Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
NORME din 31 iulie 2003 privind metodele comunitare de analiza a alcoolului neutru utilizat in sectorul vinului si in obtinerea bauturilor spirtoase, a vinurilor aromatizate, a bauturilor aromatizate pe baza de vin si a cocteilurilor aromatizate obtinute din produse vitivinicole
EMITENT: MINISTERUL AGRICULTURII, PADURILOR, APELOR SI MEDIULUI PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 581 din 14 august 2003
I. Generalitati
1. Întrucât caracteristicile alcoolului etilic de origine agricolã sunt identice cu cele ale elementelor alcoolului obţinut prin distilarea vinurilor şi a subproduselor de vinificaţie, se impune recunoaşterea metodelor de analiza comunitare.
2. Pentru aplicarea prezentelor norme este necesar sa se asigure:
a) limita de repetabilitate (r) reprezintã valoarea sub care se poate situa, cu o probabilitate specifica, diferenţa absolutã dintre doua rezultate individuale ale unor teste, obţinute în condiţii identice (acelaşi operator, aceeaşi aparatura, acelaşi laborator şi un interval scurt de timp);
b) limita de reproductibilitate (R) reprezintã valoarea sub care se poate situa, cu o probabilitate specifica, diferenţa absolutã dintre doua rezultate individuale ale unor teste, obţinute în condiţii diferite (operatori diferiţi, aparatura diferita şi/sau laboratoare diferite şi/sau un interval diferit de timp).
Termenul rezultat individual al unui test desemneazã valoarea obţinutã atunci când se aplica în totalitate, o singura data, metoda standard de testare unei singure mostre. Dacã nu exista dispoziţii diferite în acest sens, probabilitatea este de 95%.
II. Pregãtirea probei pentru analiza
1.1. Generalitati. Volumul probei destinate analizei trebuie sa fie de 1,5 l, dacã determinarea specifica nu solicita sa se preleveze o cantitate mai mare de esantion.
1.2. Pregãtirea probei. Este necesar ca înainte de începerea determinarilor proba sa se omogenizeze.
1.3. Conservare. Proba trebuie sa fie pastrata într-un recipient etans, la aer şi umiditate, şi conservat în condiţii care sa permitã evitarea tuturor deteriorarilor; în particular, dopurile de pluta, de cauciuc şi din plastic nu trebuie sa fie în contact direct cu alcoolul, iar utilizarea de ceara este în mod expres interzisã.
2. Reactivi
2.1. Apa
2.1.1. De fiecare data când se pune problema utilizãrii apei pentru prepararea unei soluţii, pentru diluare sau pentru spalare, se convine sa se utilizeze apa distilata sau apa demineralizata având o puritate cel puţin echivalenta.
2.1.2. De fiecare data când apare problema "disolutiei" sau "dilutiei" fãrã indicaţii suplimentare ale reactivului, se înţelege ca este vorba despre o soluţie apoasa.
2.2. Substanţe chimice. Fãrã specificaţii contrare, toate substantele chimice trebuie sa fie de calitatea impusa reactivilor pentru analize.
3. Aparatura de laborator
3.1. Aparatura necesarã este specifica fiecãrei determinãri.
3.2. Balanţa analitica. Prin balanţa analitica se înţelege o balanţa de precizie cu o sensibilitate de cel puţin 0,1 mg sau superioarã.
4. Exprimarea rezultatelor
4.1. Rezultatele menţionate în buletinul de analiza reprezintã media a cel puţin doua determinãri care au fost realizate cu o repetabilitate (factor r) satisfãcãtoare.
4.2. Calculul rezultatelor. Când nu sunt specificaţii contrare, rezultatele trebuie sa fie calculate în grame pe hectolitru alcool 100% vol.
4.3. Numãrul de cifre semnificative. Rezultatul nu trebuie sa aibã mai multe cifre semnificative decât cel indicat de precizia metodei de analiza.
III. Metode de analiza
1. Determinarea conţinutului în alcool
1.1. Definitie. Concentratia alcoolicã volumetrica se exprima în procente de volum şi se determina conform dispoziţiilor naţionale în vigoare, respectiv conform STAS 184/2/A1.
1.2. Concentratia alcoolicã se determina prin:
- metoda cu picnometrul;
- metoda cu alcoolmetrul.
În caz de litigiu se foloseşte metoda cu picnometrul.
2. Evaluarea culorii şi limpiditatii
2.1. Obiect şi domeniu de aplicare. Metoda permite evaluarea culorii şi limpiditatii alcoolului neutru.
2.2. Definitie. Prin culoare şi limpiditate se înţelege culoarea şi limpiditatea determinate prin metoda specificatã.
2.3. Principiu. Culoarea şi limpiditatea sunt evaluate vizual, prin comparatie cu apa pe un fond negru şi pe un fond alb.
2.4. Aparatura: eprubete incolore, cu o lungime de cel puţin 40 cm.
2.5. Mod de lucru. Se asaza doua eprubete pe un fond alb sau negru şi se introduce în una o cantitate de proba corespunzand unei înãlţimi în jur de 40 cm; se introduce în alta eprubeta apa pana la aceeaşi înãlţime. Se observa proba de sus, pe axa longitudinala a eprubetei, şi se compara cu etalonul.
2.6. Exprimarea rezultatelor. Se evalueaza culoarea şi limpiditatea probei în comparatie cu etalonul (apa).
3. Determinarea timpului de decolorare a unei soluţii de permanganat de potasiu
3.1. Obiect şi camp de aplicare. Metoda vizeazã determinarea timpului în care un alcool neutru poate sa decoloreze o soluţie de permanganat de potasiu.
3.2. Definitie. Timpul de decolorare a unei soluţii de permanganat de potasiu, determinat prin metoda specificatã, reprezintã numãrul de minute necesar astfel încât culoarea probei sa fie identicã cu cea a etalonului dupã adãugarea unui mililitru de soluţie de permanganat de potasiu de 1 mmol/l la 10 ml esantion.
3.3. Principiu. Se determina timpul necesar pentru ca tenta probei dupã adãugarea soluţiei de permanganat de potasiu sa fie identicã cu cea a etalonului; acest timp se numeşte timp de decolorare a soluţiei de permanganat de potasiu.
3.4. Reactivi:
3.4.1. soluţie de permanganat de potasiu 1 mmol/l; soluţia trebuie sa fie preparata în momentul efectuãrii analizei;
3.4.2. soluţie coloranta A (roşie); se cantaresc cu precizie 59,50 g CoCl2.6H2O; se prepara un amestec compus din 25 ml acid clorhidric (d20=1,19 g/ml) şi din 975 ml apa; se introduc cantitatea de clorura de cobalt cantarita şi amestecul HCl - apa într-un balon cotat de 1.000 ml; se aduce amestecul pana la semn la temperatura de 20°C;
3.4.3. soluţie coloranta B (galbena); se cantaresc cu precizie 45,00 g FeCl3.6H2O; se prepara un amestec compus din 25 ml acid clorhidric (d20=1,19 g/ml) şi din 975 ml apa, apoi se procedeazã cu cantitatea de clorura ferica în mod identic cu soluţia coloranta A;
3.4.4. etalonul de culoare; se iau cu o pipeta 13 ml soluţie coloranta A şi 5,5 ml soluţie coloranta B şi se introduc într-un balon cotat de 100 ml, apoi se aduce la semn cu apa la temperatura de 20°C;
Remarca: La temperatura de 4°C şi în lipsa luminii soluţiile colorante A şi B pot sa fie conservate mai multe luni; etalonul de culoare trebuie sa fie refãcut periodic.
3.5. Aparatura:
3.5.1. tub Nessler de 100 ml din sticla transparenta incolora, gradat la 50 ml, cu un dop rodat sau eprubete incolore, cu diametrul în jur de 20 mm;
3.5.2. pipete de 1, 2, 5, 10 şi 50 ml;
3.5.3. termometru pana la 50°C cu gradatia de 0,1 sau 0,2;
3.5.4. balanţa pentru analiza;
3.5.5. baie termostat la 20°C±0,5;
3.5.6. baloane cotate de 1.000 ml şi 100 ml cu dop rodat de sticla.
3.6. Mod de lucru. Se iau cu pipeta 10 ml de proba într-o eprubeta sau 50 ml de proba într-un tub Nessler; se plaseaza într-o baie termostat la 20°C, adãugându-se 1 sau 5 ml soluţie de KMnO4 de 1 mmol/l, în funcţie de cantitatea de proba utilizata; se amesteca şi se lasa pe baie la 20°C; se noteaza timpul; se adauga cu ajutorul unei pipete 10 ml soluţie-etalon într-o eprubeta cu diametrul identic sau 50 ml de soluţie-etalon într-un tub Nessler; se observa schimbarea tentei probei şi se compara din timp în timp cu etalonul de culoare pe un fond alb; dacã culoarea etalonului este identicã cu cea a probei, se determina timpul în care s-a scurs pana la schimbarea tentei acesteia.
Remarca: Soluţia analizata nu trebuie sa fie expusã direct razelor solare cat timp dureazã determinarea.
3.7. Exprimarea rezultatelor
3.7.1. Interpretare. Timpul de decolorare este timpul necesar pentru ca tenta eprubetei conţinând proba sa devinã identicã cu cea a eprubetei conţinând etalonul. Pentru un alcool neutru aceasta durata trebuie sa fie mai mare sau cel puţin egala cu 18 minute la temperatura de 20°C.
3.7.2. Repetabilitatea. Diferenţa dintre rezultatele a doua determinãri efectuate simultan sau în succesiune rapida de cãtre acelaşi operator, pe aceeaşi proba, în condiţii identice nu trebuie sa depãşeascã 2 minute.
3.8. Nota
3.8.1. Urmele de dioxid de mangan au un efect catalizant asupra reacţiei; este necesar ca pipetele şi eprubetele utilizate sa fie atent curatate şi sa nu se utilizeze decât în acest scop. Este obligatoriu sa se spele cu acid clorhidric şi sa se clateasca bine cu apa; sticla nu trebuie sa aibã tenta de culoare bruna.
3.8.2. Este necesar sa se urmãreascã calitatea apei utilizate pentru prepararea soluţiei de permanganat de potasiu; aceasta nu trebuie sa decoloreze soluţia de permanganat de potasiu. Dacã este imposibil sa se obţinã calitatea cerutã, se fierbe apa distilata şi se adauga o cantitate mica de soluţie de permanganat de potasiu, de asa maniera încât sa se obţinã o foarte uşoarã coloratie roz; apoi se raceste aceasta soluţie pentru a putea fi utilizata la dilutie.
3.8.3. Pentru anumite probe decolorarea se poate produce fãrã sa se treacã prin nuanta exactã a soluţiei de referinta.
3.8.4. Determinarea cu permanganat de potasiu poate fi facuta dacã proba de alcool pentru analizat a fost depozitata într-un flacon din sticla perfect curat, închis cu un dop de sticla clatit cu alcool sau cu un alt dop infasurat în staniol.
4. Determinarea conţinutului în aldehide
4.1. Obiect şi domeniu de aplicare. Metoda consta în determinarea conţinutului de aldehide din alcoolul neutru, exprimat în acetaldehida.
4.2. Definitie. Conţinutul de aldehide, exprimat în acetaldehida, este determinat prin medota specificatã.
4.3. Principiu. Culoarea pe care o capata proba dupã reactia cu reactivul Schiff este comparata cu culoarea soluţiei-etalon având un conţinut cunoscut în acetaldehida.
4.4. Reactivi:
4.4.1. clorhidrat de p-rosanilina (fucsina bazica);
4.4.2. sulfit de sodiu sau metabisulfit de sodiu, anhidru;
4.4.3. acid clorhidric (d20 = 1,19 g/ml);
4.4.4. cãrbune activ pudra;
4.4.5. soluţie de amidon, preparata din 1 g amidon solubil şi 5 mg Hgl2 (conservat), care se pune în suspensie în putina apa rece; se amesteca apoi cu 500 ml apa fierbinte (se fierbe apa 5 minute, apoi se filtreaza dupã rãcire);
4.4.6. soluţie iodata 0,05 mol/l;
4.4.7. 1-amino-etanol CH3CH(NH2)OH.
- Prepararea reactivului Schiff. Se dizolva 5,0 g clorhidrat de p-rosanilina pulbere în aproximativ 1.000 ml apa calda, într-un balon cotat de 2.000 ml - dacã este cazul; se lasa în repaus pe baie pana la dizolvarea completa; 30 g sulfit de sodiu (sau o cantitate echivalenta de metabisulfit de sodiu), anhidru se dizolva în aproximativ 200 ml apa şi se adauga la soluţia racita de p-rosanilina; se lasa în repaus aproximativ 10 minute, apoi se adauga 60 ml acid clorhidric (d20 = 1,19 g/ml); dupã decolorarea soluţiei (poate sa apara o uşoarã coloratie bruna) se adauga apa pana la semn şi dacã este necesar se filtreaza pe filtru cutat, cu cãrbune activ, încât soluţia sa devinã incolora.
NOTA: 1. Reactivul Schiff trebuie sa fie preparat cu cel puţin 14 zile înainte de utilizare.
2. Conţinutul în dioxid de sulf liber din reactiv trebuie sa se situeze între 2,8 şi 6,0 mmol/100 ml, iar pH trebuie sa fie 1,0.
- Determinarea conţinutului de dioxid de sulf liber. Se introduc cu pipeta 10 ml reactiv Schiff într-un balon Erlenmayer de 250 ml; se adauga 200 ml apa şi 5 ml soluţie de amidon; se titreaza cu ajutorul unei soluţii de iod 0,05 mol/l pana când vireazã culoarea; dacã conţinutul în dioxid de sulf liber nu este cuprins între limitele indicate, se pot intampla urmãtoarele:
a) fie se mãreşte la o valoare acceptabilã prin adãugarea unei cantitãţi adecvate de metabisulfit de sodiu (0,126 g Na2SO3/100 ml) de reactiv pe mmol dioxidul de sulf care lipseşte;
b) fie se coboarã valoarea prin barbotare de aer în reactiv.
- Calculul dioxidului de sulf liber în reactiv: mmol de SO2 liber/100 ml reactiv = ml soluţie de iod consumatã (0,05 mol/l) x 3,2 x 100/64 x 10 = ml soluţie de iod consumatã (0,05 mol/l)/2.
NOTA: În cazul în care exista alta modalitate de preparare a reactivului Schiff, trebuie reţinut ca este necesarã verificarea sensibilitãţii reactivului; aceasta trebuie sa fie aceeaşi dacã incercarile:
a) nu dau nici o coloratie cu alcoolul, dovada ca aldehidele lipsesc;
b) coloratia roz trebuie sa fie perceptibila plecandu-se de la 0,1 g acetaldehida/hl alcool 100% vol.
- Purificarea 1-amino-etanol din comerţ - se dizolva complet 5 g de 1-amino-etanol în aproximativ 15 ml alcool absolut; se adauga aproximativ 50 ml eter dietilic anhidru (precipitat de 1-amino-etanol); se raceste în frigider timp de mai multe ore; se filtreaza cristalele şi se clateste cu eter dietilic anhidru; se usucã timp de 3-4 ore în exsicator sub vid în prezenta acidului sulfuric.
NOTA: 1-amino-etanol purificat trebuie sa fie alb; în situaţia în care nu este, trebuie sa se repete cristalizarea.
4.5. Aparatura:
4.5.1. tub colorimetric, închis cu un dop de sticla rodat;
4.5.2. pipete de 1, 2, 3, 4, 5 şi 10 ml;
4.5.3. baie termostat reglabila la 20 ± 0,5°C;
4.5.4. spectrofotometru de absorbţie echipat cu cuve cu grosimea stratului optic de 50 mm.
4.6. Mod de lucru:
4.6.1. Remarca: Dacã se determina conţinutul în aldehide dupã aceasta metoda, trebuie sa se verifice ca proba sa aibã concentratia de minimum 90,0% vol. În situaţia în care proba nu are aceasta concentraţie, conţinutul în alcool se va ridica prin adaosul unei cantitãţi adecvate de alcool etilic lipsit de aldehide.
4.6.2. Curba de etalonare. Se cantaresc cu precizie, la balanţa analitica, 1,3860 g de 1-amino-etanol anhidru purificat; se introduce alcoolul lipsit de aldehide într-un balon cotat de 1.000 ml şi se aduce la semn la temperatura de 20°C; soluţia conţine 1% acetaldehida/litru; se prepara o serie de dilutii în doua etape în asa fel încât sa se obţinã 10 soluţii-etalon cu un conţinut de 0,1 pana la 1,0 mg acetaldehida la 100 ml soluţie; cu ajutorul acestor soluţii-etalon se determina conform pct. 4.6.3 valoarea de absorbţie şi se stabileşte o diagrama.
4.6.3. Determinarea conţinutului în aldehide. Cu o pipeta se introduc 5 ml de proba într-un tub colorimetric; se adauga 5 ml apa; se omogenizeaza şi se menţine la temperatura constanta de 20°C; în paralel se prepara o proba-martor din 5 ml alcool etilic cu concentratia 96% vol. lipsit de aldehide, se adauga 5 ml apa, se omogenizeaza şi se menţine la temperatura constanta de 20°C; se adauga câte 5 ml de reactiv Schiff în tuburile colorimetrice, care se inchid cu un dop de sticla rodat şi bine securizat şi se menţin pe baie la 20°C timp de 20 de minute; se vãrsa conţinutul în cuva şi se determina valoarea de absorbţie la lungimea de unda de 546 nm.
NOTA: 1. Pentru determinarea valorii aldehidelor este necesar sa se verifice, la fiecare analiza, validitatea curbei de etalonare în comparatie cu soluţiile de referinta, dacã nu, este necesar sa se refacã curba de etalonare.
2. Este necesar ca proba-martor sa fie incolora în fiecare caz.
4.7. Exprimarea rezultatelor
4.7.1. Formule şi metode de calcul. Se construieste un grafic reprezentând variatiile densitatii optice, în funcţie de conţinutul în acetaldehida, şi se determina pe acest grafic conţinutul în acetaldehide al esantionului. Conţinutul în acetaldehida, exprimat în grame acetaldehida la hectolitru alcool 100% vol., este dat de formula:
100 x A/T, în care:
A = conţinutul, exprimat în g/hl, de acetaldehida al probei, valoare determinata prin raportare la curba de etalonare;
T = concentratia alcoolicã volumetrica a probei.
4.7.2. Repetabilitatea. Diferenţa dintre rezultatele a doua determinãri efectuate simultan sau în succesiune rapida de cãtre acelaşi operator, pe aceeaşi proba, în condiţii identice nu trebuie sa depãşeascã 0,1 g aldehide la hectolitru alcool 100% vol.
5. Determinarea conţinutului de alcooluri superioare
5.1. Obiect şi domeniu de aplicare. Metoda vizeazã determinarea conţinutului de alcooluri superioare din alcoolul etilic neutru, exprimat în metil-2-propanol-1.
5.2. Definitie. Conţinutul de alcooluri superioare, exprimat în metil-2-propanol-1, este determinat prin metoda specificatã.
5.3. Principiu. Se determina la lungimea de unda de 560 nm, cu o corectie în cazul prezentei aldehidelor în esantion, absorbtiile complecsilor colorati rezultaţi din reactia alcoolurilor superioare cu o aldehida aromatica în acid sulfuric diluat la cald (reactia Komarowsky) şi compararea cu o coloratie obţinutã prin reactia cu metil-2-propanol-1 în aceleaşi condiţii.
5.4. Reactivi:
5.4.1. soluţie de aldehida salicilica 1% m/m preparata prin adãugarea de 1 g de aldehida salicilica în 99 g alcool etilic cu concentratia de 96% vol. (lipsit de ulei de fuzel);
5.4.2. acid sulfuric concentrat (d20 = 1,84 g/ml);
5.4.3. metil-2-propanol-1;
5.4.4. soluţii-etalon de metil-2-propanol-1. Se dilueaza metil-2-propanol-1 într-o soluţie apoasa de alcool etilic cu concentratia de 96% vol. pentru a obţine o serie de soluţii-etalon conţinând 0,1; 0,2; 0,4; 0,6 şi 1,0 g metil-2-propanol-1 la hl soluţie;
5.4.5. soluţie-etalon de acetaldehida. Soluţia-etalon de acetaldehida se prepara dupã cum urmeazã: se cantaresc cu precizie cu balanţa 1,3860 g de 1-amino-alcool etilic anhidru purificat; se introduce alcoolul fãrã aldehide într-un balon cotat de 1.000 ml şi se umple pana la semn la temperatura de 20°C; soluţia conţine 1% acetaldehide la litru; se prepara o serie de dilutii în doua etape în asa fel încât sa se obţinã 10 soluţii-etalon cu un conţinut de 0,1 pana la 1,0 mg acetaldehide la 100 ml soluţie; cu ajutorul acestor soluţii-etalon se determina valoarea de absorbţie şi se stabileşte o diagrama;
5.4.6. alcool etilic cu concentratia de 96% vol., lipsit de alcooluri superioare şi de aldehide.
5.5. Aparatura:
5.5.1. spectrofotometru UV-VIS care permite determinarea absorbtiei soluţiei la lungimea de unda de 560 nm;
5.5.2. cuve spectrofotometrice cu grosimea stratului optic de 10, 20 şi 50 mm;
5.5.3. baie termostat reglabila la 20±0,5°C;
5.5.4. eprubete pentru colorimetrie (pyrex sau similar) din sticla cu fata laterala compacta, echipate cu dop rodat, cu capacitatea de aproximativ 50 ml.
5.6. Mod de lucru
5.6.1. Conţinutul în aldehide. Determinarea conţinutului în aldehide al probei, exprimat în acetaldehide, se face conform metodei de analiza nr. 4.
5.6.2. Curba de etalonare: metil-2-propanol-1. Se introduc cu pipeta 10 ml din fiecare dintre soluţiile-etalon de metil-2-propanol-1 şi se introduc în eprubetele de 50 ml echipate fiecare cu un dop rodat. Se introduce cu pipeta câte 1 ml soluţie de aldehida salicilica în eprubete; se adauga 20 ml de acid sulfuric. Se omogenizeaza conţinutul eprubetelor prin rasturnare şi se ridica cu grija dopul din când în când. Se lasa la temperatura camerei timp de 10 minute, apoi se pune pe baie la 20±0,5°C. Dupã 20 de minute se pune conţinutul din eprubete în cuvele spectrofotometrice. Dupã exact 30 de minute se adauga acidul sulfuric şi se determina absorbtia soluţiilor la lungimea de unda de 560 nm, utilizându-se apa din cuva de referinta a spectrofotometrului. Se pun apoi într-un grafic valorile de absorbţie, în funcţie de concentratia în metil-2-propanol-1.
5.6.3. Curba de etalonare: aldehide. Se repeta operaţiile de la punctul anterior, inlocuind cei 10 ml din fiecare soluţie de referinta de metil-2-propanol-1 cu 10 ml de soluţie de referinta de acetaldehida. Se pun apoi într-un grafic valorile de absorbţie la lungimea de unda de 560 nm, în funcţie de concentratia în acetaldehida.
5.6.4. Determinarea probei. Se repeta operaţiile descrise la pct. 5.6.2, inlocuind cei 10 ml soluţie de referinta de metil-2-propanol-1 cu 10 ml proba. Se determina valoarea de absorbţie a probei.
5.7. Exprimarea rezultatelor
5.7.1. Formule şi metode de calcul
5.7.1.1. Se corecteaza valoarea de absorbţie a probei, scãzând valoarea de absorbţie corespunzãtoare conţinutului în aldehide al probei (determinata plecand de la curba de etalonare construitã conform pct. 5.6.3).
5.7.1.2. Se determina conţinutul în alcooluri superioare, exprimat în metil-2-propanol-1, al probei cu ajutorul curbei de etalonare, construitã conform pct. 5.6.2, însã utilizând valoarea corectatã (5.7.1.1).
5.7.1.3. Conţinutul în alcooluri superioare, exprimat în grame de metil-2-propanol-1 la hl alcool cu concentratia de 100% vol., este dat de formula urmãtoare:
A x 100/T, în care:
A = conţinutul probei în alcooluri superioare, calculat conform pct. 5.7.1.2;
T = concentratia alcoolicã volumetrica a probei.
5.7.2. Repetabilitatea. Diferenţa dintre rezultatele a doua determinãri efectuate simultan sau în succesiune rapida de cãtre acelaşi operator, pe aceeaşi proba, în condiţii identice nu trebuie sa depãşeascã 0,2 g la hl alcool 100% vol.
6. Determinarea aciditatii totale
6.1. Obiect şi domeniu de aplicare. Metoda permite determinarea aciditatii totale, exprimatã în acid acetic, a alcoolului neutru.
6.2. Definitie. Aciditatea totalã, exprimatã în acid acetic, este determinata prin metoda specificatã.
6.3. Principiu. Dupã degazeificare, proba este titrata cu o soluţie-etalon de hidroxid de sodiu, iar aciditatea este exprimatã în acid acetic.
6.4. Reactivi:
6.4.1. soluţie de hidroxid de sodiu 0,01 mol/l şi 0,1 mol/l conservatã în condiţii care sa permitã reducerea la minimum a contactului cu dioxidul de carbon;
6.4.2. soluţie de indigo carmin (A); se cantaresc 2 g de indigo carmin, se dizolva în 40 ml apa şi se completeazã pana la 100 g cu alcool etilic;
6.4.3. soluţie de roşu de fenol (B); se cantaresc 2 g de roşu de fenol, se dizolva în 6 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/l şi se adauga apa pana la semn într-un balon cotat de 100 ml.
6.5. Aparatura:
6.5.1. biurete sau aparate de titrat;
6.5.2. pipete de 100 ml;
6.5.3. balon rotund de 250 ml cu dop rodat;
6.5.4. refrigerent ascendent.
6.6. Mod de lucru. Se introduc cu pipeta 100 ml proba într-un balon rotund de 250 ml; se adauga piatra ponce pentru a usura fierberea şi se aduce rapid la fierbere la reflux. Se adauga în soluţia calda o picatura din fiecare dintre soluţiile indicatoare A şi B. Se titreaza cu hidroxid de sodiu 0,01 mol/l pana vireazã culoarea verde-galben în violet.
6.7. Exprimarea rezultatelor
6.7.1. Formule şi metoda de calcul. Aciditatea totalã, exprimatã în grame de acid acetic la hl alcool etilic 100% vol., este data de formula:
V x 60/T, în care:
V = numãrul de ml de soluţie de hidroxid de sodiu de 0,01 mol/l necesari pentru neutralizare;
T = concentratia alcoolicã volumetrica a probei.
6.7.2. Repetabilitatea. Diferenţa dintre rezultatele a doua determinãri efectuate simultan sau în succesiune rapida de cãtre acelaşi operator, pe aceeaşi proba, în condiţii identice nu trebuie sa depãşeascã 0,1 g la hl alcool 100% vol.
7. Determinarea conţinutului în esteri
7.1. Obiect şi domeniu de aplicare. Metoda consta în determinarea conţinutului de esteri din alcoolul neutru, exprimat în acetat de etil.
7.2. Definitie. Conţinutul în esteri se determina prin metoda specificatã şi este exprimat în acetat de etil.
7.3. Principiu. În prezenta clorurii de hidroxilamina în soluţie alcalina, esterii reactioneaza cantitativ pentru a forma acizi hidroxamici; în prezenta ionilor ferici în soluţie acida aceştia formeazã complecsi colorati. Se mãsoarã absorbanta acestor complecsi la lungimea de unda de 525 nm.
7.4. Reactivi:
7.4.1. acid clorhidric, soluţie 4 mol/l;
7.4.2. soluţie de clorura ferica 0,37 mol/l, preparata în soluţie de acid clorhidric 1 mol/l;
7.4.3. soluţie de clorura de hidroxilamina 2 mol/l, pastrata la rece (în frigider);
7.4.3. soluţie de hidroxid de sodiu 3,5 mol/l;
7.4.4. soluţii-etalon de acetat de etil conţinând, respectiv: 0,0; 0,2; 0,4; 0,6; 0,8; 1,0 g acetat de etil la litru de alcool 96,0% vol. lipsit de esteri.
7.5. Aparatura:
7.5.1. spectrofotometru de absorbţie echipat cu cuve cu grosimea stratului optic de 50 mm grosime.
7.6. Mod de lucru
7.6.1. Curba de etalonare. Se cantareste cu precizie pe o balanţa analitica 1 g acetat de etil şi se pune într-un balon cotat de 1.000 ml împreunã cu alcool etilic lipsit de esteri; se umple pana la semn la o temperatura de 20°C; se prepara apoi o serie de soluţii, în doua etape, de asa maniera încât sa se obţinã 20 de soluţii-etalon cu un conţinut de 0,1 pana la 2,0 mg acetat de etil la 100 ml soluţie. Cu ajutorul acestor soluţii se determina valoarea extinctiei în conformitate cu pct. 7.6.2 şi se stabileşte o diagrama.
7.6.2. Determinarea conţinutului în esteri. Se introduc cu pipeta 10 ml proba în eprubeta închisã cu un dop rodat; se adauga 2 ml soluţie de hidroxilamina; în paralel, se prepara o proba-martor din 10 ml etanol 96% vol. lipsit de esteri şi 2,0 ml soluţie de clorura de hidroxilamina; se adauga de fiecare data câte 2,0 ml de soluţie de hidroxid de sodiu şi se închide eprubeta cu dopul rodat; se pune pe baia termostat la temperatura de 20°C timp de 15 minute; se adauga apoi câte 2,0 ml de acid clorhidric şi câte 2 ml soluţie ferica în fiecare eprubeta, se agita repede şi se pune conţinutul în cuve; se determina valoarea extinctiei la lungimea de unda de 525 nm.
7.7. Exprimarea rezultatelor
7.7.1. Formule şi metode de calcul. Se pun pe un grafic valorile densitatii optice ale soluţiilor-etalon, în funcţie de concentraţie. Conţinutul în esteri corespunzãtor valorii extinctiei (exprimat în acetat de etil = A) este relevat pe grafic şi este dat de formula:
A x 100/T şi este exprimat în g/hl alcool 100% vol., în care:
T = concentratia alcoolicã volumetrica a probei.
7.7.2. Repetabilitatea. Diferenţa dintre rezultatele a doua determinãri efectuate simultan sau în succesiune rapida de cãtre acelaşi operator, pe aceeaşi proba, în condiţii identice nu trebuie sa depãşeascã 0,1 g esteri la hl alcool 100% vol., exprimat în acetat de etil.
8. Determinarea conţinutului în baze azotate volatile
8.1. Obiect şi domeniu de aplicare. Metoda consta în determinarea conţinutului în baze azotate volatile al alcoolurilor neutre, exprimat în azot.
8.2. Definitie. Conţinutul în baze azotate volatile este conţinutul exprimat în azot, determinat prin metoda specificatã.
8.3. Principiul metodei. Se evapora proba pana la obţinerea unui volum scãzut în prezenta acidului sulfuric şi apoi se determina conţinutul în amoniac prin metoda microdifuziei a lui Conway.
8.4. Reactivi:
8.4.1. acid sulfuric, 1 mol/l;
8.4.2. soluţia indicatoare de acid boric. Se dizolva 10 g acid boric, 8 mg verde de bromcresol şi 4 mg metil în propanol-2 cu concentratia de 30% vol. şi se adauga pana la 1.000 ml propanol-2 cu concentratia de 30% vol.;
8.4.3. soluţie de hidroxid de potasiu 500 g/l, fãrã anhidrida carbonica;
8.4.4. acid clorhidric cu concentratia de 0,02 mol/l;
8.5. Aparatura:
8.5.1. capsula de evaporare de capacitate suficienta pentru a putea conţine 50 ml de proba;
8.5.2. baie de apa;
8.5.3. vas Conway dotat cu capac, cu închidere ermetica şi cu dimensiunile din fig. 1;
8.5.4. microbiureta de 2-5 ml, gradata în 0,01 ml.
8.6. Mod de lucru
8.6.1. Se introduc cu ajutorul unei pipete 50 ml de proba (în cazul în care se prevede un conţinut în azot inferior limitei de 0,2 g/hl de proba, se va introduce o cantitate de 200 ml de proba) într-o capsula de sticla, se adauga 1 ml de acid sulfuric 1 mol/l, se plaseaza capsula pe baie şi se evapora pana la obţinerea unui reziduu de circa 1 ml.
8.6.2. Se introduce cu ajutorul unei pipete 1 ml soluţie indicatoare de acid boric în vasul intern al reactorului Conway şi se clateste reziduul lichid obţinut prin evaporare în vasul extern. Se inclina uşor reactorul Conway şi se adauga 1 ml soluţie de hidroxid de potasiu în vasul extern, cat mai rapid posibil, dar şi cat mai departe posibil de lichidul din acest vas extern. Se închide imediat vasul Conway cu ajutorul unui capac ermetic, gresat.
8.6.3. Se amesteca cele doua soluţii în vasul extern, având grija sa nu se verse lichidul dintr-un vas în altul. Se lasa în repaus timp de 2 ore.
8.6.4. Titrarea amoniacului în vasul intern cu ajutorul unei soluţii de acid clorhidric 0,02 mol/l folosind o microbiureta pentru neutralizare. Volumul de acid utilizat ar trebui sa fie cuprins între 0,2 şi 0,9 ml. (V 1 este volumul de acid utilizat, exprimat în ml.)
8.6.5. Se efectueazã un dozaj cu proba-martor repetând operaţiunile descrise la pct. 8.6.1-8.6.4, dar inlocuind cei 50 ml de esantion mentionati la pct. 8.6.1, prin acelaşi volum de apa. (V(2) este volumul de acid clorhidric utilizat, exprimat în ml.)
8.7. Exprimarea rezultatelor
8.7.1. Formule şi metode de calcul. Conţinutul în baze azotate volatile, exprimat în grame de azot/hl alcool 100% vol., este dat de formula:
(V(1) - V(2)) x 2.800/E x T, în care:
V(1) = volumul în ml de acid clorhidric necesar pentru neutralizarea probei;
V(2) = volumul în ml de acid clorhidric utilizat în proba-martor;
T = concentratia alcoolicã volumetrica a probei;
E = volumul probei utilizate, în ml.
8.7.2. Repetabilitatea. Diferenţa dintre rezultatele a doua determinãri efectuate simultan sau în succesiune rapida de cãtre acelaşi analist, pe aceeaşi proba, în condiţii identice nu trebuie sa depãşeascã 0,05 g la hl alcool 100% vol.
9. Determinarea conţinutului de alcool metilic
9.1. Obiect şi domeniu de aplicare. Metoda consta în determinarea conţinutului de alcool metilic în alcoolul neutru.
9.2. Definitie. Conţinutul în alcool metilic este conţinutul care este determinat prin metoda specificatã.
9.3. Principiul metodei. Concentratia în alcool metilic este determinata prin injectia directa a probei într-un cromatograf în faza gazoasa.
9.4. Mod de lucru. Este buna orice metoda de cromatografie gazoasa, cu condiţia ca coloana de cromatografie în faza gazoasa sa permitã, în condiţiile operatorii adoptate, o separare neta a diversilor compuşi: alcool metilic, acetaldehida, alcool etilic şi acetat de etil. Limita de detectare a alcoolului metilic în alcool etilic trebuie sa fie mai mica de 2 g/hl.
9.5. Repetabilitatea. Diferenţa dintre doua rezultate a doua determinãri efectuate simultan sau în succesiune rapida de cãtre acelaşi operator, pe aceeaşi proba, în condiţii identice nu trebuie sa depãşeascã 2 g de alcool metilic la hl alcool 100% vol.
10. Determinarea extractului sec
10.1. Obiect şi domeniu de aplicare. Metoda consta în determinarea conţinutului în reziduu sec al alcoolurilor neutre.
10.2. Definitie. Conţinutul în extract sec este dat de conţinutul de materie uscata, determinat de metoda specificatã.
10.3. Principiu. O fracţiune de proba este uscata la 103°C şi se va determina concentratia în reziduu prin metoda gravimetrica.
10.4. Aparatura:
10.4.1. baie de apa, la fierbere:
10.4.2. capsula de evaporare de o capacitate suficienta;
10.4.3. exsicator, conţinând gel de siliciu proaspãt activat (sau un exsicator echivalent) prevãzut cu un indicator în grade higrometrice;
10.4.4. balanţa analitica;
10.4.5. etuva, în care temperatura este reglata la 103±2°C.
10.5. Mod de operare. Se cantareste cu atentie, la o zecime de mg, o capsula de evaporare curata şi uscata (M(0)); se introduce cu pipeta, eventual de mai multe ori, un volum convenabil de proba în capsula (între 100 şi 250 ml) (V(0) ml); se asaza capsula conţinând proba în baie de apa adusã la fierbere, lãsând sa se evapore; se asaza în etuva, reglata la 103±2°C, timp de 30 de minute, apoi se asaza capsula conţinând reziduul (M(1)) în exsicator; se lasa sa se raceasca capsula timp de 30 de minute, apoi se cantareste capsula conţinând reziduul (M(1)) la o zecime de mg.
10.6. Exprimarea rezultatelor
10.6.1. Formule şi metode de calcul. Conţinutul în reziduu sec, exprimat în g/hl alcool 100% vol., este dat de formula:
(M(1) - M(0)) x 10^7/V(0) x T, în care:
M(0) = masa, exprimatã în g, din capsula curata şi uscata;
M(1) = masa, exprimatã în g, din capsula conţinând reziduul dupã uscare;
V(0) = volumul esantionului supus uscarii;
T = concentratia alcoolicã volumetrica a probei.
10.6.2. Repetabilitatea. Diferenţa dintre rezultatele a doua determinãri efectuate simultan sau în succesiune rapida de cãtre acelaşi operator, pe aceeaşi proba, în condiţii identice, nu trebuie sa depãşeascã 0,5 g la hl alcool 100% vol.
11. Identificarea prezentei furfuralului
11.1. Obiect şi domeniu de aplicare. Metoda vizeazã detectarea prezentei furfuralului în alcoolul neutru.
11.2. Definitie. Concentratia limita de furfural detectabil este valoarea determinata prin metoda specificatã.
11.3. Principiu. Esantionul de alcool este amestecat cu anilina şi acid acetic glacial. Apariţia unei coloratii "roz somon" în 20 de minute dupã amestec indica prezenta furfuralului.
11.4. Reactivi:
11.4.1. anilina proaspãt distilata;
11.4.2. acid acetic glacial.
11.5. Aparatura: eprubete prevãzute cu dopuri rodate din sticla.
11.6. Mod de lucru. Într-o eprubeta se introduc cu pipeta 10 ml de proba, se adauga 0,5 ml anilina şi 2 ml acid acetic glacial; se agita eprubeta pana la amestecul reactivilor.
11.7. Exprimarea rezultatelor
11.7.1. Interpretarea analizei. Dacã apare o culoare "roz somon" în mai puţin de 20 de minute, analiza este consideratã ca pozitiva şi esantionul conţine furfural.
11.7.2. Repetabilitatea. Rezultatele a doua încercãri efectuate simultan sau în succesiune rapida de cãtre acelaşi operator, pe aceeaşi proba, în condiţii identice trebuie sa fie identice.
12. Testarea absorbtiei în lumina ultravioleta
12.1. Obiect şi domeniu de aplicare. Aceasta metoda permite determinarea permeabilitatii optice a alcoolului neutru.
12.2. Principiu. Permeabilitatea optica a probei în domeniul lungimii de unda de la 220 la 270 va fi masurata prin raportarea la o substanta de referinta definitã şi care poseda o mare permeabilitate optica.
12.3. Aparatura:
12.3.1. spectrofotometru UV-VIS;
12.3.2. cuva de cuart de 10 mm grosime, cu transmisie spectrala identicã.
12.4. Reactivi: n-hexan pentru spectroscopie.
12.5. Mod de lucru. Se clatesc în prealabil cuvele curate cu o soluţie de proba; se umplu cu proba şi se usucã cuva la exterior; se trateazã cuva de referinta (n) cu n-hexan în acelaşi fel, apoi se umple; se determina valoarea de extinctie şi se alcãtuieşte un grafic.
12.6. Exprimarea rezultatelor. Valorile de extinctie citite la 270, 240, 230 şi 220 mm nu trebuie sa depãşeascã urmãtoarele valori: 0,02; 0,08; 0,18 şi 0,3. Curba de extinctie trebuie sa aibã o alura neteda şi regulatã.
13. Determinarea conţinutului de C-14 în alcoolul etilic
13.1. Procedura care va fi urmatã pentru determinarea naturii alcoolului. Determinarea conţinutului de C-14 în alcoolul etilic permite sa se facã distincţia între alcoolul pe baza de materii prime fosile (numit alcool de sinteza) şi alcoolul pe baza de materii prime agricole (numit alcool de fermentaţie).
13.2. Definitie. Prin conţinut de C-14 al alcoolului etilic se înţelege conţinutul în C-14 determinat prin metoda specificatã. Conţinutul natural al atmosferei în C-14 (valoare de referinta), care este asimilatã de cãtre plantele vii, nu este o valoare constanta. În consecinta, valoarea de referinta, numita valoarea anuala de referinta, este determinata în fiecare an prin analize colaborative organizate de Biroul comunitar de referinta şi Centrul comun de cercetare Ispra.
13.3. Principiu. Conţinutul în C-14 este determinat direct prin numãrarea la scintilatie lichidã a probelor conţinând alcool de cel puţin 85% în procente de masa de alcool etilic.
13.4. Reactivi:
13.4.1. scintilator cu toluen 5,0 g 2,5-difeniloxazol (PPO) 0,5 g p-bis [4-metil-5-feniloxazol (2)]-benzen (dimetil-POPOP) într-un litru de toluen p.a. Scintilatoarele cu toluen cu aceasta compoziţie, disponibile în comerţ, pot fi, de asemenea, folosite;
13.4.2. etalon C-14. C-14 n-hexadecan cu o activitate de circa 1x106 dpm/g (circa 1,67x106 cBq/g) şi o precizie garantatã a activitãţii determinata de ± 2% rel.;
13.4.3 etanol fãrã conţinut de C-14. Alcool de sinteza pe baza de materii prime de origine fosila cu cel puţin 85% m/m alcool etilic pentru a determina efectul nul;
13.4.4. alcool pe baza de materii prime agricole provenind de fiecare data de la ultima perioada de creştere cu cel puţin 85% m/m alcool etilic, ca soluţie de referinta.
13.5. Aparatura:
13.5.1. spectrometrul cu scintilatie lichidã, cu mai multe canale, cu calculator şi standardizare externa automatica şi indicarea condiţiilor de canal standard extern (construcţie obişnuitã: trei canale cu capacitatea masurata şi doua canale standard externe);
13.5.2. flacoane gradate sarace în potasiu, adaptate la aparatura, prevãzute cu dopuri cu filet de culoare închisã care prezintã o protecţie interioarã de polietilena;
13.5.3. pipete volumetrice de 10 ml;
13.5.4. dozator automat de 10 ml;
13.5.5. balon rotund de 250 ml;
13.5.6. aparat de distilare cu manta, de exemplu de tip Micko;
13.5.7. injector microlitru 50 æl;
13.5.8. palnie de picnometru, picnometre de 25 şi de 50 ml;
13.5.9. termostat, cu o variatie de ±0,01°C;
13.5.10. tabele alcoolmetrice.
13.6. Mod de lucru
13.6.1. Reglarea aparaturii. Reglarea aparaturii se va face conform indicaţiilor fabricantului. Condiţiile de mãsurare vor fi optime atunci când valoarea E(2)/B, numita şi factor de merit, este maxima.
E = eficienta (randament), B = fundal (zgomot de fundal). Doar doua canale de mãsura vor fi optimizate; al treilea canal de mãsura va rãmâne deschis în totalitate pentru a permite controlul.
13.6.2. Selecţia flacoanelor de etalonare. Mai multe flacoane de etalonare decât cele cerute ulterior vor fi umplute fiecare cu 10 ml alcool de sinteza lipsit de C-14 şi de 10 ml de scintilator cu toluen şi se mãsoarã cel puţin timp de 4x100 minute. Flacoanele care au zgomot de fond cu o abatere mai mare de ± 1% rel. din valoarea minima vor fi indepartate. Pentru selecţie, doar flacoanele de etalonare noi provenind din acelaşi lot vor fi utilizate.
13.6.3. Determinarea raportului canal standard extern (RCSE). Concomitent cu reglarea canalului, efectuat conform pct. 13.6.1, se va determina, în timpul calculului coeficientului de eficacitate cu ajutorul programului de calcul corespondent, raportul canal standard extern (RCSE). Pentru starea externa este de preferat utilizarea cesiumului 137 care este deja integrat solid de fabricant.
13.6.4. Prepararea probei. Pentru mãsurare se va face apel la probe care prezintã cel puţin un conţinut de alcool de 85% în masa, fãrã impuritati, şi care prezintã o absorbanta inferioarã la 450 nm. Reziduul scãzut de aldehida şi de esteri nu are efect disturbator. Dupã înlãturarea primilor mililitri de distilat, distilarea se face direct în picnometru, apoi conţinutul de alcool este mãsurat cu ajutorul picnometrului. Valorile care vor fi determinate vor fi preluate din tabelele alcoolmetrice.
13.7. Mãsurarea esantioanelor cu standard extern
13.7.1. Esantioanele cu absorbanta scãzutã, ca cele descrise la pct. 13.6.4, cu o valoare a RCSE (raportul canal standard extern) de circa 1,8, pot fi mãsurate şi constituie o mãsura indirecta pentru coeficientul de eficacitate.
13.7.2. Mod de lucru. Se introduc de fiecare data, cu ajutorul unei pipete, într-un flacon de mãsurat, controlat pentru zgomot de fond, 10 ml de proba pregatita conform pct. 13.6.4, apoi se adauga câte 10 ml scintilator cu toluen cu ajutorul unui dozator automat. Probele sunt omogenizate în flaconul de etalonare prin miscari de rotaţie, având grija ca lichidul sa nu inmoaie protecţia interna de polietilena a dopului filetat. Pentru determinarea zgomotului de fundal se va prepara în aceeaşi maniera un flacon de etalonare cu alcool de sinteza fãrã C-14. Pentru a verifica valoarea anuala a C-14, se va prepara un alcool de origine agricolã provenind din ultima perioada de creştere, în amestec cu un flacon contor cu un standard intern conform pct. 13.8. Probele de control şi probele pentru zgomot de fond vor fi plasate la începutul seriei de mãsurãtori. Seria de mãsurãtori nu trebuie sa cuprindã mai mult de 10 esantioane de analiza. Durata totalã a mãsurãtorilor pe esantion este de 2x100 minute minimum, mãsurãtorile de probe individuale fiind efectuate pe etape parţiale de 100 de minute fiecare, putându-se astfel identifica o eventuala derivare sau alta perturbare. (Un ciclu cuprinde astfel, de fiecare data, pe proba, un interval de 100 de minute.) Probele pentru zgomot de fond sau probele de control trebuie sa fie reînnoite dupã 4 sãptãmâni. Aceasta procedura de mãsura nu necesita decât puţin material şi timp. Ea este de preferat în laboratoarele experimentale care trateazã un numãr mare de probe. Pentru probele cu absorbanta scãzutã (raport canal standard extern de circa 1,8) randamentul nu este decât în mica mãsura influentat de modificarea acestei valori. Dacã aceasta modificare nu depãşeşte ±5% rel., calculul se poate face cu acelaşi randament. Pentru probele cu absorbţie mare, ca de exemplu pentru alcoolurile denaturate, randamentul poate fi calculat prin curba numita corectoare de absorbanta; dacã nu se dispune de un program potrivit de calcul, se va mãsura cu un standard intern, ceea ce determina în mod clar randamentul.
13.8. Mãsurarea probelor cu standard extern hexadecan C-14
13.8.1. Mod de operare. Probele de control şi probele pentru zgomot de fond (alcool etilic de fermentaţie şi alcool etilic de sinteza), precum şi proba de analizat vor fi fiecare calculate dublu. O proba dubla va fi preparata într-un flacon la care se va adauga o cantitate bine dozata (30 ml) de hexadecan C-14 ca standard intern (activitate suplimentarã de circa 26.269 dpm/g C (circa 43.782 cBq/gC). Pentru prepararea altor probe şi timpi de mãsura, este de preferat sa se procedeze ca la pct. 13.7.2, probele cu standard intern având un timp de mãsura limitat de circa 5 minute pe un prereglaj de 105 impulsuri. Pentru seria de mãsurãtori (10 probe) se va prepara de fiecare data un dublu pentru probele de control şi pentru zgomot de fond, care vor fi aşezate la începutul seriei de analiza.
13.8.2. Utilizarea standardului intern şi a flacoanelor de etalonaj. Pentru utilizarea standardului intern şi a flacoanelor de etalonaj pentru mãsurãtorile cu un standard intern, va trebui, pentru a se evita contaminarile, ca stocarea şi manipularea acestor standarde sa se facã în alt loc decât prepararea şi mãsurarea probelor de analiza. Dupã mãsurare, flacoanele controlate pentru zgomot de fond vor putea fi reutilizate. Dopurile filetate şi flacoanele conţinând standarde interne vor fi aruncate.
13.9. Evaluarea rezultatelor
13.9.1. Unitatea activitãţii unei substanţe radioactive este Becquerel.
1 Bq = 1 dezintegrare/sec. Indicarea radioactivitatii specifice se face în Becquerel, raportandu-se la 1 gr de carbon = Bq/gC. Pentru a obţine valori apropiate de realitate, este de preferat sa se indice rezultatul în centi-Becquerel: cBq/gC. Specificaţiile şi formulele de calcul indicate în publicaţii şi care sunt bazate pe valori stabilite de dpm pot fi pãstrate pentru moment. Aceasta valoare corespunzãtoare în centi-Becquerel se obţine multiplicand rezultatul dpm cu factorul 100/60.
13.9.2. Evaluarea cu un standard extern:
cBq/gC = (cpm(pr) - cpm(NE)) x 1,918 x 100/V x F x Z x 60
13.9.3. Evaluarea cu un standard intern:
cBq/Gc = (cpm(pr) - cpm(NE)) x dpmlS x 1,918 x 100/(cpmlS - cpm(pr)) x V x F x 60
13.9.4. Abrevieri:
cpm(pr) = media procentului de numarare a esantioanelor calculate pe parcursul întregii durate a mãsurãtorilor;
cpm(NE) = media procentului de numarare a zgomotului de fond calculat în aceeaşi maniera;
cpmlS = procentul de numarare a esantioanelor, prevãzut cu un standard intern;
dpmlS = cantitatea standardului intern adãugatã (radioactivitate etalonata dpm);
V = volumul esantioanelor utilizate, în ml;
F = conţinutul în grame de alcool pur/ml, în funcţie de concentratia sa;
Z = coeficientul de eficacitate (randament) în funcţie de valoarea raportului canal standard extern;
1,918 = grame de alcool/1 g de carbon.
13.10. Fiabilitatea metodei
13.10.1. Repetabilitatea (r) r = 0,632 cBq/gC; s(r) = ±0,223 cBq/gC
13.10.2. Reproductibilitatea (R) R = 0,821 cBq/gC; s(R) = ±0,290 cBq/Gc.
NOTA C.T.C.E. PIATRA-NEAMT
--------------------------
Figura 1 - Reactorul Conway este publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 14 august 2003, pag. 16 - (a se vedea imaginea asociata.)
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
