Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
TRATAT din 19 martie 1982 intre Republica Socialista Romania si Republica Democrata Germana privind asistenta juridica in materie civila si penala
1. În sensul prezentului tratat: a) prin cauze civile se înţeleg cauzele de drept civil, drept al familiei, drept comercial şi dreptul muncii; b) prin instituţii judiciare se înţeleg instanţele judecãtoreşti, procuraturile, notariatele de stat şi alte organe care au atribuţii în materie civilã. 2. Cetãţenii unui stat contractant sînt persoanele care au cetãţenia acestui stat conform legilor sale. 3. Dispoziţiile prezentului tratat referitoare la cetãţenii fiecãrui stat contractant se aplica, în mod corespunzãtor, şi persoanelor juridice înfiinţate în conformitate cu legile statului contractant pe teritoriul cãruia îşi au sediul. ART. 2 Ocrotirea juridicã 1. Cetãţenii fiecãrui stat contractant se bucura pe teritoriul celuilalt stat contractant, în ceea ce priveşte persoana patrimoniului lor, de aceeaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii proprii. 2. Cetãţenii fiecãrui stat contractant au, în consecinta, dreptul sa se adreseze liber nestingherit instituţiilor judiciare şi altor organe ale celuilalt stat contractant în competenta cãrora intra cauzele civile şi penale, pot sa-şi susţinã interesele în fata acestora, sa facã cereri şi sa introducã acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii acestui stat contractant. 3. Instituţiile judiciare ale unui stat contractant indruma pe cetãţenii celuilalt stat contractant pentru a-şi asigura reprezentarea de care au nevoie în susţinerea cauzelor lor. ART. 3 Scutirea de cauţiune Cetãţenii fiecãrui stat contractant care se adreseazã instituţiilor judiciare ale celuilalt stat contractant în calitate de reclamanţi sau intervenienţi, dacã au domiciliul sau resedinta pe teritoriul unuia dintre statele contractante, nu pot fi obligaţi sa depunã cauţiune pentru motivul ca sînt strãini sau ca îşi au domiciliul ori resedinta pe teritoriul statului contractant cãruia îi aparţine instituţia judiciarã solicitatã. ART. 4 Scutiri de taxe şi alte înlesniri 1. Cetãţenii unui stat contractant beneficiazã pe teritoriul celuilalt stat contractant de scutiri sau reduceri de taxe şi alte cheltuieli de procedura, precum şi de asistenta judiciarã gratuita, în aceeaşi mãsura şi în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii. 2. Înlesnirile prevãzute la paragraful 1, acordate de o instituţie judiciarã a unuia dintre statele contractante, într-o anumitã cauza, se extind şi la îndeplinirea comisiilor rogatorii şi inminarea de acte în aceeaşi cauza, efectuate pe teritoriul celuilalt stat contractant. ART. 5 Condiţiile obţinerii înlesnirilor 1. Adeverinta cu privire la situaţia materialã personalã, necesarã pentru obţinerea înlesnirilor prevãzute de art. 4, va fi eliberata de autoritatea competenta a statului contractant pe teritoriul cãruia îşi are domiciliul sau resedinta persoana care a fãcut cererea. 2. Dacã petiţionarul nu are domiciliul sau resedinta pe teritoriul nici unuia dintre statele contractante, este suficienta adeverinta eliberata de misiunea diplomaticã sau oficiul consular al statului contractant al cãrui cetãţean este petiţionarul, competente la locul unde îşi are domiciliul sau resedinta. ART. 6 Solicitarea înlesnirilor 1. Cetãţeanul unui stat contractant, care doreşte sa solicite unei instituţii judiciare a celuilalt stat contractant înlesnirile prevãzute la art. 4, poate face cerere în acest sens la instituţia judiciarã competenta de la domiciliul sau resedinta sa. 2. Instituţia judiciarã care, potrivit paragrafului 1, a primit cererea, o va trimite, împreunã cu adeverinta prevãzutã la art. 5 şi eventualele anexe, instituţiei judiciare competente a celuilalt stat contractant. 3. Instituţia judiciarã competenta a hotãrî asupra cererii pentru acordarea înlesnirilor prevãzute la art. 4 hotãrãşte în conformitate cu legea statului sau, putind solicita, la nevoie, date suplimentare. ART. 7 Modul de legatura Instituţiile judiciare ale statelor contractante comunica între ele prin intermediul ministerelor de justiţie sau procuraturilor generale, în mãsura în care, prin prezentul tratat, nu se dispune altfel. ART. 8 Limba folositã 1. În aplicarea prevederilor prezentului tratat, ministerele de justiţie şi procuraturile generale ale celor doua state contractante folosesc în relaţiile dintre ele limba statului lor. Tot astfel se procedeazã şi în relaţiile dintre instituţiile judiciare ale statelor contractante, în mãsura în care, prin prezentul tratat, nu se dispune astfel. 2. Cererile de asistenta juridicã şi actele anexate se redacteazã în limba statului contractant solicitant; o traducere certificatã în limba statului contractant solicitat va fi anexatã. Certificarea traducerii se face de cãtre un traducãtor oficial, de cãtre instituţia judiciarã competenta ori de cãtre misiunea diplomaticã sau oficiul consular al statului contractant solicitant. 3. Instituţiile judiciare pot folosi pentru cererile de asistenta judiciarã formulare cu text bilingv, care vor fi stabilite de comun acord de cãtre ministerele de justiţie. 4. Actele întocmite în îndeplinirea cererilor de asistenta juridicã se redacteazã în limba statului contractant solicitat. ART. 9 Informaţii asupra problemelor de drept Ministerele de justiţie şi procuraturile generale ale statelor contractante îşi comunica reciproc, la cerere, informaţii referitoare la dispoziţiile legale în vigoare sau care au fost în vigoare în statul cãruia îi aparţin, precum şi asupra practicii judiciare. ART. 10 Ocrotirea martorilor şi experţilor 1. Martorul sau expertul care, fiind citat într-o cauza civilã sau penalã prin intermediul instituţiei judiciare a statului contractant solicitat, se prezintã în fata instituţiei judiciare a statului contractant solicitant, nu poate, oricare ar fi cetãţenia sa, sa fie tras la rãspundere penalã, arestat sau supus executãrii unei pedepse penale, pe teritoriul acestui stat, pentru infracţiunea ce formeazã obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o alta infracţiune sãvîrşitã înainte de trecerea frontierei statului contractant solicitant. 2. Martorul sau expertul pierde garanţiile prevãzute la paragraful 1 dacã nu a pãrãsit teritoriul statului contractant solicitant în termen de 30 de zile de la data cînd instituţia judiciarã solicitanta îl înştiinţeazã ca prezenta sa nu mai este necesarã. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul statului contractant solicitant din motive independente de vointa sa. ART. 11 Restituirea cheltuielilor pentru martori şi experţi Martorul şi expertul au dreptul la restituirea cheltuielilor de cãlãtorie şi de întreţinere în perioada deplasarii, precum şi la compensarea retributiei nerealizate. Expertul are dreptul la onorariul de expert. Despre drepturile martorului sau expertului se va face menţiune în citaţie. ART. 12 Audierea ca martor a persoanei arestate În cazul în care o persoana, ce se afla arestata pe teritoriul unui stat contractant, este necesar sa fie audiatã ca martor de cãtre o instituţie judiciarã a celuilalt stat contractant, organele centrale prevãzute la art. 7 din prezentul tratat pot conveni ca aceasta persoana sa fie transportatã pe teritoriul statului contractant solicitant, cu condiţia de a fi menţinutã în stare de arest şi de a fi înapoiatã în cel mai scurt timp dupã audiere.
CAP. 2 Cauze civile. Asistenta juridicã.
ART. 13 Acordarea asistenţei juridice Instituţiile judiciare ale celor doua state contractante îşi acorda reciproc, la cerere, asistenta juridicã în cauzele civile, în condiţiile prevãzute în prezentul tratat. ART. 14 Obiectul asistenţei juridice Asistenta juridicã în materie civilã cuprinde îndeplinirea unor activitãţi procesuale cum ar fi: întocmirea, transmiterea şi inminarea de acte judiciare şi extrajudiciare; audierea pãrţilor, martorilor, experţilor şi a altor persoane; cercetarea localã; efectuarea de expertize; asigurarea dovezilor, constatarea unei stãri de fapt; aplicarea unor mãsuri de asigurare sau de conservare. ART. 15 Cererea de asistenta juridicã 1. Cererea de asistenta juridicã va cuprinde urmãtoarele date: a) denumirea instituţiei judiciare solicitante; b) denumirea instituţiei judiciare solicitate; c) obiectul cererii şi indicarea cauzei în care se solicita asistenta juridicã; d) numele şi prenumele pãrţilor, calitatea procesuala, cetãţenia, domiciliul sau resedinta lor, iar la persoanele juridice, denumirea şi sediul lor; e) numele, prenumele şi domiciliul sau resedinta reprezentanţilor pãrţilor, dacã este cazul; f) datele necesare cu privire la obiectul cererii, îndeosebi adresa destinatarului la cererile de inminare de acte, iar la comisiile rogatorii, împrejurãrile în legatura cu care urmeazã sa facã o proba şi, dacã este cazul, întrebãrile care trebuie puse persoanelor ce urmeazã a fi audiate; g) menţionarea actelor anexe la cerere. 2. Cererea de asistenta juridicã şi actele anexe trebuie sa poarte ştampila oficialã. ART. 16 Rezolvarea cererilor de asistenta juridicã 1. În îndeplinirea cererii de asistenta juridicã, instituţia judiciarã solicitatã aplica normele legale ale statului sau. Instituţia judiciarã solicitatã poate, la cerere, sa aplice normele procesuale ale statului contractant solicitant dacã acestea nu contravin legii statului solicitat. 2. Dacã instituţia solicitatã nu este competenta sa soluţioneze cererea, ea va transmite, din oficiu, instituţiei judiciare competente şi va informa despre aceasta instituţia judiciarã solicitanta. 3. Dacã adresa persoanei care urmeazã sa fie audiatã sau cãreia urmeazã sa i se inmineze un act nu este indicatã precis sau dacã se constata ca ea este inexactã, instituţia judiciarã solicitatã va lua, din proprie initiativa, mãsurile necesare pentru stabilirea adresei exacte. 4. Inminarea de acte în procedura cu pãrţile implicate în procese, care îşi au domiciliul sau resedinta pe teritoriul unuia dintre statele contractante, se efectueazã pe calea asistenţei juridice prevãzute în prezentul tratat. 5. În cazul în care actele nu sînt redactate în limba satului contractant solicitat ori nu sînt însoţite de traduceri certificate, instituţia judiciarã le inmineaza numai dacã destinatarul este de acord sa le primeascã. Dacã pentru acest motiv se refuza primirea, inminarea se considera ca nu a fost efectuatã. 6. Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu legea în vigoare a statului contractant solicitat. Dovada va cuprinde, în orice caz, modalitatea, locul şi data inminarii. 7. Instituţia judiciarã solicitatã va înştiinţa, la cerere, în timp util, instituţia judiciarã solicitanta despre locul şi data la care urmeazã sa fie efectuatã comisia rogatorie. 8. În cazul în care cererea nu a putut fi satisfacuta, se vor restitui actele şi se vor comunica motivele pentru care aceasta nu a fost îndeplinitã. ART. 17 Atribuţii ale misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare Statele contractante au dreptul sa dispunã inminarea de acte judiciare şi extrajudiciare, prin intermediul misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare, cetãţenilor proprii care se afla pe teritoriul celuilalt stat contractant, dacã aceştia accepta primirea. ART. 18 Cheltuieli legate de acordarea asistenţei juridice 1. Statul contractant solicitat nu va pretinde restituirea cheltuielilor ocazionate de acordarea asistenţei juridice. Statele contractante suporta singure toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei juridice pe teritoriul lor, inclusiv cheltuielile fãcute cu administrarea probelor. 2. Instituţia judiciarã solicitatã comunica instituţiei solicitante cuantumul cheltuielilor fãcute. Dacã instituţia judiciarã solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligatã sa le plãteascã, sumele încasate rãmîn statului contractant a cãrui instituţie le-a perceput. ART. 19 Refuzul asistenţei juridice Acordarea asistenţei poate fi refuzatã dacã statul contractant solicitat considera ca prin satisfacerea cererii s-ar putea aduce atingere ordinii sale publice.
CAP. 3 Acte oficiale. Valabilitatea actelor.
ART. 20 Valabilitatea actelor 1. Actele care au fost întocmite sau certificate de un organ de stat sau de cãtre o persoana oficialã pe teritoriul unuia dintre statele contractante, în limitele competentei lor, în forma stabilitã de lege şi prevãzute cu sigiliul oficial, sînt valabile pe teritoriul celuilalt stat contractant fãrã vreo alta legalizare. Aceasta este valabil, deopotrivã, pentru legalizarea semnaturilor şi copiilor de pe acte. 2. Actele menţionate la paragraful 1 au, pe teritoriul celuilalt stat contractant, aceeaşi forta probanta ca şi actele de acelaşi fel ale acestui din urma stat. ART. 21 Transmiterea actelor de stare civilã 1. Autoritãţile competente ale celor doua state contractante transmit, la cerere. gratuit, certificate de stare civilã, extrase de pe registrele de stare civilã, precum şi copii certificate de pe hotãrîrile date în materie de stare civilã de cãtre instituţiile judiciare, dacã aceste înscrisuri se referã la cetãţenii statului contractant solicitant şi dacã sînt cerute în interes oficial. 2. Transmiterea înscrisurilor menţionate la paragraful 1 se face prin intermediul ministerelor de justiţie ale fiecãrui stat contractant.
CAP. 4 Norme conflictuale Secţiunea I Statutul persoanei şi dreptul familiei.
ART. 22 Capacitatea juridicã Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice este determinata de legea statului contractant al cãrui cetãţean este. ART. 23 Încheierea cãsãtoriei 1. Condiţiile de fond ale încheierii cãsãtoriei sînt determinate, pentru fiecare dintre viitorii soţi, de legea statului contractant ai cãrui cetãţean sînt. 2. Forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea statului contractant pe al cãrui teritoriu se încheie cãsãtoria. 3. Forma încheierii cãsãtoriei oficiale în fata unui agent diplomatic sau funcţionar consular, împuternicit în acest scop, este determinata de legea contractant trimiţãtor al agentului diplomatic sau funcţionarului consular. ART. 24 Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor 1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt guvernate de legea statului contractant ai cãrui cetãţeni sînt. 2. Dacã unul dintre soţi este cetãţean al unui stat contractant, raporturile lor personale şi patrimoniale sînt guvernate de legea acelui stat contractant pe al cãrui teritoriu ei îşi au ori şi-au avut ultimul domiciliu comun. 3. Dacã sotii mentionati la paragraful 2 nu au avut domiciliul comun, instituţia judiciarã solicitatã aplica legea statului sau. 4. Competenta de a hotãrî asupra raporturilor personale şi patrimoniale prevãzute la paragrafele 1 şi 2 aparţine instituţiei judiciare a statului contractant a cãrui lege guverneazã acele raporturi. În cazul prevãzut la paragraful 3, sînt competente instituţiile judiciare ale ambelor state contractante. ART. 25 Divorţul 1. În caz de divorţ, dacã ambii soţi au cetãţenia unui stat contractant şi domiciliazã, la data introducerii acţiunii de divorţ, pe teritoriul celuilalt stat contractant, va fi aplicabilã legea statului contractant ai cãrui cetãţeni sînt. 2. Dacã, la data introducerii acţiunii de divorţ, unul dintre soţi este cetãţean al unuia dintre statele contractante, iar celãlalt soţ are cetãţenia celuilat stat contractant şi domiciliazã fie amindoi pe teritoriul aceluiaşi stat contractant, fie unul pe teritoriul unui stat contractant şi altul pe teritoriul celuilalt stat contractant, instanţele judecãtoreşti competente aplica legea statului lor. 3. Pentru soluţionarea cauzelor de divorţ menţionate la paragrafele 1 şi 2 sînt competente instanţele judecãtoreşti ale ambelor state contractante. ART. 26 Nulitatea cãsãtoriei 1. Pentru constatarea (declararea) nulitãţii şi pentru anularea (constatarea inexistentei) unei cãsãtorii se aplica legile statului contractant care, potrivit art. 23, sînt valabile pentru încheierea cãsãtoriei. 2. În privinta competentei instanţelor, prevederile art. 25 se aplica în mod corespunzãtor. ART. 27 Filiaţia 1. În cauzele privind stabilirea şi contestarea filiaţiei este aplicabilã legea statului contractant al cãrui cetãţean este copilul. 2. Forma recunoaşterii paternitãţii este cirmuita de legea statului contractant pe al cãrui teritoriu are loc recunoaşterea. 3. Competenta pentru soluţionarea cauzelor prevãzute la paragraful 1 aparţine instituţiilor judiciare ale statului contractant al cãrui cetãţean este copilul. 4. Dacã reclamantul şi pîrîtul domiciliazã pe teritoriul aceluiaşi stat contractant, competenta soluţionãrii cauzelor prevãzute la paragraful 1 aparţine şi instituţiilor judiciare ale acestui stat. ART. 28 Raporturile juridice dintre pãrinţi şi copii 1. Raporturile juridice dintre pãrinţi şi copii se stabilesc potrivit legii statului contractant al cãrui cetãţean este copilul. 2. În privinta competentei instituţiilor judiciare, prevederile art. 27 paragrafele 3 şi 4 se aplica în mod corespunzãtor. ART. 29 Înfierea 1. Înfierea sau desfiinţarea înfierii sînt determinate de legea statului contractant al cãrui cetãţean este infietorul în momentul înfierii sau desfiinţãrii acesteia. 2. Cînd copilul este cetãţean al celuilalt stat contractant, pentru înfierea şi desfacerea trebuie obţinute consimţãmîntul reprezentantului legal al copilului, autorizarea organelor de stat competente şi consimţãmîntul copilului însuşi, dacã acesta este cerut de legea statului contractant al cãrui cetãţean este. 3. Cînd copilul este înfiat de soţi, dintre care unul are cetãţenia unui stat contractant, iar celãlalt are cetãţenia celuilalt stat contractant, atît înfierea, cît şi desfiinţarea acesteia, sînt determinate de legile ambelor state contractante. 4. Pentru procedura înfierii şi a desfiinţãrii acesteia sînt competente instituţiile judiciare ale statului contractant al cãrui cetãţean este infietorul în momentul înfierii şi respectiv al desfiinţãrii acesteia. Dacã atît infietorul, cît şi copilul înfiat, îşi au domiciliul pe teritoriul celuilalt stat contractant, instituţiile judiciare ale acestui stat sînt deopotrivã competente. 5. În cazul prevãzut la paragraful 3, competenta aparţine instituţiei judiciare a statului contractant pe a carei raza teritorialã ambii soţi domiciliazã ori au avut ultimul domiciliu comun. ART. 30 Tutela şi curatela 1. Pentru instituirea şi desfiinţarea tutelei şi a curatelei se aplica legea statului contractant al cãrui cetãţean este persoana asupra cãreia urmeazã sa se instituie ori s-a instituit tutela sau curatela. 2. Raporturile juridice dintre tutore sau curator şi persoana asupra cãreia s-a instituit tutela sau curatela sînt determinate de legea statului contractant a cãrui instituţie judiciarã l-a numit pe tutore sau curator. 3. Obligaţia de a prelua activitatea de tutore sau curator este determinata de legea statului contractant al cãrui cetãţean este persoana care urmeazã sa fie numita ca tutore sau curator. 4. Cetãţeanul unuia dintre statele contractante poate fi numit tutore sau curator al cetãţeanului celuilalt stat contractant dacã domiciliazã pe teritoriul statului contractant în care urmeazã a se exercita tutela sau curatela şi dacã numirea sa corespunde cel mai bine intereselor persoanei asupra cãreia urmeazã sa se instituie tutela sau curatela. 5. În ceea ce priveşte instituirea şi desfiinţarea tutelei sau a curatelei, hotãrãşte instituţia judiciarã a statului contractant al cãrui cetãţean este persoana asupra cãreia urmeazã sa se instituie ori s-a instituit tutela sau curatela, dacã prezentul tratat nu prevede altfel. ART. 31 Mãsuri privind tutela şi curatela 1. În cazul în care urmeazã sa se instituie tutela sau curatela pentru ocrotirea intereselor cetãţeanului unui stat contractant al cãrui domiciliu, resedinta ori bunuri se afla pe teritoriul celuilalt stat contractant, instituţia judiciarã a acestui stat contractant înştiinţeazã, de îndatã, misiunea diplomaticã sau oficiul consular al celuilalt stat contractant. 2. În cazuri urgente, instituţia judiciarã ia mãsuri provizorii necesare conform legii statului sau, instiintind neîntîrziat despre aceasta misiunea diplomaticã sau oficiul consular, potrivit prevederilor paragrafului 1. Mãsurile provizorii rãmîn valabile pînã la luarea hotãrîrii de cãtre instituţia judiciarã competenta a celuilalt stat contractant. Instituţia judiciarã care a luat mãsurile provizorii a fi instiintata despre aceasta hotãrîre. ART. 32 Transmiterea competentei privind tutela şi curatela 1. Instituţia judiciarã competenta potrivit art. 30 paragraful 5 poate transmite competenta privind tutela sau curatela instituţiei judiciare a celuilalt stat contractant, dacã persoana asupra cãreia s-a instituit tutela şi curatela îşi are domiciliul sau resedinta pe teritoriul acestui stat. Competenta se considera transmisã atunci cînd instituţia judiciarã cãreia îi este adresatã cererea accepta preluarea acestei competente şi informeazã despre aceasta instituţia judiciarã solicitanta. 2. Instituţia judiciarã care, potrivit paragrafului 1, a acceptat preluarea competentei privind tutela sau curatela îşi îndeplineşte atribuţiile în conformitate cu legea statului sau. Totuşi, în materie de capacitate judiciarã, se va aplica legea statului contractant al cãrui cetãţean este persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. Ea nu are dreptul sa adopte hotãrîri în legatura cu statutul personal al acesteia. ART. 33 Declararea morţii 1. Pentru declararea pe cale judecãtoreascã a dispariţiei sau a morţii unei persoane (declararea morţii) şi stabilirea datei morţii sînt competente instituţiile judiciare ale statului contractant al cãrui cetãţean era acea persoana la data cînd, potrivit ultimelor ştiri, mai era în viata. 2. Cu toate acestea, instituţiile judiciare ale unui stat contractant, la cererea unor persoane care domiciliazã pe teritoriul acestuia, sînt competente sa declare disparitia sau moartea (sa declare moartea) sau sa stabileascã data morţii unui cetãţean al celuilalt stat contractant, dacã, potrivit legii statului contractant solicitat, acele persoane au drept la o asemenea acţiune. 3. În cauzele arãtate la paragrafele 1 şi 2, instituţiile judiciare ale statelor contractante aplica legea statului lor. ART. 34 Secţiunea II Succesiuni. Principiul egalitãţii. Cetãţenii unui stat contractant sînt egali cu cetãţenii celuilalt stat contractant în ce priveşte capacitatea de a întocmi sau revoca un testament cu privire la bunurile care se gãsesc ori la drepturile ce urmeazã a fi realizate pe teritoriul acestui stat contractant, precum şi în ce priveşte capacitatea de a dobîndi prin moştenire sau legat astfel de bunuri şi drepturi. Bunurile şi drepturile se transmit acestora în condiţiile stabilite pentru cetãţenii proprii. ART. 35 Legea aplicabilã 1. Dreptul la succesiune asupra bunurilor mobile este determinat de legea statului contractant al cãrui cetãţean era autorul succesiunii la data morţii sale. 2. Dreptul de succesiune asupra bunurilor imobile este determinat de legea statului contractant pe al cãrui teritoriu se afla acele bunuri. 3. Deosebirea dintre bunurile succesorale mobile şi imobile se face în conformitate cu legea statului contractant pe al cãrui teritoriu se afla acele bunuri. ART. 36 Dreptul la succesiune al statului În cazul în care moştenitor este statul, conform legii statului contractant dupã care se determina dreptul succesoral, bunurile mobile din succesiune revin statului contractant al cãrui cetãţean era autorul succesiunii la data morţii sale, iar bunurile imobile din succesiune revin statului contractant pe al cãrui teritoriu sînt situate acele bunuri. ART. 37 Testamentul 1. În privinta capacitãţii de a testa ori de a revoca testamentul, precum şi în privinta consecinţelor juridice ale viciilor de vointa, se va aplica legea statului contractant al cãrui cetãţean a fost autorul succesiunii la data întocmirii sau revocãrii testamentului. Dupã aceeaşi lege se stabilesc şi felurile de dispoziţii testamentare care sînt admise. 2. Forma întocmirii şi revocãrii unui testament este aceea prevãzutã de legea statului contractant al cãrui cetãţean a fost autorul succesiunii la data întocmirii sau revocãrii testamentului ori de legea statului pe teritoriul cãruia aceste acte au fost fãcute. ART. 38 Competenta 1. Deschiderea succesiunii şi intreaga procedura succesoralã privind bunurile mobile sînt de competenta instituţiilor judiciare ale statului contractant al cãrui cetãţean era defunctul la data morţii sale, în afarã de cazul în care se face aplicarea paragrafului 4. 2. Deschiderea succesiunii şi intreaga procedura succesoralã privind bunurile imobile sînt de competenta instituţiilor judiciare ale statului contractant pe teritoriul cãruia se afla aceste bunuri. 3. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 se aplica în mod corespunzãtor şi pentru litigiile succesorale. 4. Dacã toate bunurile mobile succesorale rãmase de la cetãţeanul unuia dintre statele contractante sînt situate pe teritoriul celuilalt stat contractant şi dacã toţi succesorii sînt de acord, la cererea oricãrui succesor sau a altei persoane care are un drept la succesiune, competenta revine instituţiilor judiciare ale acestui stat contractant. ART. 39 Deschiderea testamentului Deschiderea testamentului este în cãderea instituţiei judiciare competente a statului contractant pe teritoriul cãruia se afla testamentul. Copia certificatã a testamentului şi procesul-verbal referitor la starea şi conţinutul testamentului şi, în funcţie de împrejurãri, copia certificatã a procesului-verbal de deschidere a testamentului, precum şi, în cazul în care se cere, originalul testamentului, se trimit instituţiei judiciare competente a celuilalt stat contractant, dacã defunctul a fost cetãţean al acestuia sau dacã o instituţie judiciarã a acestui stat este competenta sa efectueze procedura succesoralã. ART. 40 Mãsuri de conservare a succesiunii 1. Instituţiile judiciare ale fiecãrui stat contractant vor lua, potrivit legii lor, mãsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rãmase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetãţean al celuilalt stat contractant. 2. Ele informeazã fãrã intirziere misiunea diplomaticã sau oficiul consular al celuilalt stat contractant despre mãsurile luate conform paragrafului 1; misiunea diplomaticã sau oficiul consular poate participa la realizarea acestor mãsuri. La cererea misiunii diplomatice sau a oficiului consular, mãsurile luate conform paragrafului 1 vor putea fi schimbate sau anulate, iar cele ce urmeazã a fi luate vor putea fi aminate. 3. Instituţia judiciarã a statului contractant al cãrui cetãţean a fost defunctul, competenta potrivit art. 38 paragraful 1, va putea cere schimbarea, anularea sau amînarea mãsurilor luate conform paragrafului 1 din prezentul articol. 4. Dacã cetãţeanul unui stat contractant moare pe teritoriul celuilalt stat contractant, unde nu a avut domiciliul sau resedinta, obiectele pe care le-a avut asupra sa se pun la dispoziţia misiunii diplomatice sau oficiului consular al statului contractant al cãrui cetãţean a fost defunctul, însoţite de un inventar, fãrã vreo alta procedura. ART. 41 Comunicarea cazurilor de deces 1. În cazul în care cetãţeanul unui stat contractant moare pe teritoriul celuilalt stat contractant, instituţia competenta va înştiinţa de îndatã misiunea diplomaticã sau oficiul consular al celuilalt stat contractant despre deces. În acelaşi timp, instituţia judiciarã competenta va comunica tot ceea ce cunoaşte despre succesori, despre domiciliul sau resedinta lor, despre masa succesoralã şi valoarea succesiunii, precum şi despre testament, în caz ca exista. Aceasta regula se aplica şi în cazul cînd instituţia judiciarã competenta a unui stat contractant este informatã ca cetãţeanul celuilalt stat contractant, decedat pe teritoriul unui al treilea stat, a lãsat bunuri pe teritoriul statului ei. 2. Dacã misiunea diplomaticã sau oficiul consular deţine date cu privire la un deces în condiţiile paragrafului 1, va comunica aceste date instituţiei judiciare competente pentru a lua mãsurile necesare de conservare a succesiunii. ART. 42 Dreptul de reprezentare a misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare În cauzele succesorale, misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale statelor contractante au dreptul sa reprezinte interesele cetãţenilor proprii în fata instituţiilor judiciare ale celuilalt stat contractant, în conformitate cu legea acestui stat, dacã aceştia lipsesc şi nu şi-au desemnat un mandatar. ART. 43 Transmiterea succesiunii 1. Cînd, dupã terminarea procedurii succesorale, bunurile succesorale mobile ori sumele realizate din vînzarea bunurilor succesorale mobile şi imobile revin moştenitorilor care au domiciliul ori resedinta în celãlalt stat contractant şi nu exista posibilitatea ca aceste bunuri sau valori sa le fie remise direct ori prin împuterniciţii lor, remiterea se va face misiunii diplomatice sau oficiului consular al acestui stat contractant. 2. Se procedeazã potrivit prevederilor paragrafului 1, dupã ce: a) toate taxele succesorale şi cheltuielile legate de moştenire au fost plãtite sau asigurate; b) organele competente au dat cuvenitã aprobare, prevãzutã de legea statului lor, pentru exportul obiectelor provenite din succesiune şi transferul sumelor de bani. ART. 44 Secţiunea III Rãspunderea civilã delictuala 1. Rãspunderea civilã delictuala se stabileşte potrivit legii statului contractant pe al cãrui teritoriu s-a comis fapta cauzatoare de prejudiciu. 2. Dacã atît persoana care a cauzat prejudiciul, cît şi cea care a suferit paguba sînt cetãţeni ai aceluiaşi stat contractant şi domiciliazã pe teritoriul acestuia, se aplica legea statului respectiv.
CAP. 5 Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor
ART. 45 Obiectul recunoaşterii şi executãrii 1. Fiecare stat contractant va recunoaşte sau va incuviinta sa se execute pe teritoriul sau, în condiţiile prevãzute de prezentul tratat, hotãrîrile pronunţate pe teritoriul celuilalt stat contractant. 2. În sensul paragrafului 1, prin hotãrîri se înţeleg: a) hotãrîrile judecãtoreşti pronunţate în cauzele civile, inclusiv tranzacţiile judiciare; b) hotãrîrile judecãtoreşti pronunţate în cauzele penale, cît priveşte dispoziţiile civile referitoare la repararea pagubei; c) hotãrîrile judecãtoreşti referitoare la cheltuielile de judecata; d) actele autentice susceptibile de executare în cauzele civile; e) hotãrîrile arbitrale, pronunţate în cauzele civile, în mãsura în care recunoaşterea sau executarea lor nu este reglementatã prin alte convenţii la care sînt pãrţi ambele state contractante; f) hotãrîrile nepatrimoniale ale organelor de tutela şi curatela. ART. 46 Condiţiile recunoaşterii şi încuviinţãrii executãrii Hotãrîrile sînt recunoscute şi executate dacã sînt întrunite urmãtoarele condiţii: a) dacã sînt definitive şi susceptibile de executare potrivit legii statului contractant pe teritoriul cãruia au fost pronunţate; b) dacã nu a fost incalcata competenta exclusiva a instituţiei judiciare a statului contractant pe al cãrui teritoriu urmeazã a avea loc recunoaşterea sau executarea; c) dacã personalul care nu a participat la proces şi impotriva cãreia s-a dat hotãrîrea i s-au inminat, în timp util, citaţia şi actul de sesizare a instanţei, în conformitate cu legea statului contractant pe teritoriul cãruia s-a pronunţat hotãrîrea, iar în cazul în care nu avea capacitate de exerciţiu, i s-a dat posibilitate de a fi reprezentatã în proces; comunicarea prin afişare a citaţiei şi a actului de sesizare nu se considera valabilã; d) dacã între aceleaşi pãrţi, cu privire la acelaşi obiect şi pentru aceleaşi fapte, nu s-a pronunţat în prealabil o hotãrîre ori se afla în curs de judecata o acţiune intentatã anterior pe teritoriul statului contractant unde urmeazã sa se recunoascã ori sa se încuviinţeze executarea hotãrîrii. ART. 47 Procedura de recunoaştere 1. Hotãrîrile pronunţate pe teritoriul unui stat contractant referitoare la statutul personal al propriilor sãi cetãţeni se recunosc şi produc efecte juridice pe teritoriul celuilalt stat contractant fãrã nici o alta procedura. 2. Celelalte hotãrîri nepatrimoniale se recunosc pe teritoriul celuilalt stat contractant fãrã nici o procedura, dacã sînt respectate condiţiile prevãzute în art. 45 şi 46. 3. Executarea hotãrîrilor patrimoniale se încuviinţeazã de cãtre instanta judecãtoreascã a statului contractant pe al cãrui teritoriu urmeazã sa aibã loc executarea. 4. În ceea ce priveşte procedura prevãzutã la paragraful 3, instanta se limiteazã a stabili dacã sînt întrunite condiţiile menţionate în art. 45 şi 46. 5. Încuviinţarea executãrii hotãrîrilor, precum şi executarea propriu-zisa, se efectueazã potrivit legii statului contractant pe al cãrui teritoriu urmeazã sa aibã loc executarea. 6. Orice obiectie cu privire la executare se rezolva de cãtre instanta competenta a statului contractant unde are loc executarea, potrivit legii statului sau. ART. 48 Cererile de încuviinţare a executãrii se de executare 1. Cererea de încuviinţare a executãrii se întocmeşte de cãtre partea care solicita executarea ori de reprezentantul sau. Cererea se depune la instanta care a pronunţat hotãrîrea în prima instanta. Aceasta o va transmite, împreunã cu actele anexe, la instanta competenta sa încuviinţeze executarea. Cererea poate fi depusa şi direct aceasta din urma instanta. 2. La cererea de încuviinţare a executãrii, partea solicitanta va anexa urmãtoarele acte: a) copia legalizatã a hotãrîrii, cu atestarea facuta de instanta, ca aceasta este definitiva şi susceptibilã de executare, dacã menţiunea nu rezulta din însuşi textul hotãrîrii; b) o adeverinta prin care instanta sa confirme ca persoanei care nu a participat la proces şi impotriva cãreia s-a dat hotãrîrea i s-au inminat, la timp şi în forma cuvenitã, citaţia şi actul de sesizare a instanţei, iar în cazul în care persoana nu a avut capacitatea de exerciţiu, se va adauga menţiunea ca instanta i-a dat acesteia posibilitatea de a fi reprezentatã în proces. Cererile de încuviinţare a executãrii şi de executare, precum şi actele anexe, prevãzute la lit. a) şi b), vor fi însoţite de traduceri certificate, în limba statului contractant solicitat. Actele traduse vor fi depuse în dublu exemplar. 3. În cazul în care cererea şi actele anexe nu corespund cerinţelor menţionate în paragraful 2, instituţia judiciarã poate solicita date suplimentare. 4. În cazul hotãrîrilor privind cheltuielile de judecata, la cererea de încuviinţare a executãrii se anexeazã o copie certificatã a hotãrîrii, cu menţiunea ca este definitiva, precum şi traducerile certificate ale acestora. ART. 49 Informaţii asupra soluţionãrii cererii Instanta care a soluţionat cererea de încuviinţare a executãrii înştiinţeazã instanta din celãlalt stat contractant despre hotãrîrea pronunţatã în rezolvarea cererii. ART. 50 Cheltuieli de executare 1. Stabilirea şi încasarea cheltuielilor legate de încuviinţarea executãrii hotãrîrii se de executarea propriu-zisa se dispun de instanta solicitatã, potrivit legii statului ei. În aceste cheltuieli se includ şi cele referitoare la certificarea şi traducerea înscrisurilor şi la susţinerea cererilor. 2. Partea care a beneficiat, în fata instanţei care a pronunţat hotãrîrea, de înlesnirile prevãzute la art. 4 paragraful 1 va beneficia de aceleaşi înlesniri şi în cadrul procedurii de încuviinţare a executãrii hotãrîrii şi de executare propriu-zisa, desfãşurate în celãlalt stat contractant. ART. 51 Transferul sumelor de bani şi transmiterea bunurilor Transferul sumelor de bani şi transmiterea obiectelor obţinute prin executare, cãtre un creditor care domiciliazã pe teritoriul celuilalt stat contractant, se efectueazã cu respectarea dispoziţiilor legale ale statului contractant pe teritoriul cãruia hotãrîrea a fost executatã.
CAP. 6 Cauze penale. Asistenta juridicã.
ART. 52 Acordarea asistenţei juridice Instituţiile judiciare ale statelor contractante îşi acorda reciproc, la cerere, asistenta juridicã în cauzele penale, în condiţiile stabilite prin prezentul tratat. ART. 53 Obiectul asistenţei juridice şi cererea de asistenta juridicã 1. La acordarea asistenţei juridice în cauzele penale, prevederile cuprinse în partea a II-a, capitolul I, din prezentul tratat se aplica în mod corespunzãtor. 2. Prin comisie rogatorie, în cauzele penale, se pot efectua şi perchezitii, sechestre asiguratorii, precum şi predari de probe materiale. 3. Cererile de asistenta juridicã în cauzele penale trebuie sa cuprindã şi descrierea succintã a situaţiei de fapt care formeazã obiectul cauzei penale, precum şi încadrarea juridicã a faptelor penale. ART. 54 Comunicãri privind hotãrîrea de condamnare Statele contractante îşi comunica anual date privind hotãrîrile penale definitive de condamnare, pronunţate de instanţele judecãtoreşti ale unui stat contractant impotriva cetãţenilor celuilalt stat contractant. ART. 55 Informaţii din cazierul judiciar La cererea instituţiilor judiciare ale celuilalt stat contractant se vor da gratuit informaţii din cazierul judiciar al persoanelor urmãrite sau supuse judecaţii penale pe teritoriul acelui stat contractant.
CAP. 7 Pornirea urmãririi penale
ART. 56 Condiţii 1. Fiecare stat contractant se obliga ca, la cererea celuilalt stat contractant, sa porneascã, în conformitate cu propria sa lege, urmãrirea penalã impotriva unui cetãţean al sau, atunci cînd exista date suficiente ca acesta a savirsit pe teritoriul celuilalt stat contractant o fapta care este prevãzutã ca infracţiune de legile ambelor state contractante. 2. Dacã persoanele vãtãmate prin infracţiunea care constituie obiectul urmãririi penale au formulat cereri corespunzãtoare de despãgubiri civile, aceste cereri se soluţioneazã în cadrul procesului penal. ART. 57 Cererea de urmãrire penalã 1. La cererea de urmãrire penalã se anexeazã: a) o informare cuprinzînd datele personale ale celui invinuit, inclusiv indicarea cetateniei, descrierea situaţiei de fapt care formeazã obiectul cauzei, precum şi încadrarea juridicã faptelor; b) în extras cu textele dispoziţiilor legale incalcate prin infracţiune; c) probele şi actele de procedura existente; d) plingerile formulate pentru urmãrirea penalã de cãtre persoanele vãtãmate, cînd aceste plingeri sînt necesare; e) cererile de despãgubiri civile, dacã exista. 2. Cererea şi actele prevãzute la paragraful 1 lit. a) şi b) sînt însoţite de traduceri oficiale în limba statului contractant solicitat. ART. 58 Informaţii asupra soluţionãrii procesului Statul contractant solicitat este obligat sa înştiinţeze statul contractant solicitant despre rezultatul procesului penal. La cererea statului contractant solicitant se transmite o copie a hotãrîrii definitive. ART. 59 Modul de legatura În problemele urmãririi penale, procuraturile generale şi ministerele de justiţie ale celor doua state contractante comunica direct între ele.
CAP. 8 Extrãdarea
ART. 60 Obligaţia de extrãdare 1. Statele contractante se obliga sa-şi extrãdeze reciproc, la cerere, potrivit prevederilor cuprinse în prezentul tratat, în vederea tragerii la rãspundere penalã sau pentru executarea pedepsei, persoanele care se gãsesc pe teritoriul unuia dintre cele doua state contractante. 2. Extrãdarea se admite numai pentru acele fapte care sînt prevãzute ca infracţiuni de legile ambelor state contractante. 3. Extrãdarea în vederea urmãririi sau judecãrii se admite numai pentru acele fapte care, potrivit legilor ambelor state contractante, sînt sancţionate cu o pedeapsa privativã de libertate mai mare de un an sau cu o pedeapsa mai grea. Extrãdarea în vederea executãrii pedepsei se admite numai dacã pedeapsa privativã de libertate pronunţatã este mai mare de un an sau o pedeapsa grea. ART. 61 Refuzarea extrãdãrii 1. Nu se extrãdeazã: a) persoanele care, la data primirii cererii de extrãdare, sînt cetãţeni ai statului contractant solicitat; b) persoanele a cãror extrãdare nu este permisã de legea statului contractant solicitat. 2. Extrãdarea nu se admite dacã: a) fapta a fost sãvîrşitã pe teritoriul statului contractant solicitat; b) potrivit legii statului contractant solicitat acţiunea penalã nu poate fi exercitatã sau hotãrîrea nu poate fi executatã ca urmare a amnistiei, a implinirii termenului de prescripţie ori pentru un alt temei legal; c) fata de persoana a carei extrãdare se cere s-a pronunţat o hotãrîre definitiva ori s-a pus capãt urmãririi penale, pentru aceeaşi fapta, în statul contractant solicitat; d) potrivit legii ambelor state contractante, acţiunea penalã se pune în mişcare numai la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate. ART. 62 Extrãdarea condiţionatã Cînd o persoana, a carei extrãdare se cere pentru executarea pedepsei, a fost judecata în lipsa, extrãdarea poate fi condiţionatã de cerinta de a se asigura celui extrãdat dreptul de a solicita rejudecarea cauzei, în prezenta sa, potrivit legii statului contractant solicitant. ART. 63 Amînarea extrãdãrii şi extrãdarea temporarã 1. Cînd, pe teritoriul statului contractant solicitat, este în curs de acţiune penalã impotriva persoanei a carei extrãdare se cere sau cînd aceasta persoana are de executat în statul contractant solicitat o pedeapsa privativã de libertate pentru o alta infracţiune, extrãdarea poate fi amînatã pînã ce procesul penal a luat sfîrşit ori pînã la data cînd pedeapsa a fost executatã sau consideratã ca executatã. 2. În cazul în care amînarea extrãdãrii ar atrage împlinirea termenului de prescripţie al acţiunii penale sau ar crea mari dificultãţi pentru stabilirea faptelor, statul contractant solicitat poate admite extrãdarea temporarã, sub condiţia ca persoana a carei extrãdare se cere sa fie readusa dupã efectuarea actelor procesuale pentru care s-a admis extrãdarea, dar nu mai tirziu de 3 luni de la data extrãdãrii. În cazuri întemeiate acest termen poate fi prelungit de comun acord. ART. 64 Limitele acţiunii penale 1. Persoana extrãdatã nu poate fi extrãdatã unui stat terţ pentru infracţiune sãvîrşitã înainte de extrãdare. 2. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 se aplica: a) dacã exista acordul prealabil al statului contractant solicitant, continua sa ramina pe teritoriul acestui stat contractant mai mult de 30 de zile de la sfîrşitul procesului penal ori de la terminarea executãrii pedepsei, sau dacã ulterior se reintoarce acolo de buna voie. În acest termen nu se include perioada în care persoana extrãdatã, din motive independente de vointa sa, a fost împiedicatã sa pãrãseascã teritoriul statului contractant solicitant. ART. 65 Cereri formulate de mai multe state Dacã extrãdarea aceleiaşi persoane este cerutã de mai multe state, pentru infracţiune sau pentru mai multe infracţiuni diferite, statul contractant solicitat hotãrãşte cãrui stat va face extrãdarea, luind în considerare toate împrejurãrile, cum sînt; cetãţenia persoanei a carei extrãdare se cere, natura şi gravitatea infracţiunilor, locul şi data comiterii lor şi data primirii cererilor de extrãdare. ART. 66 Modul de legatura În problemele extrãdãrii ministerele de justiţie şi procuraturile generale ale celor doua state contractante comunica direct între ele. ART. 67 Actele care se anexeazã la cererea de extrãdare 1. La cererea de extrãdare vor fi anexate: a) acte privind persoana a carei extrãdare se cere, inclusiv cele referitoare la cetãţenie, şi orice date disponibile care ar putea servi la identificarea acesteia; b) copia certificatã a mandatului de arestare, iar cînd extrãdarea se cere pentru executarea pedepsei, copia certificatã a hotãrîrii rãmase definitive. În cazul în care mandatul de arestare sau în cuprinsul hotãrîrii nu este menţionatã fapta cu indicarea locului şi timpului sãvîrşirii acesteia, precum şi calificarea ei juridicã, aceste date vor fi arãtate într-o anexa; c) copia textelor de lege aplicabile în cauza respectiva; d) data privind durata pedepsei neexecutate, în cazul în care extrãdarea se cere pentru executarea unei pedepse. 2. Dacã cererea de extrãdare nu conţine toate datele necesare, statul contractant solicitat poate cere date suplimentare. Statul contractant solicitant va transmite datele suplimentare în termen de o luna. Acest termen va putea fi prelungit, la cerere, cu cel mult o luna. Statul contractant solicitat poate sa punã în libertate persoana arestata şi sa înceteze procedura de extrãdare, dacã datele suplimentare nu îi sînt transmise în termenele prevãzute în alineatul precedent. ART. 68 Arestarea în vederea extrãdãrii 1. Dupã primirea cererii de extrãdare, statul contractant solicitat va lua neîntîrziat mãsuri pentru arestarea persoanei a carei extrãdare se cere, dacã sînt îndeplinite condiţiile de extrãdare prevãzute în prezentul tratat. 2. Arestarea unei persoane poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrãdare, dacã s-a primit o cerere în acest sens de la statul contractant solicitant. În cerere se va mentiona mandatul de arestare sau hotãrîrea definitiva data impotriva acelei persoane, indicindu-se ca cererea de extrãdare va fi trimisa ulterior. Cererea de arestare, înainte de primirea cererii de extrãdare, poate fi facuta prin posta, telegraf, telefon, radio sau o alta cale. 3. Despre arestarea facuta potrivit paragrafului 2 va fi înştiinţat neîntîrziat celãlalt stat contractant. 4. Persoana arestata în condiţiile paragrafului 2 va fi pusã în libertate dacã cererea de extrãdare nu este primitã în termen de cel mult o luna, socotit de la data cînd statul contractant solicitant a fost înştiinţat despre arestarea preventivã. ART. 69 Comunicarea hotãrîrii asupra cererii de extrãdare Statul contractant solicitat va face cunoscut statului contractant solicitant hotãrîrea sa asupra cererii de extrãdare. Dacã cererea nu a fost admisã, se vor indica prevederile din prezentul tratat care motiveaza hotãrîrea. ART. 70 Predarea persoanei extrãdate 1. În cazul în care cererea de extrãdare este admisã, statul contractant solicitat va comunica statului contractant solicitant locul şi data predãrii persoanei. 2. Dacã statul contractant solicitant nu ia în primire, la data stabilitã pentru predare, persoana ce urmeazã a fi extrãdatã şi nici nu a solicitat o amînare a termenului de predare, statul solicitat poate sa punã în libertate persoana arestata şi sa înceteze procedura de extrãdare. Amînarea nu poate depãşi 15 zile. ART. 71 Repetarea extrãdãrii Dacã persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã, de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se afla din nou pe teritoriul statului contractant solicitat, ea va fi din nou extrãdatã. În acest caz, la cerere nu se mai anexeazã actele prevãzute la art. 67. ART. 72 Transmiterea de obiecte 1. Statul contractant solicitat va transmite, la cerere: a) obiectele care pot avea importanta ca probe în procesul penal; b) obiectele ce provin din infracţiunea care a atras extrãdarea. Aceste obiecte pot fi transmise şi în cazul cînd extrãdarea persoanei nu are loc din cauza morţii, a sustragerii sau datoritã altei împrejurãri. Predarea obiectelor se face sub luare de dovada. 2. Dacã obiectele cerute sînt necesare statului contractant solicitat ca probe într-o cauza penalã, transmiterea lor poate fi amînatã pînã la terminarea acelui proces. 3. Drepturile statului contractant solicitat sau ale terţilor asupra acestor obiecte rãmîn neatinse. Obiectele asupra cãrora exista asemenea drepturi vor fi restituite statului contractant solicitat cel mai tirziu la terminarea procesului penal. 4. Predarea obiectelor prevãzute la paragraful 1 se va face cu respectarea legii statului contractant solicitat referitoare la exportul de obiecte şi transferul sumelor de bani. ART. 73 Informaţii asupra soluţionãrii procesului penal Statul contractant solicitant informeazã statul contractant solicitat despre rezultatul procesului penal pornit impotriva persoanei extrãdate. La cererea statului contractant solicitat se va transmite şi un exemplar al hotãrîrii definitive. ART. 74 Tranzitarea 1. Statele contractante autoriza, reciproc, la cerere, transportul pe teritoriul lor al persoanelor care sînt extrãdate unuia dintre aceste state de cãtre un al treilea stat. 2. Cererea de tranzit se formuleazã şi se rezolva în conformitate cu prevederile referitoare la extrãdare din prezentul tratat. 3. Statul contractant solicitat autoriza tranzitul prin modalitatea pe care o apreciazã ca fiind mai potrivita. ART. 75 Cheltuieli de extrãdare şi de tranzit 1. Cheltuielile de extrãdare se suporta de statul contractant pe teritoriul cãruia s-au fãcut. 2. Cheltuielile de tranzit se suporta de statul contractant solicitant.
CAP. 9 Predarea condamnaţilor în vederea executãrii pedepselor
ART. 76 Condiţii Cetãţenii unui stat contractant, condamnaţi prin hotãrîri penale definitive în celãlalt stat contractant la pedepse privative de libertate, vor fi predati, în comun acord, în condiţiile prezentului tratat, pentru executarea pedepsei, statului contractant ai cãrui cetãţeni sînt. ART. 77 Cazuri în care nu poate avea loc predarea Predarea condamnatului pentru executarea pedepsei nu va avea loc dacã: a) fapta pentru care s-a pronunţat hotãrîrea de condamnare nu constituie infracţiune potrivit legii statului contractant al cãrui cetãţean este cel condamnat; b) pentru aceeaşi fapta, în statul contractant al cãrui cetãţean este condamnatul s-a pronunţat fata de acesta a hotãrîre penalã rãmasã definitiva ori s-a pus capãt urmãririi penale; c) în statul al cãrui cetãţean este cel condamnat, pedeapsa pronunţatã impotriva sa nu poate fi executatã deoarece a intervenit prescripţia sau alta cauza care, potrivit legii acestui stat, inlatura executarea pedepsei; d) cel condamnat are domiciliul pe teritoriul statului contractant a cãrui instanta a pronunţat hotãrîrea de condamnare; e) nu s-a ajuns la o înţelegere privind predarea celui condamnat pentru executarea pedepsei. ART. 78 Limitele rãspunderii penale Condamnatul predat pentru executarea pedepsei în statul al cãrui cetãţean este nu mai poate fi tras la rãspundere penalã pentru aceeaşi fapta, cu excepţia cazurilor prevãzute în art. 87 lit. c). ART. 79 Propuneri de cereri 1. Predarea condamnatului pentru executarea pedepsei se face la propunerea statului contractant a cãrui instanta a pronunţat hotãrîrea de condamnare, dacã celãlalt stat contractant este de acord sa-l primeascã, potrivit prevederilor prezentului tratat. 2. Statul contractant al cãrui cetãţean este cel condamnat se poate adresa statului a cãrui instanta a pronunţat hotãrîrea, cu rugamintea de a se examina problema privind posibilitatea predãrii celui condamnat. 3. Cel condamnat sau rudele sale se pot adresa autoritãţilor competente ale oricãruia dintre statele contractante cu o cerere prin care sa solicite predarea pentru executarea pedepsei celui condamnat. Autoritãţile competente ale statului contractant a cãrui instanta a pronunţat condamnarea vor aduce la cunostinta celui condamnat ca are posibilitatea sa facã o asemenea cerere. ART. 80 Actele care se anexeazã la propunere 1. La propunerea de predare a condamnatului pentru executarea pedepsei se anexeazã: a) copia legalizatã a hotãrîrii de condamnare şi, dacã este cazul, a hotãrîrii pronunţate de instanta superioarã, cu menţiunea ca hotãrîrea este definitiva; b) copia textelor de lege aplicate în cauza respectiva; c) un act prin care se certifica partea din pedeapsa deja executatã, precum şi partea din pedeapsa ce urmeazã a fi executatã; d) acte privind executarea pedepsei complimentare, dacã s-a aplicat o astfel de pedeapsa; e) actul prin care se certifica cetãţenia celui condamnat; f) alte acte, dacã autoritatea competenta a statului contractant a cãrui instanta a pronunţat hotãrîrea de condamnare considera necesarã comunicarea acestora; g) traducerea certificatã a propunerii şi a actelor anexate. 2. Autoritatea competenta a statului contractant al cãrui cetãţean este cel condamnat poate solicita, în caz de nevoie, acte sau date suplimentare. ART. 81 Modul de legatura În problemele de predare a condamnaţilor, în vederea executãrii pedepselor, organele centrale competente ale celor doua state contractante comunica direct între ele. ART. 82 Comunicarea soluţiei Autoritatea competenta a statului contractant al cãrui cetãţean este cel condamnat înştiinţeazã, în cel mai scurt timp posibil, autoritatea competenta a celuilalt stat contractant despre acordul sau refuzul primirii condamnatului, în condiţiile prevãzute în prezentul tratat. ART. 83 Predarea condamnatului Dacã se admite propunerea de predare, autoritãţilor competente ale celor doua state contractante vor conveni, neîntîrziat, asupra locului, datei şi modalitatii de predare a celui condamnat. ART. 84 Punerea în executare a pedepsei 1. Pedeapsa se executa pe baza hotãrîrii pronunţate de instanta statului contractant în care a fost condamnat cel în cauza. 2. Instanta competenta din statul contractant al cãrui cetãţean este condamnatul, ţinînd seama de sentinta pronunţatã, da o hotãrîre prin care dispune executarea pedepsei. 3. În cazul în care pedeapsa aplicatã prin hotãrîrea de condamnare este în limitele pedepsei prevãzute de legea statului contractant al cãrui cetãţean este cel condamnat, instanta acestui din urma stat stabileşte aceeaşi durata a pedepsei prevãzute de legea statului contractant al cãrui cetãţean este cel condamnat, instanta acestui din urma stat stabileşte aceeaşi durata a pedepsei. 4. Dacã pedeapsa aplicatã prin hotãrîrea de condamnare depãşeşte maximul pedepsei private de libertate prevãzut pentru infracţiunea sãvîrşitã, în legea statului contractant al cãrui cetãţean este cel condamnat, instanta stabileşte maximul pedepsei privative de libertate conform legii acestui stat contractant. 5. În cazul în care în legea statului contractant al cãrui cetãţean este cel condamnat se prevede, pentru infracţiunea sãvîrşitã, o pedeapsa de alt fel decît pedeapsa privativã de libertate aplicatã prin hotãrîrea de condamnare, instanta stabileşte, potrivit legii statului sau, o pedeapsa care va fi cît mai corespunzãtoare pedepsei aplicate prin hotãrîrea de condamnare. 6. Partea de pedeapsa privativã de libertate care a fost executatã de cel condamnat în statul contractant a cãrui instanta a pronunţat hotãrîrea de condamnare se deduce din durata pedepsei pronunţate. În cazul în care instanta stabileşte o pedeapsa de alt fel decît cea aplicatã prin hotãrîrea de condamnare, la stabilirea pedepsei se tine seama de partea executatã de pedeapsa. 7. Pedeapsa complimentarã pronunţatã prin hotãrîrea de condamnare se executa în executa în mãsura în care este prevãzutã, pentru aceeaşi fapta, în legea statului contractant al cãrui cetãţean este cel condamnat şi nu a fost executatã în statul în care s-a pronunţat condamnarea. Dispoziţiile prezentului articol sînt aplicabile în mod corespunzãtor. ART. 85 Efectele juridice ale condamnãrii Fata de persoana predatã în vederea executãrii pedepsei în statul contractant al cãrui cetãţean este, hotãrîrea de executare a pedepsei produce aceleaşi consecinţe juridice ca şi în cazul persoanelor condamnate în acest stat pentru sãvîrşirea unei infracţiuni de acelaşi fel. ART. 86 Legea aplicabilã 1. Executarea pedepsei, precum şi înlãturarea totalã sau parţialã a executãrii acesteia, se fac potrivit legii statului contractant al cãrui cetãţean este cel condamnat. 2. Reexaminarea hotãrîrii de condamnare se face numai de instanţele statului contractant în care s-a pronunţat hotãrîrea, potrivit legii acestui stat. ART. 87 Modificãri ale hotãrîrilor de condamnare, dupã predare Dacã, dupã predarea condamnatului pentru executarea pedepsei, hotãrîrea de condamnare este modificatã sau desfiintata în statul contractant în care a fost pronunţatã, copii de pe noua hotãrîre rãmasã definitiva şi de pe actele necesare sînt transmise autoritãţii competente a celuilalt stat contractant. În cazul prevãzut la lit. b), transmiterea se face neîntîrziat. Instituţia judiciarã competenta din statul contractant al cãrui cetãţean este cel condamnat: a) pune în executare noua hotãrîre potrivit procedurii prevãzute la art. 84, cînd prin aceasta hotãrîre a fost modificatã pedeapsa; b) aduce la îndeplinire, potrivit legii statului sau, noua hotãrîre, cînd prin aceasta s-a dispus achitarea condamnatului sau încetarea procesului penal; c) procedeazã, dupã caz, la refacerea urmãririi penale ori rejudecarea cauzei, în conformitate cu legea statutului sau, cînd prin noua hotãrîre s-a dispus refacerea urmãririi penale ori rejudecarea cauzei. ART. 88 Informaţii privind executarea pedepsei Statul contractant cãruia i-a fost predat condamnatul pentru executarea pedepsei informeazã celãlalt stat contractant despre hotãrîrea pronunţatã în baza art. 84 sau 87. ART. 89 Tranzitarea 1. Fiecare stat contractant autoriza, la cerere, transportul în tranzit pe teritoriul sau al cetãţenilor celuilalt stat contractant trimişi pentru executarea pedepsei de cãtre un stat terţ în statul ai cãrui cetãţeni sînt. 2. Cererea pentru autorizarea tranzitului se formuleazã şi se rezolva potrivit prevederilor din prezentul tratat referitoare la predarea celor condamnaţi pentru executarea pedepsei. ART. 90 Cheltuieli de predare şi de tranzit Cheltuielile ocazionate de predarea condamnatului pentru executarea pedepsei sau de transportul acestuia în tranzit se suporta, potrivit prevederilor art. 75, care se aplica în mod corespunzãtor.
CAP. 10 Dispoziţii finale
ART. 91 1. Prezentul tratat va fi supus ratificãrii. Schimbul instrumentelor de ratificare va avea loc la Berlin. 2. Prezentul tratat va intra în vigoare în cea de-a 30-a zi de la data schimbului instrumentelor de ratificare. 3. Prezentul tratat se încheie pe o durata nelimitatã. Fiecare dintre cele doua state contractante poate sa îl denunţe printr-o notificare scrisã. Denunţarea va produce efecte dupã un an de la data notificãrii adresate celuilalt stat contractant. 4. La data intrãrii în vigoare a prezentului tratat îşi înceteazã valabilitatea Tratatului dintre Republica Populara Romana şi Republica Democrata Germanã privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale, fãcut la Bucureşti la 15 iulie 1958. Încheiat la Bucureşti la 19 martie 1982, în doua exemplare originale, fiecare în limba romana şi în limba germanã, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate. Drept care împuterniciţii celor doua state contractante au semnat prezentul tratat şi au aplicat sigiliile lor.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
