitor cãtre prima parte contractantã sau cãtre agenţia desemnatã de ea. Cealaltã parte contractantã va fi indreptatita sa deducã taxele şi celelalte obligaţii cu caracter public datorate şi plãtibile de cãtre investitor.
ART. 9
Reglementarea diferendelor dintre o parte contractantã şi un investitor al celeilalte pãrţi contractante
(1) În scopul reglementãrii diferendelor, în legatura cu investiţiile, între o parte contractantã şi un investitor al celeilalte pãrţi contractante, vor avea loc consultãri între pãrţile interesate, în vederea soluţionãrii cazului, pe cît posibil, pe cale amiabila.
(2) Dacã aceste consultãri nu conduc la o soluţie în termen de 6 luni de la data cererii de reglementare, investitorul poate supune diferendul, la alegerea sa, spre soluţionare la:
a) instanta judecãtoreascã competenta a partii contractante pe teritoriul cãreia s-a efectuat investiţia; sau
b) Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii (I.C.S.I.D.), prevãzut la Convenţia pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale cãror state, deschisã spre semnare la Washington la 18 martie 1965; sau
c) un tribunal arbitral ad-hoc, care, dacã nu s-a convenit altfel între pãrţile la diferend, va fi constituit pe baza regulilor de arbitraj ale Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaţional (UNCITRAL).
(3) Fiecare parte contractantã consimte prin aceasta sa supunã diferendele privind investiţiile concilierii sau arbitrajului internaţional.
(4) Partea contractantã, care este parte la diferend, nu va invoca niciodatã, pe durata procedurilor privind diferendele legate de investiţii, ca apãrare, imunitatea sa sau faptul ca investitorul a primit o despãgubire în cadrul unui contract de asigurare acoperind integral sau parţial prejudiciul ori pierderea suferitã.
ART. 10
Reglementarea diferendelor între pãrţile contractante
(1) Diferendele dintre pãrţile contractante privind interpretarea sau aplicarea prevederilor acestui acord vor fi soluţionate pe canale diplomatice.
(2) Dacã cele doua pãrţi contractante nu pot ajunge la un acord în termen de 12 luni de la declanşarea diferendului dintre ele, diferendul, la cererea oricãrei pãrţi contractante, se va supune unui tribunal arbitral compus din trei membri. Fiecare parte contractantã va numi un arbitru, iar cei doi arbitri vor numi un preşedinte care va fi cetãţean al unui stat terţ.
(3) Dacã una dintre pãrţile contractante nu a numit pe propriul arbitru şi nu a dat curs invitatiei celeilalte pãrţi contractante de a face numirea în termen de doua luni, arbitrul va fi numit, la cererea acestei pãrţi contractante, de cãtre preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie.
(4) Dacã ambii arbitri nu pot ajunge la un acord privind alegerea preşedintelui în termen de doua luni dupã numirea lor, acesta va fi numit, la cererea oricãrei pãrţi contractante, de cãtre preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie.
(5) Dacã, în cazurile specificate în paragrafele (3) şi (4) ale acestui articol, preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie este împiedicat sa îşi îndeplineascã funcţia sa sau dacã este cetãţean al uneia dintre pãrţile contractante, numirea se va face de cãtre vicepreşedinte, şi dacã acesta din urma este împiedicat sau dacã este cetãţean al uneia dintre pãrţile contractante, numirea se va face de cãtre judecãtorul Curţii cu cea mai inalta funcţie, care nu este cetãţean al uneia dintre pãrţile contractante.
(6) În lipsa altor prevederi ale pãrţilor contractante, tribunalul îşi va stabili procedura.
(7) Fiecare parte contractantã va suporta cheltuielile arbitrului pe care l-a numit şi ale reprezentãrii sale în procedurile arbitrale. Cheltuielile pentru preşedinte şi celelalte cheltuieli vor fi suportate, în pãrţi egale, de cãtre pãrţile contractante.
(8) Hotãrîrile tribunalului sînt definitive şi obligatorii pentru fiecare parte contractantã.
ART. 11
Prevederi finale
(1) Acest acord va intra în vigoare la 30 de zile de la data la care pãrţile contractante îşi vor fi notificat reciproc îndeplinirea cerinţelor legale pentru intrarea în vigoare a acestui acord. El va rãmîne în vigoare pe o perioada iniţialã de 10 ani. Dacã o notificare oficialã de denunţare nu este transmisã cu 6 luni înainte de expirarea acestui termen, acordul va fi considerat ca reînnoit, în aceleaşi condiţii, pentru noi perioade de 10 ani.
(2) În cazul unei notificãri oficiale de denunţare a prezentului acord, prevederile art. 1-10 vor continua sa fie în vigoare pentru o perioada de încã 10 ani pentru investiţiile efectuate înainte de a se transmite notificarea oficialã.
Drept pentru care, subsemnaţii, pe deplin autorizaţi de cãtre guvernele respective, au semnat acest acord.
Încheiat la Islamabad la 10 iulie 1995, în doua exemplare, în limbile romana şi engleza, fiecare text fiind egal autentic.
Pentru Guvernul României,
Dumitru Popescu,
ministrul industriilor
Pentru Guvernul
Republicii Islamice Pakistan,
Brig (Retd) Muhammad Asghar,
ministrul pentru industrii şi producţie
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
