Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: NORMA SANITARA VETERINARA din 24 iulie 2001 cu privire la autocontroalele sanitare pentru produsele din pescuit

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

NORMA SANITARA VETERINARA din 24 iulie 2001 cu privire la autocontroalele sanitare pentru produsele din pescuit

EMITENT: MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PADURILOR
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 555 din 6 septembrie 2001

Comenteaza legea

CAP. 1
Dispoziţii generale

ART. 1
Prezenta norma sanitarã veterinara stabileşte modalitãţile de identificare a punctelor critice şi aplicarea în practica a metodelor de supraveghere şi control ale acestora.

CAP. 2
Definiţii

ART. 2
În sensul prezentei norme sanitare veterinare se înţelege prin:
a) autocontroale - ansamblul acţiunilor care permit asigurarea şi demonstrarea ca un produs din pescuit întruneşte condiţiile stabilite de legislaţia sanitarã veterinara în vigoare;
b) punct critic - orice punct, etapa sau procedura în care un pericol pentru securitatea alimentara poate fi evitat, eliminat sau redus la nivel minim printr-o acţiune de control corespunzãtoare;
c) supravegherea şi controlul punctelor critice - ansamblul observaţiilor efectuate şi/sau mãsurilor luate, necesare pentru asigurarea urmãririi efective a fiecãrui punct critic.

CAP. 3
Principiile autocontroalelor

ART. 3
Sistemul de autocontrol, precum şi persoanele responsabile pentru punerea în aplicare a autocontrolului se stabilesc de unitate.
ART. 4
Sistemul de autocontrol se vizeazã de autoritatea veterinara competenta care supravegheazã aplicarea lui.
ART. 5
Unitãţile pot utiliza manuale de buna practica, aprobate de autoritatea competenta, pentru întocmirea sistemului de autocontrol.
ART. 6
Conducãtorii unitãţilor asigura instruirea personalului care participa activ la punerea în practica a sistemului de autocontrol.
ART. 7
(1) Pentru asigurarea respectãrii condiţiilor stabilite prin legislaţia sanitarã veterinara în vigoare responsabilii unitãţilor stabilesc un program de prelevare de probe care sa permitã:
a) aprobarea sistemului de autocontrol la punerea lui în practica:
b) reaprobarea sistemului de autocontrol atunci când se realizeazã produse cu alte caracteristici sau când se modifica procedeul de fabricaţie;
c) asigurarea permanenta ca dispoziţiile puse în practica sunt valabile şi corect aplicate.
(2) Probele prelevate conform programului se examineazã în laboratorul propriu al unitãţii - laboratorul uzinal sau în alt laborator aprobat.
(3) Confirmarea sistemelor de autocontrol se realizeazã conform prezentei norme sanitare veterinare.
ART. 8
Aprobarea laboratoarelor se realizeazã de autoritatea competenta, conform prevederilor legale în vigoare.
ART. 9
Responsabilii unitãţilor întocmesc documentaţia care prezintã ansamblul informaţiilor referitoare la punerea în practica a autocontrolului şi la verificarea acestuia şi care cuprinde:
a) un document detaliat şi complet cuprinzând date referitoare la descrierea produsului şi a procedeului de fabricaţie, menţionarea punctelor critice, evaluarea riscurilor, mãsurile planificate pentru controlul fiecãrui punct critic, precum şi la modalitãţile de supraveghere şi control ale acestora, cu indicarea acţiunilor corective prevãzute în caz de pierdere a controlului;
b) rapoartele şi rezumatele deciziilor scrise, referitoare la eventualele mãsuri corective aplicate. Se stabileşte un sistem de gestiune a documentelor care permite posibilitatea regasirii cu usurinta a documentelor corespunzãtoare unui lot de fabricaţie.
ART. 10
Documentaţia întocmitã de responsabilii unitãţilor se prezintã autoritãţii competente.
ART. 11
Autoritatea competenta supravegheazã instruirea corespunzãtoare a personalului din serviicile de inspecţie abilitate pentru controlul oficial, în scopul de a putea aprecia sistemul de autocontrol stabilit de responsabilii unitãţii.

CAP. 4
Principii generale privind autocontrolul

ART. 12
(1) Sistemul de autocontrol are în vedere urmãtoarele principii:
a) identificarea pericolelor, analiza riscurilor şi mãsurile necesare pentru controlul acestora;
b) identificarea punctelor critice;
c) stabilirea limitelor critice pentru fiecare punct critic;
d) stabilirea procedurilor de supraveghere şi control;
e) stabilirea acţiunilor corective de aplicat când este necesar;
f) stabilirea procedurilor de verificare şi revizuire;
g) stabilirea documentelor referitoare la toate procedurile şi înregistrãrile.
(2) Principiile trebuie adaptate fiecãrei situaţii din unitate.

CAP. 5
Identificarea punctelor critice

ART. 13
În vederea stabilirii punctelor critice se au în vedere urmãtoarele etape:
1. Constituirea unei echipe pluridisciplinare
Aceasta echipa cuprinde toate pãrţile interesate din unitate în fabricarea produsului şi trebuie sa dispunã de ansamblul cunoştinţelor specifice şi de expertiza corespunzãtoare produsului luat în considerare, producţiei sale (fabricaţie, stocare, distribuţie), utilizãrii sale în consum şi pericolelor potenţiale care sunt asociate. Când este necesar, aceasta echipa solicita consultarea persoanelor specializate, pentru rezolvarea dificultãţilor în materie de evaluare şi control ale punctelor critice.
Echipa pluridisciplinara poate fi compusa din:
a) un specialist în controlul calitãţii, competent în aprecierea pericolelor biologice, chimice şi fizice legate de un grup de produse;
b) un specialist în producţie care este responsabil de procedeul tehnic de fabricaţie a produsului;
c) un tehnician având cunoştinţe practice privind funcţionarea şi igiena echipamentelor şi materialelor utilizate pentru fabricarea produsului;
d) alta persoana având cunoştinţe de microbiologie, igiena şi tehnologie alimentara.
O singura persoana poate sa aibã mai multe atribuţii în cazul în care echipa pluridisciplinara dispune de toate informaţiile necesare şi acestea sunt utilizate pentru asigurarea valabilitãţii sistemului de autocontrol.
2. Descrierea produsului
Descrierea completa a produsului finit conţine:
- compozitia (materii prime, ingrediente, aditivi etc.);
- structura şi caracteristicile fizico-chimice (lichid, solid, gel, emulsie, Aw, pH etc.);
- tratamente (fierbere, coacere, congelare, deshidratare, sarare, afumare) şi modalitãţi corespunzãtoare;
- modul de condiţionare şi ambalare (ermetic, sub vid, în atmosfera modificatã);
- condiţii de stocare şi de distribuţie;
- durata de viata în timpul cãreia produsul îşi conserva calitãţile (data limita de consum, data optima de vânzare);
- instrucţiuni de utilizare;
- criterii microbiologice şi chimice oficiale aplicabile.
3. Destinaţia şi modul de utilizare a produsului
Echipa pluridisciplinara defineste utilizarea normalã sau prevãzutã, pe care consumatorul o va da produsului, precum şi consumatorii-tinta cãrora produsul le este destinat. Când este cazul se tine seama în special de adaptarea produsului la utilizare de cãtre anumite categorii de consumatori, cum ar fi: colectivitãţi, cãlãtori etc., şi grupe de consumatori.
4. Construirea diagramei de fabricaţie (descrierea condiţiilor de fabricaţie)
Indiferent de prezentarea aleasã, toate etapele fabricaţiei şi timpii de asteptare în cadrul etapelor sau între acestea, începând cu sosirea materiei prime în unitate pana la punerea pe piata a produsului finit, trecând prin: preparare, tratamente de fabricaţie, ambalare, depozitare şi distribuţie, se studiazã şi se prezintã sub forma de diagrama detaliatã şi completa, bazatã pe informaţii tehnice.
Aceste informaţii pot cuprinde:
a) un plan al locurilor de lucru şi al anexelor;
b) dispunerea şi caracteristicile echipamentelor;
c) toate operaţiunile (inclusiv încorporarea materiilor prime, ingredientelor sau aditivilor, timpii de asteptare în cadrul etapelor sau între acestea);
d) parametrii tehnici ai operaţiunilor - în special timpii şi temperatura;
e) circulaţia produselor - de asemenea, posibilitãţile de contaminare incrucisata;
f) separarile dintre sectoarele salubre şi cele insalubre (sau între zonele de risc înalt şi risc scãzut);
g) datele referitoare la procedurile de curatare şi dezinfecţie;
h) condiţiile de igiena şi de circulaţie a personalului;
i) condiţiile igienice din unitate;
j) condiţiile de stocare şi de distribuţie a produselor.
5. Confirmarea la fata locului a diagramei de fabricaţie
Dupã stabilirea diagramei echipa pluridisciplinara procedeazã la confirmarea acesteia la fata locului în timpul orelor de producţie. Toate deviatiile constatate conduc la modificarea diagramei pentru a o face conformã cu realitatea.
6. Stabilirea listei cuprinzând pericolele şi mãsurile necesare pentru a le controla
Echipa pluridisciplinara, utilizând drept model diagrama de fabricaţie:
a) întocmeşte o lista cuprinzând toate pericolele biologice, chimice sau fizice potenţiale, a cãror aparitie poate fi prevãzutã pentru fiecare etapa (recepţia şi depozitarea materiilor prime şi ingredientelor, timpii de asteptare, în procesul fabricaţiei).
Prin pericol se înţelege tot ceea ce este susceptibil sa aducã prejudicii sãnãtãţii şi care intra în cadrul obiectivelor igienice prevãzute în Norma sanitarã veterinara privind condiţiile sanitare veterinare pentru producerea şi comercializarea produselor din pescuit. În mod special poate fi vorba de:
- contaminarea/recontaminarea biologica (microorganisme, paraziti), chimica sau fizica, a materiilor prime, a produselor intermediare sau finite, peste limitele admise;
- supravietuirea sau multiplicarea, peste nivelurile acceptabile, a microorganismelor patogene şi generarea peste nivelurile acceptabile a compusilor chimici în produsele intermediare, produsele finite, pe linia de producţie sau în mediu;
- producerea sau persistenta peste limitele admise a toxinelor sau a altor produşi indezirabili, rezultaţi din metabolismul microbian.
Pentru a fi incluse în aceasta lista pericolele trebuie sa fie cele a cãror eliminare sau reducere la niveluri acceptabile este esenţialã pentru producerea de alimente sanatoase;
b) stabileşte şi descrie mãsurile de control care trebuie sa fie aplicate pentru fiecare pericol şi mãsurile de control corespunzãtoare acţiunilor ce pot duce la prevenirea, eliminarea sau reducerea impactului ori a probabilitatii de aparitie a acestuia la un nivel acceptabil.
Pot fi necesare mai multe mãsuri de control pentru a verifica un pericol identificat sau mai multe pericole pot fi verificate printr-o singura mãsura de control.
Pasteurizarea sau fierberea controlatã poate garanta reducerea suficienta a nivelului de Salmonella şi de Listeria.
Mãsurile de control au la baza proceduri şi specificaţii detaliate, pentru a garanta aplicarea lor efectivã. Se elaboreazã programe de igienizare detaliate, bareme de sterilizare precise, specificaţii privind concentratia aditivilor.
7. Metodologia pentru identificarea punctelor critice
Identificarea unui punct critic pentru controlul unui pericol necesita o abordare logica. O asemenea abordare poate fi facilitata prin utilizarea unui arbore de decizie conform modelului prezentat în anexa care face parte integrantã din prezenta norma sanitarã veterinara; alte metode pot fi utilizate în funcţie de cunoştinţele şi de experienta echipei pluridisciplinare.
Se rãspunde succesiv la fiecare intrebare, în ordinea indicatã, la fiecare etapa şi pentru fiecare pericol identificat.
Pentru utilizarea arborelui de decizie se ia în considerare succesiv fiecare etapa identificata în diagrama de fabricaţie. În fiecare etapa arborele de decizie trebuie aplicat fiecãrui pericol a cãrui aparitie este prevãzutã sau introdusã şi fiecãrei mãsuri de control identificate.
Apelarea la arborele de decizie se realizeazã pe baza examinãrii procedeului de fabricaţie, pentru evitarea inmultirii inutile a punctelor critice.
8. Urmãrile identificarii unui punct critic
Identificarea punctelor critice are doua consecinţe pentru echipa pluridisciplinara care trebuie:
- sa se asigure ca mãsurile de control stabilite sunt puse în aplicare. Dacã un pericol a fost identificat într-o etapa sau dacã controlul este necesar pentru salubritatea produsului şi nici o mãsura de control nu exista în acea etapa şi nici în alta etapa, este necesar sa se modifice produsul sau procesul de producţie în aceasta etapa sau într-o etapa precedenta, pentru a se introduce o mãsura de control;
- sa stabileascã şi sa punã în practica un sistem de supraveghere şi control pentru fiecare punct critic.

CAP. 6
Stabilirea şi punerea în practica a supravegherii şi controlului punctelor critice

ART. 14
(1) Sistemul de supraveghere şi control corespunzãtor este obligatoriu pentru a se asigura controlul efectiv al fiecãrui punct critic.
(2) Pentru a se pune în practica sistemul de supraveghere şi control al punctelor critice se procedeazã la:
1. Stabilirea limitelor critice pentru fiecare mãsura de control asociata fiecãrui punct critic
Fiecare mãsura de control asociata unui punct critic trebuie sa permitã definirea limitelor critice.
Limitele critice corespund valorilor maxime acceptabile pentru securitatea produsului. Ele separa acceptabilitatea de neacceptabilitate. Ele sunt exprimate prin parametri observabili sau masurabili, care pot demonstra cu usurinta controlul punctului critic, şi se bazeazã pe probe, stabilind o relatie cu controlul procedeului.
Parametrii pot fi: temperatura, timpul, pH, conţinutul de apa, de aditivi, de conservanti, de sare, parametrii senzoriali, cum ar fi aspectul sau textura etc.
În anumite cazuri, în scopul reducerii riscului de depasire a limitelor critice ca urmare a variatiilor datorate procedeului, este necesar sa se specifice nivelurile mai dure - nivelurile-tinta -, pentru a avea siguranta ca limitele critice sunt respectate.
Limitele critice pot fi deduse din multiple surse. În cazul în care aceste limite nu sunt stabilite prin acte normative (de exemplu, temperatura de congelare) sau prin manuale de buna practica existente şi aprobate, echipa pluridisciplinara trebuie sa se asigure de valabilitatea lor în ceea ce priveşte controlul pericolului identificat şi punctele critice.
2. Stabilirea unui sistem de supraveghere şi control pentru fiecare punct critic
O parte esenţialã a autocontrolului este un program de observare sau de mãsuri aplicate în fiecare punct critic, pentru a se asigura ca limitele critice care au fost fixate au fost respectate. Acest program trebuie sa descrie metodele utilizate, frecventa observaţiilor şi procedura de înregistrare.
Observaţiile şi mãsurile trebuie sa permitã detectarea unei pierderi a controlului unui punct critic şi furnizarea informatiei în timp util pentru punerea în practica a unei acţiuni corective.
Observaţiile şi mãsurile pot fi fãcute continuu sau periodic. În cazul în care observaţiile şi mãsurile sunt periodice, la nivelul lantului de producţie se stabileşte un program de observaţii sau de mãsuri care sa asigure informaţii fiabile.
Programul de mãsuri şi observaţii trebuie sa precizeze clar, la fiecare punct critic controlat:
a) cine efectueazã supravegherea şi controlul;
b) când sunt efectuate controalele şi supravegherea;
c) cum sunt efectuate controalele şi supravegherea.
3. Stabilirea unui plan de mãsuri corective
Observaţiile şi mãsurile pot indica faptul ca parametrul supravegheat:
a) are tendinta sa depãşeascã limitele critice specifice, indicând o tendinta spre pierderea controlului;
b) a depãşit limitele critice specifice, indicând o pierdere a controlului.
Mãsurile corective corespunzãtoare pentru a menţine controlul trebuie luate înainte de apariţia pericolului.
4. Acţiuni corective
Acţiunile corective trebuie sa fie prestabilite de echipa pluridisciplinara pentru fiecare punct critic, pentru a putea fi aplicate fãrã ezitare acolo unde este observata o deviatie.
Aceste acţiuni corective trebuie sa conţinã:
a) identificarea persoanei/persoanelor responsabile cu punerea în practica a mãsurilor corective;
b) o descriere a mijloacelor şi acţiunilor care trebuie aplicate pentru corijarea deviatiilor observate;
c) acţiunile care se aplica, referitoare la produsele care au fost fabricate în perioada aflatã în afarã controlului;
d) o înregistrare scrisã a mãsurilor aplicate.

CAP. 7
Verificarea sistemului de autocontrol

ART. 15
(1) Verificarea sistemului de autocontrol pus în practica este necesarã pentru a se asigura ca acesta funcţioneazã eficient.
(2) Echipa pluridisciplinara trebuie sa specifice metodele şi procedurile folosite. Metodele folosite includ, în special, prelevarea de probe pentru analiza, analize sau teste suplimentare în unele puncte critice, analize intensificate pe produse intermediare sau finite, anchete asupra condiţiilor de depozitare, distribuţie, vânzare şi despre utilizarea produsului.
(3) Procedurile de verificare corespund inspectiilor operaţiunilor la aprobarea limitelor critice, la examenul deviatiilor, acţiunilor corective puse în practica şi dispoziţiilor date cu privire la produsele afectate; la auditul sistemului de autocontrol şi la examenele înregistrãrilor.
(4) Verificarea trebuie sa permitã confirmarea valabilitãţii sistemului pus în practica şi sa asigure, dupã o periodicitate corespunzãtoare, ca dispoziţiile prevãzute sunt permanent aplicate corect.
(5) Este necesar sa se stabileascã revizuirea sistemului pentru garantarea valabilitãţii atunci când intervin modificãri. Aceste modificãri pot privi:
- materiile prime sau produsul, condiţiile de producţie (local şi mediu, echipamente, program de curãţenie şi dezinfecţie);
- modalitãţile de condiţionare, de depozitare şi de distribuţie;
- utilizarea de cãtre consumatori.
(6) Toate modificãrile aduse sistemului de autocontrol trebuie încorporate într-un sistem de documentare şi de înregistrare, pentru a dispune de informaţii aduse la zi. În cazul în care exista criterii definite reglementar, acestea servesc drept valori de referinta pentru verificare.


     ANEXA 1
    ────────
la norma sanitarã veterinara
──────────────────────────────

                           ARBORE DE DECIZIE
    pentru identificarea punctelor critice în vederea controlului
                               - model -

Întrebarea nr. 1
────────────────
         ┌───────────────────────────────────────────┐
         │ Mãsurile preventive sunt puse în practica?├────────────────┐
         └┬───────────┬──────────────────────────────┘                │
          │           │                ┌──────────────────────────────┴────────┐
          │         ┌─┴──┐             │Modificati etapa,procesul sau produsul │
          │         │ Nu │             └─────────────────────────────┬─────────┘
        ┌─┴──┐      └─┬──┘                                           │
        │ Da │        │                                              │
        └─┬──┘     ┌──┴──────────────────────────────────────┐     ┌─┴──┐
          │        │Preventia în aceasta etapa este necesarã ├─────┤ Da │
          │        │    pentru securitatea produsului?       │     └────┘
          │        └──┬──────────────────────────────────────┘
          │           │
          │         ┌─┴──┐           ┌──────┐
          │         │ Nu ├───────────┤ STOP │
          │         └────┘           └──────┘
          │
          │
Întrebarea nr.2
───────────────
          │
       ┌──┴──────────────────────────────────────┐
       │ Aceasta etapa este destinatã sa elimine │
       │ pericolul sau sa îl reducã la un nivel  │
       │               acceptabil?               │
       └──┬───────────────────────────┬──────────┘
          │                           │
       ┌──┴─┐                       ┌─┴──┐
       │ Nu │                       │ Da ├──────────────────────────┐
       └──┬─┘                       └────┘                          │
          │                                                         │
Întrebarea nr. 3                                                    │
────────────────                                                    │
         │                                                          │
       ┌─┴────────────────────────────────────────┐                 │
       │ O contaminare poate interveni în aceasta │                 │
       │ etapa sau pericolul poate sa depãşeascã  │                 │
       │        un nivel inacceptabil?            │                 │
       └─┬─────────────────────────────┬──────────┘                 │
         │                             │                            │
      ┌──┴─┐                         ┌─┴──┐          ┌──────┐       │
      │ Da │                         │ Nu ├──────────┤ STOP │       │
      └──┬─┘                         └────┘          └──────┘       │
         │                                                          │
                                                                    │
Întrebarea nr. 4                                                    │
────────────────                                                    │
         │                                                   ┌──────┴────────┐
         │                                                   │ Punct critic  │
       ┌─┴─────────────────────────────────────────────┐     │    pentru     │
       │ O etapa ulterioara poate sa elimine pericolul │     │  stãpânirea   │
       │ sau sa îl reducã la un nivel acceptabil?      │     │  pericolului  │
       └─┬────────────────────────────────────────┬────┘     └────────┬──────┘
         │                                        │                   │
      ┌──┴─┐       ┌──────┐                    ┌──┴─┐                 │
      │ Da ├───────┤ STOP │                    │ Nu ├─────────────────┘
      └────┘       └──────┘                    └────┘

  ┌──────┐
  │ STOP ├───────────> NU ESTE PUNCT CRITIC
  └──────┘


                           ──────────────

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Norme Metodologice, Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, NORMA SANITARA VETERINARA din 24 iulie 2001

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"