Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
NORME METODOLOGICE din 10 septembrie 1996 referitoare la certificarea calitatii din punct de vedere al securitatii muncii a echipamentelor tehnice
EMITENT: MINISTERUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 249 din 15 octombrie 1996
NORME METODOLOGICE din 10 septembrie 1996
referitoare la certificarea calitãţii din punct de vedere al securitãţii muncii a echipamentelor tehnice
EMITENT: MINISTERUL MUNCII ŞI PROTECŢIEI SOCIALE
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 249 din 15 octombrie 1996
SECŢIUNEA A
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale,
avînd în vedere Tratatul de constituire a Comunitãţii Europene şi, în special, art. 100 al acestuia,
luind în considerare Directiva nr. 89/392/CEE referitoare la maşini, cu modificãrile din directivele nr. 91/368/CEE , nr. 93/44/CEE şi nr. 94/68/CEE ,
luind în considerare Directiva nr. 89/336/CEE referitoare la compatibilitate electromagnetica şi Directiva nr. 73/23/CEE referitoare la materialele electrice utilizate la o tensiune nominalã cuprinsã între 50-1.000 V.c.a. şi între 75-1.500 V.c.c.,
în temeiul art. 12 alin. (2), (3) şi (4), art. 18 alin. (1) lit. a), <>art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea protecţiei muncii nr. 90/1996 ,
luind în considerare ca este de datoria Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale de a asigura, pe teritoriul României, securitatea şi sãnãtatea persoanelor şi, dacã este cazul, a bunurilor decurgind din utilizarea echipamentelor tehnice,
luind în considerare faptul ca între statele membre ale Uniunii Europene şi România diferã cerinţele care trebuie îndeplinite, în ceea ce priveşte amploarea lor şi diferitele proceduri de certificare, şi ca asemenea diferenţe ar putea deci ridica unele bariere comerţului dintre statele membre ale Uniunii Europene şi România,
luind în considerare ca armonizarea legislaţiei romane cu cea existenta în statele membre ale Uniunii Europene este singurul mod de a elimina aceste bariere din comerţul liber; luind în considerare ca acest obiectiv nu poate fi realizat în mod satisfãcãtor de România separat; luind în considerare ca aceste norme metodologice stabilesc cerinţele care sînt vitale pentru libertatea de mişcare a echipamentelor tehnice,
luind în considerare ca reglementãrile destinate eliminãrii barierelor tehnice din comerţ trebuie sa urmeze noua abordare a directivelor Uniunii Europene,
luind în considerare ca costul social al numãrului mare de accidente de munca provocate direct de utilizarea echipamentelor tehnice poate fi redus prin integrarea mãsurilor de securitate în conceptia şi fabricarea acestora,
considerind ca respectarea cerinţelor esenţiale de securitate şi sãnãtate constituie un imperativ pentru asigurarea securitãţii echipamentelor tehnice,
considerind ca, cu ocazia tirgurilor şi a expozitiilor, este posibil sa se expuna echipamente tehnice care nu sînt conforme cu prevederile normelor metodologice, ca este indicat, în acelaşi timp, sa fie informati factorii interesaţi de aceasta neconformitate şi de imposibilitatea de a cumpara echipamentele tehnice în acest stadiu,
luind în considerare ca aceste norme metodologice prezintã numai cerinţele esenţiale; luind în considerare faptul ca, în scopul de a se facilita sarcina dovedirii conformitatii cu cerinţele esenţiale, sînt necesare standardele româneşti, care preiau standarde europene armonizate, astfel încît conformitatea cu acestea sa permitã sa se presupunã ca un produs întruneşte cerinţele esenţiale,
luind în considerare ca trebuie imbunatatita structura legislativã pentru a se asigura ca patronii şi lucrãtorii sa-şi aducã o contribuţie eficienta şi adecvatã la procesul de standardizare,
luind în considerare ca s-a prevãzut de cãtre Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale aplicarea marcajului de fabricant; luind în considerare ca marcarea înseamnã ca produsul este în conformitate cu toate cerinţele esenţiale şi procedurile de evaluare care se aplica la produsul respectiv,
luind în considerare ca Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, conform prevederii art. 100 A al Tratatului de constituire a Comunitãţii Europene, poate lua mãsuri temporare pentru a se limita sau pentru a se interzice punerea pe piata şi folosirea echipamentelor tehnice, în cazurile în care acestea prezintã un risc deosebit pentru securitatea persoanelor, cu condiţia ca mãsurile sa fie supuse unei proceduri de control,
luind în considerare ca este necesar sa se prevadã un angajament de tranzitie care sa permitã echipamentelor tehnice, fabricate în conformitate cu reglementãrile în vigoare la data adoptãrii prezentelor norme metodologice, sa fie comercializate şi utilizate,
a adoptat secţiunea "A" a prezentelor norme metodologice referitoare la certificarea calitãţii din punct de vedere al securitãţii muncii a echipamentelor tehnice utilizate în medii normale.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) În conformitate cu prevederile <>Legii protecţiei muncii nr. 90/1996 se constituie Sistemul de certificare a calitãţii din punct de vedere al securitãţii muncii, format din organisme de certificare, cu centre şi filiale de certificare, respectiv laboratoare de încercãri, coordonat şi gestionat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
(2) Prezentele norme metodologice stabilesc procedurile de certificare a echipamentelor tehnice din punct de vedere al securitãţii muncii, cerinţele esenţiale de securitate şi sãnãtate (anexa nr. 1) pe care trebuie sa le posede echipamentele tehnice pentru a garanta securitatea şi sãnãtatea salariaţilor, a altor persoane, precum şi integritatea bunurilor.
(3) Echipamentele tehnice care fac obiectul operaţiunilor de expunere, punere în vînzare, vînzare, import, închiriere, punere la dispoziţie sau cedare, sub orice titlu, trebuie proiectate şi construite astfel ca amplasarea, punerea în funcţiune, utilizarea, reglajul, întreţinerea şi repararea lor, în condiţii conforme destinaţiei prevãzute de fabricant, sa nu expuna la nici un risc securitatea şi sãnãtatea persoanelor.
ART. 2
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale:
a) elaboreazã şi stabileşte politica de certificare a echipamentelor tehnice din punct de vedere al securitãţii muncii;
b) urmãreşte aplicarea reglementãrilor stabilite şi controleazã modul în care se respecta procedurile şi condiţiile de certificare;
c) dispune mãsurile necesare pentru ca echipamentele tehnice, care trebuie supuse certificãrii în condiţiile prezentelor norme metodologice, sa nu fie comercializate şi utilizate, dacã nu au fost certificate conform procedurilor aplicabile;
d) elaboreazã acte normative, reglementãri tehnice specifice etc., conexe prezentelor norme metodologice.
ART. 3
(1) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale nu se poate opune expunerii la tîrguri şi expoziţii sau la demonstratii, pentru o perioada determinata, a echipamentelor tehnice fabricate în ţara sau importate, care nu sînt conforme cu prevederile prezentelor norme metodologice.
(2) Expunerea este condiţionatã de amplasarea în apropierea echipamentului tehnic a unui avertisment pe un panou vizibil, care sa menţioneze neconformitatea cu anumite cerinţe şi imposibilitatea cumpãrãrii echipamentului tehnic înainte de a fi certificat.
(3) În timpul demonstratiilor trebuie luate mãsuri de securitate adecvate pentru a se asigura protecţia persoanelor însãrcinate cu aceste operaţiuni, precum şi a celor expuse la riscuri.
CAP. 2
Domeniul de aplicare, cerinţe
ART. 4
(1) Echipamentele tehnice fabricate în ţara sau importate se certifica conform prezentelor norme metodologice.
(2) În sensul prezentelor norme metodologice, prin echipament tehnic se înţelege orice masina, utilaj, instalatie, aparatura, dispozitiv, unealta sau alt mijloc asemãnãtor, folosit de salariaţi în procesul muncii.
ART. 5
Nu constituie obiectul prezentelor norme metodologice urmãtoarele echipamente tehnice:
a) maşini acţionate exclusiv prin energie umanã, cu excepţia celor utilizate pentru ridicarea sarcinilor;
b) maşini de uz medical, folosite direct pe pacient;
c) materiale specifice pentru parcuri de distracţii;
d) cazane de abur şi recipiente sub presiune;
e) maşini proiectate special sau utilizate în scopuri nucleare şi a cãror defectare poate provoca o emisie de substanţe radioactive;
f) surse radioactive încorporate într-o masina;
g) arme de foc;
h) rezervoare de stocare şi conducte pentru transportul benzinei, carburantilor, lichidelor inflamabile şi al substanţelor periculoase;
i) mijloace de transport, adicã vehicule şi remorci, destinate transportului aerian, rutier, feroviar sau pe apa, de persoane şi/sau mãrfuri, inclusiv echipamentele de bord ale acestora, cu excepţia mijloacelor de transport utilizate în industria extractiva, precum şi a celor pentru transportat material exploziv;
k) instalaţii cu cablu pentru transport de persoane;
l) ascensoare;
m) mijloace de transport cu cremaliera pentru persoane;
n) elevatoare teatrale;
o) maşini proiectate şi construite special în scopuri militare sau de menţinere a ordinii;
p) unelte manuale, scule;
r) echipamente electrice pentru utilizãri medicale şi electroradiologice;
s) componente electrice pentru ascensoare de mãrfuri şi persoane;
s,) contoare electrice;
t) echipamente gospodãreşti (menajere) pentru conectare la reţea;
t,) dispozitive pentru alimentarea cu curent a imprejmuirilor de pajiste;
u) echipamente electrice speciale pentru utilizare pe nave, aeronave sau pe cai ferate şi a cãror prescripţii corespund instalaţiilor internaţionale.
ART. 6
(1) Echipamentele tehnice la care se aplica prezentele norme metodologice trebuie sa satisfacã cerinţele esenţiale de securitate şi sãnãtate enunţate în anexa nr. 1, transpuse, total sau parţial, în standarde şi norme de protecţia muncii.
(2) Echipamentele şi sistemele protectoare, care funcţioneazã în atmosfere potenţial explozive, trebuie sa satisfacã prevederile din secţiunea B a prezentelor norme metodologice.
ART. 7
Avînd în vedere Legea protecţiei muncii şi condiţiile concrete din economia nationala, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale poate completa dispoziţiile prezentelor norme metodologice cu cerinţe suplimentare, necesare asigurãrii protecţiei salariaţilor şi a altor persoane.
ART. 8
Competenta soluţionãrii sesizarilor privind gradul de acoperire a riscurilor prezentate de echipamentele tehnice atît prin cerinţele esenţiale de securitate şi sãnãtate, cît şi prin standarde, norme, revine în exclusivitate Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
CAP. 3
Proceduri de certificare
ART. 9
Echipamentele tehnice pot fi fabricate, importate, comercializate, utilizate, numai dacã sînt certificate şi îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 6 din prezentele norme, astfel:
a) echipamentele tehnice, care sînt prevãzute în anexa nr. 7, se supun procedurii certificãrii de conformitate prin examen CS de tip, în condiţiile art. 17;
b) echipamentele tehnice care nu sînt prevãzute în anexa nr. 7 se supun procedurii certificãrii efectuate de fabricant, denumita şi autocertificare, în condiţiile art. 16.
ART. 10
(1) Fabricantul, importatorul sau responsabilul cu punerea pe piata (distribuitorul autorizat) a unui exemplar nou de echipament tehnic, care face obiectul prezentelor norme metodologice, trebuie sa întocmeascã şi sa semneze o declaraţie CS de conformitate, redactatã conform anexei nr. 2, care atesta ca respectivul echipament tehnic este conform cu prevederile prezentelor norme metodologice.
(2) Declaraţia de conformitate trebuie sa fie transmisã beneficiarului echipamentului tehnic supus operaţiunilor de expunere, punere în vînzare, vînzare, import, închiriere, cedare sau punere la dispoziţie, sub orice titlu.
ART. 11
(1) Echipamentele tehnice de ocazie se supun procedurilor de certificare, înainte de punerea pe piata.
(2) În timpul expunerii, punerii în vînzare, vinzarii, importului, închirierii, cedarii sau punerii la dispoziţie, sub orice titlu, a unui echipament tehnic de ocazie, care face obiectul prezentelor norme metodologice, responsabilul operaţiunilor sus-menţionate trebuie sa detina şi/sau sa transmitã beneficiarului o declaraţie de conformitate, redactatã conform anexei nr. 2.
ART. 12
Se supun procedurilor de certificare şi echipamentele tehnice fabricate pentru uz propriu.
ART. 13
(1) Fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat trebuie sa aplice pe echipamentele tehnice certificate marcajul de securitate CS, conform anexei nr. 5.
(2) Marcajul de securitate trebuie sa fie aplicat în mod distinct, lizibil, durabil şi atesta ca exemplarul de echipament tehnic a fost supus procedurilor de certificare şi este conform cu prevederile prezentelor norme metodologice.
(3) Este interzis sa se aplice pe echipamentele tehnice alte mãrci sau inscripţii care pot sa creeze confuzie cu marcajul CS.
ART. 14
(1) Este interzisã punerea în vînzare, vînzarea, importul, închirierea, punerea la dispoziţie şi cedarea, sub orice titlu, a echipamentelor tehnice, dacã nu au fost certificate conform procedurilor de certificare.
(2) Dacã fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat nu a îndeplinit obligaţiile ce îi revin conform prezentelor norme metodologice, aceste obligaţii trebuie îndeplinite de cãtre beneficiarul echipamentului.
(3) Este interzis sa se aplice pe un echipament tehnic, pe ambalajul sau sau pe orice document referitor la acesta un marcaj prevãzut în cadrul certificãrii de conformitate sau de a se elibera o declaraţie de conformitate, dacã respectivul echipament tehnic nu a fost certificat.
ART. 15
Costurile aferente operaţiunilor de certificare pentru echipamentele tehnice, care se supun procedurilor de certificare, sînt suportate de solicitant.
Procedura de certificare de conformitate efectuatã de fabricant (autocertificare)
ART. 16
(1) Certificarea efectuatã de fabricant, denumita autocertificare, este procedura prin care fabricantul sau distribuitorul autorizat declara pe propria rãspundere, prin întocmirea şi semnarea declaraţiei de conformitate, conform anexei nr. 2, ca exemplarul de echipament tehnic este conform cu prevederile prezentelor norme metodologice.
(2) Fabricantul sau distribuitorul autorizat trebuie sa efectueze cercetãrile şi probele (incercarile) necesare pe componente, accesorii sau pe întregul echipament tehnic, pentru a stabili dacã acesta, prin proiectare şi construcţie, poate fi asamblat şi pus în funcţiune în condiţii de securitate.
(3) Fabricantul sau distribuitorul autorizat redacteazã o declaraţie de conformitate şi întocmeşte documentaţia tehnica, conform anexei nr. 3, pe care le prezintã organismului recunoscut, însoţite de o cerere scrisã de examinare şi înregistrare a echipamentului tehnic în Registrul echipamentelor tehnice supuse autocertificarii.
(4) Organismul recunoscut va examina şi va pãstra aceasta documentaţie, comunicind în termen de doua luni numãrul de înregistrare al acesteia în Registrul echipamentelor tehnice supuse autocertificarii sau refuzul motivat al înregistrãrii.
(5) Registrul echipamentelor tehnice supuse autocertificarii este administrat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi este gestionat de organismul recunoscut.
(6) Dupã obţinerea atestarii, fabricantul sau distribuitorul autorizat poate aplica marcajul de securitate, iar echipamentele tehnice însoţite de declaraţia de conformitate pot fi puse pe piata.
(7) Fabricantul sau distribuitorul autorizat poate solicita organismului recunoscut evaluarea documentaţiei tehnice, corespunzãtoare prevederilor prezentelor norme.
Procedura de certificare de conformitate prin examen CS de tip
ART. 17
(1) Certificarea de conformitate prin examen CS de tip este procedura prin care un organism recunoscut constata şi atesta ca modelul de echipament tehnic satisface prevederile prezentelor norme metodologice.
(2) Fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat trebuie sa introducã cererea de certificare prin examen CS de tip la un singur organism recunoscut, pentru fiecare model de echipament tehnic.
(3) Cererea de certificare prin examen CS de tip trebuie sa conţinã denumirea/numele şi sediul/adresa fabricantului, importatorului sau distribuitorului autorizat, locul de fabricare a echipamentului tehnic şi sa fie însoţit de:
a) documentaţia tehnica prevãzutã la anexa nr. 3;
b) un exemplar din modelul de echipament tehnic supus certificãrii sau, dupã caz, indicarea locului unde acesta poate fi examinat.
(4) Organismul de certificare recunoscut, sesizat prin cererea de certificare de conformitate, prin examen CS de tip, va proceda la evaluarea sistemului de calitate, la examinarea documentaţiei tehnice şi va supune echipamentul tehnic încercãrilor corespunzãtoare în laboratoarele proprii sau în alte laboratoare de încercãri recunoscute de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
(5) Dupã examinarea modelului de echipament tehnic, organismul de certificare recunoscut va întocmi procesul-verbal de certificare, în care se va concluziona dacã:
a) modelul de echipament tehnic, supus procedurii de certificare, este conform cu cerinţele esenţiale de securitate şi sãnãtate ce îi sînt aplicabile şi nu expune la riscuri utilizatorii sau alte persoane.
Organismul recunoscut va lua în evidenta şi va pãstra un exemplar din documentaţia tehnica şi, în înţelegere cu solicitantul, exemplarul modelului de echipament tehnic sau pãrţi de echipament tehnic, dacã sînt necesare pentru comparare cu procedura proprie. Aceste materiale de referinta trebuie sa fie confidenţiale.
În acest caz, organismul recunoscut va transmite solicitantului certificatul de conformitate, întocmit conform anexei nr. 4, procesul-verbal de certificare şi va inregistra echipamentul tehnic în Registrul echipamentelor tehnice supuse examenului CS de tip.
Registrul echipamentelor tehnice supuse examenului CS de tip este administrat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi gestionat de organismul recunoscut.
Dupã înregistrare, fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat poate aplica marcajul de securitate, iar echipamentele tehnice, însoţite de declaraţia de conformitate, pot fi puse pe piata;
b) modelul de echipament tehnic supus procedurii de certificare prin examen CS de tip nu este conform cu cerinţele esenţiale de securitate şi sãnãtate din prezentele norme metodologice.
În acest caz, organismul recunoscut va transmite solicitantului un exemplar din procesul-verbal de certificare, în care se va motiva cauza respingerii şi, totodatã, va informa despre aceasta Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
ART. 18
(1) Orice modificare facuta sau care se intenţioneazã a fi facuta modelului de echipament tehnic certificat trebuie adusã la cunostinta organismului de certificare.
(2) Organismul de certificare ia cunostinta de aceste modificãri şi, în cazul în care se asigura ca ele nu fac necesarã o noua certificare, comunica solicitantului ca certificarea iniţialã rãmîne valabilã pentru modelul astfel modificat.
(3) În caz contrar, organismul de certificare comunica fabricantului, importatorului sau distribuitorului autorizat ca certificarea iniţialã îşi înceteazã valabilitatea pentru modelul astfel modificat. Dacã fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat decide sa menţinã modificãrile aduse echipamentului tehnic, acesta trebuie sa supunã modelul modificat unei noi proceduri de certificare.
CAP. 4
Organisme de certificare
ART. 19
(1) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale recunoaşte organismele de certificare a echipamentelor tehnice, conform prezentelor norme metodologice, şi publica, pentru informare, lista acestora.
(2) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale trebuie sa aplice criteriile prevãzute în anexa nr. 6 pentru evaluarea organismelor de certificare care urmeazã sa fie recunoscute.
(3) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale poate sa retragã recunoaşterea unui organism de certificare, dacã constata ca acesta nu satisface criteriile prevãzute în anexa nr. 6, fãcînd publica decizia luatã.
(4) Organismele recunoscute vor întocmi proceduri proprii de certificare, avînd drept baza prevederile prezentelor norme metodologice, care vor fi aprobate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
(5) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale recunoaşte laboratoarele de încercãri, conform criteriilor prevãzute în anexa nr. 6, pentru evaluarea acestora.
(6) Organismele de certificare, laboratoarele de încercãri din cadrul altor sisteme de certificare a calitãţii pot aplica prevederile prezentelor norme metodologice, numai dupã obţinerea recunoaşterii din partea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
ART. 20
Organismele de certificare trebuie:
a) sa îndeplineascã condiţiile prevãzute în anexa nr. 6;
b) sa permitã persoanelor desemnate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale accesul liber, în vederea efectuãrii acţiunilor de control şi a verificãrilor privind îndeplinirea obligaţiilor care le revin prin prezentele norme metodologice;
c) sa furnizeze Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale toate informaţiile solicitate privind operaţiunile de certificare sau de control al conformitatii.
ART. 21
(1) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale abiliteaza Institutul de Cercetãri Ştiinţifice pentru Protecţia Muncii (I.C.S.P.M.) Bucureşti sa aplice procedurile de certificare prevãzute în prezentele norme metodologice, cu obligaţia încadrãrii în prevederile art. 20 lit. a).
(2) I.C.S.P.M. Bucureşti aplica procedurile de certificare pentru echipamentele tehnice, fabricate în ţara sau importate, cu excepţia celor destinate folosirii în atmosfere potenţial explozive.
(3) Organismele de certificare recunoscute trebuie sa colaboreze şi sa se informeze reciproc, astfel ca împreunã sa asigure îndeplinirea corecta şi completa a prevederilor prezentelor norme metodologice.
CAP. 5
Control şi prevenire
ART. 22
(1) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale are dreptul şi este obligat sa controleze în unitãţile de fabricaţie, depozitare, comercializare şi utilizare dacã echipamentele tehnice îndeplinesc prevederile prezentelor norme metodologice şi poate dispune prelevarea de esantioane pentru efectuarea unor verificãri şi încercãri la organismele recunoscute.
(2) Costurile examinarilor sau ale încercãrilor efectuate de organismele de certificare recunoscute, ca urmare a unor inspecţii sau controale dispuse de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, în baza unor constatãri, reclamaţii etc., vor fi suportate de cãtre fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat.
(3) Fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat comunica reprezentanţilor Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale rezultatele verificãrilor, cel tirziu în termen de 15 zile de la primirea lor de la organismul recunoscut.
ART. 23
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale controleazã modul de organizare, la fabricant, a activitãţii de control al conformitatii pe fluxul de fabricaţie şi a echipamentului tehnic (E.T.) finit sau a sistemului de asigurare a calitãţii pe care-l aplica.
ART. 24
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale nu poate interzice sau restringe comercializarea, punerea în funcţiune şi utilizarea echipamentelor tehnice care respecta prevederile prezentelor norme metodologice.
ART. 25
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale poate interzice punerea în vînzare, importul, închirierea, punerea la dispoziţie, cedarea, sub orice titlu, punerea în funcţiune şi utilizarea, şi poate dispune retragerea de pe piata a unui model de echipament tehnic care face obiectul prezentelor norme metodologice, dacã acesta:
a) pune în pericol securitatea şi sãnãtatea persoanelor şi, dupã caz, a bunurilor;
b) nu este conform cu prevederile art. 1 alin. (2) referitoare la cerinţele esenţiale de securitate şi sãnãtate etc.;
c) nu a fost supus procedurilor de certificare aplicabile, conform prezentelor norme metodologice;
d) este însoţit de declaraţia de conformitate şi/sau este prevãzut cu marcajul de securitate CS, întocmit şi, respectiv, aplicat fãrã respectarea prevederilor prezentelor norme metodologice.
ART. 26
(1) În cazul în care Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale constata ca echipamentul tehnic însoţit de declaraţia de conformitate şi/sau prevãzut cu marcajul de securitate, utilizat conform destinaţiei prevãzute de fabricant, risca sa compromita securitatea persoanelor şi, dupã caz, a bunurilor, ia toate mãsurile necesare pentru retragerea echipamentului tehnic de pe piata, interzicerea comercializãrii şi utilizãrii.
(2) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale informeazã imediat persoanele fizice şi/sau juridice interesate asupra mãsurii luate, indicind ratiunile deciziei sale şi cauza neconformitatii rezultate:
a) din nerespectarea cerinţelor esenţiale de securitate şi sãnãtate şi/sau dintr-o necorespunzãtoare aplicare a standardelor prevãzute la art. 6;
b) dintr-o lacuna a standardelor prevãzute la art. 6.
ART. 27
În cazul în care Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale constata ca standardele şi normele referitoare la securitatea muncii nu satisfac în totalitate cerinţele esenţiale de securitate şi sãnãtate, acesta expune ratiunile constatãrii, pe care le comunica organelor în drept, notificind, dupã caz, admiterea, completarea sau interzicerea aplicãrii acestora.
Notificãrile se înscriu într-un registru special de evidenta.
ART. 28
(1) Fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat trebuie sa conserve şi sa ţinã la dispoziţia Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi a organismelor de certificare recunoscute documentaţia tehnica, întocmitã conform prevederilor prezentelor norme metodologice, minimum 10 ani de la data fabricaţiei ultimului exemplar al modelului de echipament tehnic.
(2) Nepunerea la dispoziţie a respectivei documentaţii Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale în termenul stabilit constituie un indiciu de neconformitate a echipamentului tehnic şi va fi susceptibilã interzicerea comercializãrii şi utilizãrii oricãrui exemplar al modelului de echipament tehnic care face obiectul documentaţiei tehnice.
ART. 29
(1) Certificatul de conformitate, emis conform prezentelor norme metodologice, poate fi retras din dispoziţia Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, dacã se constata nerespectarea cerinţelor esenţiale de securitate şi sãnãtate, a standardelor şi normelor de securitate a muncii aplicabile. Aceasta decizie este luatã dupã ce titularul certificatului de conformitate a fost solicitat sa-şi prezinte punctul de vedere.
(2) Decizia trebuie sa fie motivatã prin neconformitãţi suficient de importante pentru a justifica punerea în cauza a deciziei iniţiale de eliberare a certificatului de conformitate.
ART. 30
Deciziile luate de organismele recunoscute în ceea ce priveşte declaraţia de conformitate, întocmirea şi înregistrarea certificatului de conformitate stabilit prin procedura de certificare, neconfirmarea primirii documentaţiei tehnice şi nerespectarea de cãtre organismele recunoscute a termenelor prevãzute pentru efectuarea acestor formalitãţi pot constitui obiectul unei reclamaţii adresate Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, care trebuie sa hotãrascã soluţia definitiva în termen de maximum doua luni.
ART. 31
(1) Contestaţiile cu privire la deciziile luate de organismul de certificare recunoscut se adreseazã Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
(2) Rezolvarea contestaţiilor se face de cãtre o comisie constituitã în acest scop, dupã examinarea poziţiei solicitantului cererii de certificare şi a organismului recunoscut.
CAP. 6
Dispoziţii finale
ART. 32
Încãlcarea prevederilor prezentelor norme metodologice atrage, dupã caz, rãspunderea disciplinarã, administrativã, materialã, civilã sau penalã, potrivit Legii protecţiei muncii.
ART. 33
Rãspunderea pentru daunele provocate de echipamentele tehnice fabricate în ţara sau importate, care nu îndeplinesc prevederile prezentelor norme metodologice, revine celor care le-au fabricat, comercializat sau utilizat fãrã declaraţia de conformitate şi/sau marcajul de securitate.
ART. 34
Toate deciziile luate în vederea aplicãrii prezentelor norme metodologice, care conduc la interzicerea sau restrîngerea comercializãrii şi utilizãrii echipamentelor tehnice, trebuie bine argumentate, indicindu-se cãile şi termenele de contestaţie.
ART. 35
Documentaţia tehnica, certificatul de conformitate, declaraţia de conformitate, reclamaţiile şi intreaga corespondenta legatã de acestea etc., precum şi toate deciziile luate în aplicarea prevederilor prezentelor norme metodologice trebuie redactate în limba romana.
ART. 36
Se interzice ca personalul propriu sau atras din instituţiile publice şi organismele recunoscute, care exercita activitãţi legate de aplicarea prevederilor prezentelor norme metodologice, sa divulge informaţiile obţinute în exercitarea atribuţiilor lor.
ART. 37
(1) Specialiştii altor sisteme de certificare a calitãţii, care desfãşoarã activitãţi de audit în domeniul securitãţii muncii, trebuie sa fie autorizaţi printr-un certificat de competenta emis de cãtre Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale sau de cãtre organismele mandatate de acesta.
(2) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale publica lista specialiştilor pe care îi autorizeaza pentru activitatea de audit.
ART. 38
(1) Pentru maşinile, utilajele şi instalaţiile prevãzute în anexa nr. 7 la poz. 5), 8), 14), 15) şi 16) şi, de asemenea, pentru dispozitivele de securitate, termenul pentru iniţierea procedurilor de certificare este de 12 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentelor norme metodologice.
(2) Pentru celelalte categorii de maşini, utilaje şi instalaţii, termenul pentru iniţierea procedurilor de certificare este de 24 de luni de la data intrãrii în vigoare a prezentelor norme metodologice.
SECŢIUNEA B
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale,
avînd în vedere Tratatul de constituire a Comunitãţii Europene şi, în special, art. 100A al acestuia,
luind în considerare Directiva nr. 94/9/EC privind echipamentele şi sistemele protectoare destinate utilizãrii în atmosfere potenţial explozive,
în temeiul art. 12 alin. (2), (3), (4), art. 18 alin. (1) lit. a) şi al <>art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea protecţiei muncii nr. 90/1996 ,
luind în considerare ca este de datoria Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale sa asigure pe teritoriul României securitatea şi sãnãtatea persoanelor şi, dacã este cazul, a bunurilor, în special cea a lucrãtorilor impotriva pericolelor care rezulta din folosirea echipamentelor şi a sistemelor care asigura protecţia impotriva atmosferelor potenţial explozive,
luind în considerare ca prevederi obligatorii din statele membre ale Uniunii Europene determina nivelul de securitate care trebuie atins de echipamente şi sisteme protectoare destinate folosirii în atmosfere potenţial explozive; luind în considerare ca acestea sînt în general specificaţii electrice şi neelectrice, avînd un efect asupra conceptiei şi structurii echipamentelor care pot fi folosite în atmosfere potenţial explozive,
luind în considerare faptul ca între statele membre ale Uniunii Europene şi România diferã cerinţele care trebuie îndeplinite, în ceea ce priveşte amploarea lor, şi diferitele proceduri de certificare; luind în considerare ca asemenea diferenţe ar putea deci ridica unele bariere comerţului dintre statele membre ale Uniunii Europene şi România,
luind în considerare ca armonizarea legislaţiei romane cu cea existenta în statele membre ale Uniunii Europene este singurul mod de a elimina aceste bariere ale comerţului liber; luind în considerare ca acest obiectiv nu poate fi realizat în mod satisfãcãtor de cãtre România, separat; luind în considerare ca aceste norme metodologice stabilesc cerinţele care sînt vitale pentru libertatea de mişcare a echipamentelor la care se referã,
luind în considerare ca reglementãrile destinate eliminãrii barierelor tehnice din comerţ trebuie sa urmeze Noua abordare a directivelor Uniunii Europene, care impune o definire a cerinţelor privind securitatea şi a altor cerinţe ale societãţii, fãrã reducerea nivelurilor existente; luind în considerare ca rezoluţia Consiliului Uniunii Europene privind Noua abordare a directivelor Uniunii Europene din mai 1985 prevede ca un numãr foarte mare de produse sa fie acoperit de o singura directiva pentru evitarea amendamentelor frecvente şi a proliferarii unor asemenea documente,
luind în considerare ca directivele au contribuit ca legislaţia statelor membre ale Uniunii Europene pentru echipamente electrice utilizate în atmosfere potenţial explozive sa facã pasi concreti spre protecţia contra exploziilor, prin mãsurile legate de structura echipamentelor în chestiune, şi ca au contribuit la eliminarea barierelor în comerţ în acest domeniu; luind în considerare ca, în paralel, este necesarã o revizie şi o expansiune a directivelor existente, întrucît trebuie luate mãsuri de apãrare impotriva pericolelor potenţiale generate de asemenea echipamente. Aceasta înseamnã în special ca mãsurile destinate garantarii protecţiei eficiente a utilizatorilor şi a terţelor pãrţi trebuie sa fie deja avute în vedere în fazele de proiectare şi fabricare,
luind în considerare ca formele de pericol, mãsurile de protecţie şi metodele de încercare sînt adesea foarte asemãnãtoare, dacã nu identice, atît pentru echipamentele miniere cît şi pentru cele de suprafata; luind în considerare ca, din aceste motive, este absolut necesar sa se acopere prin prezentele norme metodologice echipamentele şi sistemele protectoare ce intra în ambele grupe,
luind în considerare ca cele doua grupe de echipamente menţionate mai sus sînt folosite într-un mare numãr de sectoare comerciale şi industriale şi au o deosebita semnificatie economicã; luind în considerare ca respectarea cerinţelor de securitate şi sãnãtate sînt esenţiale pentru a se asigura securitatea echipamentelor şi a sistemelor protectoare, luind în considerare ca aceste cerinţe au fost subdivizate în cerinţe generale şi suplimentare care trebuie respectate de echipamente şi sisteme protectoare; luind în considerare ca, în special, cerinţele suplimentare sînt destinate pentru a se tine seama de pericolele existente sau potenţiale; luind în considerare ca echipamentele şi sistemele protectoare trebuie sa includã, deci, cel puţin una dintre aceste cerinţe, în cazul în care aceasta este necesarã pentru funcţionarea lor corespunzãtoare sau trebuie sa se aplice la utilizarea destinatã acestora; luind în considerare ca noţiunea de utilizare destinatã este de importanta primordialã pentru asigurarea protecţiei la explozie a echipamentelor şi sistemelor protectoare; luind în considerare ca este esenţial ca fabricantii sa furnizeze informaţii complete; luind în considerare ca este, de asemenea, necesarã marcarea clara, specifica a echipamentelor enunţate, care stabileşte utilizarea într-o atmosfera potenţial exploziva,
luind în considerare, deci, ca aceste norme metodologice prezintã numai cerinţele esenţiale; luind în considerare faptul ca, în scopul de a se facilita sarcina dovedirii conformitatii cu cerinţele esenţiale, sînt necesare standarde româneşti care preiau standarde europene armonizate, mai ales cu privire la aspectele neelectrice ale protecţiei impotriva exploziilor, standardele privind proiectarea, fabricarea şi încercarea echipamentelor, încît conformitatea cu acestea sa permitã sa se presupunã ca un produs întruneşte asemenea cerinţe esenţiale,
luind în considerare ca trebuie imbunatatita structura legislativã pentru a se asigura ca patronii şi lucrãtorii sa-şi aducã o contribuţie eficienta şi adecvatã la procesul de standardizare,
luind în considerare ca, avînd în vedere natura riscurilor implicate în folosirea echipamentelor în atmosfere potenţial explozive, este necesarã stabilirea unor proceduri care sa se aplice la evaluarea conformitatii cu cerinţele de baza ale normelor metodologice; luind în considerare ca aceste proceduri trebuie concepute în lumina nivelului de risc care poate fi inerent la echipamente şi/sau impotriva cãruia sistemele trebuie sa protejeze mediul înconjurãtor invecinat; luind în considerare, deci, ca fiecare categorie de conformitate a echipamentelor trebuie sa fie completatã printr-o procedura adecvatã sau o selecţie între mai multe proceduri echivalente; luind în considerare ca s-a prevãzut de cãtre Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale aplicarea marcajului de fabricant sau al reprezentantului sau autorizat din România; luind în considerare ca marcarea înseamnã ca produsul este în conformitate cu toate cerinţele de baza şi cu procedurile de evaluare care se aplica la produsul respectiv,
luind în considerare ca Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, conform prevederii art. 100A al tratatului, poate lua mãsuri temporare pentru a se limita sau interzice punerea pe piata şi folosirea echipamentelor şi sistemelor protectoare, în cazurile în care acestea prezintã un risc deosebit pentru securitatea persoanelor şi, dacã este cazul, a animalelor domestice sau a proprietãţii, cu condiţia ca mãsurile sa fie supuse unei proceduri de control,
luind în considerare ca este necesar sa se prevadã un aranjament de tranzitie care sa permitã echipamentelor fabricate în conformitate cu regulamentele naţionale în vigoare la data adoptãrii prezentelor norme metodologice sa fie comercializate şi puse în serviciu,
a adoptat Secţiunea "B" a prezentelor norme metodologice, referitoare la certificarea calitãţii din punct de vedere al securitãţii muncii a echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate a fi utilizate în atmosfere potenţial explozive.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Secţiunea B a prezentelor norme metodologice se referã la echipamente şi sisteme protectoare destinate folosirii în atmosfere potenţial explozive.
(2) Dispozitivele de siguranta, dispozitivele de control şi dispozitivele de reglare, destinate folosirii în afarã atmosferelor potenţial explozive, dar necesare pentru/sau care contribuie la funcţionarea în condiţii de securitate a echipamentelor şi sistemelor protectoare cu referire la riscurile de explozii, sînt, de asemenea, incluse sub incidenta prezentelor norme metodologice.
(3) În cadrul prezentelor norme metodologice sînt valabile urmãtoarele definiţii:
Echipamente şi sisteme protectoare destinate folosirii în atmosfere potenţial explozive:
a) echipamente - maşini, instalaţii, utilaje, aparatura, dispozitive fixe sau mobile, componente de control şi instrumentatia din acestea, sisteme de detectare sau prevenire care, separat sau împreunã, sînt destinate generarii, transferului, stocãrii, masurarii, controlului sau transformarii energiei folosite pentru prelucrarea materiei şi care pot cauza o explozie prin propriile lor surse potenţiale de aprindere;
b) sisteme protectoare - entitãţi constructive destinate opririi imediate a exploziilor incipiente şi/sau limitãrii domeniului efectiv al flacarilor de explozie şi al presiunilor de explozie. Sistemele protectoare pot fi integrate în echipamente sau pot fi puse separat pe piata în sisteme autonome;
c) componente - orice piesa esenţialã pentru funcţionarea sigura a echipamentelor şi sistemelor protectoare, dar fãrã a avea funcţie autonomã.
Atmosfere explozive:
Amestecul cu aer, în condiţii atmosferice, al substanţelor inflamabile sub forma de gaze, vapori, ceturi sau prafuri în care, dupã ce s-a produs aprinderea, combustia se propaga la întregul amestec nears.
Atmosfera potenţial exploziva:
O atmosfera care poate deveni exploziva în urma condiţiilor locale şi operationale.
Grupe şi categorii de echipamente:
Echipamente din grupa I se referã la echipamente destinate folosirii în minele subterane şi la acele pãrţi ale instalaţiilor de suprafata ale unor astfel de mine, care pot fi expuse la grizu şi/sau praf de combustibil.
Echipamente din grupa a II-a se referã la echipamente destinate folosirii în alte locuri, care pot fi expuse la atmosfere explozive.
Categoriile de echipamente care definesc nivelurile cerute de protecţie sînt descrise în anexa nr. 1.
Echipamentele şi sistemele protectoare pot fi destinate numai unei anumite atmosfere explozive. În acest caz, acestea trebuie sa fie marcate corespunzãtor.
Utilizare destinatã:
Folosirea echipamentelor, sistemelor protectoare şi a dispozitivelor menţionate în art. 1 alin. (2) în conformitate cu grupa şi cu categoria echipamentelor, trebuie sa se facã cu toate informaţiile furnizate de fabricant, care sînt necesare pentru funcţionarea sigura a echipamentelor, sistemelor protectoare şi dispozitivelor.
(4) Urmãtoarele echipamente sînt excluse din domeniul prezentelor norme metodologice:
- dispozitive medicale destinate a fi folosite într-un mediu ambiant medical;
- echipamente şi sisteme protectoare, la care pericolul de explozie rezulta exclusiv din prezenta substanţelor explozive sau a substanţelor chimice instabile;
- echipamente destinate a fi folosite în medii ambiante domestice şi necomerciale în care atmosferele potenţial explozive pot fi create, doar rareori, numai în urma unei scurgeri accidentale de gaz combustibil;
- echipamente individuale de protecţie (E.I.P.) cuprinse în Normele metodologice privind certificarea calitãţii de protecţie a prototipurilor sortimentelor de echipament individual de protecţie şi de lucru şi avizarea introducerii lor în fabricaţie;
- nave şi platforme marine mobile, împreunã cu echipamentele de la bordul acestora;
- mijloace de transport, adicã vehicule şi remorcile lor, destinate numai pentru transportul aerian al pasagerilor sau pe reţelele rutiere, feroviare, sau pe apa, ca şi acele mijloace destinate transportului aerian de bunuri, pe reţele rutiere, feroviare sau pe apa. Nu trebuie excluse vehiculele destinate folosirii într-o atmosfera potenţial exploziva.
ART. 2
(1) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale trebuie sa ia toate mãsurile adecvate pentru a se asigura ca echipamentele, sistemele protectoare şi dispozitivele menţionate în art. 1 alin. (2) sa poatã fi puse pe piata şi puse în funcţiune, numai dacã, în cazul instalãrii, întreţinerii şi folosirii pentru scopul destinat, ele nu pericliteazã sãnãtatea şi securitatea persoanelor şi, dacã este cazul, a bunurilor.
(2) Prevederile prezentelor norme metodologice nu limiteazã dreptul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale de a stabili şi alte cerinţe care apar necesare în scopul asigurãrii protecţiei persoanelor şi, în special, a lucrãtorilor, atunci cînd folosesc echipamentele, sistemele protectoare şi dispozitivele menţionate la art. 1 alin. (2).
(3) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale nu trebuie sa împiedice expunerea la tîrguri, expoziţii sau demonstratii a echipamentelor, sistemelor protectoare sau dispozitivelor menţionate la art. 1 alin. (2), care nu sînt conforme prevederilor prezentelor norme metodologice, cu condiţia ca un semn vizibil sa indice clar ca asemenea echipamente, sisteme protectoare şi dispozitive nu se conformeazã şi ca ele nu se oferã la vînzare pînã cînd nu au fost aduse în conformitate de cãtre fabricant sau de cãtre reprezentantul sau autorizat stabilit în România.
(4) Pe durata demonstratiilor trebuie luate mãsuri de securitate adecvate pentru asigurarea protecţiei persoanelor.
ART. 3
Echipamentele, sistemele protectoare şi dispozitivele menţionate la art. 1 alin. (2), la care se referã prezentele norme metodologice, trebuie sa satisfacã cerinţele esenţiale de securitate şi de sãnãtate în munca, stabilite în anexa nr. 2, care se aplica tinindu-se seama de utilizarea destinatã lor.
ART. 4
(1) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale nu trebuie sa interzicã, sa restrîngã sau sa împiedice punerea pe piata şi punerea în funcţiune pe teritoriul României a echipamentelor, sistemelor protectoare sau dispozitivelor menţionate la art. 1 alin. (2), care sînt conforme prevederilor acestor norme.
(2) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale nu trebuie sa interzicã, sa restrîngã sau sa împiedice punerea pe piata a unor componente care, fiind însoţite de un certificat de conformitate, asa cum se menţioneazã în art. 8 alin. (3), sînt destinate incorporarii în echipamente sau sisteme protectoare, asa cum sînt ele definite în prezentele norme metodologice.
ART. 5
(1) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale se conformeazã prevederilor prezentelor norme metodologice, inclusiv procedurilor relevante pentru evaluarea conformitatii stabilite la cap. 2, şi anume:
a) echipamentele, sistemele protectoare şi dispozitivele menţionate la art. 1 alin. (2) vor fi însoţite de declaraţia de conformitate menţionatã în anexa nr. 10B şi vor avea marcajul "Ex" prevãzut în art. 10;
b) componentele menţionate la art. 4 alin. (2) vor fi însoţite de certificatul de conformitate menţionat la art. 8 alin. (3) din cap. 2.
(2) În absenta unor standarde româneşti care preiau standarde europene armonizate, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale trebuie sa ia toate mãsurile necesare pentru a aduce la cunostinta pãrţilor interesate standardele şi specificaţiile tehnice existente, referitoare la ceea ce este important sau relevant pentru implementarea cerinţelor esenţiale privind securitatea şi sãnãtatea în munca.
(3) În cazul în care un standard romanesc, care preia un standard european armonizat, cuprinde una sau mai multe dintre cerinţele esenţiale de securitate şi sãnãtate, se presupune ca echipamentele şi sistemele protectoare, dispozitivele menţionate la art. 1 alin. (2) sau componentele menţionate la art. 4 alin. (2), construite în conformitate cu standardul respectiv, trebuie sa fie considerate în conformitate cu cerinţele esenţiale de securitate şi sãnãtate aplicabile.
(4) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale va publica lista standardelor româneşti de securitatea muncii obligatorii.
(5) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale trebuie sa se asigure ca sînt luate mãsuri adecvate pentru a permite partenerilor sociali sa influenteze procedeul de elaborare şi monitorizare a standardelor româneşti.
ART. 6
În cazul în care Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale constata ca standardele şi normele referitoare la securitatea muncii nu satisfac, în totalitate, cerinţele esenţiale de securitate şi sãnãtate expune ratiunile constatãrii, pe care le comunica organelor în drept, notificind, dupã caz, admiterea, completarea sau interzicerea aplicãrii acestora. Notificãrile se înscriu într-un registru special de evidenta.
ART. 7
(1) În cazul în care Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale considera ca echipamentele, sistemele protectoare sau dispozitivele menţionate la art. 1 alin. (2), prevãzute cu marcajul de securitate "Ex" şi folosite în conformitate cu utilizarea destinatã, pot pune în pericol securitatea persoanelor şi, dacã este cazul, a bunurilor şi animalelor domestice, acesta trebuie sa ia toate mãsurile necesare pentru a retrage aceste echipamente, sisteme protectoare sau dispozitive de pe piata, pentru a interzice punerea pe piata, punerea în funcţiune sau folosirea acestora, sau pentru a restringe libera circulaţie a acestora.
(2) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale va informa factorii interesaţi cu privire la orice mãsura de acest gen, indicind motivele deciziei luate şi, în special, dacã neconformitatea se datoreazã:
a) nesatisfacerii cerinţelor esenţiale menţionate la art. 3;
b) aplicãrii incorecte a standardelor menţionate la art. 5 alin. (2);
c) lacunelor din standardele menţionate la art. 5 alin. (2).
(3) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale va începe, fãrã intirziere, consultaţii cu pãrţile interesate.
(4) În cazul în care, dupã consultãri, acesta considera ca mãsura este justificatã, va informa imediat factorii interesaţi.
(5) În cazul în care considera, dupã consultaţii, ca acţiunea este nejustificatã, va informa pe fabricant sau pe reprezentantul acestuia.
(6) În cazul în care decizia menţionatã la alin. (1) se bazeazã pe o lacuna a standardelor şi în cazul în care Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale îşi menţine poziţia, se va trece la modificarea standardului în cauza.
(7) În cazul în care un echipament sau un sistem protector, care nu respecta conformitatea, are prevãzut marcajul de securitate "Ex", Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale va lua mãsurile corespunzãtoare impotriva persoanei sau persoanelor care au aplicat acest marcaj şi va informa factorii interesaţi.
(8) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale trebuie sa se asigure ca factorii interesaţi au fost informati asupra desfãşurãrii şi asupra rezultatelor acestei proceduri.
CAP. 2
Proceduri pentru evaluarea conformitatii
ART. 8
(1) Procedurile pentru evaluarea conformitatii echipamentelor, inclusiv, dacã este necesar, a dispozitivelor menţionate la art. 1 alin. (2) trebuie sa ţinã seama de urmãtoarele:
A) Echipamente din grupa I şi a II-a, categoriile M1 şi 1
Fabricantul sau reprezentantul sau autorizat stabilit în România trebuie, pentru a aplica marcajul "Ex", sa respecte procedura de certificare prin examen CS de tip (menţionatã în anexa nr. 3), împreunã cu:
a) procedura referitoare la asigurarea calitãţii producţiei (menţionatã în anexa nr. 4); sau
b) procedura referitoare la verificarea produsului (menţionatã în anexa nr. 5).
B) Echipamente din grupa I şi a II-a, categoriile M2 şi 2
(1) În cazul motoarelor cu combustie interna şi al echipamentelor electrice din aceste grupe şi categorii, fabricantul sau reprezentantul sau autorizat stabilit în România trebuie sa urmeze procedura de certificare prin examen CS de tip (menţionatã în anexa nr. 3), împreunã cu:
a) procedura referitoare la conformitatea de tip (menţionatã în anexa nr. 6); sau
b) procedura referitoare la asigurarea calitãţii de produs (menţionatã în anexa nr. 7).
(2) În cazul altor echipamente din aceste grupe şi categorii, fabricantul sau reprezentantul sau autorizat în România trebuie, pentru a aplica marcajul "Ex", sa respecte procedura privind controlul intern al producţiei (menţionatã în anexa nr. 8) şi sa înainteze dosarul prevãzut la paragraful 3 al anexei nr. 8 organismului recunoscut, care trebuie sa confirme primirea lui, îndatã ce este posibil, şi sa-l retina.
C) Echipamente din grupa a II-a, categoria 3
Fabricantul sau reprezentantul sau autorizat în România trebuie, pentru a aplica marcajul "Ex", sa urmeze procedura referitoare la controlul intern al producţiei (menţionatã în anexa nr. 8).
D) Echipamente din grupele I şi a II-a
Pe lîngã procedurile menţionate în alin. 1 lit. a), b) şi c), fabricantul sau reprezentantul sau autorizat în România poate urma, de asemenea, pentru a aplica marcajul "Ex", procedura cu privire la verificarea entitatii (menţionatã în anexa nr. 9).
(2) Prevederile alin. 1 lit. a) sau d) de mai sus trebuie folosite pentru evaluarea conformitatii sistemelor protectoare autonome.
(3) Prevederile menţionate la alin. (1) trebuie aplicate la componentele menţionate la art. 4 alin. (2), cu excepţia aplicãrii marcajului "Ex".
Trebuie emis un certificat de cãtre fabricant sau de cãtre reprezentantul sau autorizat stabilit în România, declarind conformitatea componentelor cu prevederile care se referã la ele din prezentele norme metodologice şi enuntind caracteristicile lor şi cum trebuie sa fie ele încorporate în echipamentele sau în sistemele protectoare, pentru a ajuta conformarea cu cerinţele esenţiale aplicabile la echipamente sau la sistemele protectoare complete.
(4) Fabricantul sau reprezentantul sau autorizat stabilit în România poate urma, pentru a aplica marcajul "Ex", procedura referitoare la controlul intern al producţiei (menţionatã în anexa nr. 8) cu referire la aspectele de securitate specificate la pct. 1.2.7. din anexa nr. 2.
(5) Neluind în considerare paragrafele anterioare, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, în caz de solicitãri justificate, poate autoriza punerea pe piata şi punerea în funcţiune pe teritoriul României a echipamentelor, sistemelor protectoare şi dispozitivelor individuale menţionate la art. 1 alin. (2), în legatura cu care nu s-au aplicat procedurile menţionate la alineatele anterioare şi a cãror folosire este în interesul protecţiei.
(6) Documentele şi corespondenta privind procedurile menţionate la alineatele de mai sus trebuie redactate în limba romana.
ART. 9
(1) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale recunoaşte organismele care trebuie sa aplice procedurile menţionate la art. 8 alin. (1).
(2) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale trebuie sa aplice criteriile prevãzute în anexa nr. 11 la evaluarea organismelor recunoscute. Organismele care îndeplinesc criteriile de evaluare prevãzute în standardele româneşti corespunzãtoare trebuie considerate ca îndeplinesc aceste criterii.
(3) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale care a recunoscut un organism poate sa-şi retragã recunoaşterea, dacã constata ca organismul nu mai satisface criteriile menţionate în anexa nr. 11.
În consecinta, va informa imediat toţi factorii interesaţi.
(4) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale recunoaşte Centrului autonom de încercare şi certificare de pe lîngã Institutul Naţional pentru Securitate Miniera şi Protecţie Antiexploziva (I.N.S.E.M.E.X.) Petrosani dreptul de a aplica procedurile de certificare prevãzute la art. 8, cu obligaţia încadrãrii în prevederile anexei nr. 11.
(5) Centrul autonom de încercare şi certificare de pe lîngã I.N.S.E.M.E.X. Petrosani cuprinde serviciul pentru certificarea echipamentelor "Ex", care aplica procedurile de certificare pentru echipamente şi pentru sisteme protectoare pentru atmosfere potenţial explozive şi subterane.
(6) Organismele de certificare recunoscute trebuie sa colaboreze şi sa se informeze reciproc, astfel ca, împreunã, sa asigure îndeplinirea corecta şi completa a procedurilor prevãzute în prezentele norme metodologice.
CAP. 3
Marcajul de securitate "Ex"
ART. 10
(1) Marcajul de securitate "Ex" va consta în initialele "Ex". Forma marcajului care trebuie folosit este prezentatã în anexa nr. 10A.
(2) Marcajul "Ex" trebuie sa fie urmat de numãrul de identificare a organismului recunoscut, acolo unde un asemenea organism este implicat în etapa de control al producţiei.
(3) Marcajul "Ex" trebuie fixat distinct, vizibil, lizibil şi indelebil pe echipamente şi pe sisteme protectoare, în plus fata de prevederile pct. 1.0.5. din anexa nr. 2.
(4) Trebuie sa se interzicã aplicarea pe echipamente şi pe sisteme protectoare a marcajelor care ar putea induce în eroare terţe pãrţi, în ceea ce priveşte înţelesul şi forma marcajului "Ex".
(5) Se poate aplica orice alt marcaj pe echipamente sau pe sisteme protectoare, cu condiţia sa nu se reducã prin aceasta vizibilitatea şi lizibilitatea marcajului "Ex".
ART. 11
(1) În cazul în care Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale constata ca marcajul "Ex" a fost aplicat incorect, fabricantul sau reprezentantul sau autorizat stabilit în România va fi obligat sa ia mãsuri ca produsul sa se conformeze prevederilor privind marcajul "Ex" şi sa înceteze încãlcarea conformitatii în condiţiile impuse de prezentele norme metodologice.
(2) În cazul în care se menţine neconformitatea, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale va lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a limita sau pentru a interzice punerea produsului respectiv pe piata sau pentru a asigura retragerea lui de pe piata, în conformitate cu prevederile prevãzute la art. 7.
CAP. 4
Dispoziţii finale
ART. 12
(1) Toate deciziile luate în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice, care limiteazã sau interzic punerea pe piata şi/sau punerea în funcţiune sau solicita retragerea de pe piata a unui echipament, sistem protector sau dispozitiv menţionat la art. 1 alin. (2) trebuie sa stabileascã temeiurile exacte pe care se bazeazã.
(2) O asemenea decizie trebuie sa fie notificatã imediat partii interesate, care trebuie informatã în acelaşi timp asupra remedierilor legale pe care trebuie sa le efectueze în cadrul legilor în vigoare şi asupra limitelor de timp la care sînt supuse aceste remedieri.
ART. 13
(1) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale trebuie sa se asigure ca toate pãrţile implicate în aplicarea prevederilor prezentelor norme metodologice sînt obligate sa respecte confidenţialitatea în ceea ce priveşte toate informaţiile obţinute în procesul de desfãşurare a sarcinilor lor.
(2) Aceasta nu afecteazã obligaţiile Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi ale organismelor recunoscute în ceea ce priveşte informarea reciprocã şi difuzarea avertismentelor.
ART. 14
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale va permite, pe o perioada de 6 ani, punerea pe piata şi în funcţiune a echipamentelor şi sistemelor protectoare care se conformeazã reglementãrilor de securitate în vigoare la data adoptãrii prezentelor norme metodologice.
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
