Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: NORME TEHNICE din 28 aprilie 2004 de analiza si marcare a metalelor pretioase si aliajelor acestora

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

NORME TEHNICE din 28 aprilie 2004 de analiza si marcare a metalelor pretioase si aliajelor acestora

EMITENT: AUTORITATEA NATIONALA PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 426 din 12 mai 2004

Comenteaza legea

CAP. I
Prevederi generale

ART. 1
(1) Obiectele şi bijuteriile confecţionate din metale preţioase şi aliaje ale acestora, cu sau fãrã pietre preţioase, pot fi comercializate pe teritoriul României numai dacã sunt marcate cu marca de garanţie proprie a importatorului, producãtorului intern sau, dupã caz, a vânzãtorului cu amãnuntul, înregistratã la Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor, alãturi de marca de titlu, sau cu marca de certificare a Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(2) Modelele mãrcilor de garanţie proprie sunt cele aprobate prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 37/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 5 martie 2004.
(3) Modelele mãrcilor de certificare sunt cele aprobate prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 38/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 5 martie 2004.
(4) Marca de titlu nu se înregistreazã la Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor, se exprimã prin cifre arabe şi reprezintã conţinutul de metal preţios fin al aliajului din care sunt confecţionate obiectele sau bijuteriile.
(5) Obiectele şi bijuteriile din metale preţioase şi aliajele acestora, care poartã una dintre mãrcile legale de control ale statului român, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezentele norme tehnice, aplicate anterior datei intrãrii în vigoare a noilor mãrci de garanţie proprie şi de certificare, nu se mai marcheazã.
ART. 2
(1) Pentru determinarea titlului metalelor preţioase şi aliajelor lor se foloseşte metoda de stabilire a acestuia cu ajutorul pietrei lydia, al cheilor-etalon şi al unor reactivi specifici metalelor preţioase.
(2) Determinarea titlului se face prin compararea culorii unei urme provenite de la un obiect din aliaj cu titlu necunoscut cu alte urme provenite de la cheile-etalon, cu titlu dinainte stabilit, sub acţiunea unor reactivi specifici.
(3) Reactivii sunt specifici titlurilor legale.
ART. 3
Materialele necesare sunt:
a) piatra de analizã (piatrã lydia);
b) chei-etalon pentru metale preţioase;
c) sticluţe cu dop rodat şi picurãtor, de culoare brunã, pentru pãstrarea reactivilor;
d) reactivi specifici titlurilor legale;
e) lupa cu putere de mãrire de minim 10 ori;
f) hârtie abrazivã;
g) hârtie absorbantã (sugativã).
ART. 4
(1) Piatra de analizã este o varietate de silex, de culoare neagrã, cu conţinut uniform de carbon fin, rezistentã faţã de acizii tari, concentraţi, sau amestecuri ale acestora.
(2) Piatra de analizã trebuie sã aibã o porozitate potrivitã, astfel ca prin frecarea cu aliajele metalelor preţioase acestea sã lase pe piatrã urme cu aspect continuu, formate din particule fine de metal.
(3) Piatra de analizã trebuie sã fie curatã şi pãstratã într-un loc ferit de praf.
(4) Pe piatra murdarã sau prãfuitã nu se vor face analize.
(5) Pentru analiza obiectelor şi bijuteriilor cu titluri mai mari de 750 la mie se utilizeazã o piatrã de analizã mai poroasã, astfel ca urma aliajului sã fie aderentã, uniformã şi compactã, pentru a se putea observa cât mai clar reacţia care are loc.
ART. 5
(1) Cheile-etalon sunt confecţionate din aliaje de metale preţioase al cãror titlu este determinat cu precizie.
(2) Cheile-etalon se prezintã sub formã de bare şi au titlul imprimat pe ele.
(3) Cheile-etalon trebuie sã aibã, pe cât posibil, o compoziţie identicã cu a probei de încercat, deoarece douã aliaje care au acelaşi conţinut de metal preţios fin, la care metalele comune diferã, reacţioneazã diferit în contact cu reactivi specifici.
ART. 6
(1) Reactivii acizi trebuie sã fie pãstraţi în sticluţe de culoare brunã, cu dop rodat şi cu picurãtor.
(2) Dopul cu picurãtor este folosit pentru aplicarea reactivului pe piatra de analizã.
(3) Reactivii se împrospãteazã la intervale de maximum 6 luni pentru a preîntâmpina concentrarea acestora şi pentru a se evita erorile de analizã.

CAP. II
Pregãtirea obiectelor din metale preţioase pentru analiza cu piatrã de analizã în vederea marcãrii

ART. 7
(1) Obiectul ce urmeazã a fi supus analizei se examineazã, dacã este cazul, cu lupa, în vederea stabilirii particularitãţilor de confecţionare, precum şi a eventualelor lipituri, pentru a le evita la trasarea pe piatra de analizã.
(2) Cu ocazia examinãrii se va urmãri dacã obiectul prezintã:
a) defecte de turnare;
b) umpluturi cu metale comune, rãşini ori alte asemenea materiale sau cu alte aliaje de metale preţioase cu titluri mai mici;
c) pãrţi interioare care nu pot fi trasate pe piatra de analizã, confecţionate din aliaje de metal preţios cu titluri mai mici sau din metal comun;
d) o încãrcare excesivã cu aliaj de lipit cu titlul mai mic decât aliajul din care este confecţionat obiectul;
e) doar acoperire cu metal preţios.
(3) În cazul obiectelor suspecte, cu acordul proprietarului bunului, acestea se perforeazã cu un burghiu de 1-2 mm, fixat la un perforator de bijutier, iar pe orificiul obţinut se pune o picãturã de reactiv specific aliajului de analizat.
(4) Dacã obiectul are umpluturi cu cupru sau cu argint, sub acţiunea reactivului se observã o efervescenţã.
(5) În cazul umpluturii cu argint, prin adãugarea de acid clorhidric sau clorurã de sodiu apare precipitatul alb de clorurã de argint, iar prin adãugarea de bicromat de potasiu apare un precipitat roşu de bicromat de argint.
(6) Şpanul obţinut prin perforare poate fi supus procedurilor prevãzute la alin. (4) şi (5) pentru confirmarea constatãrilor.
(7) În cazul umpluturilor cu ciment, prezenţa acestuia se determinã prin observare cu lupa a şpanului rezultat la perforare.
(8) În cazul în care obiectul nu are umpluturã, picãtura de reactiv rãmâne clarã.
(9) În situaţia în care procedurile de mai sus nu sunt edificatoare, se poate recurge la analize spectrografice sau, cu acordul proprietarului, la analize distructive.

CAP. III
Tehnica analizei cu piatra de analizã

ART. 8
(1) Se traseazã prin frecare pe piatra de analizã o urmã a obiectului al cãrui titlu urmeazã a fi determinat.
(2) Urma trasatã trebuie sã fie compactã şi de formã dreptunghiularã, cu dimensiunile de aproximativ 2-3 mm lãţime şi 15-20 mm lungime.
(3) Urma obţinutã se încadreazã între urmele a douã chei-etalon cu titluri apropiate de titlul presupus al obiectului de analizat.
(4) Trasarea urmelor pe piatrã, atât a urmei obiectului de analizat, cât şi a cheilor-etalon, trebuie sã se facã în aceleaşi condiţii privind intensitatea cu care se apasã în timpul frecãrii lor pe piatrã şi poziţia (unghiul de înclinare) faţã de piatrã, astfel încât sã se obţinã urme aproximativ egale cantitativ din obiectul supus analizei şi din cheile-etalon.
(5) La alegerea cheilor-etalon se ţine seama de culoarea aliajului de încercat, astfel ca urmele sã aibã nuanţe de culoare identice sau cât mai apropiate.
ART. 9
Dupã trasarea urmelor pe piatra de analizã acestea se acoperã simultan şi uniform cu reactivul specific metalului preţios din care este confecţionat obiectul supus analizei, folosindu-se în acest scop picurãtorul dopului sticluţei în care se pãstreazã reactivul.
ART. 10
(1) Dacã urmele prezintã aceeaşi nuanţã de culoare, aliajul obiectului de analizat are acelaşi titlu cu cel al cheii-etalon.
(2) În caz contrar, titlurile sunt diferite.
(3) Analiza se efectueazã la luminã naturalã, iar temperatura reactivilor şi a mediului de lucru nu trebuie sã fie sub 20°C.
ART. 11
(1) Trasarea pe piatra de analizã a urmelor trebuie sã se facã cu grijã pentru a se evita deteriorarea obiectelor supuse analizei.
(2) Se încearcã la piatra de analizã toate pãrţile componente ale obiectelor, trasându-se concomitent urmele acelor pãrţi care se pot încerca în aceleaşi condiţii. De exemplu la inel nu se va trasa concomitent şina cu montura, deoarece urmele trasate nu vor conţine aceleaşi cantitãţi de metal.
ART. 12
(1) În cazul obiectelor acoperite cu metale preţioase, aliaje ale acestora sau alte metale comune, stratul sau straturile acoperitoare se înlãturã cu o pilã finã de pe suprafaţa de contact cu piatra de analizã.
(2) Se analizeazã vârfurile sau muchiile obiectelor, evitându-se lipiturile.

CAP. IV
Metode de analizã a obiectelor şi bijuteriilor din aliaje de argint

ART. 13
Pentru analiza obiectelor şi bijuteriilor confecţionate din aliaje ale argintului se folosesc reactivii:
a) bicromat de potasiu, soluţie saturatã în acid azotic 45%;
b) bicromat de potasiu, soluţie 9% acidulatã cu 6 cmc de acid sulfuric;
c) azotat de argint, soluţie 0,45%, 0,50%, 0,70% şi 0,75%;
d) acid azotic soluţie 42,80%;
e) acid clorhidric soluţie 37,20%;
f) amoniac soluţie 3,30%.
ART. 14
(1) Pentru stabilirea existenţei argintului într-un aliaj se aplicã direct pe obiect o picãturã de acid azotic soluţie 42,80% peste care, dupã circa 30 de secunde, se pune o picãturã de acid clorhidric soluţie 37,20%.
(2) Dacã aliajul conţine argint, rezultã un precipitat alb brânzos de clorurã de argint, solubilã în amoniac soluţie 3,30% .
(3) În cazul apariţiei unei coloraţii albastre-verzui, însoţitã de o efervescenţã sau numai o efervescenţã simplã, înseamnã cã este aliaj de cupru sau alt metal comun, fãrã conţinut de argint.
(4) Dacã nu se constatã nici unul dintre rezultatele de mai sus, înseamnã cã obiectul nu conţine argint şi este confecţionat din aur alb, aliaj de platinã, de metale platinice sau un aliaj de metale comune inoxidabile, urmând a se face analize cu reactivii specifici aurului şi platinei.
ART. 15
(1) Pentru stabilirea existenţei argintului în aliajele acestuia se poate utiliza şi bicromatul de potasiu, soluţie 9% acidulatã cu 6 ml acid sulfuric.
(2) O picãturã din acest reactiv se aplicã pe urma obiectului de analizat, trasatã pe piatra de analizã.
(3) Dacã se constatã apariţia unui precipitat roşu de bicromat de argint, rezultã cã obiectul analizat este un aliaj de argint.
(4) Dacã nu rezultã precipitatul de bicromat de argint, înseamnã cã obiectul este confecţionat din alte metale decât argintul.
ART. 16
(1) Pentru stabilirea titlului argintului se traseazã pe piatra de analizã urma aliajului de analizat şi cea a cheii-etalon de argint şi se observã culoarea acestora înainte de aplicarea reactivului.
(2) În cazul în care se constatã diferenţe de nuanţã a culorii urmei obiectului de analizat şi a cheii-etalon, se folosesc alte chei-etalon pânã se obţine aceeaşi nuanţã.
ART. 17
Pentru stabilirea titlului aliajului de argint se pot folosi reactivi pe bazã de azotat de argint sau de bicromat de potasiu.
ART. 18
(1) În raport cu titlul aliajului de argint analizat se utilizeazã ca reactiv azotatul de argint, soluţie de diferite concentraţii, dupã cum urmeazã:


──────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Nr.       Aliaj de argint     Azotat de argint      Apã distilatã
 crt.      titlul la mie              (g)                 (ml)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 1.           750                     0,45                100
 2.           800                     0,50                100
 3.           875                     0,70                100
 4.           916                     0,75                100
 5.           925                     0,75                100
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

(2) Urma aliajului de încercat şi a cheii-etalon se acoperã cu reactivul corespunzãtor titlului cheii-etalon.
(3) Dacã aliajul are un titlu mai mic decât cel al cheii-etalon, urma aliajului este mai întunecoasã şi invers.
(4) Dacã cele douã urme au aceeaşi nuanţã, înseamnã cã obiectul de analizat are acelaşi titlu cu cel al cheii-etalon.
(5) Pentru activarea reacţiilor se pot adãuga în reactivii din tabelul de mai sus câteva picãturi de acid azotic concentrat la 100 ml reactiv.
ART. 19
(1) În cazul bicromatului de potasiu se întrebuinţeazã soluţia acestuia, saturatã în acid azotic 45% .
(2) Cu ajutorul picurãtorului dopului sticluţei, o picãturã de reactiv se trece repede şi simultan peste cele douã urme, urmãrindu-se viteza de apariţie şi abundenţa precipitatului roşu de bicromat de argint care se formeazã în urma reacţiei chimice.
(3) Cu cât precipitatul este mai abundent şi are o culoare mai vie, cu atât conţinutul în argint este mai mare.
(4) Culoarea închisã a precipitatului de bicromat de argint indicã un titlu mai mic al aliajului din care este confecţionat obiectul supus analizei.
(5) Dacã cele douã urme au aceeaşi nuanţã şi aceeaşi abundenţã de precipitat de bicromat de argint, înseamnã cã obiectul de analizat are acelaşi titlu cu cel al cheii-etalon.

CAP. V
Metode de analizã a obiectelor şi bijuteriilor din aliaje ale aurului

ART. 20
(1) Pentru analiza obiectelor şi bijuteriilor confecţionate din aliaje ale aurului se folosesc reactivii:


────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
         Aliajul de analizat,                             Cantitatea (ml)
 Nr.        cu conţinut                        ─────────────────────────────────
 crt.         de aur                           Acid        Acid          Apã
             la mie                           azotic    clorhidric    distilatã
                                            (D = 1,41)  (D = 1,19)
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 1.           375                              59,5         -           40,5
 2.         400-500                           100,0         -             -
 3.         500-670                           100,0        2,0         152,0
 4.           750                              59,3        1,1          39,6
 5.         670-840                           100,0        2,0          25,0
 6.       peste 840                           121,0        9,0          50,0
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

    sau

────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
          Aliajul                        Clorurã
 Nr.     de analizat,                    de sodiu                Apã
 crt.    cu conţinut     Acid azotic     chimic pur           distilatã
           de aur                           (g)                 (ml)
           la mie
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  7.        375         82,6 ml sol. 45%      -                  13,8
  8.        500         92,2 ml sol. 29%    0,077 3,8
  9.        585          100 ml sol. 29%    0,08                  -
 10.        750          100 ml sol. 45%    1,4                   -
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

(2) Pentru aliajele de aur cu titlul 585 la mie se poate folosi şi soluţia de acid tetracloroauric 2,30 g la 100 ml apã distilatã.
ART. 21
(1) Se traseazã pe piatra de analizã urma obiectului de analizat şi cea a cheii-etalon, urmãrindu-se ca nuanţele de culoare ale acestora sã fie cât mai apropiate.
(2) În cazul când nici una dintre cheile-etalon de care se dispune nu corespunde culorii aliajului, se poate face o combinaţie de culori din douã chei-etalon ale aceluiaşi titlu, având nuanţe diferite, trasându-se întâi etalonul cu nuanţa mai deschisã.
(3) Pe mijlocul acestor urme, în linie transversalã, se aplicã reactivul cu picurãtorul dopului fãrã a atinge piatra de analizã cu picurãtorul.
(4) Reactivul dizolvã mai întâi cuprul şi argintul din aliaj, înainte de a intra în reacţie cu aurul, din cauza conţinutului de clor din reactiv.
(5) Reacţia pe piatra de analizã are loc într-un timp scurt, 20-40 de secunde, iar în cazul titlurilor superioare, peste 833 la mie, aceasta are loc chiar în momentul acoperirii cu reactiv a urmelor trasate pe piatra de analizã.
(6) Se înlãturã reactivul de pe piatra de analizã fãrã a atinge urmele, cu ajutorul hârtiei de filtru, şi se comparã nuanţele de culoare ale urmelor trasate.
(7) Pe baza culorii urmelor de probã în comparaţie cu ale cheilor-etalon pe piatra de analizã se determinã titlul obiectului de analizat.
(8) În cazul când urma trasatã a obiectului de analizat este mai închisã decât cea a cheii-etalon, obiectul de analizat are un titlu mai mic decât cel al cheii-etalon.
(9) Dacã cele douã urme au aceeaşi nuanţã, înseamnã cã obiectul de analizat are acelaşi titlu cu cel al cheii-etalon.
(10) Dacã aliajul conţine şi platinã, se observã o culoare diferitã faţã de aliajele obişnuite, cu nuanţã spre maro-violet.
(11) Se recomandã ca analiza sã se efectueze la lumina naturalã a zilei.
ART. 22
(1) În cazul utilizãrii ca reactiv a soluţiei de acid tetracloroauric, dupã ce au fost efectuate operaţiunile prevãzute la art. 21 alin. (1)-(3), se acoperã instantaneu urma obiectului de analizat şi cea a cheii-etalon şi se aşteaptã 5-10 secunde.
(2) Reactivul se absoarbe cu hârtia de filtru şi apoi se observã culoarea urmelor.
(3) Viteza de reacţie este în funcţie de titlul aliajului, iar nuanţele de culoare pot fi de la galben-deschis cãtre maro şi chiar pânã la negru, fiind în funcţie de conţinutul de cupru şi de argint al obiectului de analizat.
(4) Cu cât aliajul conţine mai mult argint, precipitatul alb de clorurã de argint are tendinţa sã deschidã culoarea precipitatului de aur format pe piatra de analizã, iar creşterea procentului de cupru închide culoarea acestuia.
(5) Dacã titlul aliajului din care este confecţionat obiectul de analizat este inferior titlului cheii-etalon, urma aliajului pe piatra de analizã este mai întunecatã, iar în caz contrar, urma cheii-etalon va fi mai întunecatã.
(6) Dacã cele douã urme au aceeaşi nuanţã, înseamnã cã obiectul de analizat are acelaşi titlu cu cel al cheii-etalon.
(7) Soluţia de acid tetracloroauric nu dã reacţie caracteristicã cu aliajele de aur care au titlul mai mare de 585 la mie.

CAP. VI
Metode de analizã a obiectelor şi bijuteriilor din aliaje ale platinei

ART. 23
(1) Pentru analiza obiectelor şi bijuteriilor confecţionate din aliaje ale platinei se folosesc reactivii:


──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
           Acid             Acid          Iodurã
 Nr.     clorhidric         azotic         de                  Observaţii
 crt.     soluţie           soluţie       potasiu
          37,25%            65,30%          G
           (ml)              (ml)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 1.        75               25             10          pentru analiza la rece
 2.        50               50              -          pentru analiza la cald
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

(2) Se foloseşte cheia-etalon pentru platinã cu titlul de 950 la mie.
ART. 24
Stabilirea titlului aliajului de platinã se poate face la cald sau la rece.
ART. 25
Metoda de lucru la rece pentru identificarea platinei dintr-un aliaj alb este urmãtoarea:
1. Peste urma aliajului supus analizei, trasatã pe piatra de analizã, se adaugã o picãturã de reactiv pentru argint, putând sã aparã urmãtoarele situaţii:
a) în cazul în care urma dispare, aliajul este din metal comun, cu conţinut de zinc, nichel, fier, cadmiu;
b) dacã urma se coloreazã în roşu-cãrãmiziu, adicã se formeazã precipitatul de bicromat de argint, aliajul este din argint;
c) dacã urma rãmâne neschimbatã, aliajul este din platinã, aur alb, nichel-crom, paladiu, staniu, aluminiu, fier, nichel.
2. Se traseazã pe piatra de analizã o nouã urmã a obiectului de analizat, peste care se aplicã o picãturã de reactiv specific aurului cu titlul de 750 la mie, rezultând una dintre urmãtoarele situaţii:
a) dacã urma dispare repede, obiectul este un aliaj fier-nichel, plumb, staniu, bronz, paladiu;
b) dacã urma rãmâne neschimbatã, obiectul este confecţionat dintr-un aliaj de platinã, aur paladat de 750 la mie, aluminiu sau nichel-crom.
3. Se traseazã pe piatra de analizã o nouã urmã a obiectului de analizat, peste care se aplicã o picãturã din reactivul specific platinei, apã regalã cu iodurã de potasiu, rezultând una dintre urmãtoarele situaţii:
a) dacã urma dispare complet în timp de 3 minute, obiectul este confecţionat dintr-un aliaj de aur alb cu titlu inferior, nichel-crom, aluminiu sau aur paladat. Prezenţa ionilor de aur, nichel şi paladiu se identificã prin reacţia cu hârtia de filtru îmbibatã cu dimetil-glioxima. Aurul dã o coloraţie neagrã, paladiu galben-oranj, nichelul roz-ciclam, iar cuprul din aliaj este indicat de coloraţia verzuie;
b) dacã urma este parţial atacatã şi de culoare galbenã, este un aliaj de aur paladat. Prezenţa aurului alb de titlul 750 la mie este indicatã de formarea unei urme maro-închis, caracteristicã;
c) dacã urma rãmâne neschimbatã, rezultã cã obiectul este confecţionat dintr-un aliaj de platinã cu titlul de 950 la mie sau mai mare.
ART. 26
(1) Pentru stabilirea titlului aliajului platinei la rece se traseazã pe piatra de analizã urma obiectului de analizat şi a cheii-etalon şi se aplicã reactivul specific, aşteptându-se rezultatul reacţiei, vizibil dupã 3 minute de la aplicarea reactivului.
(2) Dacã urma obiectului supus analizei este mai închisã la culoare decât cea a cheii-etalon, înseamnã cã acesta este confecţionat dintr-un aliaj inferior cheii-etalon.
(3) Dacã urma obiectului supus analizei şi urma cheii-etalon au aceeaşi nuanţã de culoare, înseamnã cã obiectul de analizat are acelaşi titlu cu cel al cheii-etalon.
(4) Analiza se efectueazã la temperatura camerei.
ART. 27
Metoda de lucru la cald este urmãtoarea:
1. reactivul specific pentru analiza platinei se pune într-o capsulã de porţelan sau într-un vas mic (cristalizator) confecţionat dintr-o sticlã rezistentã la foc şi se încãlzeşte. Încãlzirea se face în mod obligatoriu sub o nişã, deoarece vaporii nitroşi şi clorul care se degajã sunt toxici;
2. când reactivul a ajuns la fierbere se introduce piatra de analizã pe care este trasatã urma obiectului supus analizei şi a cheii-etalon şi se ţine cufundatã în reactiv timp de circa douã minute, dupã care se scoate şi se introduce într-o altã capsulã cu apã distilatã;
3. se scoate piatra de analizã din vasul cu apã distilatã şi se comparã nuanţele celor douã urme;
4. dacã urma cheii-etalon are o nuanţã mai închisã decât cea a obiectului analizat, înseamnã cã acesta este confecţionat dintr-un aliaj de platinã cu titlul mai mare de 950 la mie şi invers;
5. dacã urma obiectului supus analizei şi urma cheii-etalon au aceeaşi nuanţã de culoare, înseamnã cã obiectul de analizat are acelaşi titlu cu cel al cheii-etalon;
6. pentru încercarea aliajelor de platinã se folosesc pietre de analizã mici, care sã poatã fi introduse în capsulele de porţelan şi acoperite în întregime cu reactiv. Pentru introducerea pietrei în capsulã se foloseşte un suport din sticlã format din 2-3 baghete;
7. reactivul nu poate fi folosit mai mult de douã ori.
ART. 28
Pentru stabilirea titlului obiectelor şi bijuteriilor din metale preţioase şi aliajele acestora se pot folosi şi metode de analize chimice distructive în laboratoare de specialitate.
ART. 29
Dupã stabilirea titlului, pe obiecte şi bijuterii se vor aplica mãrcile corespunzãtoare.

CAP. VII
Locurile de aplicare a mãrcilor pe obiecte şi pe bijuterii confecţionate din aliaje ale metalelor preţioase

ART. 30
(1) Marca de garanţie proprie se aplicã alãturat de marca de titlu, cu excepţia obiectelor şi bijuteriilor importate care au deja marca de titlu aplicatã de producãtorul sau exportatorul strãin. În asemenea cazuri marca de garanţie proprie se aplicã potrivit prevederilor alin. (2).
(2) Cu excepţia cazurilor prevãzute la alin. (1), marca de certificare sau, dupã caz, marca de garanţie proprie se aplicã potrivit dispoziţiilor de mai jos:


────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Nr.   Denumirea obiectelor şi              Locul de aplicare a mãrcii
 crt.      bijuteriilor
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 1. Coliere, lanţuri, brãţãri-lanţ,    În funcţie de construcţia obiectului,
    brãţãri de diverse modele          pe una dintre verigile terminale sau pe
                                       veriga de prindere a închizãtorului,
                                       dacã aceasta este lipitã, ori pe plãcuţa
                                       dintre închizãtor şi verigã
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 2. Coliere, brãţãri, lanţuri cu       Pe limba închizãtorului sau, dacã existã
    închizãtor tip limbã şi casetã     riscul deformãrii, pe optarul de
                                       siguranţã, acolo unde este cazul
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 3. Brãţãri cerc (sclave)              Dacã nu sunt goale în interior, pe partea
                                       interioarã a cercului. În cazul în care
                                       brãţara este goalã în interior, marca se
                                       aplicã în locul în care are o întãriturã
                                       pe partea interioarã a cercului (pentru
                                       obiectele fãrã sistem de închidere).
                                       Dacã brãţara este prevãzutã cu sistem de
                                       închidere, în funcţie de acesta,
                                       se aplicã pe limba închizãtorului, pe
                                       optarul de siguranţã sau, adaptat dupã
                                       caz, pe o parte componentã a
                                       închizãtorului.
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 4. Ac de cravatã                      Pe corpul acului sau, dupã caz, pe anoul
                                       de prindere a acului
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 5. Broşã                              Pe acul broşei, cât mai aproape de locul
                                       de îmbinare cu broşa
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 6. Cercei                             La formele obişnuite cu toarta (brezuri)
                                       cu închizãtorul în faţã, marca se aplicã
                                       în partea cea mai groasã, lângã sudura
                                       cercelului.
                                       La cei cu patente (cu arc) la care
                                       închiderea se face în spate, marca se
                                       aplicã pe sârma care este lipitã de
                                       partea de sus a cercelului.
                                       La formatul creole marca se aplicã pe
                                       partea cu care se prinde de ureche.
                                       La cei cu şurub sau ştift marca se
                                       aplicã aproape de corpul
                                       cercelului, pe şurub sau ştift.
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 7. Butoni                             Pe plãcuţa de prindere dintre butoni,
                                       iar la cei cu sistem de prindere clips,
                                       pe marginea exterioarã a acestuia
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 8. Brelocuri                          Pe anoul de prindere a cheilor
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 9. Insigne                            Pe acul de prindere, cât mai aproape de
                                       locul de lipire de corpul insignei
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
10. Pandantive                         Pe veriga care face corp comun cu
                                       pandantivul sau, dupã caz, pe anoul de
                                       prindere
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
11. Medalioane                         Pe veriga lipitã de corpul acestora sau
                                       pe corpul obiectului, acolo unde permite
                                       construcţia acestuia
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
12. Verighete                          Pe partea interioarã a şinei
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
13. Inele                              Pe partea interioarã, evitându-se pãrţile
                                       pe care sunt montate pietre
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
14. Ceasuri                            La ceasurile de mânã, pe urechea
                                       ceasului, dacã este masivã
                                       La ceasurile cu brãţarã, pe limba
                                       închizãtorului
                                       La ceasurile de buzunar cu unul sau mai
                                       multe capace în exterior, pe capacul
                                       exterior cât mai aproape de centru
                                       La ceasurile de buzunar prevãzute cu
                                       olivetã (micã prelungire marginalã pentru
                                       a uşura deschiderea), pe aceasta
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
15. Sfeşnice                           Pe fiecare parte componentã detaşabilã,
                                       la marginea obiectului
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
16. Tablouri confecţionate în          La margine, aproape de colţ
    totalitate din metal preţios
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
17. Coperte de cãrţi                   Pe fiecare copertã şi pe piesa de
                                       legãturã a acestora, la margine
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
18. Fructiere, cupe, portpahare,       Pe piciorul acestora, la partea
    pahare cu sau fãrã picior          inferioarã sau pe corpul propriu-zis la
                                       partea superioarã, în exterior,
                                       la margine sau, dupã caz, pe fund
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
19. Linguri, linguriţe, furculiţe      Pe spate, pe partea cea mai îngustã
                                       a cozii
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
20. Cuţite                             Pe mâner în locul cel mai apropiat de
                                       lamã; dacã lama este din acelaşi metal
                                       preţios şi este detaşabilã, se marcheazã
                                       şi aceasta cât mai aproape de mâner
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
21. Farfurii, vase, tãvi, fructiere,   Pe marginea exterioarã; la vasele cu
    suporturi de tacâmuri, solniţe,    toarte, lângã acestea
    suporturi de şerveţele
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
22. Rame                               Lateral, pe partea îndoitã lângã unul
                                       dintre colţuri
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
23. Portţigarete, pudriere, casete     Pe unul dintre capace, aproape de unul
                                       dintre colţuri
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
24. Ochelari                           Pe unul dintre braţele care leagã rama
                                       lentilelor, în porţiunea cea mai latã
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
25. Perii şi piepteni                  Pe ramã, la unul dintre capete
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

    Obiecte de cult

────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
26. Cruci                              Pe fiecare parte componentã detaşabilã,
                                       pe spatele obiectului, evitându-se
                                       pãrţile în care sunt montate pietre
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
27. Icoane care nu sunt montate        Lângã chipul sfântului, în dreapta sau la
    pe lemn sau pe alte materiale      stânga. Nimbul sfântului,  dacã este
                                       detaşabil, se marcheazã separat.
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
28. Potire                             La baza obiectului, la margine
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
29. Candele                            La capãtul candelei (în care este
                                       introdusã sticla), pe fiecare lanţ
                                       de susţinere şi pe fiecare calotã
                                       emisfericã de care sunt prinse lanţurile
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
30. Cãdelniţe                          Ca la candelã
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
31. Disc                               Pe piciorul discului, la partea lui
                                       inferioarã
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
32. Steluţe                            Pe unul dintre braţe
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
33. Miruitor                           Pe mâner, în apropierea crucii
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

(3) Obiectele necuprinse în tabelul de mai sus se asimileazã, de la caz la caz, cu unul dintre cele menţionate în acesta.
(4) În cazul obiectelor şi bijuteriilor care au în componenţã, prin construcţie, şi alte materiale decât metale preţioase, se vor marca numai acelea la care ponderea metalului preţios este mai mare de circa 75% din greutatea totalã a obiectului.
(5) În cazul obiectelor confecţionate din aliaje a douã metale preţioase, se aplicã marca titlului care corespunde aliajului cu ponderea majoritarã în greutatea totalã a obiectului.
(6) În cazul în care suprafaţa pe care se aplicã marca este mai redusã decât dimensiunile acesteia, se va aplica partea mãrcii care conţine însemnele distinctive (caracteristice) ale acesteia.
(7) În situaţia în care titlul stabilit prin analizã este inferior unuia dintre titlurile legale în vigoare, inclusiv toleranţele admise, pe obiecte şi bijuterii se aplicã marca titlului legal inferior.
(8) Obiectele şi bijuteriile din metale preţioase, pe care nu se mai cunoaşte marca aplicatã anterior, se considerã nemarcate şi se marcheazã din nou peste marca veche.
(9) Obiectele şi bijuteriile formate din mai multe pãrţi detaşabile se marcheazã prin aplicarea mãrcii corespunzãtoare pe fiecare parte componentã, cu excepţia cerceilor mici cu ştift şi fluturaş, la care se marcheazã doar ştiftul, nu şi fluturaşul.
(10) Obiectele confecţionate din acelaşi metal preţios, dar cu pãrţi componente cu titluri diferite, se marcheazã prin aplicarea mãrcii corespunzãtoare titlului cel mai mic.
(11) În cazul obiectelor şi bijuteriilor confecţionate din douã metale preţioase diferite, în proporţie egalã, se marcheazã fiecare metal preţios cu titlul corespunzãtor.
(12) Obiectele şi bijuteriile care au aplicatã o marcã greşitã se marcheazã din nou, peste marca iniţialã, cu titlul corespunzãtor.
(13) Obiectele şi bijuteriile din metale preţioase care sunt marcate cu mãrcile de control româneşti, aplicate anterior intrãrii în vigoare a prezentelor norme tehnice, se considerã legal marcate.

CAP. VIII
Obiecte şi bijuterii exceptate de la marcare

ART. 31
Sunt exceptate de la marcare:
1. obiectele şi bijuteriile confecţionate din metale preţioase şi aliaje ale acestora, care datoritã construcţiei se pot deforma, fisura sau deteriora în orice alt mod ca urmare a aplicãrii mãrcii;
2. plãcuţele, fragmentele şi lucrãrile din aur dentar şi din alte aliaje dentare ale metalelor preţioase;
3. fragmentele de obiecte şi bijuterii din metale preţioase;
4. monedele, medaliile şi plachetele din metale preţioase şi aliaje ale acestora;
5. lingourile din metale preţioase şi aliaje ale acestora;
6. metalele preţioase şi aliajele acestora sub formã de materii prime;
7. obiectele confecţionate din metale preţioase sau aliaje ale acestora, utilizate în scop industrial sau de cercetare ori pentru analize de laborator;
8. obiectele şi bijuteriile confecţionate din metale preţioase şi aliaje ale acestora, destinate exportului;
9. obiectele care au pãrţi componente din metale preţioase sau aliaje ale acestora, care datoritã construcţiei nu pot fi analizate la piatra de analizã;
10. obiectele şi bijuteriile confecţionate din metale comune sau din alte materiale, acoperite total ori parţial cu metale preţioase sau aliaje ale acestora.

ANEXĂ

──────
la normele tehnice
────────────────────

MARCILE DE CONTROL ROMANESTI PENTRU OBIECTELE DIN:

PLATINA
────────

NOTA CTCE Piatra Neamt
Marcile de control pentru obiectele din platina se gasesc in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 426 din 12 mai 2004, la pagina 13, a se vedea imaginea asociata.

AUR
────

NOTA CTCE Piatra Neamt
Marcile de control pentru obiectele din aur se gasesc in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 426 din 12 mai 2004, la paginile 13 si 14, a se vedea imaginea asociata.

ARGINT
──────

NOTA CTCE Piatra Neamt
Marcile de control pentru obiectele din argint se gasesc in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 426 din 12 mai 2004, la paginile 15, a se vedea imaginea asociata.

Marca ce s-a aplicat pe obiectele din aur cu titlul cuprins intre 330-500 la mie fabricate inainte de 01.04.1906.
01.04.1906 - 01.10.1906

Marca ce s-a aplicat alaturi de marca de control respectiva pe obiectele vechi, vandute prin magazinele de antichitati sau casele de imprumut pe amanet.
12.01.1942 - 01.07.1948

Marca ce s-a aplicat alaturi de marca de control respectiva, metalului pretios pe obiectele:

a. fabricate in Ardealul de Nord si in Bucovina sau Moldova, respectiv dupa 30 august 1940, sau dupa 1 martie 1944.
06.04.1944 - 31.07.1944

b. prezentate de particulari in conformitate cu dispozitiile Deciziei Nr. 225/1948 .
04.03.1948 - 01.07.1948

NOTA CTCE Piatra Neamt

*)Marcile ce s-au aplicat pe obiectele din metale pretiose intr-o anumita perioada, se gasesc in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 426 din 12 mai 2004, la pagina 16, a se vedea imaginea asociata.
________________

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Norme Metodologice, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, NORME TEHNICE din 28 aprilie 2004

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"