Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
SENTINŢA nr. 57 din 27 aprilie 2023 referitoare la acţiunea în contencios administrativ având ca obiect anulare act administrativ cu caracter normativ
EMITENT: Curtea de Apel Braşov - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 922 din 7 octombrie 2025
Dosar nr. 687/64/2022
Completul compus din:
Preşedinte: Tiberiu-Adrian Vîrgolici - judecător
Grefier: Mihaela Cincan
Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra acţiunii formulate de reclamanta Asociaţia „Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor“ în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, prin ministru, având ca obiect „anulare act administrativ“.
Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 30.03.2023, potrivit celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanţa, în vederea deliberării, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, a amânat pronunţarea pentru data de 6.04.2023, 13.04.2023, apoi pentru data de 20.04.2023 şi 27.04.2023.
CURTEA,
deliberând, constată următoarele:
Prin Cererea înregistrată la această instanţă la data de 29.12.2022 cu nr. 687/64/2022, reclamanta Asociaţia „Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor“ a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, anularea Ordinului ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 2.482/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoş de munte (Tetrao urogallus), pentru perioada septembrie-30 noiembrie 2022, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 3 octombrie 2022, precum şi anularea anexei Ordinului ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 2.482/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoş de munte (Tetrao urogallus), pentru perioada septembrie-30 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 3 octombrie 2022.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că are un interes personal, născut, actual şi direct în promovarea acţiunii şi, în consecinţă, calitate procesuală activă, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a) şi s), art. 8 alin. (11) şi (12) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 („Legea nr. 554/2004“), Deciziei RIL nr. 8/2.03.2020 (numită în continuare „RIL“), dar şi dispoziţiilor art. 5 şi art. 20 alin. (1) şi alin. 6) din OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului şi prevederile preambulului, art. 1, art. 2 pct. 15, 31, 32, 38, 60, art. 3, art. 49, art. 75 din OUG nr. 195/2005. Totodată, subscrisa invocăm în subsidiar şi interesul public în promovarea acţiunii, conform art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004.
Ulterior publicării RIL nr. 8/2.03.2020, interesul personal în promovarea unor acţiuni similare (ca, de exemplu, acţiunea de suspendare şi acţiunea de anulare a cotelor de recoltă/vânătoare la speciile de păsări sălbatice aprobate prin Ordinul MMAP nr. 1.400/2020, acţiunea de anulare a cotelor de recoltă/vânătoare la speciile de păsări sălbatice aprobate prin Ordinul MMAP nr. 1.460/2021 sau chiar acţiunea de suspendare a cotei de recoltă pentru specia cocoş de munte aprobate prin OMMAP nr. 2.482/2022) a fost recunoscut/consacrat de Curtea de Apel Braşov (dosarele nr. 326/64/2020, nr. 452/64/2020, nr. 565/64/2021, nr. 553/64/2022).
Din dispozitivul Deciziei RIL nr. 8/2.03.2020, dar şi din considerentele acesteia (în special din considerentele de la punctele 75, 78, 79, 80, 81, 82 şi 90) rezultă în esenţă că, pentru a avea capacitatea procesuală activă într-un litigiu în materia contenciosului administrativ, organizaţiile neguvernamentale trebuie să invoce în principal un interes propriu şi personal în promovarea acţiunii, interes care trebuie să decurgă din scopurile şi obiectivele statutare, iar obiectivele/scopurile statutare trebuie să aibă un nivel de specificitate suficient de mare pentru ca între ele şi actul administrativ contestat să se poată stabili o legătură clară şi neechivocă.
A invocat reclamanta, în principal, interesul privat şi doar în subsidiar interesul public. Interesul privat al promovării acţiunii decurge din scopurile şi obiectivele statutare ale reclamantei care au un nivel de specificitate mai mult decât suficient pentru a se stabili o legătură minimă, neechivocă între ele şi conţinutul actului administrativ pe care îl contestăm, după cum urmează:
Prin dispoziţiile Ordinului MMAP nr. 2.482/2022 se stabilesc/se aprobă cote de recoltă/vânătoare pentru specia cocoş de munte, Tetrao urogallus, prin adoptarea unui act administrativ normativ care, în opinia reclamantei, încălcă legislaţia naţională şi comunitară privitoare la vânătoarea şi protecţia mediului şi biodiversităţii (OUG nr. 57/2007 şi Directiva „Păsări“) şi care permite uciderea ilegală şi nonnecesară, prin vânătoare recreativ-sportivă a aproape 239 de exemplare de cocoş de munte, fapt echivalent cu: încălcarea normelor comunitare în domeniul protecţiei mediului (Directiva „Păsări“), exploatarea excesivă a fondului cinegetic şi faunei, folosirea animalelor sălbatice în scopuri care nu sunt vitale, încălcarea dreptului animalelor sălbatice de a trăi şi de a se reproduce în libertate în mediul lor natural.
Or, între obiectul şi consecinţele actului administrativ contestat (Ordinul MMAP nr. 2.482/2022), pe de o parte, şi scopurile statutare ale reclamantei, pe de altă parte, există o corelaţie evidentă, în condiţiile în care:
Potrivit actelor constitutive, reclamanta este o organizaţie neguvernamentală constituită şi cu scopul prevenirii şi combaterii abuzurilor împotriva: (...); mediului înconjurător (protecţia mediului); animalelor (protecţia animalelor), iar prin prisma statutului ACAB sunt considerate abuzuri împotriva animalelor şi mediului: vânătoarea sportivă, exploatarea excesivă a fondului cinegetic şi faunei; periclitarea prin orice metodă a existenţei unor ecosisteme, orice act de încălcare a legislaţiei de mediu naţionale, a legislaţiei şi recomandărilor comunitare; creşterea animalelor în vederea „recoltării prin împuşcare“ în exploataţii împrejmuite, adoptarea şi/sau neabrogarea unor acte normative care încalcă „Declaraţia universală a drepturilor animalelor.
Suplimentar, din perspectiva dispoziţiilor speciale ale OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului (care transpun şi Convenţia de la Aarhus), reclamanta, în calitate de ONG care promovează protecţia mediului, are calitate procesuală activă în orice litigiu având ca obiect protecţia mediului, indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu, prin efectul prevederilor speciale ale art. 5 lit. d) din OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului şi mai ales prin efectul prevederilor art. 20 alin. (1) şi alin. (6) din OUG nr. 195/2005 care derogă de la dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 în ceea ce priveşte interesul promovării unei acţiuni care priveşte protecţia mediului.
Prezentul litigiu este în mod evident un litigiu care are ca obiect protecţia mediului, în condiţiile în care, potrivit punctelor 3, 4 şi 5 din preambulul Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice - Directiva „Păsări“, protecţia eficientă a păsărilor este o problemă tipică de mediu.
Speciile de păsări sălbatice reprezintă o componentă importantă a biodiversităţii, iar „biodiversitatea“ este o componentă esenţială a mediului.
Din interpretarea textelor convenţiei mai sus citate reiese indubitabil că dreptul special al accesului la justiţie în probleme de mediu este instituit prin Convenţia de la Aarhus în manieră generică, fără a se face distincţie între problemele de mediu, astfel încât, potrivit principiului Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, promovarea oricărei acţiuni în justiţie având ca obiect un litigiu de mediu, inclusiv promovarea prezentei acţiuni, beneficiază de protecţia convenţiei.
Într-o situaţie de afectare a mediului sub aspectul biodiversităţii, lezarea materială imediată nu se produce asupra unor categorii de persoane fizice, ci asupra indivizilor aparţinând unor specii de animale. Or, pentru că aceste animale nu pot fi titularele unor drepturi sau interese subiective, ci doar obiect al protecţiei şi conservării exercitate de terţe fiinţe, adică de subiecţi umani, rezultă că în materia litigiilor de asemenea natură organismul social interesat nu se substituie, prin delegare, unor persoane fizice titulare ale drepturilor şi intereselor subiective lezate direct şi imediat (a căror identificare exactă ar stabili reperele esenţiale ale contenciosului a cărui „clonă“ este organismul social interesat). Titularul dreptului subiectiv lezat este, în acest caz, chiar organismul social interesat, dar şi orice altă persoană, în condiţiile în care, aşa cum am arătat, afectarea biodiversităţii reprezintă o lezare a dreptului la un mediu sănătos, adică o lezare a unui drept subiectiv, recunoscut ca atare tuturor persoanelor, ce au astfel posibilitatea consacrată prin lege de a revendica acest drept, de a semnala orice încălcare a legii, inclusiv prin acţiuni în instanţă, prin acţiuni exercitate fie în nume propriu, fie prin intermediul asociaţiilor care promovează protecţia mediului.
În subsidiar, reclamanta a invocat şi faptul că prevederile în discuţie reprezintă o lezare a interesului legitim public reprezentat de: imperativul conservării mediului, sub aspectul biodiversităţii care are ca şi componentă importantă speciile de păsări şi animale sălbatice; imperativul prevenirii şi combaterii epizootiilor (în special a pestei porcine africane), respectiv a sănătăţii animalelor de interes economic (suinele) şi a siguranţei alimentare.
Din moment ce specia cocoş de munte care face obiectul acestei cereri se regăseşte la anexa nr. 1 a Legii nr. 407/2006, rezultă că specia respectivă face parte din „fauna de interes cinegetic“ [aşa cum este aceasta definită la art. 1 lit. m) din Legea nr. 407/2006], faună care, potrivit art. 2 din Legea nr. 407/2006, „este resursă naturală regenerabilă, bun public de interes naţional şi internaţional“. Prin urmare, protecţia şi gestionarea durabilă a faunei de interes cinegetic reprezentate de speciile de păsări sălbatice din România reprezintă un interes legitim public.
Mai mult decât atât, specia care face obiectul prezentei acţiuni este protejată prin Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (Directiva „Păsări“) şi de alte convenţii sau acorduri europene, astfel încât este evident că protecţia acestor animale reprezintă un interes legitim public.
În consecinţă, administrând fauna de interes cinegetic care este, potrivit legii, „bun public de interes naţional şi internaţional“ (astfel încât protecţia şi gestionarea durabilă a acesteia reprezintă un interes legitim public), pârâtul [care este autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004] asigură/furnizează serviciul public al administrării şi protecţiei faunei de interes cinegetic [întrucât reprezintă o activitate organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică (pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor), în scopul satisfacerii unui interes legitim public în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004], serviciu public reglementat de lege care presupune, printre altele, şi stabilirea/aprobarea cotelor de recoltă.
Ulterior publicării în Monitorul Oficial a Hotărârii RIL nr. 8/2.03.2020, Curtea de Apel Braşov a statuat consacrat interesul personal al subscrisei în promovarea unor acţiuni similare (acţiunea de suspendare şi acţiunea de anulare a cotelor de recoltă/vânătoare la speciile de păsări sălbatice aprobate prin Ordinul MMAP nr. 1.400/2020, acţiunea de anulare a cotelor de recoltă/vânătoare la speciile de păsări sălbatice aprobate prin Ordinul MMAP nr. 1.400/2020, acţiunea de suspendare a cotei de recoltă pentru specia cocoş de munte, aprobată prin OMMAP nr. 2.482/2022) în dosarele nr. 326/64/2020, nr. 452/64/2020, nr. 565/64/2021 şi nr. 553/64/2022.
Anterior formulării prezentei cereri, în data de 27.10.2022, reclamanta a trimis la Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, prin poştă electronică, o plângere prealabilă, formulată în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004, în care am solicitat reexaminarea actului normativ în sensul revocării prevederilor enumerate mai sus, pentru mai multe motive de nelegalitate.
Plângerea a fost înregistrată la emitentul actului administrativ contestat - Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor cu nr. 2/R/15.712/27.10.2022.
În data de 23 noiembrie 2022, pârâtul MMAP i-a trimis prin poştă răspunsul la plângerea prealabilă, Adresa nr. 2/R/15.712/23/11.2022, respingând plângerea, cu susţineri nefondate.
În data de 3 octombrie 2022 a fost publicat în Monitorul Oficial Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 2.482/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoş de munte (Tetrao urogalus) pentru perioada septembrie-30 noiembrie 2022.
Conform anexei OMMAP nr. 2.482/2022, cota de recoltă totală, aprobată pentru specia cocoş de munte, este de 239 de exemplare, reprezentând exclusiv masculi [aşa cum reiese din Referatul de aprobare DGB nr. 104.657/11.07.2022, pag. 1, ultimul paragraf, specia cocoş de munte figurează la: anexa nr. II a Directivei „Păsări“; anexa nr. 1 B pct. 8 din Legea nr. 407/2006; anexa nr. 5 C a OUG nr. 57/2007; anexa III la Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979 (ratificată de România prin Legea nr. 13/1993, publicată în Monitorul Oficial nr. 62 din 25 martie 1993)].
Conform precizărilor făcute de Societatea Ornitologică Română din Adresa nr. 1.162/31.07.2020, specia cocoş de munte este o specie sedentară/rezidentă în România.
Ordinul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 2.482/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoş de munte (Tetrao urogallus) pentru perioada septembrie-30 noiembrie 2022, a fost emis cu Avizul nr. 9/2022 al Consiliului Naţional de Vânătoare, în care se menţionează doar faptul că 11 dintre membrii consiliului au votat „pentru“ avizarea favorabilă a proiectului de ordin.
În formula introductivă a ordinului sunt invocate Referatul de aprobare DGB nr. 104.657/11.07.2022 şi Referatul de aprobare DGB nr. 104.937/13.09.2022.
Referatul de aprobare nr. DGB nr. 104.657/11.07.2022 trimite la Instrucţiunile tehnice de evaluare a efectivelor de vânat şi de calcul al cotelor de recoltă, aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995 a Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Adresa MMAP nr. 550.005/17.01.2021 (la care sunt ataşate anexa G 3, centralizatorul I 3 şi centralizatorul E9) trimite la rândul ei la Ordinul MAAP nr. 478/2002, Ordinul MAPDR nr. 512/2004, Ordinul nr. 393/2003 şi la Instrucţiunile tehnice de evaluare a efectivelor de vânat şi de calcul al cotelor de recoltă, aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995 a MAPPM, acestea din urmă nefiind publicate în Monitorul Oficial, aşa cum reiese din Adresa nr. 6.369/6.09.2022 a RA Monitorul Oficial.
Aceste instrucţiuni sunt invocate de MMAP în aproape toate referatele de aprobare ale ordinelor prin care se stabilesc cote de recoltă ca bază de evaluare a efectivelor de faună sedentară. Decizia propriu-zisă (prin care s-au aprobat instrucţiunile) nu poate fi accesată nicăieri şi nici MMAP nu a prezentat-o/trimis-o către gărzile forestiere împreună cu instrucţiunile pe care le aprobă (trimise gărzilor forestiere odată cu Scrisoarea nr. 55.005/17.01.2022).
Ordinul nr. 478/2002 al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor privind aprobarea Normelor de întocmire a studiilor de specialitate pentru gestionarea durabilă a vânatului este adoptat în baza vechii Legi nr. 103/1996 (abrogată încă din anul 2006 prin Legea nr. 407/2006, a vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic) şi nu a fost modificat/revizuit după intrarea în vigoare a Legii nr. 407/2006 şi prevede (art. 3 şi 4) că studiile propriu-zise sunt întocmite de către persoane fizice sau juridice atestate (şi nu de către gestionarii fondurilor cinegetice).
Totodată, studiile prevăzute de acest ordin nu sunt intitulate studii de evaluare a efectivelor de faună (ci studii de specialitate pentru gestionarea durabilă a vânatului) şi nu se întocmesc anual, ci pentru perioada de valabilitate a contractului.
Pe de altă parte, acest ordin nu are relevanţă pentru stabilirea cotei de recoltă la specia cocoş de munte, nefiind invocat în acest sens de MMAP în referatele de aprobare. De altfel, formula de calcul al cotelor de recoltă din acest ordin nu putea fi aplicată speciei cocoş de munte, pentru că formula respectivă implică folosirea „sporului natural“ al speciei cocoş de munte, care nu a fost calculat/prevăzut în ordinul respectiv.
Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 512/2004 privind aprobarea efectivelor optime pentru principalele specii de vânat din România (cerb comun, cerb lopătar, căprior, capră neagră, mistreţ, iepure, potârniche, cocoş de munte şi râs) este adoptat tot în baza vechii Legi nr. 103/1996 (abrogată încă din anul 2006 prin Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic) şi nu a fost modificat/revizuit după intrarea în vigoare a Legii nr. 407/2006 şi reglementează stabilirea efectivelor optime la 9 specii de interes cinegetic, şi anume, cerb comun, cerb lopătar, căprior, capră neagră, mistreţ, iepure, potârniche, cocoş de munte şi râs.
Principiul legalităţii activităţii administrative rezidă în obligaţia autorităţilor de a nu eluda prevederile legale, dar şi în necesitatea ca toate deciziile respectivelor autorităţi să se întemeieze pe lege. Astfel, principiul legalităţii impune, în egală măsură - precizează Înalta Curte într-o decizie, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.
Ordinul MMAP nr. 2.482/2022 şi anexele acestui ordin reprezintă o categorie de acte administrative specifice organelor centrale ale puterii executive, ele se adoptă pentru organizarea executării legilor şi nu pot contraveni principiilor şi dispoziţiilor cuprinse într-o lege. Având în vedere existenţa unei ierarhii prestabilite a actelor normative, legea conformă cu Constituţia situându-se în fruntea acestei ierarhii, toate celelalte acte normative emise în baza legilor trebuind să fie conforme cu acestea. În această modalitate se asigură conformitatea tuturor actelor juridice cu legea, ca o consecinţă a principiului supremaţiei legii, cu aplicabilitate vizând orice act ce emană de la alte organe.
Prin Decizia nr. 105/2019, pronunţată la data de 24.10.2019 în Dosarul cu nr. 502/64/2019, Curtea de Apel Braşov a suspendat cotele de recoltă pentru anul 2019-2020 la 4 specii de păsări migratoare: ciocârlia de câmp, sturzul viilor, raţa sunătoare şi raţa cu capul negru, iar prin Hotărârea nr. 37/25.06.2020 (definitivă), pronunţată la data de 25.06.2020 în Dosarul cu nr. 622/64/2019, Curtea de Apel Braşov a anulat cotele de recoltă/vânătoare pentru anul 2019-2020 la speciile: ciocârlia de câmp, sturzul viilor, raţa cu capul negru şi raţa sunătoare.
Prin Sentinţa nr. 55/2020, pronunţată la 20 august 2020 în Dosarul cu nr. 326/64/2020 (menţinută de ICCJ în ceea ce priveşte suspendarea cotelor de recoltă la speciile de păsări), Curtea de Apel Braşov a suspendat executarea anexelor nr. 3, nr. 4 şi nr. 5 ale Ordinului Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1.400/2020 (anexe care conţin cotele de recoltă/vânătoare aprobate pentru perioada 2020-14 iunie 2021, la 36 de specii de păsări sălbatice, şi anume la speciile: porumbel gulerat, porumbel de scorbură, turturică, guguştiuc, ieruncă, prepeliţă, ciocârlie de câmp, graur, sturzul de vâsc, sturzul cântător, sturzul viilor, sturzul de iarnă şi stăncuţă, gâscă de vară, gârliţă mare, raţă mare, raţă mică, raţă fluierătoare, raţă cu cap castaniu, raţă moţată, raţă pestriţă, raţă sunătoare, raţă lingurar, raţă suliţar, raţă cârâitoare şi raţă cu cap negru, lişiţă, găinuşă de baltă, sitar de pădure, becaţină comună, becaţină mică, cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară de semănătură, coţofană, gaiţă).
Prin Sentinţa nr. 111/2020, pronunţată la 18 decembrie 2020 în Dosarul cu nr. 452/64/2020, Curtea de Apel Braşov a anulat executarea anexelor nr. 3, nr. 4 şi nr. 5 ale Ordinului Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1.400/2020, adică a anulat cotele de recoltă la cele 36 de specii de păsări care fuseseră suspendate prin Sentinţa nr. 55/2020, pronunţată la 20 august 2020 în Dosarul cu nr. 326/64/2020.
Prevederile şi anexa din Ordinul nr. 2.482/2022, a căror anulare a solicitat-o, sunt nefundamentate, nemotivate corespunzător şi contravin unor acte normative de nivel superior, unele dintre ele transpunând în legislaţia internă directive europene şi convenţii internaţionale.
Încă din iulie 2020, chiar pârâtul MMAP recunoaşte faptul că evaluarea efectivelor de faună nu se mai poate face pe baza instrucţiunilor vechi de 27 de ani.
Astfel, la 5 februarie 2021 MMAP a postat pe site-ul propriu, în vederea consultării publice, proiectul de ordin privind aprobarea Instrucţiunilor pentru evaluarea efectivelor unor specii de faună cinegetică admise la vânătoare, împreună cu Referatul de aprobare nr. 149.148/27.07.2020.
În referatul respectiv pârâtul MMAP justifică necesitatea adoptării proiectului mai sus menţionat, susţinând că, „în prezent, evaluarea efectivelor din fauna cinegetică admisă la vânătoare se realizează anual de către gestionarii fondurilor cinegetice sub coordonarea gărzilor forestiere (structuri teritoriale de specialitate ale Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor), pentru fiecare fond cinegetic, în conformitate cu prevederile Deciziei Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nr. 10.152/1995 pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind evaluarea efectivelor de vânat şi de calcul al propunerilor de cote de extras. Însă acestea, pe lângă faptul că nu au un caracter normativ, nu mai pot fi aplicate în contextul actual al administrării şi gestionării faunei cinegetice“. Totodată, pârâtul susţine că „se doreşte implementarea unor reglementări suficiente, fără echivoc, adaptate legislaţiei în vigoare“, ceea ce înseamnă că, în viziunea aceluiaşi pârât, „vechea reglementare“, respectiv „Decizia Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nr. 10.152/1995 pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind evaluarea efectivelor de vânat şi de calcul al propunerilor de cote de extras“, este insuficientă, echivocă şi neadaptată legislaţiei în vigoare. MMAP susţine acelaşi lucru şi în Referatul nr. DGB/104.650/11.07.2022.
Aceste instrucţiuni sunt aprobate printr-o decizie „fantomă“ despre care se susţine că a fost adoptată acum 27 de ani, în baza Legii nr. 26/1976, pe care, însă, nici măcar MMAP nu a fost capabil să o prezinte şi pe care nimeni nu poate să o acceseze, nici în format fizic şi nici în format electronic (nefiind nici publicată în Monitorul Oficial). Prin urmare, nimeni nu a putut lectura Decizia propriu-zisă nr. 10.152/1995 pentru a putea stabili dacă era o decizie normativă, măcar în sensul Metodologiei generale de tehnică legislativă, aprobată prin Decretul Consiliului de Stat nr. 16 din 3 februarie 1976 (şi/sau pentru a stabili dacă era semnată de Ministru, aşa cum prevedeau dispoziţiile imperative ale art. 33 din Metodologia generală de tehnică legislativă, aprobată prin Decretul Consiliului de Stat nr. 16 din 3 februarie 1976, sau dacă era emisă în baza unei prevederi exprese a Legii nr. 26/1976).
În primul rând, nu există dovada că aceste instrucţiuni sunt aprobate printr-un act normativ, neexistând nicio versiune a Deciziei nr. 10.152/1995, iar dacă această versiune ar exista situaţia ar fi aceeaşi, pentru că instrucţiunile aprobate prin respectiva decizie ar fi oricum abrogate/eliminate din circuitul normativ, încă din anul 1998, prin efectul art. 50 alin. (2) din Legea nr. 103/1996, care dispune că „Actualele regulamente, instrucţiuni şi norme tehnice privind vânatul şi vânătoarea, emise în baza Legii nr. 26/1976, rămân valabile până la înlocuirea acestora, dar nu mai târziu de 2 ani de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României“.
Şi în ipoteza în care această decizie nu şi-ar fi pierdut valabilitatea/nu ar fi fost abrogată încă din anul 1998, prin efectul Legii nr. 103/1996, evaluarea efectivelor de faună cinegetică în baza ei tot ar fi fost contrară dispoziţiilor art. 17, art. 56 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 coroborate cu art. 11 din Legea nr. 24/2000, din interpretarea cărora reiese că studiile de evaluare a efectivelor speciilor de interes cinegetic, prevăzute de art. 17 din lege, (care sunt o activitate de gestionare, obligatorie, durabilă a respectivei faune) trebuie să fie efectuate conform unor acte administrative emise de administratorul faunei - MMAP (instrucţiuni, regulamente sau norme tehnice), aflate evident în vigoare (în condiţiile în care, în vederea intrării lor în vigoare, aceste acte administrativ-normative sunt publicate în Monitorul Oficial potrivit art. 11 din Legea nr. 24/2000). După momentul 1995 au fost adoptate două noi legi ale vânătorii, care au şi abrogat legile anterioare (în anul 1996 a fost adoptată Legea nr. 103/1996 a fondului cinegetic şi protecţiei vânatului, publicată în Monitorul Oficial nr. 235 din 27 septembrie 1996, lege care a şi abrogat Legea nr. 26/1976; iar în anul 2006 a fost adoptată Legea nr. 407/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 944 din 22 noiembrie 2006, lege care la rândul ei a abrogat Legea nr. 103/1996). Or, este evident că fundamentarea OMMAP nr. 2.842/2022 nu poate fi una temeinic fundamentată (aşa cum prevăd normele de tehnică legislativă), câtă vreme MMAP pretinde că aşa-zisa evaluare a efectivelor speciilor de faună cinegetică (printre care se numără şi specia cocoş de munte) s-ar fi realizat în baza unor instrucţiuni vechi de 27 de ani, a căror cădere în desuetudine este de netăgăduit.
Scrisoarea MMAP nr. 55.005/17.01.2022 nu este un act normativ prin care se aprobă vreo reglementare tehnică privind „evaluarea efectivelor“, ci o circulară, o informare trimisă de minister către inspectorii-şefi ai gărzilor forestiere, nefiind indicată în Referatul de aprobare nr. DGB/104.657 din 11.07.2022 ca fiind un act normativ administrativ, şi nu este publicată în Monitorul Oficial, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 24/2000 ca o condiţie a intrării în vigoare a actelor administrativ-normative, nici la data de 17 ianuarie 2022 şi nici la o dată ulterioară.
Semnificativă în cauză este şi Hotărârea nr. 150/2022, pronunţată la data de 10.11.2022 în Dosarul cu nr. 553/64/2022, prin care Curtea de Apel Braşov a suspendat executarea dispoziţiilor şi a anexei Ordinului ministrului apelor, pădurilor şi mediului nr. 2.482/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoş de munte (Tetrao urogallus), pentru perioada septembrie-30 noiembrie 2022 până la pronunţarea instanţei de fond.
Ordinul încalcă normele de tehnică legislativă care reglementează motivarea şi fundamentarea temeinică a actelor normative [prevederile art. 6, art. 7, art. 20 alin. (1) şi alin. (3), art. 21, art. 22 coroborate cu art. 30 şi art. 31 din Legea nr. 24/2000, dar şi art. 13 din Legea nr. 24/2000 raportat la art. 56 din Legea nr. 407/2006], în sensul că evaluarea efectivelor de cocoş de munte (pe baza căreia s-a stabilit cota de recoltă) nu s-a făcut în temeiul unor acte administrative normative (regulamente, instrucţiuni, norme tehnice) în vigoare, ci conform unor instrucţiuni vechi de 27 de ani (Instrucţiunile tehnice privind evaluarea efectivelor de vânat şi de calcul al propunerilor de cote de extras, aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995 a Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului), emise în baza Legii nr. 26/1976, instrucţiuni nepublicate în Monitorul Oficial, a căror valabilitate a expirat încă din anul 1998. Acesta este un prim indiciu evident de nelegalitate a ordinului atacat, a menţionat reclamanta, întrucât instrucţiunile aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995, pe lângă faptul că nu au un caracter normativ, nu mai pot fi aplicate în contextul actual al administrării şi gestionării faunei cinegetice, fiind insuficiente, echivoce şi neadaptate legislaţiei în vigoare. Însuşi pârâtul MMAP a recunoscut, încă din anul 2020, că evaluarea efectivelor de faună nu se mai poate face pe baza instrucţiunilor menţionate, vechi de 27 de ani, pentru ca acum, acelaşi pârât să susţină că evaluarea efectivelor de cocoş de munte pentru stabilirea cotelor de recoltă s-a făcut în baza aceloraşi instrucţiuni.
Mai mult decât atât, o sumară lectură a documentelor de fundamentare a ordinului relevă faptul că acestea conţin susţineri contradictorii şi incoerente referitor la acţiunile de evaluare a efectivelor de faună, înţelegându-se inclusiv faptul că, uneori, nu au fost respectate nici măcar instrucţiunile la care s-a făcut referire.
Evaluarea speciei cocoş de munte nu s-a făcut în perioada prevăzută de instrucţiunile aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995.
MMAP nu a respectat formatul observaţiilor prevăzute de instrucţiunile aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995.
Evaluarea efectivelor de cocoş de munte nu s-a efectuat potrivit Deciziei nr. 10.152/1995, adică în lunile aprilie-mai, nefiind respectat formatul instrucţiunilor aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995.
Centralizatorul G 3 este semnificativ diferit de centralizatorul B al efectivelor de cocoş de munte din instrucţiunile aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995, în sensul că nu conţine mai multe rubrici conţinute de centralizatorul B.
În timp ce atât fişa A, cât şi centralizatorul B din instrucţiunile aprobate prin Decizia MAPPM nr. 10.152/1995 prevăd observarea defalcată pe sexe a exemplarelor speciei cocoş de munte (cuprinzând rubrici separate pentru „masculi“ şi „femele“), în tabele/graficele din anexa la Referatul de aprobare nr. 104.657/11.07.2022, dar şi din anexele G 3, centralizatorul E 9 şi anexa 13 la Scrisoarea nr. 55.005/17.01.2022 nu există această defalcare pe sexe/rubrici separate pentru masculi şi femele.
Aşadar, menţiunile din referatele de aprobare ale ordinului sunt contrazise de menţiunile din Scrisoarea nr. 55.005/17.01.2022 şi instrucţiunile (ieşite din uz) aprobate prin Decizia MAPPM nr. 10.152/1995 sunt modificate ad-hoc prin indicaţiile şi anexele transmise prin Scrisoarea nr. 55.005/17.01.2017, astfel încât este nereală susţinerea că s-ar fi respectat instrucţiunile în cauză.
Deşi în referate se afirmă că studiile de evaluare a faunei s-ar fi desfăşurat în iunie 2021, din Scrisoarea nr. 55.005/2022 reiese că aceste evaluări se puteau face doar în lunile februarie şi martie 2022. De asemenea, în Scrisoarea nr. 55.005/17.01.2022 MMAP susţine că, pentru specia cocoş de munte, gestionarii fondurilor cinegetice trebuie să completeze anexa G 3, centralizatorul 9 şi anexa I 3; însă aceste anexe/centralizatoare modifică structura fişei A şi a centralizatorului B din instrucţiunile aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995, în sensul că elimină defalcarea observaţiilor pe sexe, ceea ce relevă că aşa-zisa evaluare s-a făcut şi cu încălcarea Deciziei nr. 10.152/1995.
Prin Adresa nr. 55.005/17.01.2022, MMAP modifică ad-hoc instrucţiunile aprobate prin Decizia MAPPM nr. 10.152/1995 şi în sensul înlocuirii persoanelor însărcinate cu centralizarea, finalizarea, controlul şi verificarea lucrărilor de evaluare a faunei, diminuând totodată controlul şi verificarea acestor evaluări efectuate pe fondurile cinegetice.
Astfel, în timp ce potrivit capitolului III din instrucţiunile aprobate prin Decizia MAPPM nr. 10.152/1995, centralizarea şi finalizarea lucrărilor se fac prin constituirea la fiecare filială silvică a Romsilva RA a unei comisii judeţene de evaluare [alcătuita din 8 membri - directorul filialei silvice - preşedinte, conducătorul AJVPS - vicepreşedinte, responsabilul cu problemele cu vânătoarea - secretar I, secretarul AJVPS - secretar II şi 4 specialişti (2 din cadrul filialei silvice şi 2 de la AJVPS)], prin Scrisoarea nr. 55.005/2022 MMAP stabileşte (la punctul 3) că această centralizare şi verificare va fi făcută de personalul de specialitate al gărzilor forestiere.
Mai mult decât atât, în timp ce, potrivit capitolului III din instrucţiunile aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995, comisia judeţeană de evaluare mai sus menţionată trebuie să se constituie la începutul anului, să activeze pe parcursul întregului an, îndrumând şi controlând evaluările şi verificând efectiv 24 de fonduri de vânătoare pe judeţ (minimum 3 fonduri de fiecare membru al comisiei), potrivit Scrisorii MMAP nr. 55.005/2022, personalul de specialitate al gărzilor forestiere este desemnat să se ocupe de această verificare doar în perioada februarie-martie, urmând să verifice efectiv doar minimum 5 fonduri cinegetice pe judeţ.
Reclamanta a susţinut că fundamentarea ordinului este precară şi, astfel, contrară art. 6, art. 7 şi art. 20 din Legea nr. 24/2000, la baza adoptării ordinului stând nişte instrucţiuni tehnice ieşite din vigoare şi o scrisoare/adresă (Scrisoarea MMAP nr. 55.005/17.01.2022, care nu este un act administrativ normativ, ci o simplă adresă de corespondenţă către gărzile de mediu).
Prevederile OMMAP nr. 2.482/2022 încalcă Directiva 2009/147/CE a Consiliului - Directiva „Păsări“, în special prevederile pct. 10 şi pct. 13 din preambul, art. 2, art. 4 alin. (2), art. 7 alin. (1) şi alin. (4), art. 10, anexa nr. V, precum şi normele naţionale de transpunere a Directivei, respectiv art. 19 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, art. 37 alin. (1), art. 33 alin. (8) şi anexa nr. 8 la OUG nr. 57/2007 - norme care condiţionează vânătoarea de stabilirea unor limite compatibile cu menţinerea speciilor vânate la un nivel de conservare favorabil. Prin actul normativ contestat se stabilesc cote de vânătoare nefundamentate ştiinţific pe studiile prevăzute de Directivă, cote care nu pot fi compatibile cu menţinerea speciei cocoş de munte într-o stare de conservare favorabilă, având în vedere că această specie se află într-o stare de conservare nefavorabilă, fiind încadrată la statusul „epuizat“ (depleted), stare de conservare a păsărilor la nivelul UE stabilită în urma raportărilor statelor membre în baza art. 12 din Directivă.
Ordinul contestat stabileşte cote de vânătoare nefundamentate ştiinţific pe studiile prevăzute de lege (Directivă) şi care nu pot fi compatibile, de principiu, cu menţinerea speciei cocoş de munte (Tetrao urogallus) într-o stare de conservare favorabilă, pentru că, potrivit statusului de conservare în baza Directivei, această specie se află într-o stare de conservare nefavorabilă, fiind încadrată la statutul „epuizat“ („depleted“), după cum urmează:
Este de notorietate faptul că norma care guvernează protecţia, managementul şi utilizarea/exploatarea durabilă a speciilor de păsări sălbatice (printre care se numără şi cocoşul de munte) este Directiva 2009/147/CE a Consiliului - Directiva „Păsări“, în raport cu care Legea nr. 407/2006 este doar o normă subordonată şi de transpunere. Cocoşul de munte (Tetrao urogallus) figurează la anexa nr. II a Directivei. Pe de altă parte, transpunerea în dreptul naţional a Directivei „Păsări“ se face şi prin dispoziţiile OUG nr. 57/2007. În acest sens, art. 19 alin. (1) din legea vânătorii trimite explicit la normele de protecţie a păsărilor sălbatice, care sunt reglementate de art. 31, art. 32, art. 33 alin. (8), art. 34, art. 37 şi anexa nr. 8 din OUG nr. 57/2007, normă care transpune în legislaţia naţională dispoziţiile art. 2, art. 7, art. 9, art. 10, anexei V şi punctelor nr. 10 şi nr. 13 din preambulul Directivei „Păsări“).
Nerespectarea Directivei „Păsări“ este evidenţiată de absenţa oricăror menţiuni despre această normă comunitară în cele două referate de aprobare ale Ordinului MMAP nr. 2.482/2022.
În cele două referate se menţionează că stabilirea cotelor s-a făcut în concordanţă cu potenţialul productiv cinegetic al fondurilor cinegetice şi cu condiţiile specifice activităţii de management cinegetic din România, ca şi când aceste aspecte (care ţin strict de legislaţia cinegetică) ar fi singulare şi esenţiale în economia exploatării speciilor de păsări sau ca şi cum această exploatare nu ar trebui să se raporteze în primul rând la norma europeană care guvernează protecţia, managementul şi utilizarea populaţiilor de păsări, adică la Directiva „Păsări“.
Un indiciu de nerespectare a Directivei „Păsări“ îl reprezintă absenţa oricăror menţiuni despre această normă comunitară în cele două referate de aprobare a Ordinului nr. 2.482/2022, precum şi omisiunea MMAP de a indica statusul de conservare al speciei, potrivit Directivei. Prin cele două referate, pârâtul MMAP înlocuieşte referirile la statusul de conservare al speciei cocoş de munte cu referiri la raportul dintre efectivele evaluate de cocoş de munte şi efectivele „optime“ (stabilite prin Ordinul M.A.P.D.R. nr. 512/2004, adoptat în baza vechii legi a vânătorii, nr. 103/1996), susţinând, în esenţă, că statutul de conservare al speciei nu ar fi afectat dacă efectivele evaluate de gestionarii fondurilor cinegetice ar fi mai mare decât efectivul optim al speciei cocoş de munte stabilit printr-un ordin emis anterior aderării României la UE. Or, o asemenea susţinere contravine flagrant prevederilor art. 148 din Constituţie care consacră principiul aplicării prioritare a normelor europene.
Aprobarea, prin ordinul contestat, a cotelor de recoltă pentru specia Tetrao urogallus, aflată într-o stare de conservare nefavorabilă (statusul „epuizat“), încalcă în mod evident prevederile Directivei „Păsări“ şi ale normelor de aplicare, respectiv art. 37 alin. (1) din OUG nr. 57/2007. În acest sens s-a pronunţat anterior şi Curtea de Apel Braşov prin considerentele Sentinţei nr. 29/23.02.2022 (nedefinitivă), pronunţată în Dosarul nr. 565/64/2021 (având ca obiect anularea Ordinului MMAP nr. 1.460/2021, prin care s-au stabilit cote de recoltă la 25 de specii de păsări sălbatice pentru sezonul 2021-2022), Curtea statuând, în esenţă, că statusurile de conservare întocmite în baza raportărilor statelor comunitare potrivit art. 12 din Directiva „Păsări“ trebuie avute în vedere la stabilirea cotelor de recoltă şi că Directiva permite vânarea păsărilor sălbatice (prevăzute la anexa nr. II din Directiva „Păsări“ şi la anexa nr. 5 a OUG nr. 57/2007) numai dacă această vânătoare este compatibilă cu menţinerea populaţiei din speciile respective într-o stare de conservare favorabilă, astfel încât aprobarea de cote de recoltă pentru specii de păsări aflate într-o stare de conservare nefavorabilă contravine Directivei „Păsări“.
Singurele evaluări ale stării/statusurilor de conservare a populaţiilor de păsări sălbatice întocmite la nivelul teritoriului statelor comunităţii europene (UE 28) care au fundament juridic sunt cele realizate de Agenţia Europeană de Mediu (E.A.A.) pe baza datelor furnizate de statele membre UE, în baza art. 12 din Directiva „Păsări“.
Reclamanta a invocat Metodologia de evaluare a stării de conservare a păsărilor în UE în temeiul art. 12 din Directiva UE privind păsările 2013-2018, metodologie promovată de către Agenţia Europeană de Mediu, conform căreia criteriile Listei roşii IUCN sunt insuficiente din perspectiva obiectivului Directivei „Păsări“, întrucât această listă roşie identifică doar riscul imediat de dispariţie a speciilor, în timp ce art. 2 din Directivă vizează mult mai mult decât evitarea dispariţiei, impunând obligaţia menţinerii speciilor de păsări la niveluri de conservare favorabile/satisfăcătoare.
Conform metodologiei, sistemul de statusuri de conservare aferente raportărilor în baza art. 12 din Directivă, promovat de Agenţia Europeană de Mediu, a adaptat categoria „Preocuparea cea mai mică“ (Least concern) a IUCN, pe care a împărţit-o în categoriile: „În declin“, „Epuizat“ şi „Securizat“, dintre care numai categoria „Securizat“ (secured) indică o stare de conservare favorabilă/bună, celelalte două categorii reprezentând stări de conservare nefavorabile.
Potrivit aceleiaşi metodologii, primul pas în procesul de evaluare a stării de conservare a populaţiei de păsări în UE este evaluarea taxonilor ameninţaţi la nivel regional sau aproape ameninţaţi, adică dacă se întâlnesc sau sunt aproape de a se întâlni criteriile Listei roşii IUCN la nivelul UE. Analiza la nivelul UE a art. 12 din directivă implică o combinare a seturilor naţionale de date furnizate de fiecare ţară. Al doilea pas îl reprezintă aplicarea criteriilor Listei roşii IUCN la setul de date UE, iar pasul 3, aplicarea unor criterii suplimentare la setul de date UE. În această din urmă etapă de evaluare, pentru a identifica o listă mai largă de specii care prezintă interes pentru conservare şi care au relevanţă pentru Directiva „Păsări“, au fost identificate două criterii suplimentare de evaluare: „În scădere“ (în declin), vizând populaţii de păsări europene care au scăzut substanţial din anii 1970, evidenţierea acestor specii fiind importantă, urmând a se acţiona pentru a le opri declinul înainte ca acestea să devină specii ameninţate, şi „Epuizat“, categorie introdusă în anul 2004 pentru a evidenţia speciile ale căror declinuri anterioare (1970-1990) au încetat sau au încetinit în perioada 1990-2000, dar ale căror populaţii au rămas sub nivelul prevăzut la art. 2 din Directiva „Păsări“. Prin urmare, evidenţiază speciile care au suferit deja un declin de tipul celui pe care directiva intenţionează să îl prevină şi care nu şi-au revenit încă, deşi nu mai sunt în scădere.
Reclamanta a arătat că prevederile art. 37 alin. (1) din OUG nr. 57/2007 (care transpune şi prevederile pct. 10 din preambul şi ale art. 7 alin. 1 şi alin. 4 din Directivă) condiţionează exploatarea speciilor de păsări sălbatice prevăzute la anexa nr. II din Directiva „Păsări“ şi la anexa nr. 5 a OUG nr. 57/2007 de compatibilitatea acestei exploatări cu menţinerea populaţiei din speciile respective într-o stare de conservare favorabilă, ceea ce înseamnă că nu pot fi vânate speciile aflate într-o stare de conservare nefavorabilă, cel puţin până când statusul lor de conservare nu redevine unul favorabil.
A invocat reclamanta punctele/paragrafele 3, 5, 6 şi nr. 10 din preambul, art. 1, art. 2, art. 4 alin. (2), art. 7 alin. (4) din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 1 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (numită Directiva „Păsări“), art. 37 alin. (1) din OUG nr. 57/2007 (care transpune şi prevederile pct. 10 din preambulul Directivei) şi art. 7 alin. (1) şi (4) din Directivă.
Din interpretarea sistematică, logică şi teleologică a art. 7 alin. (1) şi (4), a prevederilor punctului 10 din preambul şi art. 2 din Directiva „Păsări“, dar şi a normelor de transpunere [art. 37 alin. (1) din OUG nr. 57/2007] rezultă că speciile menţionate în anexa II a Directivei pot face obiectul vânătorii în cadrul legislaţiei naţionale, în măsura în care se stabilesc şi se respectă anumite limite, astfel de acţiuni de vânătoare trebuind să fie compatibile cu menţinerea populaţiei din speciile respective la un nivel satisfăcător sau într-o stare de conservare favorabilă. Statele membre se asigură că vânarea acestor specii nu aduce atingere eforturilor de conservare în aria lor de răspândire şi se asigură că practicarea vânătorii respectă principiile de utilizare raţională şi de control echilibrat ecologic al speciilor de păsări respective şi că această practică este compatibilă cu menţinerea populaţiei speciilor de păsări vânate la un nivel care să îndeplinească condiţiile ecologice, ştiinţifice şi culturale, ţinând seama în acelaşi timp de condiţiile economice şi de recreere.
Din analiza semantică a sintagmelor cu ajutorul cărora Directiva şi norma de transpunere din OUG nr. 57/2007 (art. 37 alin. 1) descrie condiţionările vânătorii sau „nivelul“ populaţiilor de păsări cu care trebuie să fie compatibile limitele vânătorii (sintagmele „nivel satisfăcător“, „nivel de conservare satisfăcător“, „eforturi de conservare în aria de răspândire“, „nivel de conservare favorabilă“, „nivel care îndeplineşte condiţiile ecologice, ştiinţifice şi culturale“, „control echilibrat ecologic“) rezultă că „menţinerea populaţiilor la un «nivel satisfăcător» înseamnă „menţinerea populaţiilor la un «nivel de conservare satisfăcător», iar „nivel de conservare satisfăcător“ înseamnă „stare de conservare favorabilă“. Totodată, „acest nivel de conservare satisfăcător/favorabil“ al populaţiilor de păsări este singurul „nivel“ care poate „îndeplini condiţiile ecologice, ştiinţifice şi culturale“ în contextul în care dezideratul/imperativul ecologic, ştiinţific sau cultural nu poate viza decât menţinerea sau aducerea unei specii la un nivel de conservare favorabil, adică într-o stare de conservare favorabilă. [În acest sens este semnificativ şi conţinutul punctului 3 din preambulul Directivei „Păsări“, potrivit căruia „declinul populaţiilor de păsări sălbatice reprezintă o ameninţare gravă pentru conservarea mediului natural, în special din cauza echilibrelor biologice care sunt astfel ameninţate“, ceea ce înseamnă că „declinul populaţiilor de păsări“, respectiv nivelul lor de „conservare nefavorabil“, are ca efect ameninţarea „echilibrelor biologice“. Or, întrucât conceptul de „echilibru biologic“ are în esenţă aceeaşi semnificaţie cu conceptul de „echilibru ecologic“ (definit la art. 1 pct. 24 din OG nr. 195/2005 ca fiind: „ansamblul stărilor şi interrelaţiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica ideală a acestuia“), înseamnă că nivelul de conservare nefavorabil al speciilor de păsări este o ameninţare la adresa „echilibrului ecologic“. Per a contrario, nivelul de conservare favorabil al unei populaţii de păsări este o condiţie şi o premisă a menţinerii „echilibrului ecologic“, ceea ce înseamnă că numai un „nivel de conservare favorabil“ al unei populaţii de păsări poate fi asimilat unui „nivel care îndeplineşte şi condiţiile ecologice, ştiinţifice sau cultural“.]
Pe de altă parte, din textul Directivei [dar şi din textul art. 1 lit. x) din Legea nr. 407/2007] reiese că acest „nivel de conservare satisfăcător“ la care trebuie să se afle populaţiile de păsări (care e în acelaşi timp şi un nivel ce îndeplineşte condiţiile ecologice, ştiinţifice) este condiţia prioritară a vânătorii, condiţiile „economice şi de recreere“ neputând fi luate în calcul ca şi premise ale vânătorii decât în măsura în care sunt corelate cu existenţa „stării de conservare favorabile a populaţiilor“.
Un alt motiv de nelegalitate a OMMAP nr. 2.482/2022 sub aspectul încălcării Directivei „Păsări“ este acela al aprobării cotei de recoltă nefundamentate pe studiile şi cercetările prevăzute de art. 10, anexa nr. V şi pct. 13 din Directivă [transpuse de art. 33 alin. (8) şi anexa nr. 8 din OUG nr. 57/2007], obligaţie relevată inclusiv prin 3 hotărâri definitive ale Curţii de Apel Braşov, relevante în speţa de faţă.
Pârâtul MMAP, în calitatea sa de administrator al fondului cinegetic, era obligat să elaboreze, să aprobe şi să revizuiască (în concordanţă cu legea şi cu reglementările internaţionale la care statul român este parte, ori de câte ori este necesar) regulamente, instrucţiuni şi reglementări tehnice care să aibă ca obiect inclusiv stabilirea/calcularea cotelor de recoltă la speciile de păsări pe baza studiilor şi cercetărilor prevăzute la art. 33 alin. (8) din OUG nr. 57/2007.
Întrucât stabilirea/aprobarea cotelor de recoltă pentru speciile de păsări sălbatice în baza art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006 este deci un act/o decizie aparţinând „regimului cinegetic/regimului juridic al vânării unor mamifere sau păsări“, adică un act/o decizie circumscris(ă) materiei conservării, protecţiei, managementului, gestionării, utilizării speciilor de interes cinegetic, acestea trebuie să fie corelate cu art. 37 alin. (1) din OUG nr. 57/2007 şi să fie fundamentate pe/să ţină seama de cercetările şi studiile ştiinţifice prevăzute de art. 33 alin. (8) şi de anexa nr. 8 a OUG nr. 57/2007).
Având în vedere faptul că specia cocoş de munte este o specie sedentară, în stabilirea cotelor de recoltă sunt necesare cel puţin datele provenite din studiile prevăzute de anexa nr. 8 lit. d) a OUG nr. 57/2007, respectiv studiile de evaluare a influenţei metodelor de capturare a păsărilor sălbatice asupra efectivelor populaţionale. Aceste studii sunt cu atât mai necesare cu cât, potrivit susţinerii ministerului pârât, specia cocoş de munte nu a mai fost vânată de mai mult de 10 ani, astfel că impactul acestei vânători ar trebui documentat serios, în condiţiile în care capturarea nu se reduce doar la vânarea autorizată a păsărilor, ci şi braconarea acestora, capturarea/uciderea lor accidentală sau capturarea/uciderea în baza derogărilor de la art. 9 din Directivă.
Obligativitatea efectuării studiilor şi cercetărilor prevăzute de art. 10 din Directiva „Păsări“ este relevată şi în jurisprudenţa CJUE - Hotărârea din data de 13 decembrie 2007, Cauza Comisia vs. Irlanda, C-418/04, prin care Curtea a obligat Irlanda să transpună în legislaţia naţională prevederile art. 10 din Directiva „Păsări“, reţinând că efectuarea cercetărilor prevăzute la art. 10 şi la anexa nr. V este obligatorie, şi nu facultativă.
Nu există vreo dovadă că instrucţiunile aprobate prin aşa-numita Decizie MAPPM nr. 10.152/1995 ar avea vreo fundamentare ştiinţifică.
Nu există un act normativ emis în temeiul art. 56 din Legea nr. 407/2006 prin care să se stabilească modalitatea concretă în care MMAP coordonează efectuarea studiilor de evaluare a faunei sedentare, de către personalul tehnic al gestionarului, conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 407/2006.
Scrisoarea nr. 55.005/17.01.2022 a MMAP nu îndeamnă gărzile forestiere să efectueze o veritabilă coordonare a acţiunilor de evaluare a efectivelor de faună (printre care se numără şi cocoşul de munte), iar MMAP, în calitate de administrator, trebuie să aibă el însuşi un rol concret în această „coordonare“ a efectuării studiilor de evaluare de către gestionarii fondurilor cinegetice. Or, aşa cum se poate observa din conţinutul Scrisorii nr. 55.005/17.01.2022, MMAP se degrevează complet de orice rol/atribuţie aferent(ă) acestei coordonări, mulţumindu-se să plaseze această coordonare în sarcina gărzilor forestiere (în acest sens, MMAP nici nu verifica în vreun fel centralizarea acestor aşa-zise evaluări de efective, verificare pe care o delegă tot gărzilor forestiere, ci se limitează doar la actul formal al aprobării cotelor de recoltă propuse de gestionari şi de gărzile forestiere).
Ordinul nr. 478/2002 al Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, precum şi Ordinul nr. 512/2004 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, indicate în referatul de aprobare a OMMAP nr. 2.482/2022, ca reglementări în baza cărora au fost calculate cotele de recoltă la unele specii de interes cinegetic, au ieşit din vigoare (au fost abrogate) cel mai târziu în anul 2009, prin efectul art. 56 alin. (2) din Legea nr. 407/2006 (în forma în care a fost adoptată iniţial şi publicată în MOF în anul 2006) şi/sau prin efectul art. III din Legea nr. 215/2008 de modificare a Legii nr. 407/2006.
Împrejurarea că art. 6 şi 7 din Legea nr. 24/2000 se aplică şi Ordinului MMAP nr. 2.482/2022 rezultă însă chiar din conţinutul articolelor respective, dar şi din conţinutul art. 30 alin. (1) din aceeaşi lege.
În drept, reclamanta a invocat prevederile: art. 2 alin. (1) lit. a) şi următoarele din Legea nr. 554/2004; art. 3, art. 4, art. 6, alin., art. 7, art. 8, art. 13, art. 22, art. 20 alin. (1) şi (3), art. 21, art. 30, art. 31, art. 42 şi art. 77 din Legea 24/2000; pct. 3-8, 10, 11 şi 13 din preambul, art. 1, art. 2, art. 3, art. 4, art. 5, art. 7 şi art. 10 din anexa nr. II B şi anexa nr. V din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (Directiva „Păsări“); preambulul, art. 33 alin. (3), alin. (4) şi alin. (8), art. 37 alin. (1), art. 38, anexa 5 C şi anexa 8 din OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice; art. 1, art. 2, art. 6 alin. (1), art. 16, art. 17, art. 19 alin. (1), art. 26, art. 34, art. 36 şi anexa nr. 1 lit. B din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic; Convenţia privind diversitatea biologică, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992, ratificată prin Legea nr. 58 din 13 iulie 1994; hotărârile CJUE date în Cauza Comisia vs. Irlanda, C-418/04, C-674/17, C-60/05, C-88/19; Convenţia pentru diversitate biologică (CBD); art. 191 din TFUE; Codul de procedură civilă; art. 148 din Constituţie.
În probaţiune, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile anexate acţiunii.
Pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a formulat, la data de 2.12.2023, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii deduse judecăţii.
Pe cale de excepţie, pârâtul a invocat lipsa de interes a reclamantei, solicitând admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii, ca fiind lipsită de interes.
În motivarea excepţiei, pârâtul a arătat că interesul reprezintă folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare o acţiune civilă, care, potrivit legislaţiei procesual civile, trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Codul de procedură civilă, calitatea procesuală şi interesul sunt două condiţii distincte ale acţiunii civile, iar analiza lor se impune independent şi consecutiv.
Referitor la lipsa de interes a reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (1) din Codul de procedură civilă, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.
Astfel, reclamanta se poate considera persoană vătămată şi se poate adresa instanţei de contencios administrativ doar în situaţia în care justifică un drept subiectiv sau interes legitim propriu, deoarece numai prin încălcarea acestora de către autoritatea publică se naşte un raport de drept administrativ.
Existenţa interesului este urmărită pe tot parcursul procesului, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanţă, ci şi în cazul tuturor celorlalte acte procedurale îndeplinite de părţi pe parcursul desfăşurării procesului. Prin urmare, dacă activitatea judiciară nu îi poate procura părţii un interes practic, cererea sa va fi respinsă pentru lipsa acestei cerinţe.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că interesul, înţeles ca o condiţie de exerciţiu al acţiunii civile, nu are în vedere interesul material sau moral care formează substanţa dreptului subiectiv, ci justificarea de a invoca şi a urmări pe calea demersului judiciar promovat un anumit folos practic.
Actualmente, condiţie sine qua non, interesul constituie o condiţie de ordin subiectiv recunoscută reclamantului, dar şi pârâtului ori terţilor intervenienţi care au abilitatea legală a unui drept la acţiune.
Activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes de către persoana care solicită instanţei de judecată soluţionarea unei cereri. Justificarea interesului judiciar revine reclamantului şi vizează, în principal, momentul iniţial al procesului. Spre exemplu, este necesar ca cel care critică actul administrativ să justifice şi interesul de a-l ataca.
"Interesul“ este calificat unanim în doctrină şi în jurisprudenţă ca fiind o condiţie de exerciţiu al acţiunii civile şi de promovare a oricărei forme procedurale ce intră în conţinutul acesteia, nefiind suficientă afirmarea existenţei unui drept actual, ci justificarea folosului practic urmărit prin punerea în mişcare a acţiunii judiciare. Prin urmare, interesul trebuie să fie în legătură cu pretenţia formulată, să existe în momentul în care se exercită dreptul la acţiune, să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe altcineva.
Prin urmare, dispoziţiile Legii nr. 554/2004 îşi găsesc suportul în prevederile Legii fundamentale, iar din analiza acestora reiese că instanţele de contencios administrativ au obligaţia de a analiza şi de a se pronunţa şi prin prisma existenţei interesului legitim, nu doar a dreptului subiectiv.
A menţionat pârâtul că art. 8 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede că: „Persoanele fizice şi juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului privat.“
Referindu-se la acest text de lege, Curtea Constituţională a reţinut, în considerentele Deciziei nr. 66/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 4.03.2009, faptul că prin acţiunea introdusă în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat trebuie să dovedească mai întâi că a avut loc o încălcare a dreptului sau interesului lor legitim privat, după care să susţină în sprijinul cererii şi vătămarea interesului public, ce decurge din actul administrativ atacat.
Reclamanta nu probează existenţa încălcării unui drept personal, născut şi actual recunoscut de lege, prin adoptarea actului administrativ normativ a cărui anulare o solicită, sau a unui interes legitim, astfel cum acestea sunt definite la art. 2 alin. (1) lit. o) şi lit. p) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motivele prezentate putând fi incluse cel mult în categoria interesului general.
Pe fond a arătat pârâtul că Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 2.482/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoş de munte (Tetrao urogallus), pentru perioada septembrie-30 noiembrie 2022, a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie, îndeplinind condiţiile de fond şi formă cerute pentru validitatea actelor administrative.
Prin Legea nr. 171/2022 pentru modificarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 au fost modificate prevederile anexei nr. 1 la Legea nr. 407/2006, în sensul stabilirii perioadei de recoltare la specia cocoş de munte.
Ca urmare a acestei modificări, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor avea obligaţia aprobării de cote de recoltă la specia cocoş de munte.
De la intrarea în vigoarea a OUG nr. 102/2010 privind modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 şi până în prezent autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare nu a mai aprobat cotă de recoltă la specia cocoş de munte.
După redactarea proiectului de ordin în conformitate cu prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, acesta a fost postat în data de 27.07.2022 pe site-ul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor împreună cu anexa şi Referatul de aprobare nr. DMRC/104.657/11.07.2022.
În procedura de consultare publică nu au fost formulate observaţii sau propuneri şi nu s-a solicitat organizarea unei dezbateri publice.
După consultare, în baza procedurilor interne a fost întocmit şi Referatul de aprobare nr. 104.937/13.09.2022, referat care este menţionat în preambulul Ordinului nr. 2.482/2022 împreună cu Referatul de aprobare nr. 104.657/11.07.2022.
În toată această perioadă reclamanta nu a întreprins niciun demers pentru îmbunătăţirea proiectului de ordin sau prin care să îşi manifeste nemulţumirea faţă de conţinutul acestuia.
Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, coroborată cu prevederile Ordonanţei de urgenţă nr. 195/2005 privind protecţia mediului, precum şi Ordonanţa de urgenţă nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, la care se face referire în acţiune, transpun prevederile convenţiilor şi tratatelor internaţionale, fără a conţine prevederi contrare acestora, aceste acte normative fiind în vigoare şi nu au făcut obiectul acţiunii în instanţă pentru suspendare sau anulare, nici de amendare din partea forurilor europene.
De altfel, la emiterea ordinului în cauză s-au avut în vedere studiile succesive de evaluare a populaţiilor de cocoş de munte realizate de către gestionarii fondurilor cinegetice în decursul ultimilor 9 ani în care nu s-au acordat de către subscrisul cote de recoltă la specia cocoş de munte, centralizatoarele transmise de gărzile forestiere fiind emise înainte de modificarea Legii nr. 407/2006 prin Legea nr. 171/2022.
A citat pârâtul art. 33 alin. (2), (3) şi (4) din OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, anexa nr. 5 C la O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare, intitulată „Specii de interes comunitar a căror vânătoare este permisă“, anexa nr. 5 E la OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare, art. 33 alin. (2) din OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare, art. 17 alin. (4) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, precizând că, în ariile naturale protejate în care este interzisă practicarea vânătorii, nici vânarea cocoşului de munte nu se poate realiza, iar avizul Agenţiei Naţionale pentru Arii Protejate nu mai este necesar.
În ceea ce priveşte poluarea sau deteriorarea habitatelor, considerăm că recoltarea unui exemplar din specia cocoş de munte nu poate fi asimilată şi nu poate avea efectele unei poluări reale sau ale deteriorării habitatelor, aşa cum susţine reclamantul.
Art. 38 din OUG nr. 57/2007, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează procedura şi condiţiile în care se pot acorda derogări pentru recoltarea anumitor specii din fauna şi flora sălbatică.
Prevederile invocate de reclamantă nu pot fi şi nu sunt încălcate prin ordinul criticat, deoarece perioada de vânare pentru fiecare dintre speciile de păsări sedentare sau migratoare este stabilită, în acord cu prevederile OUG nr. 57/2007 şi ale Directivei „Păsări“, prin anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Reclamanta, prin alegaţiile făcute, nu face decât să ducă instanţa în eroare, încadrând specia cocoş de munte ca fiind periclitată, ameninţată cu dispariţia etc., ceea ce este total eronat. Cocoşul de munte, aşa cum a fost prezentat în referatul de aprobare al actului atacat, prezintă efective de circa 11.900 de exemplare la nivelul ţării, fiind cuprins în anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006, adică în anexa a căror vânare este permisă.
Recoltarea unui număr de 239 de exemplare de cocoş de munte (masculi), în raport cu efectivele evaluate, nu poate pune în pericol populaţia acestei specii în România, astfel că nu este încălcat principiul precauţiei şi al prevenţiei. Ba mai mult, prin art. 4 din ordin se limitează posibilitatea recoltării la un singur exemplar pe zi/vânător.
Rotitul (ritualul de împerechere) cocoşului de munte începe la sfârşitul iernii, cel mai adesea de pe la mijlocul lunii aprilie, în locurile deschise din pădure, unde se adună mai mulţi masculi împreună cu femele. În perioada de împerechere cocoşii devin foarte teritoriali şi agresivi.
Susţinerile reclamantei cu privire la lipsa protejării acestei specii sunt lipsite de fundament, întrucât protecţia speciei cocoş de munte este asigurată chiar prin Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, coroborată cu prevederile OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, în temeiul cărora sunt înfiinţate 13 parcuri naţionale, 15 parcuri naturale, 383 situri de importanţă comunitară şi, în mod special pentru păsări, 148 de situri de protecţie avifaunistică. În toate aceste arii protejate, practicarea vânătorii se realizează cu respectarea planurilor de management sau este interzisă.
Gestionarea faunei cinegetice reprezintă activitatea de gospodărire durabilă a faunei de interes cinegetic din fondurile de vânătoare, realizată de gestionari în baza contractelor de gestiune, pe riscul şi răspunderea lor, pentru perioada stabilită prin contractele de gestiune potrivit art. 1 lit. r) din acelaşi act normativ, iar regimul cinegetic, conform art. 1 lit. x), reprezintă ansamblul de norme tehnice, juridice şi economice prin care fauna de interes cinegetic este administrată şi gestionată durabil, în scopul conservării biodiversităţii, menţinerii echilibrului ecologic.
Totodată, rugăm onorata instanţă să reţină faptul că nu există absolut niciun risc pentru oameni şi pentru mediul înconjurător, având în vedere faptul că exercitarea vânătorii asupra cocoşului de munte a fost interzisă timp de 9 ani (aşa cum se menţionează şi în Referatul de aprobare nr. DGB/104.657/11.07.2022 ce a stat la baza ordinului contestat), cota de recoltă fiind stabilită în raport cu situaţia la nivel naţional a efectivelor de cocoş de munte în raport cu efectivul optim stabilit prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 512/2004 privind aprobarea efectivelor optime pentru principalele specii de vânat din România (cerb comun, cerb lopătar, căprior, capră neagră, mistreţ, iepure, fazan, potârniche, cocoş de munte şi râs), precum şi a modului de calcul al cotelor de recoltă prezentat prin Referatul de aprobare nr. 104.657/11.07.2022.
Faţă de cele anterior prezentate, se constată faptul că mărimea cotelor de recoltă nu influenţează statutul de conservare al speciei, nivelurile populaţionale fiind stabile sau în creştere, efectivele evaluate fiind mai mari decât efectivele optime.
În ceea ce priveşte nerespectarea prevederilor din TFUE şi Directiva „Păsări“ invocate de reclamantă, solicită să se constate că acestea sunt nefondate, la emiterea ordinului contestat au fost respectate atât principiul precauţiei, cât şi principiul prevenţiei.
Pârâtul a acţionat în consecinţă, având ca scop asigurarea echilibrului ecologic şi ameliorarea calităţii populaţiilor faunei de interes cinegetic, iar dacă o specie se înmulţeşte în exces, la un moment dat va urma şi declinul, pentru că nu va avea suficientă sursă de hrană.
Cu privire la invocarea de către reclamantă a practicii judiciare a Curţii de Apel Braşov, supune atenţiei instanţei de fond faptul că, în pofida unei uzanţe extinse de justificare a opiniilor juridice pe baza unor hotărâri judecătoreşti (hotărâri care sunt menţionate uneori ca argumente în motivarea altor hotărâri judecătoreşti), în sistemul românesc de drept hotărârile judecătoreşti nu au calitate de izvor de drept, neavând caracter general obligatoriu.
În conformitate cu art. 5 alin. (4) din noul Cod de procedură civilă (aprobat prin Legea nr. 134/2010), potrivit căruia „este interzis judecătorului să stabilească dispoziţii general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunţă în cauzele ce îi sunt supuse judecăţii“ - dispoziţie care reia principiul enunţat de art. 4 din vechiul Cod civil, conform căruia „este oprit judecătorul de a se pronunţa, în hotărârile ce dă prin cale de dispoziţii generale şi reglementare, asupra cauzelor ce-i sunt supuse“.
Astfel spus, jurisprudenţa unei instanţe naţionale nu constituie izvor de drept şi nu este obligatorie, cu excepţia deciziilor Curţii Constituţionale - conform art. 147 alin. (4) din Constituţia României -, precum şi a soluţiilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii sau în procedura reglementată de art. 519 şi următoarele din Codul de procedură civilă, în care instanţa supremă este competentă să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.
De asemenea, Curtea Constituţională a subliniat în Decizia nr. 23 din 20.01.2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 31 martie 2016, paragraful 16, faptul că „în sistemul continental, jurisprudenţa nu constituie izvor de drept aşa încât înţelesul unei norme să poată fi clarificat pe această cale, deoarece într-un asemenea caz, judecătorul ar deveni legiuitor“.
O hotărâre judecătorească exprimă un raţionament juridic strict individualizat în raport cu o situaţie de fapt determinată şi cu argumentele părţilor litigante, care nu coincide în totalitate cu argumentele ce pot fi invocate în alte cauze cu elemente de similaritate. De aici rezultă şi relativitatea raţionamentului juridic exprimat printr-o hotărâre judecătorească, care nu exprimă o judecată general valabilă, ci una determinată în funcţie de împrejurările speţei soluţionate şi de apărările formulate, ceea ce implică inaptitudinea unui astfel de raţionament de a fi invocat şi în alte speţe.
În drept, pârâtul a invocat dispoziţiile Codului de procedură civilă, ale Legii nr. 554/2004, ale Legii nr. 407/2006.
În probaţiune, pârâtul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, reclamanta Asociaţia „Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor“ a învederat instanţei că excepţia lipsei de interes şi apărările invocate prin întâmpinare sunt nefondate.
Astfel, cu privire la interesul în promovarea acţiunii, reclamanta a precizat că a expus, pe larg, prin cererea de chemare în judecată, şi a justificat temeinic existenţa interesului promovării acţiunii şi, în consecinţă, existenţa calităţii procesuale în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), r) şi s), art. 8 alin. (11) şi (12) şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ale Decizia RIL nr. 8/2.03.2020, dar şi în raport cu dispoziţiile art. 5 şi art. 20 alin. (1) şi alin. (6) din OUG nr. 195/2005 şi ale art. 1, art. 2 pct. 15, 31, 32, 38, 60, art. 3, art. 49, art. 75 din OUG nr. 195/2005. Totodată, reclamanta a invocat în subsidiar şi interesul public în promovarea acţiunii, conform 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004, invocând în sprijinul susţinerilor şi practică judiciară, respectiv hotărârile pronunţate de Curtea de Apel Braşov în dosarele nr. 326/64/2020 şi nr. 565/64/2021, menţinute în recurs de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Au fost reluate de către reclamantă susţinerile referitoare la temeinicia acţiunii şi la faptul că afirmaţiile pârâtului nu sunt fondate.
La data de 2.03.2023 reclamanta a depus o precizare de acţiune prin care completa motivele de nelegalitate, arătând, în esenţă, că opune lucrul judecat al hotărârilor pronunţate în litigiul care a făcut obiectul Dosarului nr. 326/64/2020, în care s-a pronunţat Sentinţa nr. 55/20.08.2020 de către Curtea de Apel Braşov, menţinută în parte prin deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 2.506/1/2020 şi nr. 452/64/2020. A invocat reclamanta încălcarea art. 36 şi art. 37 alin. (1) din OUG nr. 57/2007.
A fost încuviinţată de instanţă proba cu înscrisurile solicitate de părţi.
La termenul de judecată din data de 30.03.2023 instanţa a unit cu fondul excepţia lipsei de interes a reclamantei invocată de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 2.482/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoş de munte (Tetrao urogallus), pentru perioada septembrie-30 noiembrie 2022, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 3 octombrie 2022, au fost aprobate cotele prevăzute în anexa la respectivul ordin, menţionându-se că se realizează cotele pe fiecare fond cinegetic de către gestionarii acestora, conform art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, iar în situaţia în care gestionarii sunt înlocuiţi, pe perioada gestionării unor fonduri, în contractele de gestionare, cotele de recoltă nerealizate revin noilor gestionari de la momentul preluării dreptului de gestionare, cotele realizându-se pe suprafeţele din fondurile cinegetice unde este permisă vânătoarea, potrivit Legii nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, fiind permisă recoltarea unui exemplar/zi/vânător, controlul respectării prevederilor ordinului realizându-se de către personalul de specialitate din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare şi al structurilor teritoriale ale acesteia, care vor verifica ori de câte ori este necesar, ca urmare a unor sesizări, îndeplinirea de către gestionarii fondurilor cinegetice a prevederilor ordinului, situaţia centralizată constatată transmiţându-se autorităţii publice centrale.
În anexa la Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 2.482/2022 s-a prevăzut situaţia cotelor de recoltă la specia cocoş de munte (mascul).
În preambulul ordinului se precizează că la emiterea ordinului au fost avute în vedere prevederile art. 6 alin. (1) lit. f) şi alin. (4) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, art. 57 alin. (1), (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prevederile art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 43/2020 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor.
Ordinul a fost emis având în vedere referatele de aprobare nr. DGB/104.547 din 11.07.2022 şi nr. DGB/104.937 din 13.09.2022 ale Direcţiei generale biodiversitate.
Reclamanta Asociaţia „Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor“ Braşov a adresat pârâtului Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor o plângere prealabilă, la data de 27.10.2022, prin care a solicitat acestuia revocarea Ordinului ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 2.482/2022.
Plângerea prealabilă a fost respinsă de pârât prin Adresa nr. 2/R/15.712/23.11.2022, astfel încât reclamanta a promovat prezenta cerere de chemare în judecată.
Instanţa reţine că esenţa prezentului litigiu decurge din nemulţumirea reclamantei referitoare la modul în care pârâtul a înţeles să procedeze la stabilirea respectivelor cote.
Cu privire la excepţia lipsei de interes invocată de pârât, instanţa reţine că reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată în calitate de organism social interesat, în sensul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, justificându-şi legitimarea procesuală în cauză prin scopul stabilit de statutul asociaţiei şi legătura acestuia cu obiectul cauzei, invocând ca temei de drept în acest sens dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă că au legitimare procesuală activă pentru a formula cerere de anulare a actului administrativ persoanele pretins vătămate în drepturile sau în interesele lor legitime de actul administrativ vizat, în sintagma „persoană vătămată“ fiind cuprinse, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, inclusiv organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.
Conform art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, organisme sociale interesate sunt inclusiv asociaţiile care au ca obiect de activitate protecţia drepturilor diferitelor categorii de cetăţeni sau, după caz, buna funcţionare a serviciilor publice administrative.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. r) din aceeaşi lege, prin interes legitim public se înţelege „interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice“.
Art. 8 alin. (11) şi (12) din Legea nr. 554/2004 instituie o condiţionare a formulării de către persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat a unor cereri în contencios administrativ prin care invocă apărarea unui interes legitim public, în sensul că un astfel de interes poate fi invocat numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat, iar acţiunile întemeiate pe încălcarea unui interes legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autorităţii pârâte să emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o anumită operaţiune administrativă.
Prin Decizia nr. 8/2.03.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a arătat că:
"În vederea exercitării controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociaţiilor, în calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie să fie subsidiară invocării unui interes legitim privat, acesta din urmă decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate şi scopul direct şi obiectivele asociaţiei, potrivit statutului“. De asemenea, în explicitarea interpretării sale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat în considerentele deciziei (pct. 90, fraza ultimă) că „Verificarea existenţei acestei legături urmează să se facă de instanţe de la caz la caz, prin raportare la elementele raportului juridic dedus judecăţii, nefiind suficientă menţionarea în statut a activităţii de «apărare a interesului public», ca scop principal al respectivului organism social interesat."
Instanţa reţine că, în speţă, este necesar ca reclamanta, pe lângă invocarea vătămării unui interes legitim public, să invoce şi un interes legitim privat, vătămat prin emiterea actului administrativ.
În concret, prezenta cerere de chemare în judecată a fost promovată de reclamantă ca organizaţie neguvernamentală constituită în condiţiile OG nr. 26/2000, având ca scop, conform statutului anexat la dosar, inclusiv prevenirea şi combaterea abuzurilor împotriva mediului înconjurător (protecţia mediului) şi a animalelor (protecţia animalelor), aceasta desfăşurând activităţi şi acţiuni de combatere a abuzurilor în realizarea acestor scopuri declarate.
Conform statutului, sunt considerate abuzuri împotriva animalelor: „(...) adoptarea şi/sau neabrogarea unor acte normative care încalcă Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor, articolul 13 din Tratatul de la Lisabona, precum şi recomandările comunitare, în sensul că promovează, favorizează sau tolerează relele tratamente şi cruzimile faţă de animale; supunerea animalelor la rele tratamente şi cruzimi aşa cum sunt acestea definite în Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor, în legislaţia comunitară şi în legislaţia naţională privind protecţia animalelor; vânătoarea sportivă (...)“, „orice act de încălcare a legislaţiei de mediu naţionale, a legislaţiei şi recomandărilor comunitare, precum şi a prevederilor Protocolului de la Kyoto“, precum şi „distrugerea şi/sau exploatarea excesivă a fondului forestier, a fondului cinegetic, fondului piscicol, a florei şi faunei; periclitarea prin orice metodă a existenţei unor ecosisteme; neluarea măsurilor pentru refacerea ecosistemelor respective“.
Între scopul asociaţiei reclamante indicat în statut şi cererea de anulare a Ordinului ministrului apelor, pădurilor şi mediului nr. 2.482/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoş de munte şi a anexei la acesta există legătură, căci scopul declarat al asociaţiei nu are un caracter generic, ci are în vedere combaterea abuzurilor împotriva animalelor şi protecţia mediului, protecţia fondului cinegetic şi combaterea vânătorii sportive, iar actul administrativ cu caracter normativ în discuţie reglementează recoltarea exemplarului cocoş de munte mascul şi limitele în care se desfăşoară această recoltare.
Prin urmare, instanţa constată că reclamanta a invocat un interes legitim privat, aşa cum a fost acesta explicitat prin Decizia nr. 8/2.03.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.
De altfel, în acest sens s-au pronunţat instanţele şi în dosarele la care a făcut reclamanta trimitere atunci când a invocat efectul pozitiv al lucrului judecat, ca apărare de fond.
Ţinând seama de aspectele expuse, instanţa reţine că reclamanta justifică interesul necesar pentru promovarea prezentei cereri, motiv pentru care excepţia invocată prin întâmpinare de către pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor va fi respinsă.
Pe fondul cauzei, instanţa reţine că cererea reclamantei de anulare a actului administrativ cu caracter normativ în discuţie este întemeiată.
Ca temei al adoptării ordinului în discuţie sunt indicate în acesta Referatul de aprobare nr. DGB nr. 104.657/11.07.2022 şi Referatul nr. DGB/104.937 din 13.09.2022.
Cel dintâi referat (filele 115-118 din dosar, vol. I) face trimitere la Instrucţiunile tehnice de evaluare a efectivelor de vânat şi de calcul al cotelor de recoltă, aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995 a Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
Aceeaşi este situaţia şi cu privire la Referatul nr. DGB/104.937 din 13.09.2022 (filele 119-120 din dosar, vol. I).
Decizia Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nr. 10.152/1995 (filele 134-155 din dosar, vol. I) nu a fost publicată în Monitorul Oficial, aşa cum reiese din Adresa nr. 6.369/6.09.2022 a RA Monitorul Oficial, fiind căzută în desuetudine, la baza emiterii stând Legea nr. 26/1976.
Art. 50 alin. (2) din Legea nr. 103/1996, publicată în Monitorul Oficial nr. 235 din 27 septembrie 1996, dispune că: „Actualele regulamente, instrucţiuni şi norme tehnice privind vânatul şi vânătoarea, emise în baza Legii nr. 26/1976, rămân valabile până la înlocuirea acestora, dar nu mai târziu de 2 ani de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României“.
Aşadar, Instrucţiunile tehnice de evaluare a efectivelor de vânat şi de calcul al cotelor de recoltă, aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995 a Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, nu pot fi considerate a fi în vigoare, astfel încât să fundamenteze emiterea ordinului în discuţie.
După cum în mod corect a arătat reclamanta, la 5 februarie 2021 MMAP a postat pe site-ul propriu, în vederea consultării publice, proiectul de Ordin privind aprobarea Instrucţiunilor pentru evaluarea efectivelor unor specii de faună cinegetică admise la vânătoare, împreună cu Referatul de aprobare nr. 149.148/27.07.2020 (fila 158 din dosar, vol. I).
În referatul respectiv, pârâtul MMAP justifică necesitatea adoptării proiectului mai sus menţionat, arătând că: „în prezent, evaluarea efectivelor din fauna cinegetică admisă la vânătoare se realizează anual de către gestionarii fondurilor cinegetice sub coordonarea gărzilor forestiere (structuri teritoriale de specialitate ale Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor), pentru fiecare fond cinegetic, în conformitate cu prevederile Deciziei Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nr. 10.152/1995 pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind evaluarea efectivelor de vânat şi de calcul al propunerilor de cote de extras. Însă acestea, pe lângă faptul că nu au un caracter normativ, nu mai pot fi aplicate în contextul actual al administrării şi gestionării faunei cinegetice“. Pârâtul a mai menţionat că „se doreşte implementarea unor reglementări suficiente, fără echivoc, adaptate legislaţiei în vigoare“.
Aşadar, chiar pârâtul a apreciat că Decizia Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nr. 10.152/1995 pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind evaluarea efectivelor de vânat şi de calcul al propunerilor de cote de extras este insuficientă, echivocă şi neadaptată legislaţiei în vigoare.
Acelaşi aspect îl arată pârâtul şi în Referatul nr. DGB/104.650/11.07.2022 (filele 159-160 din dosar, vol. I).
În Scrisoarea nr. 55.005/17.01.2022 a Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor (filele 122-126 din dosar, vol. I, indicată în referatele de aprobare nr. DGB nr. 104.657/11.07.2022 şi nr. DGB/104.937 din 13.09.2022), emisă ca o informare trimisă de minister către inspectorii-şefi ai gărzilor forestiere, sunt menţionate lămuriri cu privire la modul în care ar trebui să se facă evaluarea vânatului şi propunerea cotelor de recoltă, prin trimiteri către acte normative precum Ordinul ministrului apelor şi pădurilor nr. 478/2002, Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 512/2004, Ordinul ministrului apelor şi pădurilor nr. 393/2002 sau Decizia Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nr. 10.152/1995.
Niciunul dintre aceste acte la care se face referire nu vizează în mod direct situaţia actuală a cocoşului de munte, nefiind dovedit că respectiva situaţie a fost corect şi temeinic evaluată.
De altfel, în acest sens se observă că chiar pârâtul a arătat că la emiterea ordinului în cauză s-au avut în vedere studiile succesive de evaluare a populaţiilor de cocoş de munte realizate de către gestionarii fondurilor cinegetice în decursul ultimilor 9 ani în care nu s-au acordat de către subscrisul cote de recoltă la specia cocoş de munte, centralizatoarele transmise de gărzile forestiere fiind emise înainte de modificarea Legii nr. 407/2006 prin Legea nr. 171/2022.
Or, într-o atare situaţie, nu se poate reţine că ar exista o fundamentare de actualitate care să stea la baza emiterii ordinului în discuţie, respectiv a practicării vânătorii cu respectarea unui plan de management de actualitate, care să asigure protejarea speciei cocoş de munte.
În concluzie, este întemeiată susţinerea reclamantei în sensul că fundamentarea ordinului este precară, fiind contrară art. 6, art. 7 şi art. 20 din Legea nr. 24/2000.
Prevederile OMMAP nr. 2.482/2022 încalcă şi Directiva 2009/147/CE a Consiliului - Directiva „Păsări“, respectiv prevederile pct. 10 şi pct. 13 din preambul, art. 2, art. 4 alin. (2), art. 7 alin. (1) şi alin. (4), art. 10, anexa nr. V, precum şi normele naţionale de transpunere a directivei, respectiv art. 19 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, art. 37 alin. (1), art. 33 alin. (8) şi anexa nr. 8 la OUG nr. 57/2007, norme care condiţionează vânătoarea de stabilirea unor limite compatibile cu menţinerea speciilor vânate la un nivel de conservare favorabil, câtă vreme specia cocoş de munte se află într-o stare de conservare nefavorabilă, fiind încadrată la nivelul UE la statusul „epuizat“ (depleted).
Este indiferent faptul că în procedura de consultare publică nu au fost formulate observaţii sau propuneri şi nu s-a solicitat organizarea unei dezbateri publice. Acest aspect nu poate conduce la adoptarea unui act administrativ cu caracter normativ care să aibă la bază o decizie desuetă şi care nu este fundamentat conform prevederilor legale.
Aceeaşi este situaţia şi cu privire la pasivitatea reclamantei în perioada de mai sus.
Având în vedere argumentele menţionate, instanţa va admite cererea formulată de reclamanta Asociaţia „Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor“, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, şi va anula Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 2.482/16.09.2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoş de munte (Tetrao urogallus) pentru perioadă septembrie-30 noiembrie 2022, precum şi anexa la acest ordin, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 3.10.2022.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
HOTĂRĂŞTE:
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.
Admite cererea formulată de reclamanta Asociaţia „Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor“ în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.
Anulează Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 2.482/16.09.2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoş de munte (Tetrao urogallus) pentru perioada septembrie-30 noiembrie 2022, precum şi anexa la acest ordin, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 3.10.2022.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la Curtea de Apel Braşov.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin grefa instanţei, în condiţiile art. 396 alin. (2) din Codul de procedură civilă, azi, 27.04.2023.
PREŞEDINTE
TIBERIU ADRIAN VÎRGOLICI
Grefier,
Mihaela Cincan
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
