Cel mai bun serviciu de monitorizare a actelor publicate in Monitorul Oficial
─────────
*1) A se şterge menţiunea inutila.
*2) A se indica: pentru avioane: numãrul zborului; pentru vapoare: numele şi întreprinderea maritima.
ANEXA 5
CERTIFICAT
privind fazanii şi potirnichile de reproducere
ŢARA DE ORIGINE .......................................
MINISTERUL AGRICULTURII, INDUSTRIEI ALIMENTARE ŞI APELOR
MINISTERUL AGRICULTURII ŞI CREŞTERII ANIMALELOR
Serviciul veterinar ....................................
I. Identificarea animalelor
Specia ............................................
Numãrul pasarilor .................................
Natura ambalajului ................................
Numãrul de colete .................................
II. Destinaţia animalelor
De la ......... (locul de expediţie)
Animalele se expediazã la ....... (locul de destinaţie)
Cu (avion, vapor) (*1-*2)..............................
Numele şi adresa expeditorului ........................
Numele şi adresa destinatarului .......................
III. Informaţii sanitare
Subsemnatul ...... veterinar oficial, însãrcinat cu supravegherea carantinei pasarilor înainte de exportare, certific ca animalele indicate mai sus şi examinate astãzi:
a) sînt sanatoase şi bine întreţinute;
b) au fost prinse într-o zona indemna şi situata la o distanta de peste 50 km de orice focar de boala Newcastle şi de spirochetoza aviara, în timpul întregului sezon al recoltarii;
c) au fost ţinute în centrul de depozitare minimum 3 saptamini, începînd din ziua în care întregul lot destinat exportului a intrat în carantina.
Fãcut la ........... la .........
Sigiliul oficial
Semnatura medicului veterinar
.............................
____________
*1) A se şterge menţiunea inutila.
*2) A se indica: pentru avioane: numãrul zborului; pentru vapoare: numele şi întreprinderea maritima.
ANEXA 6
CONDIŢIILE PE CARE TREBUIE SA LE ÎNDEPLINEASCĂ ABATOARELE
ART. 1
Pentru a putea fi autorizate în vederea exportului, abatoarele trebuie sa îndeplineascã condiţiile generale stabilite în prezentul regulament, pentru instalaţiile, echipamentul, modul de funcţionare, regulile de igiena şi organizarea serviciului inspecţiei veterinare.
CAP. 1
Condiţii de instalare şi echipament
ART. 2
Întreprinderile vizate la articolul 1 al prezentei anexe trebuie sa comporte o separare corespunzãtoare între sectorul salubru şi sectorul insalubru şi sa fie amenajate în asa fel încît sa asigure, de la introducerea în abator a animalului viu şi pînã la ieşirea carnii şi organelor considerate proprii pentru consumul uman, un mers continuu, fãrã posibilitatea returnarii şi fãrã incrucisarea sau suprapunerea între animalele vii şi carne, ori între carne şi subproduse sau resturi.
ART. 3
Locurile de stabulatie trebuie sa fie prevãzute în asa fel încît sa permitã:
- şederea unui numãr maxim de animale pentru tãiere în cursul unei zile de munca;
- un repaus satisfãcãtor al animalelor înainte de tãiere.
ART. 4
Sãlile de tãiere şi de jupuire sa fie de dimensiuni suficiente şi sa îndeplineascã condiţiile de mai jos:
1. sa se rezerve un loc special pentru taierea porcilor;
2. locurile de tãiere şi de scurgere a singelui trebuie sa fie separate de locurile de jupuire. Pentru vitele mari, dacã diferitele operaţiuni care se succed, începînd de la scurgerea singelui şi pînã la terminarea jupuirii, nu se efectueazã pe animalul suspendat, operaţiunea în vederea jupuirii trebuie sa se facã pe scripete metalic.
ART. 5
Locurile de golire şi de prima spalare a organelor abdominale (stomacuri şi intestine) şi locurile de folosire a maruntaielor şi a intestinelor trebuie sa fie izolate de sala de jupuire, însã în apropierea acesteia.
ART. 6
Instalaţiile frigorifice trebuie, în mod obligatoriu, sa cuprindã:
1. una sau mai multe camere de rãcire care sa permitã efectuarea acestei operaţiuni pe carcase şi pe organele tuturor animalelor sacrificate într-o zi de munca;
2. eventual una sau mai multe sali de capacitate suficienta, destinate depozitarii carnii şi organelor, sub regim de frig, dacã aceste produse vor trebui sa ramina în întreprindere pentru ziua urmãtoare celei în care s-a efectuat taierea.
ART. 7
Fiecare întreprindere trebuie sa aibã, printre altele:
1. un local de izolare a animalelor vii, bolnave sau suspecte;
2. un local amenajat pentru taierea acestor animale;
3. un local pentru pãstrare la rece a carcaselor şi organelor reţinute sub observatie;
4. un local destinat reţinerii carnii, organelor şi maruntaielor confiscate, pînã la predarea lor la ecarisaj (fiecare dintre localurile arãtate mai sus va fi prevãzut cu un sistem de incuietoare cu cheie);
5. localuri pentru antrepozitarea seului, pieilor, coarnelor şi copitelor;
6. un loc amenajat şi echipat pentru spalarea şi dezinfectarea vehiculelor;
7. vestiare, duşuri, toalete şi lavabouri instalate în numãr suficient la ieşirea din WC-uri.
ART. 8
Un local prevãzut cu incuietoare cu cheie, amenajat în mod corespunzãtor şi destul de mare ca suprafata va trebui sa fie rezervat agenţilor serviciului de inspecţie.
ART. 9
Clãdirile trebuie astfel amenajate încît sa permitã cu usurinta aplicarea regulilor de igiena.
Localurile specificate în articolele 4, 5, 6 şi articolul 7 paragrafele 2, 3 şi 4 din prezenta anexa vor trebui sa satisfacã, în special, condiţiile de mai jos:
1. podelele trebuie sa fie în mod riguros etanse şi nealunecoase; ele trebuie sa fie suficient de înclinate şi cu o reţea de evacuare adecvatã pentru scurgerea lichidelor;
2. pereţii interiori şi tavanele trebuie sa fie tencuite cu un material lavabil; pereţii trebuie sa aibã, pînã la înãlţimea de cel puţin doi metri de la sol, o tencuiala rezistenta la lovituri, impermeabila, neteda şi rezistenta la putrezire.
Localurile trebuie sa fie, de asemenea, prevãzute cu un dispozitiv de protecţie impotriva insectelor şi rozatoarelor.
ART. 10
Toate localurile în care carcasele circula sau stau trebuie sa fie dotate cu o reţea aerianã de transport de natura sa permitã reducerea la minimum a manipulãrii carnii.
ART. 11
În fiecare întreprindere va trebui sa existe o reţea de apa potabilã sub presiune, excluzindu-se orice reţea de apa nepotabila.
Aceasta poate fi permisã, totuşi, pentru funcţionarea aparatelor de producere a frigului, cu condiţia sa nu aibã nici o comunicare cu reţeaua de apa potabilã.
Posturile de apa sub presiune trebuie sa fie instalate în locuri corespunzãtoare, în vederea curatirii localurilor, precum şi a spalarii carcaselor dupã jupuire şi inspecţie.
În sãlile de tãiere şi de jupuire ca şi în localurile de curãţire a maruntaielor trebuie sa fie instalate posturi de apa calda.
Iluminatul trebuie sa se asigure în mod satisfãcãtor în toate localurile. Sãlile în care animalele sînt tãiate şi jupuite, carnurile şi organele antrepozitate, stocate, prelucrate sau condiţionate trebuie sa fie prevãzute cu lumina artificiala avînd aceleaşi caracteristici ca şi lumina zilei.
Va trebui sa se asigure o aerisire suficienta în toate localurile.
Evacuarea aburilor, gazului şi fumului trebuie sa fie realizatã prin dispozitive special amenajate în acest scop.
ART. 12
Dispozitivele folosite trebuie sa fie fãcute din materiale inalterabile şi sa cuprindã cel puţin:
1. recipiente pentru singe;
2. bacuri cu burduf sau alte dispozitive adecvate primirii directe a organelor abdominale ale vitelor mari în momentul evisceratiei;
3. cirlige, platouri şi mese care sa poatã permite efectuarea controlului sanitar al organelor şi capatinilor;
4. recipiente etanse prevãzute cu capace cu balamale cu închidere imbucata, pentru colectarea resturilor;
5. bacuri cu dispozitive de zavorire, pentru confiscari;
6. un dispozitiv pentru curãţirea cu apa fierbinte a materialului folosit la receptionarea şi transportarea viscerelor;
7. lavabouri şi posturi de spalare şi dezinfecţie, instrumente şi unelte de lucru şi de control (cutite, ferastraie etc.)
CAP. 2
Reguli de funcţionare şi igiena
ART. 13
Animalele care, în momentul efectuãrii examenului clinic de cãtre veterinarul abatorului, nu sînt considerate sanatoase vor trebui sa fie marcate în mod deosebit şi aşezate în grajdul de izolare.
Animalele specificate în prezentul articol nu pot fi sacrificate decît în localul de tãiere prevãzut în acest scop în secţia sanitarã.
ART. 14
Nu vor putea fi conduse spre locurile de tãiere decît animalele destinate a fi sacrificate imediat; toate celelalte vor trebui sa ramina în grajdurile lor.
Animalele vor trebui sa fie sacrificate şi prelucrate în locurile care sînt rezervate în sãlile de tãiere, potrivit speciei sau categoriei din care fac parte.
ART. 15
Singele va trebui sa fie adunat în recipiente prevãzute pentru control.
Practica de suflare a carcaselor în scopul de a usura jupuirea pielii, precum şi suflarea plaminilor, sînt interzise; în momentul evisceratiei, masa gastro-intestinala va trebui sa fie recepţionatã direct în bacuri cu burduf sau pe masa de evisceratie, ori pe platouri, dupã specia animalului şi modul de lucru.
Curãţirea carcaselor cu ajutorul cirpelor este interzisã. Sînt interzise deschiderea şi golirea viscerelor (stomacuri sau intestine) în alta parte decît în locurile rezervate special pentru acest scop.
Pieile vor trebui sa fie transportate în depozite speciale cît se poate de repede dupã jupuire.
Resturile trebuie sa se depunã în recipientele amenajate în acest scop.
ART. 16
Carnea şi organele reţinute sau confiscate trebuie sa fie transportate cît mai repede în locul destinat sechestrãrii sau distrugerii lor. Organele de mic volum confiscate şi resturile vor trebui sa fie aşezate în locurile de confiscare.
ART. 17
Carcasele, considerate bune pentru export, vor trebui sa fie ţinute în sali frigorifice, la o temperatura de pînã la 4°C, astfel ca temperatura din interiorul carnii sa nu depãşeascã +7°C. Organele consumabile ca atare vor trebui sa fie transportate cît mai repede posibil din sala de jupuire în camera racitor pentru refrigerare.
ART. 18
Personalul abatorului trebuie sa poarte echipament de lucru adecvat, halate, bonete, bluze etc., puse la dispoziţie de întreprindere, inclusiv o pieptanatura adecvatã. Persoanele care au manipulat carnea sau organele insalubre trebuie imediat sa-şi spele miinile şi bratele şi apoi sa le dezinfecteze.
ART. 19
Este interzis sa se introducã şi sa se lase sa umble, în curţile şi sãlile abatoarelor, ciini, pisici şi pãsãri de curte.
Distrugerea insectelor şi rozatoarelor trebuie sa se facã sistematic, în asa fel ca salubritatea carnii şi organelor sa nu fie afectatã.
ART. 20
Localurile vor trebui sa fie curatate cît de des posibil şi spalate cu multã apa, cel puţin la sfîrşitul zilei de munca.
Dezinfectarea grajdurilor, curţilor şi salilor de lucru va trebui sa se facã de fiecare data cînd se constata o boala contagioasa. Materialul şi instrumentele folosite de functionarii serviciului de inspecţie şi de cei angajaţi pentru taierea şi jupuirea animalelor, precum şi pentru pregatirile ulterioare, trebuie sa fie bine întreţinute şi curatite cu grija, ori de cîte ori este necesar.
În afarã de aceasta, ele trebuie sa fie dezinfectata, de fiecare data cînd s-au murdarit, cu apa fierbinte la + 85°C.
CAP. 3
Personalul de inspecţie
ART. 21
Numãrul de inspectori veterinari şi de supraveghetori trebuie sa se stabileascã ţinînd seama de orele de munca în asa fel încît controlul veterinar sa se poatã exercita asupra tuturor animalelor, în condiţiile fixate de rcgulamentul care stabileşte condiţiile de inspecţie sanitarã a animalelor, înainte şi dupã tãiere, în abatoarele de stat agreate pentru export (anexa nr. 7).
ANEXA 7
CONDIŢII DE CONTROL SANITAR
al animalelor înainte şi dupã sacrificare în abatoarele autorizate pentru export
ART. 1
Animalele pentru macelarie şi pentru mezeluri, ale cãror carne, organe şi mãruntaie comestibile sînt destinate exportului, nu pot fi sacrificate decît în abatoare autorizate pentru acest scop.
Ele sînt supuse unui control sanitar, înainte şi dupã sacrificare, în condiţiile fixate prin prezentul regulament.
CAP. 1
Prezentarea la controlul sanitar înainte de sacrificare
ART. 2
Orice animal, înainte de a fi sacrificat, trebuie sa fie prezentat la controlul sanitar de cãtre proprietarul sau deţinãtorul sau. Sacrificarea trebuie sa se efectueze chiar în ziua controlului sau a doua zi. În caz contrar, ea trebuie sa fie amînatã pînã la efectuarea unui nou control.
Animalele care prezintã semne de oboseala nu pot fi sacrificate decît dupã un repaus de cel puţin 12 ore.
ART. 3
Proprietarul sau deţinãtorul animalului este obligat sa acorde tot sprijinul şi toate înlesnirile necesare efectuãrii controlului în bune condiţii.
În caz de refuz din partea sa, controlul nu va fi fãcut sau va fi întrerupt şi sacrificarea va fi amînatã.
ART. 4
Controlul sanitar înainte de sacrificare nu trebuie sa se efectueze decît la lumina zilei sau la o lumina artificiala avînd aceleaşi caracteristici; el trebuie sa se efectueze dupã metodele examenului clinic şi sa comporte, dacã este cazul, observatia termometrica. Controlul veteinar trebuie sa se execute asupra:
1. stãrii generale a sãnãtãţii şi de întreţinere şi mai ales asupra simptomelor de agitatie, de febra sau de oboseala, consecutive transportului;
2. aparatului locomotor;
3. stãrii suprafeţei corpului şi orificiilor naturale;
4. aparatului digestiv şi mai ales asupra cavitatii bucale şi aspectului materiilor fecale;
5. aparatului respirator şi mai ales asupra caracterelor miscarii respiratorii şi stãrii primelor cai de respiratie;
6. aparatului cardio-vascular;
7. aparatului genito-urinar, asupra caracterelor urinei şi în special asupra stãrii mamelei şi a uterului la femele.
CAP. 2
Prezentarea la controlul sanitar dupã sacrificare
ART. 5
Pentru toate speciile de animale, eviscerarea trebuie sa se facã, fãrã intirziere, imediat dupã sacrificare.
Cu excepţia porcilor, jupuirea animalelor sacrificate este obligatorie. Porcii nejupuiti trebuie sa fie epilati fie prin oparire, fie prin pirlire, fie prin amindoua operaţiile, fie prin orice alt procedeu aprobat de organul competent.
Carcasele ecvideelor, bovinelor adulte şi porcilor trebuie sa fie tãiate în jumãtãţi prin despicarea longitudinala a coloanei vertebrale.
ART. 6
Viscerele precum şi capul şi limba, cînd sînt desprinse de carcasa, trebuie sa fie aşezate în apropierea acesteia şi prevãzute, ca şi carcasa respectiva, cu o marca sau un semn distinctiv care sa permitã recunoaşterea apartenentei lor comune la acelaşi animal.
Rinichii, pentru toate speciile, trebuie sa ramina aderenti la carcasa şi sa fie scoşi din invelisul lor.
ART. 7
Leziunile care pot exista pe carcasa, organe sau mãruntaie nu pot fi nici scoase, nici mascate, nici tãiate înainte de prezentarea la control.
În afarã de cazul în care este vorba de operaţii cerute de serviciul veterinar de control este interzis, înainte de a se aplica ştampila de salubritate:
1. sa se scoatã orice parte din animalul tãiat sau sa se supunã oricãrui fel de tratament, cu excepţia tãierii pentru stringerea singelui, pentru intrebuintari alimentare;
2. sa se procedeze la fragmentarea carcasei sau sa se scoatã organe, mai ales din cele destinate opoterapiei.
ART. 8
Controlul sanitar al animalelor dupã sacrificare trebuie sa se efectueze în condiţiile fixate de prezentul capitol.
Operaţiile de sacrificare şi de jupuire a animalelor trebuie sa facã obiectul unei permanente supravegheri a serviciului de control veterinar.
ART. 9
Serviciul veterinar de control poate face incizii exploratoare în carcasa, organe şi mãruntaie; el poate cere taierea anumitor piese sau regiuni, dacã aceste operaţii sînt indispensabile efectuãrii controlului.
Viscerele se supun unui examen vizual, completat prin palpare şi, dacã este nevoie, prin incizie.
Cercetarea ganglionilor trebuie sa comporte totdeauna incizii multiple, fãcute dupã axul cel mare al fiecãrui ganglion, în asa fel încît sa se poatã obţine o tãiere în felii cît se poate de subtiri.
ART. 10
Controlul post-mortem va comporta examenul:
a) singelui, în ce priveşte atît culoarea, cît şi capacitatea de coagulare, urmãrindu-se depistarea prezentei unor elemente strãine;
b) capului, gitului, ganglionilor limfatici-retrofaringieni şi submaxilari şi amigdalelor, limba fiind scoasa cît mai mult posibil pentru a permite o cercetare amãnunţitã a gurii şi gitlejului;
c) plaminilor, traheii artere, ganglionilor bronhici şi mediastinali traheii şi principalelor ramificatii bronhice, care trebuie sa fie desfãcute longitudinal, iar plaminul larg incizat în treimea sa posterioarã;
d) pericardului şi inimii;
e) diafragmei;
f) ficatului, vezicii, canalelor biliare şi ganglionilor retrohepatici şi pancreatici;
g) tubului digestiv, ganglionilor limfatici stomacali şi mezenterici;
h) splinei;
i) rinichilor, ganglionilor limfatici şi ai vezicii;
j) organelor genitale;
k) mamelei şi ganglionilor sãi limfatici;
l) diferitelor pãrţi ale carcasei şi, mai ales, tesutului conjunctiv.
ART. 11
Pentru depistarea tuberculozei la bovine, se va proceda la incizia sistematica a ganglionilor limfatici mentionati în articolul precedent.
În caz de indoiala, vor fi incizati de asemenea ganglionii cervicali superficiali, axilari, suprasternali cervicali profunzi, costo-cervicali, poplitei, precrurali, ischiatici, iliaci şi lomboartici.
La bovine în virsta de peste 6 saptamini trebuie sa se procedeze la:
a) depistarea cysticercozei la nivelul limbii şi esofagului, dupã ce acesta a fost degajat de trahee, inima, maseterii externi şi interni, a diafragmei, a carei parte musculara va fi separatã de seroasa, şi a suprafeţelor musculare fãcute direct vizibile prin taierile sau inciziile aplicate cu prilejul sacrificarii; limba trebuie sa fie supusã pe fata sa inferioarã unei incizii longitudinale; o incizie longitudinala se aplica, de asemenea, pe inima în asa fel încît sa se deschidã ventriculele traversind despartitura intraventriculara; aceasta incizie se completeazã prin doua taieturi efectuate în doua puncte opuse ale auriculelor la virf; cel puţin doua incizii sînt fãcute paralel cu fetele plane ale maxilarului inferior pe muschii maseteri şi în asa fel încât sa se desfaca pe o latime de o palma doua fisii de muschi suprapusi;
b) depistarea distomatozei prin incizii practicate pe fata posterioarã a ficatului la nivelul canalelor biliare şi printr-o incizie adinca la baza lobului Spiegel.
La vaci, uterul trebuie sa fie incizat longitudinal şi mamelele deschise printr-o incizie lungã şi adinca pînã la sinusurile galactofore.
La viţei, inspectorul trebuie sa examineze în special regiunea ombilicala şi articulatiile care vor fi incizate în caz de suspiciune de artrita indicatã de hipertrofia ganglionului corespunzãtor sau de deformarea regiunii articulare.
ART. 12
La ecvidee, trebuie sa se procedeze, în special, la depistarea morvei, prin examenul mucoaselor, traheii, laringelui, sinusului nazal şi ramificatiilor sale, dupã despicarea capului în planul median şi scoaterea despartiturii nazale.
ART. 13
La porci, tuberculoza trebuie sa fie depistata asa cum s-a arãtat pentru bovine la articolul 11 de mai sus. Suprafeţele taieturilor fãcute pe coloana vertebrala, pe stern şi în partea de jos a bazinului vor fi examinate întotdeauna.
Trebuie sa se procedeze, de asemenea, la depistarea cysticercozei prin explorarea suprafeţelor musculare dezgolite în special la nivelul muschilor de pe latul pulpei şi al peretelui abdominal, al muschilor diafragmei, al muschilor intercostali, al limbii, laringelui şi inimii.
ART. 14
La ovine şi caprine, ficatul trebuie sa se examineze la fel ca la bovine.
Deschiderea inimii şi incizarea ganglionilor limfatici nu trebuie sa se facã decît în caz de suspiciune a unei stãri patologice.
ART. 15
Cînd controlul sanitar nu permite concluzii imediate asupra salubritatii carcasei şi organelor şi mai ales atunci cînd trebuie luate anumite probe în vederea efectuãrii unui examen de laborator, animalul sacrificat trebuie sa fie reţinut timp de cel puţin 24 ore.
În acest caz, carcasa, dupã ce a fost prevãzutã cu un sigiliu de plumb pentru identificare, viscerele şi maruntaiele se asaza într-o încãpere specialã care permite asigurarea unei bune conservari.
Pentru porci, în cazul cercetãrii pentru depistarea trichinozei, durata reţinerii se reduce la timpul strict necesar pentru examinarea probelor.
ART. 16
În timpul reţinerii se interzice oricui, în afarã de inspectorul veterinar, sa ia vreo proba oarecare din diferitele pãrţi ale animalelor care au fost reţinute.
CAP. 3
Concluzii la inspecţie
ART. 17
Nu vor putea fi livrate la export decît carnurile, organele şi maruntaiele comestibile, care provin de la animalele declarate sanatoase la examenul ante-mortem şi constatate la controlul post-mortem indemne de alterare sau leziune.
Totuşi, pot fi admise la export carnurile de animale care prezintã leziuni ale organelor, precis localizate, fãrã a fi provocat vreo reactie organicã generalã. Aceste organe nu vor putea fi însã exportate.
ANEXA 8
STAMPILAREA CARNII ŞI ORGANELOR DESTINATE EXPORTULUI
ART. 1
Carnea şi organele destinate exportului, care satisfac dispoziţiile regulamentului privitor la condiţiile controlului sanitar al animalelor, înainte şi dupã sacrificare în abatoarele agreate pentru export, vor fi marcate cu ştampila indicatã la articolul 2 de mai jos şi, separat de aceasta, şi cu ştampila inspectorului veterinar oficial examinator.
ART. 2
Ştampila folositã în abatoarele romane este un sigiliu cu cerneala, de forma ovala, avînd 6,5 centimetri în largime şi 4,5 centimetri în înãlţime.
Pe sigiliu trebuie sa figureze urmãtoarele indicaţii, cu caractere perfect lizibile:
- în partea superioarã, cuvintul "ROMÂNIA";
- în centru, numãrul care permite identificarea abatorului agreat;
- în partea inferioarã, indicaţia "Serviciul veterinar de stat".
Caracterele au o înãlţime de 8 mm pentru litere şi 1 cm pentru cifre.
Ştampila folositã în abatoarele argentiniene este un sigiliu cu cerneala, de forma ovala, care are 6,5 centimetri în largime şi 4,5 centimetri în înãlţime.
Pe sigiliu trebuie sa figureze urmãtoarele indicaţii cu caractere perfect lizibile:
- în partea superioarã, cuvintul "ARGENTINA":
- în centru, numãrul care permite identificarea abatorului agreat;
- în partea inferioarã, indicaţia "Serviciul veterinar de stat".
ART. 3
Carcasele care cintaresc mai mult de 60 kg trebuie sa poarte marca ştampilei cel puţin pe fiecare jumãtate de carcasa, în urmãtoarele puncte: fata exterioarã a pulpei, solduri, dos, spate, piept şi pleura în regiunea sa dorsala.
Celelalte carcase trebuie sa poarte cel puţin patru mãrci, aplicate pe spate şi pe fetele exterioarã ale membrelor posterioare.
ART. 4
În cazul exportului carcaselor tãiate în bucãţi, fiecare bucata trebuie sa fie stampilata.
ART. 5
Organele, precum şi bucatile de slanina jupuite sau nejupuite de sorici, se stampileaza cu cerneala sau cu foc; pentru organe, ştampila trebuie sa fie aplicatã cu cerneala pe doua etichete, una fiind fixatã pe ambalaj, iar cealaltã fiind pusã în interiorul acestuia.
Aceasta eticheta poarta, printre altele, urmãtoarele menţiuni:
- numãrul de serie;
- denumirea anatomica a organelor;
- indicarea speciei animale cãreia fi aparţin organele;
- greutatea neta a unitãţii de ambalaj.
