Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
──────────
Aprobate prin HOTĂRÂREA nr. 2 din 2 februarie 2026, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 11 februarie 2026.
──────────
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Sfera de cuprindere
(1) Prezentele norme stabilesc cadrul profesional de efectuare a expertizei fiscale referitoare la obligaţiile fiscale ale persoanelor fizice sau juridice prevăzute de Codul fiscal şi normele de aplicare a acestuia, la alte drepturi şi obligaţii în legătură cu impozitele, taxele, contribuţiile, drepturile vamale sau alte venituri fiscale ale bugetului general consolidat al statului sau, după caz, ale bugetului Uniunii Europene.
(2) Prezentele norme se referă şi la aplicarea de către organele fiscale şi contribuabili a regulilor de procedură fiscală prevăzute de Codul de procedură fiscală şi actele normative date în aplicarea acestuia.
(3) Prezentele norme se aplică:
a) consultanţilor fiscali care au calitatea de experţi judiciari numiţi de organele de urmărire penală, instanţele judecătoreşti sau alte organe cu atribuţii jurisdicţionale pentru efectuarea unei expertize fiscale judiciare, precum şi consultanţilor fiscali angajaţi de părţi şi remuneraţi de către acestea pentru a participa la efectuarea expertizei judiciare;
b) consultanţilor fiscali care efectuează o expertiză fiscală extrajudiciară la solicitarea persoanelor fizice sau juridice, în afara procedurilor judiciare.
(4) Indiferent de modul de numire, consultantul fiscal trebuie să dea dovadă de independenţă, competenţă profesională, probitate, loialitate şi imparţialitate.
ART. 2
Expertiza fiscală judiciară
(1) Expertizele fiscale judiciare constituie mijloace de probă în justiţie, având ca scop principal atât stabilirea adevărului, cât şi soluţionarea justă a cauzelor aflate în faza de cercetare sau de judecată.
(2) Expertiza fiscală are ca obiect lămurirea, stabilirea sau determinarea unei împrejurări şi/sau a unei situaţii de fapt fiscale, în baza documentelor justificative, a evidenţelor fiscale şi contabile, precum şi a altor acte doveditoare, puse, în condiţiile legii, la dispoziţia consultantului fiscal, pentru efectuarea expertizei, în scopul determinării corecte a obligaţiilor fiscale, precum şi a aplicării corecte a procedurilor fiscale.
(3) Expertiza fiscală corespunde specializării incluse la poziţia 70 Fiscalitate din Nomenclatorul specializărilor expertizei tehnice judiciare, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.190/C/2023, şi are următoarele caracteristici:
a) priveşte acel sistem informaţional care măsoară, prelucrează şi comunică informaţii fiscale (baza de calcul al impozitelor şi taxelor datorate, respectarea scadenţei acestora, întocmirea declaraţiilor fiscale etc.) despre o entitate economică identificabilă;
b) studiază tranzacţiile economice şi efectele acestora şi ale altor evenimente asupra raportărilor fiscale întocmite de către o entitate economică, pentru a oferi informaţii utilizatorilor interni şi externi;
c) analizează documentele justificative şi evidenţele contabile aferente operaţiunilor efectuate, precum şi reflectarea acestora în raportările specifice colectării impozitelor şi taxelor de către autorităţile fiscale;
d) are în vedere principiile, criteriile şi modalităţile concrete de încadrare a activităţilor economice în categorii impozabile sau, după caz, neimpozabile, precum şi de calcul şi plată a obligaţiilor fiscale generate ca urmare a acestei încadrări.
(4) Expertiza fiscală efectuată din dispoziţia organelor de urmărire penală, a instanţelor judecătoreşti sau a altor organe cu atribuţii jurisdicţionale în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei constituie expertiză fiscală judiciară.
(5) Expertiza fiscală efectuată la cererea persoanelor fizice sau juridice în afara procedurilor judiciare constituie expertiză fiscală extrajudiciară, în sensul Ordonanţei Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, aprobată prin Legea nr. 156/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 3
Competenţe profesionale generale
(1) Pentru efectuarea unei expertize fiscale, consultantul fiscal trebuie să deţină cunoştinţe de drept fiscal, de drept contabil, de drept procesual civil şi/sau penal, după caz, precum şi cele care reglementează profesia, incluzând normele profesionale aprobate de Camera Consultanţilor Fiscali.
(2) Cunoştinţele de drept fiscal includ, în principal, regulile cuprinse în Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, Codul vamal, alte reglementări fiscale, reglementări nefiscale care includ şi dispoziţii de natură fiscală, convenţii de evitare a dublei impuneri încheiate, acte normative de drept comunitar, norme, ghiduri, linii directoare şi alte documente ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) aplicabile.
(3) Cunoştinţele de drept contabil includ regulile cuprinse în Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, actele normative emise în aplicarea acesteia, precum şi alte norme aplicabile.
(4) Cunoştinţele de drept procesual includ regulile cuprinse în Codul de procedură civilă, art. 330-340, Codul de procedură penală, art. 172-181, şi în Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000, aprobată prin Legea nr. 156/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 4
Competenţe profesionale speciale
Principalele competenţe profesionale speciale ale expertului fiscal judiciar sunt:
a) prelucrarea informaţiilor în vederea întocmirii de rapoarte financiar-fiscale: întocmirea declaraţiilor fiscale şi informative solicitate de autorităţi, întocmirea rapoartelor de consultanţă fiscală etc.;
b) interpretarea şi aplicarea unitară a normelor conţinute de legislaţia fiscală;
c) analiza corelaţiei dintre normele fiscale la nivel de lege şi cele cuprinse în acte normative subordonate, precum norme metodologice sau ordine de ministru;
d) utilizarea principiilor dreptului fiscal în activitatea de interpretare şi aplicare a legislaţiei fiscale: întocmirea documentelor necesare pentru a contesta actele administrative fiscale, acordarea consultanţei privind creanţele bugetului consolidat etc.
ART. 5
Limitele competenţei de efectuare a expertizelor fiscale
(1) Expertizele fiscale pot fi efectuate numai de către consultanţii fiscali - membri activi ai Camerei Consultanţilor Fiscali, aşa cum sunt definiţi la art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Expertizele fiscale judiciare pot fi efectuate numai de către consultanţii fiscali - experţi fiscali judiciari, înscrişi în evidenţele Ministerului Justiţiei - Serviciul profesii juridice conexe.
ART. 6
Dobândirea calităţii de expert fiscal judiciar
(1) În scopul exercitării dreptului de a efectua expertize fiscale judiciare, potrivit prevederilor art. 3 lit. g) din Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2002, cu modificările şi completările ulterioare, consultanţii fiscali trebuie să notifice Camerei Consultanţilor Fiscali intenţia de a efectua expertize fiscale, prin completarea şi depunerea unei fişe de opţiuni, utilizând modelul pus la dispoziţie de Camera Consultanţilor Fiscali pe site-ul propriu.
(2) Calitatea de expert fiscal judiciar se dobândeşte în baza dreptului de a efectua expertize fiscale judiciare, prevăzut la art. 3 lit. g) din Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2002, urmat de notificarea către Camera Consultanţilor Fiscali a intenţiei consultanţilor fiscali de a efectua expertize fiscale, în scopul înscrierii pe „Lista consultanţilor fiscali - experţi fiscali judiciari“, prevăzută la alin. (3). Calitatea este atestată prin carnetul profesional de consultant fiscal - expert fiscal judiciar emis de Camera Consultanţilor Fiscali, însoţit de viza anuală de liberă practică.
(3) Lista consultanţilor fiscali - experţi fiscali judiciari actualizată, cuprinzând consultanţii fiscali care au dreptul de a efectua expertize fiscale judiciare la solicitarea organelor judecătoreşti, organelor de cercetare penală, organelor fiscale sau a altor părţi interesate, este disponibilă public pe site-ul oficial al Camerei Consultanţilor Fiscali.
ART. 7
Renunţarea la calitatea de expert fiscal judiciar
(1) Experţii fiscali judiciari care sunt înscrişi pe liste pot să comunice Camerei Consultanţilor Fiscali, oricând, intenţia de a nu mai efectua expertize fiscale judiciare, prin depunerea notificării de excludere din Lista consultanţilor fiscali - experţi fiscali judiciari. Formularul este pus la dispoziţie de Camera Consultanţilor Fiscali pe site-ul propriu.
(2) Experţii fiscali judiciari care au comunicat intenţia de a nu mai efectua expertize fiscale judiciare potrivit alin. (1) şi au fost excluşi din liste, dar au rapoarte nefinalizate, au obligaţia de a notifica de îndată instanţa şi de a comunica Camerei Consultanţilor Fiscali o copie a adresei depuse la instanţă. În acest caz, continuarea lucrărilor expertizei până la finalizarea acesteia se va face doar cu acordul instanţei.
(3) Prevederile alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care, ulterior renunţării, expertul fiscal judiciar este notificat în legătură cu obiecţii la răspunsurile la obiective/ concluzii sau este notificat pentru efectuarea unui supliment de expertiză.
(4) În cazurile prevăzute la alin. (2) şi (3), expertul fiscal judiciar are obligaţia de a informa Camera Consultanţilor Fiscali cu privire la decizia instanţei, în termen de 5 zile de la comunicarea acesteia.
(5) Experţii fiscali judiciari care nu comunică notificarea de excludere din Lista consultanţilor fiscali - experţi fiscali judiciari sunt menţinuţi pe listele actualizate.
ART. 8
Actualizarea listei
(1) Lista se actualizează în cazul în care intervin următoarele evenimente:
a) depunerea fişei de opţiuni privind includerea pe Lista consultanţilor fiscali - experţi fiscali judiciari;
b) suspendarea sau interdicţia dreptului de exercitare a profesiei de consultant fiscal, ca urmare a aplicării unei sancţiuni disciplinare;
c) pierderea dreptului de liberă practică;
d) deces;
e) modificarea datelor de identitate sau a datelor de contact ale consultantului fiscal;
f) la solicitarea consultantului fiscal de excludere de pe Lista consultanţilor fiscali - experţi fiscali judiciari;
g) la solicitarea consultantului fiscal de trecere de la statutul de consultant fiscal membru activ la statutul de consultant fiscal membru inactiv;
h) la solicitarea consultantului fiscal de renunţare la calitatea de membru al Camerei Consultanţilor Fiscali;
i) alte cazuri care justifică actualizarea listei, conform protocolului încheiat între Camera Consultanţilor Fiscali şi Ministerul Justiţiei.
(2) Prin grija Camerei Consultanţilor Fiscali, lista actualizată cuprinzând consultanţii fiscali care şi-au exprimat intenţia de a efectua expertize fiscale judiciare sau, după caz, care au renunţat la efectuarea de expertize fiscale judiciare se transmite Ministerului Justiţiei, Serviciul profesii juridice conexe, pentru a fi comunicată birourilor locale de expertiză, organelor judecătoreşti, organelor de cercetare penală, organelor fiscale sau altor părţi interesate.
(3) În cazul obţinerii calităţii de consultant fiscal şi al înregistrării în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală, actualizarea listei se va face în baza notificării intenţiei de înscriere pe Lista consultanţilor fiscali - experţi fiscali judiciari, adresată Camerei Consultanţilor Fiscali.
(4) Prevederile art. 7 alin. (2) şi (3) sunt aplicabile în mod corespunzător experţilor fiscali judiciari aflaţi în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b), c) şi g).
CAP. II
Expertiza fiscală judiciară dispusă de instanţele judecătoreşti în cauze civile
ART. 9
Încuviinţarea expertizei şi numirea experţilor
(1) Expertiza fiscală judiciară se dispune, la cererea părţilor sau din oficiu, de instanţa judecătorească, în condiţiile art. 330 şi următoarele din Codul de procedură civilă.
(2) În acest sens, instanţa emite o încheiere de şedinţă prin care numeşte unul sau trei experţi, denumiţi în continuare experţi numiţi. Prin încheiere instanţa stabileşte şi:
a) obiectivele expertizei, respectiv punctele asupra cărora expertul sau echipa de experţi trebuie să se pronunţe;
b) termenul în care trebuie efectuată expertiza;
c) onorariul provizoriu.
(3) La efectuarea expertizei fiscale judiciare pot participa şi experţi fiscali aleşi de părţi şi încuviinţaţi de instanţă, denumiţi în continuare experţi consilieri.
ART. 10
Acceptarea numirii
(1) După primirea adresei de la instanţă prin care este încunoştinţat despre numire, expertul fiscal judiciar trebuie să se asigure că este membru activ al Camerei Consultanţilor Fiscali, că deţine viza anuală de liberă practică, că este înscris pe Lista consultanţilor fiscali - experţi fiscali judiciari, că nu se află într-o situaţie de incompatibilitate sau conflict de interese sau că starea de incompatibilitate sau conflictul de interese a fost declarat.
(2) Expertul fiscal judiciar trebuie să aducă la cunoştinţa instanţei toate informaţiile cu potenţial de incompatibilitate, în special orice legătură pe care a avut-o sau ar fi putut să o aibă cu una sau mai multe din părţile implicate în litigiu, care poate crea suspiciuni cu privire la independenţa sa.
(3) Expertul fiscal judiciar trebuie să se asigure în timp util că dispune de mijloacele şi timpul necesare pentru îndeplinirea misiunii încredinţate în termenele stabilite. În cazul în care obiectivele expertizei vizează domeniul preţurilor de transfer, expertul fiscal judiciar se va asigura că dispune de acces la bazele de date specializate pentru acest domeniu.
(4) Expertul fiscal judiciar trebuie să deţină o poliţă de asigurare care să îi acopere răspunderea pentru riscurile asociate activităţii sale de consultant fiscal - expert fiscal judiciar.
(5) La primirea comunicării de numire, expertul fiscal judiciar determină gradul de complexitate a expertizei, volumul de lucru ce urmează a fi efectuat şi evaluează cuantumul onorariului pentru efectuarea expertizei.
(6) În situaţia în care expertul fiscal judiciar numit de instanţă să efectueze expertiza fiscală consideră onorariul provizoriu stabilit ca necorespunzător, el este îndreptăţit să solicite instanţei majorarea acestuia.
(7) În cazul în care nu este posibilă stabilirea volumului de lucru şi a complexităţii expertizei la etapa iniţială şi nu se poate identifica costul exact al acesteia, se informează instanţa în mod corespunzător, făcându-se totodată menţiunea că la finalizarea lucrărilor se va comunica onorariul definitiv.
(8) Expertul fiscal judiciar poate transmite instanţei observaţii referitoare la obiectivele încuviinţate şi poate cere modificarea sau completarea lor.
ART. 11
Colaborarea cu alţi specialişti
Expertul fiscal judiciar poate colabora cu alţi specialişti pentru efectuarea expertizei fiscale judiciare, care pot fi consultanţi fiscali sau experţi autorizaţi în condiţiile legii în alte specialităţi ori pot fi recunoscuţi ca specialişti într-un domeniu care are legătură cu expertiza dispusă de către instanţă. În acest caz, expertul fiscal judiciar va aduce la cunoştinţa instanţei sau organului de urmărire penală despre intenţia sa de colaborare şi motivul acesteia, dar îşi asumă întregul conţinut al raportului de expertiză şi răspunde pentru concluziile acestuia, potrivit legii.
ART. 12
Refuzarea misiunii
(1) Efectuarea expertizei fiscale judiciare dispuse de instanţa judecătorească este obligatorie, ea neputând fi refuzată de expertul fiscal judiciar numit decât pentru motive temeinice.
(2) Expertul fiscal judiciar care este înscris în Lista consultanţilor fiscali - experţi fiscali judiciari poate să refuze efectuarea expertizei fiscale judiciare ce i-a fost încredinţată motivat, justificat prin argumente obiective. Refuzul poate fi motivat de situaţii cum ar fi:
a) a fost încălcată procedura de dispunere a expertizei judiciare;
b) obiectivele încuviinţate depăşesc sfera competenţelor legale ale consultantului fiscal;
c) materialele prezentate pentru efectuarea expertizei sunt insuficiente;
d) motive medicale temporare;
e) gradul de încărcare cu lucrări nu permite încadrarea într-un termen rezonabil pentru efectuarea lucrării;
f) nu a fost achitat onorariul provizoriu.
ART. 13
Reguli procedurale ulterioare numirii
(1) Dacă un potenţial conflict de interese apare pe parcursul derulării expertizei, expertul fiscal judiciar trebuie să informeze de îndată judecătorul sau partea care l-a numit. În acest caz, judecătorul are posibilitatea fie să îl înlocuiască, fie să îl autorizeze să continue lucrările expertizei. În orice caz, continuarea expertizei nu se poate face decât cu acordul instanţei.
(2) Expertul fiscal judiciar trebuie să depună toate eforturile pentru ca lucrarea să fie transmisă în termenul dispus de instanţă şi va informa de îndată instanţa de judecată sau partea care l-a desemnat cu privire la dificultăţile care împiedică finalizarea expertizei.
(3) Întârzierile repetate şi nejustificate în finalizarea expertizei pot atrage aplicarea de sancţiuni disciplinare potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare al Camerei Consultanţilor Fiscali.
ART. 14
Recuzarea experţilor fiscali judiciari
Recuzarea experţilor fiscali judiciari numiţi poate interveni în situaţii cum ar fi:
a) a intervenit oricare dintre motivele prevăzute la art. 41 şi 42 din Codul de procedură civilă, care se aplică în mod corespunzător şi experţilor fiscali judiciari;
b) există alte motive de natură a afecta independenţa şi imparţialitatea expertului fiscal judiciar.
ART. 15
Începerea lucrărilor expertizei
(1) Expertul fiscal judiciar numit are dreptul să nu procedeze la începerea lucrărilor expertizei dacă onorariul stabilit de instanţă în scopul efectuării expertizei nu a fost virat în contul biroului local de expertize de către partea obligată.
(2) Ulterior numirii şi acceptării expertizei, expertul fiscal judiciar va începe lucrările expertizei, procedând la:
a) consultarea dosarului cauzei şi, după caz, efectuarea de copii ale actelor/documentelor apreciate ca fiind relevante pentru efectuarea expertizei fiscale, inclusiv probele arhivate pe orice mediu electronic de stocare admise de instanţă aflate la dosarul cauzei şi care pot contribui la lămurirea situaţiei de fapt fiscale. Consultarea se poate face şi prin accesarea dosarului electronic conform procedurii stabilite de instanţă;
b) citarea/convocarea în scris a părţilor, în condiţiile art. 335 din Codul de procedură civilă, transmisă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în scopul completării materialului documentar. În convocare se vor indica ziua, ora şi locul prezentării. Expertul fiscal judiciar numit are dreptul de a solicita părţilor orice lămuriri în legătură cu obiectul expertizei/obiectivele fixate de instanţă. Concluziile convocării se vor consemna într-un proces-verbal, semnat de toate părţile prezente;
c) programarea lucrărilor. În acest scop, expertul fiscal judiciar va ţine seama de termenul stabilit de instanţă pentru efectuarea expertizei, precum şi de termenul de depunere a lucrării prevăzut la art. 336 din Codul de procedură civilă, respectiv de cel puţin 10 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, asigurându-se că volumul de muncă îi permite să respecte aceste termene.
(3) Expertul fiscal judiciar poate solicita instanţei care l-a numit prelungirea termenului stabilit pentru efectuarea expertizei dacă apreciază că termenul stabilit nu este suficient şi/sau, atunci când, din motive tehnice, sunt necesare cercetări suplimentare sau este necesar să studieze chestiuni tehnice suplimentare.
ART. 16
Obligaţia citării părţilor de către expertul fiscal judiciar
(1) În sensul art. 335 alin. (1) din Codul de procedură civilă, obligativitatea citării părţilor de către expertul fiscal judiciar este condiţionată de:
a) necesitatea efectuării unei lucrări la faţa locului;
b) necesitatea primirii unor explicaţii de la părţile implicate.
(2) Efectuarea unei lucrări la faţa locului în scopul întocmirii expertizei este obligatorie doar dacă este îndeplinită condiţia necesităţii acesteia. Lucrarea la faţa locului presupune deplasarea expertului fiscal judiciar la locul în care se găsesc elemente ce trebuie expertizate chiar la locul în care acestea se găsesc, în scopul împiedicării degradării respectivelor elemente, iar o eventuală deplasare a acestora în alt loc, cum ar fi la locul efectuării expertizei care, în cazul expertizei fiscale judiciare, este cabinetul expertului, ar cauza modificări/degradări ale respectivelor elemente, cu consecinţa afectării realităţii împrejurărilor/situaţiilor asupra cărora expertul fiscal judiciar este desemnat să formuleze răspunsurile la obiectivele încuviinţate pentru expertiză.
(3) Citarea în scopul solicitării de explicaţii este obligatorie doar dacă expertul fiscal judiciar apreciază că, raportat la elementele ce rezultă din dosarul cauzei, există chestiuni care necesită a fi lămurite de către părţi, în special cele legate de obiectul expertizei. În acest caz, devin aplicabile prevederile art. 335 alin. (2) din Codul de procedură civilă, conform cărora „Părţile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării“. Explicaţiile privesc, de regulă, anumite fapte ori împrejurări ale cauzei, necesare pentru efectuarea expertizei.
(4) În situaţia în care în cauză au fost încuviinţaţi şi experţi consilieri ai părţilor, concluzia expertului fiscal judiciar numit cu privire la citarea părţilor va avea în vedere şi concluziile întâlnirii organizate cu aceştia în condiţiile art. 43 alin. (1) lit. a).
(5) Necesitatea citării părţilor pentru lămuriri în legătură cu obiectul lucrării poate fi constatată şi pe parcursul derulării lucrărilor expertizei.
(6) Ori de câte ori se apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru citare, expertul fiscal judiciar va face menţiuni în mod corespunzător în cuprinsul raportului de expertiză.
ART. 17
Documente prezentate în cadrul convocării
Documentele puse de către părţi la dispoziţia expertului fiscal judiciar numit, cu ocazia convocării, se depun la dosarul cauzei prin grija părţii care le-a prezentat. În acest scop, expertul fiscal judiciar va pune în vedere părţii în cauză să îndeplinească această procedură.
ART. 18
Acordarea de lămuriri
(1) Expertul fiscal judiciar este obligat să furnizeze instanţei lămuriri ori de câte ori este solicitat pentru aceasta.
(2) Expertul fiscal judiciar poate solicita instanţei decontarea cheltuielilor prilejuite de lămuririle furnizate instanţei.
(3) Lămuririle constau în explicaţii cerute expertului fiscal judiciar asupra raportului de expertiză, referitoare la metodologia de elaborare a raportului, la expresiile utilizate de către expert în conţinutul raportului, metodele utilizate în timpul examinărilor, concluziile expertizei etc. Lămuririle nu schimbă obiectivul iniţial al expertizei.
ART. 19
Întregirea expertizei
Întregirea expertizei, denumită în continuare suplimentul de expertiză, se efectuează, de regulă, atunci când instanţa stabileşte obiective suplimentare, întrucât sunt necesare şi alte aspecte ale cauzei care trebuie lămurite sau atunci când au apărut împrejurări noi care pot determina modificarea opiniei iniţiale a expertului fiscal judiciar. În acest caz, expertul fiscal judiciar poate solicita instanţei, motivat, majorarea corespunzătoare a onorariului.
ART. 20
Efectuarea unei noi expertize
(1) Atunci când instanţa, în condiţiile art. 338 din Codul de procedură civilă, pentru motive care privesc conţinutul şi calitatea expertizei, dispune o nouă expertiză, expertul fiscal judiciar care a efectuat expertiza iniţială nu este obligat la restituirea onorariului.
(2) Restituirea onorariului este obligatorie atunci când, în condiţiile legii, de regulă pentru vicii de procedură, instanţa anulează raportul de expertiză.
ART. 21
Depunerea raportului de expertiză
(1) Raportul de expertiză fiscală însoţit de nota de evaluare a onorariului, împreună cu decontul cheltuielilor de transport, cazare, diurnă sau al altor cheltuieli necesare pentru efectuarea expertizei, după caz, va fi depus la organul care a dispus expertiza.
(2) Onorariul definitiv în expertizele judiciare va fi stabilit de instanţa/organul care a dispus efectuarea expertizei, în funcţie de complexitatea lucrării şi de volum.
CAP. III
Expertiza fiscală judiciară dispusă în cauzele penale
ART. 22
Încuviinţarea expertizei şi desemnarea experţilor fiscali judiciari
(1) În cauzele penale, expertiza fiscală judiciară se dispune la cerere sau din oficiu, potrivit art. 172 din Codul de procedură penală, de către organul de urmărire penală, prin ordonanţă motivată, iar în cursul judecăţii de către instanţa penală, prin încheiere motivată.
(2) În acest sens, organul de urmărire penală sau, după caz, instanţa penală emite o ordonanţă sau o încheiere de şedinţă prin care desemnează un expert fiscal judiciar.
(3) Prin actul de desemnare, organul judiciar stabileşte şi:
a) faptele sau împrejurările pe care expertul fiscal judiciar trebuie să le constate, să le clarifice şi să le evalueze;
b) obiectivele la care trebuie să răspundă;
c) termenul în care trebuie efectuată expertiza.
(4) În situaţia în care, ca urmare a complexităţii expertizei, sunt necesare cunoştinţe specializate din discipline distincte, se pot desemna doi sau mai mulţi experţi fiscali judiciari.
(5) La efectuarea expertizei fiscale judiciare pot participa şi experţi fiscali judiciari numiţi de părţi şi de subiecţii procesuali principali, la solicitarea acestora, denumiţi în continuare experţi recomandaţi. Participarea unui expert recomandat poate fi solicitată şi de către procuror, în faza de judecată.
(6) Experţii fiscali judiciari recomandaţi sunt obligaţi să participe la efectuarea expertizei pentru a se evita eventualele invocări ale încălcării drepturilor procesuale a părţilor, care pot determina refacerea expertizei.
ART. 23
Acceptarea numirii
(1) De îndată ce a luat cunoştinţă de actul de desemnare, expertul fiscal judiciar trebuie să se asigure că nu se află într-o situaţie de incompatibilitate sau conflict de interese, că starea de incompatibilitate sau conflictul de interese a fost declarat sau că numirea sa nu contravine normelor profesiei (este suspendat, inactiv sau altele asemenea).
(2) Expertul fiscal judiciar trebuie să aducă la cunoştinţa organului judiciar care l-a desemnat toate informaţiile cu potenţial de incompatibilitate, în special orice legătură pe care a avut-o cu una sau mai multe din părţile implicate în litigiu, care poate crea suspiciuni cu privire la independenţa sa.
(3) Expertul fiscal judiciar trebuie să se asigure în timp util că dispune de competenţa, mijloacele şi timpul necesare pentru îndeplinirea misiunii încredinţate în termenele stabilite.
(4) Expertul fiscal judiciar trebuie să deţină o poliţă de asigurare care să îi acopere răspunderea pentru riscurile asociate activităţii sale de expert.
(5) Expertul fiscal judiciar poate cere lămuriri organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei ce trebuie evaluate, precum şi părţilor şi subiecţilor procesuali principali, doar cu încuviinţarea şi în condiţiile stabilite de organele judiciare.
ART. 24
Refuzarea misiunii
(1) Efectuarea expertizei fiscale judiciare dispuse în cauzele penale este obligatorie, ea neputând fi refuzată de expertul fiscal judiciar numit decât pentru situaţiile prevăzute la art. 117 din Codul de procedură penală, precum şi pentru motive justificate.
(2) Prevederile art. 12 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul expertizei judiciare în cauze penale.
ART. 25
Reguli procedurale ulterioare numirii
(1) Expertul fiscal judiciar este obligat să respecte termenul pentru întocmirea raportului de expertiză, aşa cum acesta a fost stabilit în ordonanţa organului de urmărire penală sau în încheierea instanţei.
(2) Termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit, la cererea expertului fiscal judiciar, pentru motive întemeiate, fără ca prelungirea totală acordată să fie mai mare de 6 luni.
(3) Expertul fiscal judiciar trebuie să se prezinte la termenul fixat de organul de urmărire penală sau instanţă pentru a lua cunoştinţă de obiectul expertizei, de întrebările la care trebuie să răspundă, precum şi de obiectele/elementele pe care urmează să le analizeze.
(4) Expertul fiscal judiciar poate efectua observaţii cu privire la întrebări şi poate cere modificarea sau completarea lor.
ART. 26
Acordarea de lămuriri
(1) Expertul fiscal judiciar este obligat să se prezinte în faţa organelor de urmărire penală sau a instanţei de judecată ori de câte ori este chemat.
(2) Expertul fiscal judiciar este obligat să furnizeze organului de urmărire penală sau instanţei lămuriri în legătură cu constatările sau concluziile raportului, ulterior depunerii raportului, dar în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, ori de câte ori este solicitat pentru audiere.
ART. 27
Depunerea raportului de expertiză
(1) Raportul de expertiză se înaintează organului judiciar care a dispus efectuarea acesteia, iar consultarea raportului de către părţi este posibilă exclusiv ulterior depunerii sale, în condiţiile legii.
(2) În situaţia în care expertiza este efectuată în condiţiile art. 43, cu participarea experţilor consilieri ai părţilor, încuviinţaţi de instanţă, dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi acestora.
ART. 28
Suplimentul de expertiză
Când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată constată, la cerere sau din oficiu, că expertiza nu este completă, iar această deficienţă nu poate fi suplinită prin audierea expertului fiscal judiciar, dispune efectuarea unui supliment de expertiză de către acelaşi expert fiscal judiciar, cu excepţia cazului prevăzut la art. 29 lit. a).
ART. 29
Efectuarea unei noi expertize
Efectuarea unei alte expertize de către un alt expert fiscal judiciar se dispune în următoarele situaţii:
a) când nu este posibilă desemnarea aceluiaşi expert fiscal judiciar pentru efectuarea suplimentului de expertiză;
b) când concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între conţinutul şi concluziile raportului de expertiză există contradicţii, iar aceste deficienţe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului fiscal judiciar.
ART. 30
Obligaţiile expertului fiscal judiciar înlocuit
În cazul în care, în condiţiile art. 176 din Codul de procedură penală, expertul fiscal judiciar este înlocuit, acesta are obligaţia, sub sancţiunea prevăzută la art. 283 alin. (4) din Codul de procedură penală, de a pune la dispoziţia organului judiciar toate actele încredinţate, precum şi observaţiile cu privire la activităţile desfăşurate până la momentul înlocuirii sale.
CAP. IV
Obligaţii profesionale
ART. 31
Obligaţia respectării normelor profesionale
Expertul fiscal judiciar este obligat ca, pe toată perioada derulării expertizei, să se supună principiilor de desfăşurare a activităţii de consultanţă fiscală prevăzute de Regulamentul de organizare şi funcţionare al Camerei Consultanţilor Fiscali, de Codul privind conduita etică şi profesională în domeniul consultanţei fiscale şi de prezentele norme.
ART. 32
Clarificarea naturii expertizei
(1) În cazul în care actul de numire nu menţionează, consultantul fiscal trebuie să solicite organului judiciar care l-a desemnat precizarea naturii expertizei în raport cu calitatea sa profesională, respectiv de a fi expertiză fiscală corespunzătoare poziţiei 70 din Nomenclatorul expertizelor tehnice judiciare, precum şi menţionarea expresă a calităţii profesionale în care a fost desemnat drept expert, respectiv aceea de consultant fiscal. Solicitarea trebuie adresată inclusiv în situaţia în care s-a dispus fie o „expertiză financiară“ pentru care nu există specializare în nomenclator, fie o expertiză contabilă cu componentă fiscală, caz în care fie expertul deţine şi calitatea de expert contabil, fie au fost numiţi doi experţi, dintre care unul deţine calitatea de expert contabil.
(2) Pentru clarificarea naturii expertizei poate fi avut în vedere şi Ghidul specializărilor expertizei tehnice judiciare publicat de Ministerul Justiţiei.
ART. 33
Obligaţia de notificare a Camerei Consultanţilor Fiscali
(1) Consultanţii fiscali care, în această calitate, au fost desemnaţi pentru efectuarea unei expertize fiscale au obligaţia de a notifica Camera Consultanţilor Fiscali cu privire la:
a) numire;
b) depunerea raportului.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi experţilor consilieri ai părţilor încuviinţaţi în cauză.
(3) Camera Consultanţilor Fiscali va emite norme procedurale de aplicare a prezentului articol şi de aprobare a formularisticii necesare.
CAP. V
Efectuarea expertizei fiscale judiciare
ART. 34
Documentarea expertizei fiscale
(1) Materialul documentar pe care trebuie să îl studieze consultantul fiscal cuprinde, orientativ:
a) cu privire la situaţia de fapt:
a1) documentele existente la dosarul cauzei;
a2) documentele justificative şi orice alte probe aflate în posesia părţilor implicate în proces ori a terţelor persoane;
a3) orice acte de control/verificare întocmite de către organe abilitate;
a4) rapoarte de expertiză efectuate în cauză;
a5) orice alte documente necesare în fundamentarea şi întocmirea raportului de expertiză, solicitate de fiecare consultant fiscal în raport cu necesitatea lămuririi unor aspecte legate de situaţia de fapt şi împrejurările cauzei;
b) cu privire la situaţia de drept:
b1) actele normative, inclusiv cele de aplicare care reglementează cauza care face obiectul cercetării organelor de urmărire penală sau, după caz, al soluţionării de către instanţele judecătoreşti sau alte organe cu atribuţii jurisdicţionale;
b2) actele normative de drept comunitar şi variantele originale ale acestor directive şi regulamente etc.;
b3) jurisprudenţa Curţii de Justiţie Europene;
b4) doctrina şi jurisprudenţa română şi străină relevante.
(2) În cazul expertizelor fiscale judiciare dispuse în cadrul dosarelor penale, materialul documentar analizat este cel de la dosarul cauzei, orice explicaţii suplimentare solicitate de către consultanţi putând fi obţinute numai cu încuviinţarea organelor de urmărire penală sau a instanţei de judecată.
(3) Consultantul fiscal va analiza acurateţea şi integralitatea datelor furnizate de părţi, eventualele neconcordanţe ale acestora cu situaţia de fapt şi va face precizări în cadrul raportului de expertiză cu privire la acestea.
(4) În situaţia în care consultantul fiscal va considera necesar pentru fundamentarea opiniei, va lua măsuri de extindere a investigaţiilor, de solicitare a altor materiale documentare, situaţie pe care o va prezenta organului judiciar care a dispus expertiza, cu solicitarea unui nou termen de depunere a raportului de expertiză, dacă este cazul.
(5) Nu este obligatoriu ca materialul documentar să fie prezentat în copie ca anexă la raportul de expertiză, dar trebuie păstrat la dosarul de lucru al expertizei, în vederea susţinerii opiniei în faţa instanţei/organelor în drept.
ART. 35
Dosarul de lucru
(1) Consultantul fiscal are obligaţia întocmirii unui dosar de lucru pentru fiecare expertiză fiscală la care a participat.
(2) Dosarul de lucru al consultantului fiscal va trebui să cuprindă, după caz:
a) încheierea de şedinţă a instanţei, ordonanţa organelor de cercetare penală sau contractul pentru efectuarea expertizelor fiscale extrajudiciare;
b) raportul de expertiză fiscală, care reprezintă îndeplinirea obligaţiei pentru care a fost numit de către organele în drept sau solicitat, în cazul expertizei fiscale extrajudiciare;
c) corespondenţa, răspunsurile la întrebările suplimentare sau suplimentele de expertiză fiscală, solicitate de organele în drept care au dispus expertiza;
d) eventualele note personale ale consultanţilor fiscali, necesare pentru redactarea raportului de expertiză, pentru fundamentarea bugetului de timp şi pentru decontarea lucrării de către beneficiari;
e) programul de lucru, nota de evaluare a onorariului, documentele privind decontarea lucrării.
ART. 36
Examinarea materialului documentar
(1) În această etapă de lucru intervine raţionamentul profesional al expertului fiscal judiciar în formularea opiniei şi elaborarea răspunsului la obiectivele expertizei.
(2) Materialul documentar existent trebuie analizat în totalitate, coroborat cu actele normative care reglementează fiecare situaţie supusă analizei.
(3) Expertul fiscal judiciar poate să solicite, motivat, instanţei/organului în drept completarea materialului documentar ori de câte ori apreciază că cel aflat la dosarul cauzei poate fi insuficient.
(4) Dacă la dosarul cauzei se află înscrisuri considerate semnificative în fundamentarea opiniei, expertul fiscal judiciar poate solicita eliberarea de copii ale acestor documente.
(5) Atunci când, pentru a răspunde obiectivelor fixate, expertul fiscal judiciar apreciază că materialul documentar aflat la dosarul cauzei nu este suficient, acesta va examina toate înscrisurile, evidenţele, documentele justificative şi orice alte probe necesare în stabilirea adevărului, puse la dispoziţie de părţi sau de terţi, în cadrul procedural, cum ar fi drept urmare a convocării părţilor sau a dispoziţiei instanţei sau organului judiciar.
ART. 37
Efectuarea unei lucrări la faţa locului
(1) De regulă, expertiza fiscală se întocmeşte pe baza materialului documentar menţionat la art. 34 din care rezultă situaţia de fapt fiscală supusă expertizării.
(2) Prin excepţie, dacă pentru efectuarea expertizei fiscale este necesară o cercetare (lucrare) la faţa locului, expertul fiscal judiciar este obligat, sub sancţiunea nulităţii expertizei, să comunice părţilor aflate în proces data la care începe cercetarea (lucrarea). Comunicarea se va face în scris şi se va trimite părţilor prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, confirmare care va fi ataşată raportului de expertiză. Comunicarea este considerată îndeplinită dacă aceasta s-a realizat într-un termen de 5-7 zile înaintea începerii lucrărilor.
(3) În cazul în care nu este necesară efectuarea cercetării, expertul fiscal judiciar va face menţiune în raport despre acest lucru.
ART. 38
Reguli pentru analiza actelor emise de organele de control
(1) Dacă obiectivele la care trebuie să răspundă expertiza vizează constatările fiscale consemnate în acte de control fiscal sau de altă natură, efectuate de organele abilitate, expertul fiscal judiciar trebuie să examineze actele respective cel puţin sub aspectul conţinutului şi întinderii controlului, dar şi al modului de stabilire a constatărilor şi consecinţelor fiscale în raport cu contribuabilul.
(2) În situaţia în care în cauză s-au efectuat mai multe acţiuni de control având acelaşi obiect, la care s-au formulat concluzii diferite, expertul fiscal judiciar va analiza fiecare act de control.
(3) Independent de constatările şi consecinţele fiscale stabilite de organele fiscale, expertul fiscal judiciar va efectua propria analiză a situaţiei de fapt şi va concluziona cu privire la consecinţele fiscale corespunzătoare acesteia, potrivit propriei sale convingeri profesionale, cu excepţia cazului în care actele de control sunt definitive în sistemul căilor administrative de atac.
ART. 39
Reguli în cazul unei expertize fiscale anterioare
(1) Atunci când, în aceeaşi cauză, există expertize fiscale anterioare cu obiective similare, expertul fiscal judiciar va analiza dacă acestea au respectat normele legale în vigoare, dacă au fost efectuate constatări în concordanţă cu prevederile legale în materie sau dacă au fost delimitate just perioadele în care s-au desfăşurat faptele şi răspunderea persoanelor implicate.
(2) Expertul fiscal judiciar nu poate face aprecieri asupra activităţii altor experţi fiscali şi nu îşi va fundamenta opinia în funcţie de opiniile formulate anterior.
ART. 40
Analiza explicaţiilor părţilor
(1) Dacă pentru efectuarea expertizei fiscale sunt necesare explicaţii ale părţilor, expertul fiscal judiciar este obligat, sub sancţiunea nulităţii expertizei, să comunice părţilor aflate în proces data şi locul prezentării în acest scop. Comunicarea se va face în scris şi se va trimite părţilor prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, confirmare care va fi
ataşată raportului de expertiză. Comunicarea este considerată îndeplinită dacă aceasta s-a realizat într-un termen de 5-7 zile înaintea începerii lucrărilor.
(2) În cazul în care nu sunt necesare explicaţii ale părţilor, expertul fiscal judiciar va face menţiune în raport despre acest lucru.
(3) În cauzele penale, solicitarea de explicaţii de la părţi se va efectua cu respectarea prevederilor art. 23 alin. (5).
(4) Părţile sunt obligate să dea expertului fiscal judiciar orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării.
(5) În ipoteza în care părţile fac declaraţii proprii în vederea clarificării situaţiilor cuprinse în obiectivele expertizei, expertul fiscal judiciar face în conţinutul raportului menţiuni cu privire la aceste declaraţii, dar nu îşi fundamentează opinia potrivit acestora decât în măsura în care sunt susţinute de documente justificative, alte mijloace de probă şi de acte normative ce reglementează domeniul expertizat.
(6) Această conduită a expertului fiscal judiciar este menită să garanteze dreptul la apărare al părţilor, care au astfel posibilitatea de a da expertului toate lămuririle necesare şi de a-i cere să facă toate constatările legate de obiectivele fixate.
ART. 41
Reguli privind colaborarea în cazul numirii unei echipe de experţi
(1) Experţii fiscali judiciari trebuie să stabilească de comun acord modul de lucru, inclusiv o eventuală împărţire a obiectivelor, atunci când sunt aprobate mai multe obiective. Răspunsurile propuse/formulate de fiecare dintre experţi se vor transmite celorlalţi membri ai echipei pentru analiză şi punct de vedere.
(2) Echipa de experţi fiscali judiciari întocmeşte un singur raport, care trebuie semnat de toţi experţii numiţi/desemnaţi pentru efectuarea expertizei, indiferent de răspunsurile la care a lucrat unul sau altul din membrii echipei, iar răspunsurile la obiective trebuie însuşite de toţi membrii.
ART. 42
Colaborarea în cazul expertizelor cu obiective în domeniul preţurilor de transfer
(1) În cazul expertizelor fiscale care au obiective ce privesc domeniul preţurilor de transfer, colaborarea cu alţi consultanţi fiscali, realizată în baza art. 11, vizează aspecte legate de obţinerea datelor din bazele de date dedicate, dar nu şi opinii privind modul de aplicare a regulilor şi normelor fiscale aplicabile referitoare la stabilirea preţului de transfer pentru tranzacţiile acoperite de obiectivele expertizei.
(2) Expertul fiscal judiciar va aduce la cunoştinţa instanţei sau organului de urmărire penală, după caz, că va apela la serviciile unui profesionist în preţuri de transfer care deţine accesul la bazele de date specializate pentru obţinerea datelor relevante analizei şi va nominaliza persoana.
ART. 43
Colaborarea cu experţii consilieri ai părţilor
(1) Expertul fiscal judiciar va colabora cu experţii consilieri ai părţilor, procedând la:
a) efectuarea unei întâlniri la începerea lucrărilor în scopul stabilirii modalităţilor de colaborare, a programului de lucru şi a oricăror alte detalii ale colaborării;
b) transmiterea către aceştia a proiectului de raport;
c) efectuarea, după caz, a unei şedinţe de conciliere a punctelor de vedere;
d) efectuarea şedinţei de semnare şi/sau, după caz, de predare a raportului separat cuprinzând opinia separată potrivit art. 46 alin. (2).
(2) Concluziile întâlnirilor se vor menţiona într-o minută semnată de toţi experţii prezenţi.
ART. 44
Formularea opiniei expertului
(1) Opiniile şi concluziile expertului fiscal judiciar trebuie întotdeauna formulate cu precizarea temeiului legal pe care acestea se bazează, precum şi a raţionamentului profesional al expertului referitor la încadrarea situaţiei de fapt fiscale analizate în cadrul obiectivului în respectivul temei legal.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile indiferent de faptul că expertiza este dispusă într-un proces de contencios administrativ sau într-un proces penal.
(3) La formularea concluziilor, expertul fiscal judiciar trebuie:
a) să răspundă complet, riguros şi exact la fiecare întrebare în parte adresată de instanţa/organul care a dispus expertiza, în conformitate cu caracteristicile relevate;
b) să formuleze concluzii argumentate în fapt şi în drept numai în problema ce necesită o calificare de specialitate;
c) să formuleze răspunsuri la întrebările formulate în actul de dispunere a expertizei şi care sunt din domeniul său de specializare;
d) să evite a se pronunţa asupra problemelor de natură juridică care ţin de resortul altor specialişti, cu indicarea cauzelor imposibilităţii soluţionării problemelor;
e) să evite formularea concluziilor confuze, susceptibile de interpretări diferite.
(4) Expertul fiscal judiciar poate prezenta concluzii referitoare şi la alte circumstanţe importante pentru cauză, în privinţa cărora nu au fost formulate obiective/întrebări, dar care ţin de competenţa sa şi au fost constatate din iniţiativă proprie în urma investigaţiilor efectuate, dacă acestea pot contribui la o mai bună înţelegere şi lămurire a cauzei.
(5) Concluziile formulate de expertul fiscal judiciar trebuie să fie susţinute cu situaţii de fapt şi argumente legale care sunt descrise şi prezentate în raportul de expertiză sau sunt anexate la acesta.
CAP. VI
Redactarea raportului de expertiză
ART. 45
Conţinutul raportului de expertiză
(1) Lucrările şi concluziile expertizei se consemnează într-un raport scris, care trebuie să cuprindă următoarele capitole:
a) cap. I - Introducere;
b) cap. II - Desfăşurarea expertizei fiscale;
c) cap. III - Concluzii.
(2) Capitolul I trebuie să cuprindă următoarele paragrafe:
a) identificarea expertului fiscal autorizat în efectuarea expertizei: numele şi prenumele, domiciliul, numărul carnetului profesional;
b) identificarea instanţei/organului care a dispus efectuarea expertizei sau, după caz, a clientului care a solicitat efectuarea expertizei. În acest paragraf se menţionează:
(i) în cazul expertizelor fiscale judiciare - actul prin care s-a dispus numirea consultantului/consultanţilor fiscal/fiscali, calitatea profesională în care a/au fost numit/numiţi, respectiv încheierea de şedinţă a instanţei sau ordonanţa organelor de cercetare penală, data acesteia, denumirea şi calitatea procesuală a părţilor, domiciliul sau sediul social al acestora, numărul şi anul dosarului şi natura acestuia (civil sau penal);
(ii) în cazul expertizelor fiscale extrajudiciare - denumirea/numele clientului, domiciliul sau sediul social al acestuia, numărul şi data contractului în baza căruia se efectuează expertiza fiscală;
c) identificarea împrejurărilor şi circumstanţelor în care a fost contractată expertiza;
d) identificarea obiectivului/obiectivelor expertizei fiscale. În cazul expertizelor fiscale judiciare, obiectivele se preiau aşa cum au fost dispuse de organul judiciar, iar în cazul expertizelor fiscale extrajudiciare, obiectivele sunt cele prevăzute în contract;
e) perioada şi locul de desfăşurare a expertizei;
f) materialul documentar şi probatoriu care a stat la baza întocmirii raportului de expertiză;
g) menţionarea datei până la care trebuie depus raportul de expertiză fiscală şi eventualele prelungiri faţă de termenul iniţial;
h) menţionarea expertizelor fiscale care s-au mai efectuat şi dacă au avut aceleaşi obiective, dacă s-au analizat lucrările altor experţi (fiscali, contabili, tehnici etc.).
(3) În cuprinsul capitolului II se va trata distinct fiecare obiectiv al expertizei fiscale, cu prezentarea detaliată atât a materialului probator şi a raţionamentelor utilizate de expertul fiscal, a surselor de informaţii, cât şi a eventualelor obiecţii, explicaţii sau declaraţii ale părţilor.
(4) Pentru fiecare obiectiv, expertul fiscal va încheia cu un paragraf distinct, în care va prezenta răspunsul său motivat şi fundamentat, bazat pe acte şi fapte, şi cu descrierea detaliată a reglementărilor legale aplicabile.
(5) Răspunsul expertului fiscal trebuie să fie redactat într-o manieră sistematizată, precisă şi obiectivă, fără a se face aprecieri subiective cu privire la calitatea documentelor expertizate, a altor expertize fiscale efectuate în cauză sau a actelor de control.
(6) Dacă răspunsul la obiectivul solicitat necesită efectuarea de calcule, acestea pot fi prezentate fie în conţinutul acestui capitol, fie în anexele la raportul de expertiză, în funcţie de complexitatea acestora.
(7) În formularea răspunsului la obiectivele expertizei expertul fiscal trebuie să fie suficient de explicit, să utilizeze un limbaj accesibil, aşa încât să nu fie necesare lămuriri suplimentare pentru niciuna dintre părţi ori pentru organele judiciare care au dispus expertiza.
(8) La capitolul III, raportul de expertiză fiscală trebuie să cuprindă câte un paragraf distinct cu concluzii la fiecare obiectiv, astfel cum au fost formulate în capitolul precedent.
(9) Nu pot fi prezentate concluzii diferite de cele formulate în capitolul II sau exprimate de aşa manieră încât să creeze confuzie între datele menţionate în cele două capitole.
(10) Raportul de expertiză fiscală se semnează şi se ştampilează cu respectarea procedurilor impuse de organul judiciar care a dispus expertiza.
ART. 46
Opiniile separate
(1) În cazul în care pentru efectuarea expertizei fiscale judiciare au fost numiţi/încuviinţaţi mai mulţi experţi fiscali judiciari şi care au opinii şi concluzii diferite, lucrarea trebuie să cuprindă opinia motivată a fiecăruia. Opinia separată poate fi consemnată în cuprinsul aceluiaşi raport sau într-o anexă la acesta, cu respectarea prevederilor procedurii civile sau penale, după caz.
(2) Opinia separată a expertului/experţilor consilier/consilieri, în caz de divergenţe cu privire la răspunsurile la obiectivele expertizei, poate fi cuprinsă într-un raport separat, care însoţeşte raportul întocmit de expertul/experţii numit/numiţi. În cazul în care se efectuează raport separat, acesta trebuie să cuprindă doar răspunsurile la obiectivele pentru care există divergenţe de opinii.
ART. 47
Obiecţiile la raportul de expertiză
(1) În cazul în care expertul fiscal judiciar este notificat în legătură cu obiecţii formulate de părţi, acesta este obligat să răspundă obiecţiilor formulate, cu reluarea fundamentării răspunsurilor prezentate în cuprinsul raportului de expertiză fiscală, cu explicaţii suplimentare sau detalierea acestora, până la termenul stabilit pentru aceasta.
(2) În situaţia în care obiecţiile formulate sunt în afara obiectivelor încuviinţate la întocmirea raportului de expertiză, expertul fiscal judiciar va explica acest lucru în răspunsul la obiecţii.
(3) Răspunsul la obiecţii se păstrează împreună cu raportul de expertiză la dosarul de lucru al expertului fiscal judiciar.
(4) Răspunsul la obiecţii va fi prezentat cu respectarea aceloraşi proceduri ca şi în cazul raportului de expertiză fiscală iniţial.
CAP. VII
Dispoziţii finale
ART. 48
Alte reguli în activitatea de efectuare a expertizelor fiscale
(1) În activitatea de efectuare a expertizelor fiscale, experţii fiscali trebuie să fie independenţi faţă de părţile interesate în expertiză, să îşi desfăşoare activitatea în condiţii de independenţă, integritate şi obiectivitate.
(2) În cazul expertizelor fiscale judiciare, raportul de expertiză are caracter de probă ştiinţifică şi, ca urmare, va trebui să asigure o documentare şi o fundamentare adecvate.
(3) Experţii fiscali au obligaţia să respecte secretul şi caracterul confidenţial al informaţiilor la care au avut acces, în cadrul contactelor lor cu părţile implicate în actul de justiţie sau, după caz, în cazul contractelor de consultanţă în proceduri extrajudiciare.
(4) Nerespectarea de către experţii fiscali a normelor şi procedurilor privind efectuarea expertizei fiscale constituie abatere disciplinară şi atrage aplicarea sancţiunilor prevăzute de Regulamentul de organizare şi funcţionare al Camerei Consultanţilor Fiscali.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
