Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ART. 1 Domeniu şi scop 1. Prezentele norme completeazã Normele Fundamentale de Securitate Radiologica şi stabilesc principiile generale de radioprotectie a persoanelor supuse expunerii la radiatii ionizante definite în alin. 2 şi alin. 3. 2. Aceste norme se aplica urmãtoarelor expuneri medicale la radiatii ionizante: (a) expunerea pacientilor ca parte a propriului lor diagnostic sau tratament medical; (b) expunerea în cadrul supravegherii medicale a persoanelor expuse profesional; (c) expunerea persoanelor în cadrul programelor de depistare medicalã a unor maladii (screening); (d) expunerea persoanelor sanatoase sau a pacientilor care participa voluntar la programele de cercetare medicalã sau biomedicala, de diagnostic sau de terapie; (e) expunerea persoanelor în cadrul procedurilor medico legale. 3. Normele se aplica, de asemenea, expunerii la radiatii ionizante a persoanelor în cunostinta de cauza şi care doresc sa ajute (în afarã profesiei acestora) la sprijinul şi confortul persoanelor care sunt supuse expunerii medicale. ART. 2 Definiţii Termenii şi expresiile utilizate în prezentele norme sunt definite în Normele Fundamentale de Securitate Radiologica şi în anexa nr. 1. ART. 3 Justificarea 1. Expunerea medicalã la radiatii ionizante prevãzutã în art. 1 alin. 2 trebuie sa prezinte un beneficiu net suficient, dacã se compara beneficiile totale potenţiale terapeutice sau diagnostice pe care le produce, incluzând beneficiile directe asupra sãnãtãţii unei persoane individuale şi beneficiile asupra societãţii, în raport cu detrimentul individual pe care expunerea îl poate cauza, luând în consideraţie eficacitatea, beneficiile şi riscurile tehnicilor alternative disponibile având acelaşi obiectiv dar care nu implica sau implica mai putina expunere la radiatii ionizante. În particular: (a) - toate tipurile noi de practici implicând expunerea medicalã la radiatii ionizante trebuie sa fie justificate înainte de a fi general adoptate, - tipurile de practici existente care implica expunerea medicalã la radiatii ionizante pot fi revizuite ori de câte ori se dispune de informaţii noi şi importante privind eficacitatea sau consecinţele acestora. (b) - toate expunerile medicale individuale la radiatii ionizante trebuie sa fie justificate în prealabil ţinând cont de obiectivele specifice ale expunerii şi de caracteristicile persoanei implicate. - dacã un tip de practica implicând o expunere medicalã nu este justificatã în mod general, o expunere individualã determinata de acest tip poate fi justificatã în condiţii particulare, fiind evaluatã de la caz la caz. - medicul ordonator şi practicianul, trebuie sa caute, unde este posibil, sa obţinã informaţiile anterioare de diagnostic sau medicale utile pentru expunerea prevãzutã la radiatii ionizante şi sa ia în considerare aceste date pentru a evita expunerea inutila la radiatii ionizante. (c) - expunerile medicale la radiatii ionizante pentru cercetarea medicalã şi biomedicala trebuie sa fie examinate de un comitet de etica, stabilit în concordanta cu reglementãrile specifice ale Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei. (d) - o atentie specialã trebuie acordatã justificarii acelor expuneri medicale la radiatii ionizante atunci când nu exista un avantaj direct asupra sãnãtãţii persoanei supusã expunerii şi în mod particular pentru expunerile cerute din ratiuni medico legale. 2. Expunerile la radiatii ionizante prevãzute la art. 1 alin. 3 trebuie sa prezinte un beneficiu net suficient, luând în considerare atât beneficiile directe asupra sãnãtãţii pacientului, avantajele persoanelor la care se referã art. 1 alin. 3 cat şi detrimentul pe care expunerea îl poate cauza. Decizia finala revine practicianului. 3. Dacã o expunere la radiatii ionizante nu poate fi justificatã, acesta va fi interzisã. ART. 4 Optimizarea 1. (a) Toate dozele datorate expunerilor medicale în scopuri radiologice, cu excepţia procedurilor terapeutice la care se referã art. 1 alin. 2, trebuie sa fie menţinute la un nivel cat mai redus, rezonabil posibil, pentru a permite obţinerea informatiei diagnostice urmãrite, luând în considerare factori sociali şi economici. (b) Pentru toate expunerile medicale la radiatii ionizante ale persoanelor în scopuri terapeutice, asa cum se menţioneazã în art. 1 alin. 2 lit. (a), expunerile volumelor tinta trebuie sa fie planificate individual, luând în consideraţie ca dozele tesuturilor care nu sunt tinte trebuie sa fie menţinute la un nivel cat mai redus, rezonabil posibil, în concordanta cu scopul radioterapeutic intentionat al expunerii. 2. (a) În examinarile de radiodiagnostic la care se face referire în art. 1 alin. 2 lit. (a), lit. (b), lit. (c) şi lit. (e), nu se vor depãşi, de regula, nivelurile de referinta în diagnostic stabilite în anexa nr. 2. (b) Nivelurile de referinta stabilite la lit. (a) a prezentului alineat se vor revizui ori de câte ori este cazul, ţinând cont de evoluţia cunoştinţelor şi de nivelurile de referinta în diagnostic stabilite în Comisia Europeanã. (c) Pentru fiecare proiect de cercetare medicalã sau biomedicala, menţionat în art. 1 alin. 2 lit. (d) se va asigura ca: - persoanele implicate participa voluntar; - aceste persoane sunt informate despre riscurile acestei expuneri; - s-a stabilit o constrângere de doza pentru persoanele pentru care nu se asteapta un beneficiu medical direct de la aceasta expunere; - în cazul pacientilor care accepta voluntar sa se supunã unei practici terapeutice sau de diagnostic experimentale şi care asteapta sa primeascã un beneficiu terapeutic sau de diagnostic de la aceasta practica, s-au stabilit niveluri tinta de doza pe baza individualã de cãtre practician şi/sau medicul ordonator. (d) O atentie specialã se acorda, inclusiv tipurilor de proceduri, pentru a menţine doza provenind de la expunerile medico-legale menţionate în art. 1 alin. 2 lit. (e) la un nivel cat mai redus, rezonabil posibil de realizat. 3. Procesul de optimizare implica alegerea echipamentului, a aspectelor practice, obţinerea unei informaţii de diagnostic adecvate sau a unui rezultat terapeutic adecvat, asigurarea calitãţii incluzând controlul calitãţii şi stabilirea şi evaluarea dozelor sau a activitãţilor administrate pacientului, ţinând cont de factori economici şi sociali. 4. (a) Se stabilesc în anexa 3 punctul I, constrângeri de doza pentru expunerile menţionate în art. 1 alin. 3 pentru persoanele care, în cunostinta de cauza şi voluntar, asigura sprijinul şi confortul persoanelor care sunt supuse diagnosticarii sau tratamentului medical, dupã caz. (b) Se stabilesc în anexa nr. 3 punctul II recomandãri specifice pentru expunerile menţionate în art. 1 alin. 3. (c) în cazul unui pacient supus unui tratament sau diagnosticarii cu radionuclizi, practicianul sau utilizatorul instalaţiei radiologice va inmana pacientului sau apartinatorului sau insotitorului legal al acestuia instrucţiuni scrise, în scopul de a restrânge dozele persoanelor care vin în contact cu pacientul, la un nivel cat mai redus, posibil şi va furniza informaţii privind riscurile expunerii la radiatii ionizante. Aceste instrucţiuni vor fi înmânate înainte de pãrãsirea spitalului, a clinicii sau instituţiei similare. ART. 5 Responsabilitãţi 1. Atât medicul ordonator cat şi practicianul trebuie sa fie implicaţi în procesul de justificare la un nivel corespunzãtor, conform competentelor stabilite de Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei. 2. Orice expunere menţionatã în art. 1 alin. 2 este efectuatã sub responsabilitatea medicalã a unui practician, asa cum este specificat în reglementãrile Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei. 3. Aspectele practice pentru o procedura, sau pentru o parte din ea, pot fi delegate dupã caz, de cãtre utilizatorul instalaţiei sau de cãtre practician, uneia sau mai multor persoane, abilitate în acest scop, într-un domeniu de specializare recunoscut. 4. În cazul examinarilor medico-legale se vor respecta procedurile stabilite prin reglementãrile Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei. ART. 6 Proceduri 1. Pentru fiecare tip de practica radiologica şi pentru fiecare echipament trebuie sa fie stabilite protocoale scrise. 2. Recomandãrile conţinând criteriile de prescriere pentru expunerile în scopuri medicale cuprinzând dozele de iradiere, stabilite prin reglementãrile specifice ale Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei, trebuie cunoscute de medicul ordonator al expunerii în scopuri medicale. 3. (a) Pentru practicile radioterapeutice este obligatorie implicarea unui expert în fizica medicalã. (b) În practicile curente de medicina nucleara terapeutice şi în practicile de medicina nucleara de diagnostic trebuie sa fie disponibil un expert în fizica medicalã. (c) Pentru alte practici radiologice trebuie sa fie implicat un expert în fizica medicalã, dupã caz, pentru consultarea în procesul de optimizare incluzând dozimetria pacientului, asigurarea şi controlul calitãţii, şi acordarea, în caz de necesitate, a avizului în materie de protecţie contra radiatiei în cadrul expunerilor în scopuri medicale. 4. Auditurile clinice trebuie sa se desfãşoare în conformitate cu reglementãrile specifice ale Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei. 5. Anual, Direcţiile de Sãnãtate Publica judeţene şi a municipiului Bucureşti vor evalua cazurile de depasire cu regularitate a nivelurilor de referinta în diagnostic şi mãsurile corective luate în aceste cazuri, informand autoritãţile competente. ART. 7 Pregãtirea 1. (a) Se va asigura ca practicienii şi acele persoane menţionate în art. 5 alin. 3 şi art. 6 alin. 3 au o pregãtire practica şi teoreticã adecvatã scopului practicii radiologice şi sunt competente în radioprotectie. (b) Se stabilesc cerinţele de şcolarizare şi pregãtire în radioprotectie din anexa nr. 4 ca obligatorii pentru personalul menţionat la lit. (a). (c) În procedurile de recunoaştere ale diplomelor, certificatelor sau a calificãrii oficiale corespunzãtoare a acestora, Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei va tine cont şi de pregãtirea din anexa nr. 4. 2. Persoanele care urmeazã programe de pregãtire relevante pot participa la aspectele practice pentru procedurile menţionate în art. 5 alin. 3. 3. Se va asigura perfecţionarea teoreticã şi practica continua dupã obţinerea unei diplome şi, în special în cazul utilizãrii clinice de noi tehnici, organizarea perfecţionãrii în raport cu aceste tehnici şi cu cerinţele de radioprotectie relevante. 4. Se va asigura introducerea unui curs de radioprotectie în programele (curriculum) de baza ale învãţãmântului medical şi stomatologic. ART. 8 Echipament 1. Autoritãţile competente vor lua toate mãsurile pe care le considera necesare pentru a evita proliferarea inutila a echipamentelor radiologice. 2. Autoritãţile competente se asigura ca: a) toate echipamentele radiologice sunt ţinute sub stricta supraveghere din punct de vedere al protecţiei impotriva radiatiilor ionizante; b) este disponibil un inventar la zi al echipamentelor radiologice pentru fiecare tip de instalatie radiologica; c) sunt implementate de cãtre utilizatorul instalaţiei radiologice, programe potrivite de asigurare a calitãţii care includ şi masurarile de control al calitãţii şi evaluarile dozei pacientului şi a activitãţii administrate; d) sunt efectuate de cãtre unitãţile autorizate conform legii, testele de acceptare înainte de prima utilizare a echipamentului în scopuri clinice, şi apoi testele de performanta în mod regulat şi dupã fiecare procedura de întreţinere importanta. 3. Utilizatorul instalaţiei radiologice este obligat sa ia toate mãsurile necesare pentru a remedia lipsurile sau defecţiunile echipamentului radiologie. 4. a) Criteriile specifice de acceptabilitate pentru instalaţiile radiologice sunt stabilite în anexa nr. 5. b) Echipamentele ce nu îndeplinesc criteriile stabilite în anexa nr. 5 vor fi scoase din serviciu dacã nu pot fi luate mãsurile corective necesare aducerii lor în parametri stabiliţi în anexa nr. 5 5. În cazul fluoroscopiei, examinarile fãrã un intensificator de imagine sau alte tehnici echivalente nu sunt justificate şi în consecinta acestea sunt interzise. 6. Examinarile fluoroscopice fãrã dispozitive de control al debitului dozei nu sunt acceptate decât pe termen limitat şi în condiţii justificate. 7. Dacã este folosit un nou echipament de radiodiagnostic, acesta trebuie sa aibã, dupã caz, un dispozitiv care informeazã practicianul despre cantitatea de radiaţie produsã de cãtre echipament în timpul procedurii radiologice. ART. 9 Practici speciale 1. Autoritãţile competente vor veghea ca echipamentul radiologic şi accesoriile acestuia precum şi practicile care sunt utilizate, sa fie adecvate, în fiecare caz de expunere în scopuri medicale: - a copiilor; - ca parte a programelor de depistare medicalã; - implicând doze mari pentru pacient, ca la radiologia interventionala, tomodensitometria sau radioterapia. O atentie specialã trebuie acordatã programelor de asigurare a calitãţii care includ şi masurarile de control al calitãţii şi de evaluare a dozei sau a activitãţii administrate pacientului, asa cum este menţionat în art. 8, pentru aceste practici. 2. Autoritãţile competente trebuie sa se asigure ca practicienii şi acele persoane menţionate în art. 5 alin. 3 care efectueazã expunerile menţionate în alin. 1 al prezentului articol au o specializare potrivita pentru aceste practici radiologice asa cum este cerut prin art. 7 alin. 1 şi 2. ART. 10 Protecţia specialã în timpul sarcinii şi alaptarii 1. (a) În cazul unei femei la varsta de procreere, medicul ordonator şi practicianul vor stabili, conform reglementãrilor MSF, dacã acesta este insarcinata sau dacã alapteaza, şi (b) dacã eventualitatea unei sarcini nu poate fi exclusa, depinzand de tipul expunerii medicale la radiatii ionizante, în particular dacã sunt implicate regiunile pelvice sau abdominale, trebuie acordatã o atentie specialã justificarii, în special în caz de urgenta, şi optimizarii expunerii medicale, luând în consideraţie atât expunerea viitoarei mame cat şi a fatului. 2. În medicina nucleara, dupã tipul de examinare medicalã sau de tratament, în cazul femeilor care alapteaza, trebuie acordatã o atentie specialã justificarii, în particular în caz de urgenta, şi optimizarii expunerii medicale la radiatii ionizante, luând în consideraţie atât expunerea viitoarei mame cat şi a fatului. 3. Fãrã a prejudicia prevederile alin. 1 şi alin. 2, orice mãsura care contribuie la o mai buna informare a femeilor la care face referire acest articol poate fi utila, cum ar fi afişarea în locuri adecvate de materiale de educaţie sanitarã specifica destinate publicului. ART. 11 Expuneri potenţiale Autoritãţile competente vor veghea ca sunt luate mãsurile rezonabile posibile pentru a reduce probabilitatea şi mãrimea dozelor accidentale sau neintentionat primite de cãtre pacienti în cadrul practicilor radiologice, luând în consideraţie factorii economici şi sociali. În prevenirea accidentelor, accentul trebuie pus în principal pe echipamentele şi procedurile utilizate în radioterapie, dar de asemenea trebuie acordatã o anumitã atentie şi accidentelor susceptibile de a se produce cu echipamentele de diagnostic. Instrucţiunile de lucru şi protocoale scrise la care se referã art. 6 alin. 1 şi programele de asigurare a calitãţii la care se referã art. 8 alin. 2 şi criteriul menţionat la art. 8 alin. 3 sunt de o importanta deosebita pentru acest scop, fiind o condiţie de autorizare a activitãţilor nucleare respective conform legii. ART. 12 Estimarea dozelor primite de populaţie Direcţiile de Sãnãtate Publica trebuie sa asigure ca determinarea distribuţiei dozelor individuale din expunerile medicale menţionate în art. 1 alin. 2, este realizatã anual pentru populaţie şi pentru grupuri de referinta relevante din populaţie şi comunicatã autoritãţilor competente, conform reglementãrilor specifice ale Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei. ART. 13 Inspecţia 1. Autoritãţile competente trebuie sa asigure un sistem de inspecţie, asa cum este definit în anexa nr. 1 (definitia inspecţiei), privind aplicarea prevederilor acestor norme. 2. Organele de inspecţie ale autoritãţilor competente cu sarcini de inspecţie conform alin. 1 sunt: a) Laboratoarele de Igiena Radiatiilor din cadrul Direcţiilor de Sãnãtate Publica judeţene şi a municipiului Bucureşti, în conformitate cu competentele stabilite prin reglementãrile legale în vigoare; b) CNCAN, prin personalul de specialitate împuternicit de Preşedintele CNCAN, conform competentelor stabilite prin lege. ART. 14 Dispoziţii tranzitorii şi finale 1. Interdicţia utilizãrii instalaţiilor prevãzute la art. 8 alin. 4 se aplica începând cu data de 31.12.2005. 2. Pana la aceeaşi data se vor lua mãsurile corective necesare încadrãrii instalaţiilor neconforme de la art. 8 alin. 3. 3. Cu data intrãrii în vigoare a prezentelor norme se abroga orice dispoziţie a autoritãţilor competente contrarã prevederilor acesteia. 4. Anexele nr. 1 - 5 fac parte integrantã din prezentele norme. ANEXA 1 -------la norme-------- DEFINIŢII a) Asigurarea calitãţii - ansamblul de operaţii prevãzute şi sistematice necesare pentru a garanta la un nivel de încredere satisfãcãtor ca o instalatie, un sistem, o componenta sau o procedura funcţioneazã suficient de bine în conformitate cu normele aplicabile. b) Aspecte practice - derularea fizica a oricãrei expuneri la care se face referire în art. 1 alin. 2 şi aspectele ce le implica, incluzând manuirea şi utilizarea echipamentului radiologie, evaluarea parametrilor tehnici şi fizici precum şi dozele de radiaţie, etalonarea şi întreţinerea echipamentului, pregãtirea şi administrarea radiofarmaceuticelor şi developarea filmelor. c) Audit clinic - o examinare sau o evaluare sistematica a procedurilor medicale radiologice care are scopul sa imbunatateasca calitatea şi rezultatul îngrijirii pacientului, printr-o evaluare structuratã prin care practicile radiologice, procedurile şi rezultatele sunt comparate fata de standardele de referinta acceptate pentru procedurile radiologice medicale corecte, cu modificarea practicilor acolo unde se impune şi cu aplicarea de noi referinte dacã este necesar. d) Autoritatea competenta, prin competentele acordate de lege: 1. Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei, denumit în continuare MSF, privind aspectele medicale; 2. Comisia Nationala pentru Controlul Activitãţilor Nucleare, denumita în continuare CNCAN, privind reglementarea, autorizarea şi controlul activitãţilor nucleare. e) Controlul calitãţii - este o parte din sistemul asigurãrii calitãţii; ansamblul de operaţii (programarea, coordonarea, implementarea) destinate menţinerii sau îmbunãtãţirii calitãţii. El înglobeazã supravegherea, evaluarea şi menţinerea la nivelele cerute a tuturor caracteristicilor de performanta în exploatare ale echipamentului care pot fi definite, mãsurate şi controlate. f) Depistare medicalã (screening) - o procedura de diagnosticare precoce, practicatã prin intermediul unei instalaţii radiologice, asupra unor grupe de populaţie supuse riscului imbolnavirii. g) Detriment individual - efectele nocive observabile clinic care se manifesta la persoane sau la descendenţii acestora, a cãror aparitie este imediata sau tardivã, situaţie în care apariţia este mai degraba probabila decât certa. h) Doza pacientului - doza pe care o primeşte pacientul sau o alta persoana, care este supusã unei expuneri medicale. i) Dozimetria pacientului - dozimetria referitoare la pacient sau la alte persoane supuse expunerii medicale. j) Expert în fizica medicalã - un expert în fizica sau tehnologia radiatiilor aplicatã expunerilor relevante domeniului de aplicare acestor norme, a cãrui pregãtire şi competenta de a acţiona este recunoscuta de autoritãţile competente, şi care, dupã caz, acţioneazã sau îşi da avizul în dozimetria pacientului, în dezvoltarea şi utilizarea tehnicilor şi echipamentelor complexe, în optimizare, în asigurarea calitãţii, incluzând controlul de calitate şi în alte probleme legate de radioprotectie privind expunerile relevante din domeniul de aplicare al acestor norme. k) Inspecţie - o investigatie efectuatã de cãtre autoritatea competenta pentru a verifica respectarea prevederilor de radioprotectie din normele aplicabile pentru procedurile radiologice medicale, echipamentul utilizat sau instalaţiile radiologice. l) Instalatie radiologica - o structura conţinând echipamentul radiologic instalat şi montat. m) Medicul ordonator - un medic sau alta persoana calificatã medical care, în conformitate cu reglementãrile specifice ale MSF, are dreptul sa trimitã un pacient pentru expunere medicalã la un practician. n) Niveluri de referinta în diagnostic - niveluri de doza în practicile medicale de radiodiagnostic sau, în cazul radiofarmaceuticelor, niveluri de activitate, pentru examinarile tipice pe grupe de pacienti cu dimensiuni standard sau fantome standard, pentru categorii mari de tipuri de instalaţii. Aceste niveluri nu trebuie sa fie depasite pentru procedurile curente dacã se aplica practici normale şi corecte privind performanta tehnica şi diagnosticul. o) Practician - un medic, un stomatolog sau alta persoana calificatã medical care este abilitata sa-şi asume responsabilitatea medicalã pentru o expunere medicalã individualã în scopuri medicale, conform cu reglementãrile MSF. p) Procedura radiologica medicalã - orice procedura privind expunerea în scopuri medicale. q) Proceduri medico-legale - proceduri realizate în scopuri judiciare legale sau de asigurare. r) Radiologie - ceea ce se referã la procedurile radioterapeutice sau de radiodiagnostic, radiologie interventionala sau alte metode radiologice de reperare şi de ghidare. s) Radiodiagnostic - orice procedura radiologica medicalã în vivo în scop de diagnostic. t) Radioterapeutic - care se referã la radioterapie, incluzând medicina nucleara în scopuri terapeutice. u) Responsabilitatea medicalã - responsabilitatea atribuitã unui practician privind expunerile medicale individuale, în principal privind: justificarea, optimizarea, evaluarea clinica a rezultatului; cooperarea cu alţi specialişti şi alt personal, dupã caz, cu privire la aspectele practice; obţinerea de informaţii, dacã este necesar, despre examinarile anterioare; furnizarea informaţiilor şi/sau a înregistrãrilor radiologice existente cãtre alţi practicieni şi/sau medici ordonatori, asa cum este cerut; informarea pacientilor şi a altor persoane implicate despre riscul radiatiilor ionizante, dupã caz. v) Supravegherea medicalã profesionalã - supravegherea stãrii de sãnãtate a personalului expus profesional la radiatii ionizante, conform reglementãrilor MSF. w) Utilizator - orice persoana legal constituitã care are responsabilitatea legalã pentru o instalatie radiologica data. ANEXA 2 -------la norme-------- NIVELURI DE REFERINTA ÎN DIAGNOSTIC conform seriei Radioprotectie a CE nr. 109/1999 I. Implementarea legalã şi aplicarea în practica a nivelurilor de referinta în diagnostic (NRD) 1. NRD constituie un set de niveluri pentru o procedura standard, pentru grupuri de pacienti cu dimensiuni standard sau pentru o fantoma standard şi nu pentru expuneri individuale şi pentru pacienti individuali. Ţinând cont de aceasta, dacã acest nivel este de regula depãşit, trebuie revizuite procedurile şi/sau echipamentul şi trebuie luate mãsuri corective, dupã caz. Dacã se depãşeşte acest nivel nu insemna ca examinarea este efectuatã necorespunzãtor şi atingerea acestui nivel nu înseamnã automat ca se desfãşoarã o practica buna, deoarece imaginea poate avea o calitate necorespunzãtoare. Deoarece procedurile pentru examinari nu sunt identice, fiecare procedura necesita propriul nivel de referinta în diagnostic (NRD). 2. În principiu, NRD sunt aplicabile pentru procedurile standard în toate domeniile de radiologie, atât în radiodiagnostic cat şi în medicina nucleara. Totuşi, ele sunt utile în mod particular în acele domenii unde trebuie realizatã o reducere considerabila a dozelor colective sau individuale, sau unde reducerea dozei absorbite înseamnã o reducere relativ mare a riscului: . examinari frecvente, incluzând programele de depistare medicalã (screening); . examinarile cu doza mare astfel ca tomografia computerizata şi procedurile care cer timpi mari de fluoroscopie, astfel ca radiologia interventionala, şi . examinarile pacientilor mult mai radiosensibili, ca de exemplu copiii. 3. Dupã ce au fost stabilite NRD, doza pacientului trebuie sa fie evaluatã fie pe fantome standard, fie pe grupe de pacienti de dimensiuni standard, pe echipamentul radiologic din fiecare camera al fiecãrui laborator, în mod periodic, în scopul de evaluãri anuale pe termen lung şi dupã fiecare schimbare majorã sau service. 4. Exista doua metode diferite de aplicare a NRD: folosind o fantoma sau folosind pacienti. Utilizarea fantomei prezintã câteva avantaje. În mod normal sunt suficiente una sau doua expuneri pentru fiecare vizualizare, pentru fiecare tip de examinare şi pentru fiecare bucata de echipament radiologic. Totuşi utilizarea unei fantome este posibila numai dacã: . NRD sunt stabilite pentru o fantoma şi tipul specific de fantoma este disponibil pentru toate instalaţiile radiologice, sau . sunt disponibili factori de conversie de la fantoma la pacient. 5. Pentru anumite examinari numãrul de pacienti disponibili într-o perioada relativ scurta este insuficient. În plus, pacientii pot diferi mult în dimensiune şi forma, astfel încât exista numai cativa "pacienti de dimensiuni standard". Se menţioneazã ca exemplu NRD utilizate pentru pacienti de dimensiuni standard cu grosimea AP a toracelui de 20 cm şi o greutate de 70 kg. Se recomanda ca mãsurãtorile sa fie realizate pe pacienti cu dimensiuni standard sau pe pacienti cu dimensiuni apropiate de dimensiunile standard, de preferinta cu o greutate medie de 70 ± 3 kg. Pentru mamografie trebuie sa fie utilizata o fantoma standard. 6. Din cauza numãrului mic de pacienti cu dimensiuni standard se pot lua toţi pacientii disponibili în perioada de mãsurãtori şi se poate lua media dozei ca rezultat pentru un pacient de dimensiuni standard. Aceasta va da informaţii rezonabile despre doza, cu condiţia ca numãrul pacientilor sa nu fie prea mic: de exemplu un minimum de 10 pacienti. Deoarece forma şi dimensiunile persoanelor diferã de la o populaţie la alta, se poate evalua un domeniu tipic de pacienti pe ţara. Pentru a se utiliza NRD armonizate, factorii de corectie trebuie sa fie evaluati şi aplicati. 7. Dacã dozele mãsurate pe un esantion de pacienti cu dimensiuni standard sau pe o fantoma standard pentru o procedura standard depãşesc de regula NRD relevante, trebuie realizatã o revizuire localã a procedurilor şi a echipamentului. 8. Aceste revizuiri legate de NRD vor cauza, în cele mai multe cazuri, o reducere a dozelor în partea superioarã a cozii curbei de reprezentare a numãrului de examinari şi a dozelor acestora. Dacã de exemplu, autoritãţile competente sau organismele profesionale stabilesc NRD la 75% sau oricare alt procentaj din curba dozei pentru RX-diagnostic pentru o examinare particularã, aceasta valoare trebuie sa descreasca în timp. În plus, atât în RX-diagnostic cat şi în medicina nucleara tehnicile noi şi procedurile imbunatatite pot influenta distribuţia dozei sau activitatea administratã în oricare sens. 9. Asa cum s-a menţionat mai înainte, atingerea NRD nu înseamnã întotdeauna ca se realizeazã o buna practica. Asigurarea calitãţii incluzând controlul calitãţii trebuie sa fie continuatã chiar dacã NRD nu este depãşit şi în mod particular dacã dozele sunt cu mult sub NRD. 10. Mai mult, doza nu este singurul aspect: verificarea constanta a calitãţii imaginii şi procesul de auditare clinica vor optimiza sistemul. 11. NRD este de asemenea un instrument important pentru auditul clinic, care poate furniza o baza pentru o evaluare retrospectiva şi pentru recomandãri în a îmbunãtãţi procedurile. II. Proceduri pentru stabilirea nivelurilor de referinta în diagnostic 12. NRD trebuie sa fie stabilite atât pentru RX-diagnostic cat şi pentru medicina nucleara, iar dacã acestea sunt de regula depasite trebuie sa se efectueze o investigatie şi trebuie sa se ia mãsuri corective potrivite. Din acest motiv, în RX-diagnostic acest nivel trebuie sa fie mai mare decât valoarea medie a dozelor mãsurate pe pacient sau pe fantoma. Deoarece curba de reprezentare a numãrului de examinari şi a dozelor acestora prezintã o coada lungã, nivelul procentajului de 75% pare potrivit. Utilizarea acestui procentaj este o prima aproximare practica pentru a identifica acele situaţii când este urgent necesarã o investigatie. II.1. RX-diagnostic 13. NRD pentru RX-diagnostic trebuie sa se bazeze pe dozele mãsurate în diferite tipuri de spitale, clinici şi practici şi nu numai pe spitalele bine echipate, în tabelul II.1 sunt date exemple de NRD care au fost deja utilizate în mai mulţi ani în diferite state membre. Aceste valori reprezintã 75% din dozele la suprafata de intrare mãsurate în cursul supravegherilor şi testarilor efectuate în 1991/1992 în diferite state membre. Tabelul II.2 da NRD exprimate ca produs doza suprafata (PDS). 14. Asa cum s-a mai menţionat, deoarece pacientii şi informaţiile cerute diferã foarte mult, NRD sunt aplicabile numai pentru proceduri standard, fantome standard sau grupuri de pacienti cu dimensiuni standard, şi pentru grupe specifice de copii deosebite prin varsta, dimensiuni şi greutate. 15. NRD pot fi evaluate folosind dozele la suprafata de intrare, mãsurate cu un detector termo-luminiscent (TLD) fixat pe corpul pacientului sau folosind produsul doza suprafata, PDS (Gycmp). PDS este mult mai practic deoarece: . este înregistratã intreaga examinare; . poziţia pacientului în fascicul este mai puţin importanta decât ar fi în cazul folosirii TLD, astfel încât masuratoarea nu interfera cu examinarea pacientului, şi . pacientul nu este deranjat cu mãsurãtorile. Pentru tomografia computerizata, marimile potrivite pentru a fi utilizate ca NRD sunt indicele de doza CT ponderat şi produsul doza lungime. 16. De asemenea exista câteva dezavantaje în utilizarea PDS. Deoarece este necesar sa se cunoascã doza absorbitã în organ, trebuie sa existe o relatie fixa între PDS şi doza absorbitã. Totuşi în anumite situaţii nu este asa, în special în pediatrie şi fluoroscopia utilizata în cardiologie şi în radiologia interventionala. În pediatrie, unde sunt expuse suprafeţe mici, PDS poate fi mic în timp ce doza absorbitã este mare. Pe de alta parte, când este expusã o suprafata mare, PDS poate fi mare, dar doza absorbitã mica. În plus, în fluoroscopie dimensiunea câmpului este adeseori schimbatã în cursul procedurii. Totuşi, dispozitivele necesare pentru a depãşi aceste probleme nu sunt disponibile pe scara larga, dar instrumentele de mãsura pentru PDS sunt, şi utilizarea PDS ca NRD este recomandatã. 17. NRD sunt în mod particular utile pentru majoritatea examinarilor uzuale, sau examinari care pot implica doze mari sau care sunt frecvent efectuate, astfel ca: . torace postero-anterior (PA) şi lateral (LAT), radiografia dentara, coloana vertebrala antero posterior (AP), lateral (LAT) şi articulatia lombo-sacrata, care determina doze relativ mari şi care sunt frecvent efectuate; . mamografie: sanul este, relativ vorbind, un organ foarte radiosensibil şi în programele de depistare mamografia este efectuatã pe persoanele sanatoase; . irigoscopia, care este o examinare complexa care necesita mai multe vizualizari şi fluoroscopie; . angiografia coronariana şi câteva proceduri radiologice interventionale (ex. angioplastia coronariana transluminala percutanata, care necesita timpi lungi de fluoroscopie şi deci determina doze mari); . tipuri de examinari CT care determina doze mari (ex: craniu şi conţinut, torace, abdomen, coloana vertebrala şi pelvis, generale). 18. Când se stabilesc NRD pentru proceduri efectuate cu sisteme digitale este important de amintit ca nivelul calitãţii imaginii poate fi selectat de cãtre utilizator sau setat automat de cãtre sistemul RX. În fiecare caz: . nivelul selectat al calitãţii imaginii trebuie sa fie justificat prin cerinţele clinice, altfel doza pacientului va creste fãrã justificare clinica; . sistemul RX şi softul de procesare al imaginii trebuie optimizate, dacã nu, doza pacientului va creste fãrã a se obţine un rezultat mai bun; . deoarece imaginile digitalizate sunt foarte uşor de obţinut, practicianul trebuie sa fie constient de doza pacientului pe imagine şi trebuie sa limiteze numãrul de imagini la ceea ce este strict necesar pentru diagnosticarea pacientului particular. 19. Când se efectueazã fluoroscopia, trebuie sa se constientizeze ca sistemul de control automat al luminozitatii poate sa fi fost reglat la un nivel crescut datoritã deteriorarii lantului imagistic, ceea ce înseamnã ca dozele pacientului de la fluoroscopie pot fi anormal de mari. Dacã sunt efectuate examinari pentru care nu sunt disponibile NRD, este recomandat sa se utilizeze pentru moment ca NRD un numãr mediu de imagini şi timpul fluoroscopic mediu total. 20. Factorul uman este implicat. Dozele pot fi mari în mod inutil datoritã neatentiei, indiferentei sau a unei presiuni prea mari la lucru, deşi uneori se pot datora impotrivirii individuale în a accepta procedurile standard general acceptate. NRD pot incuraja schimbãri în procedurile de lucru, arãtând ce este posibil în alte departamente. 21. În tabelul II.1a sunt date dozele de referinta în RX-diagnostic în pediatrie, pentru pacient în varsta de 5 ani, exprimate în doza la suprafata de intrare pe pacient, pentru o singura expunere. II.2. Medicina nucleara 22. În medicina nucleara de diagnostic, NRD sunt exprimate în activitãţi administrate şi nu ca doze absorbite. 23. Aceasta activitate administratã de referinta nu se bazeazã pe procentajul de 75%, ci pe activitatea administratã necesarã pentru o buna imagine în timpul unei proceduri standard. În procedurile standard de medicina nucleara de diagnostic, o camera gamma sau alte echipamente cu funcţionare defectuoasã sunt factori care necesita o activitate mai mare. Un alt factor important care influenţeazã activitatea administratã este calitatea calibrarii dozei. 24. La fel ca în RX-diagnostic factorul uman joaca un anumit rol, intervenind acele greşeli fãcute datoritã neatentiei, indiferentei sau refuzului individual în a accepta procedurile standard general acceptate. 25. În afarã de mãrimea utilizata, NRD în medicina nucleara diferã prin doua moduri de acelea din RX-diagnostic: . NRD în medicina nucleara este un nivel ghid pentru activitatea administratã. Este recomandat ca acest nivel de activitate sa fie administrat pentru un anumit tip de examinare în situaţii standard, (În RX-diagnostic, dacã NRD este de regula depãşit, trebuie sa se efectueze o revizuire sau o investigatie). . În medicina nucleara, pentru o cantitate recomandatã de activitate administratã rezultatul poate fi slab. Aceasta indica faptul ca eficacitatea camerelor gamma, calibrarea dozei sau procedurile utilizate de cãtre personal trebuie sa fie verificate. (În RX-diagnostic, în mod normal, criteriul este o imagine satisfãcãtoare. Totuşi doza necesarã pentru aceasta calitate a imaginii poate fi prea mare şi, în acest caz, echipamentul radiologic trebuie verificat). 26. Acestea conduc la o diferenţa majorã între sistemul nivelurilor de referinta pentru RX-diagnostic şi pentru medicina nucleara de diagnostic: pentru RX-diagnostic NRD este un nivel care nu se asteapta sa fie depãşit şi doza în procedurile standard trebuie sa fie sub acest nivel, în timp ce în medicina nucleara, unde NRD de asemenea nu se asteapta sa fie depãşit în procedurile standard, NRD trebuie sa fie aproximat cat mai aproape posibil. Tabelul II.5 stabileşte NRD în medicina nucleara: activitãţi administrate (remarca generalã: valorile sunt prezentate pentru adulti în situaţii biologice normale cu excepţia tiroidei reziduale şi a cancerelor/metastazelor). 27. În medicina nucleara trebuie sa fie utilizata o valoare "optima" pentru NRD, în loc de un procentaj; se stabileşte un nivel de referinta pentru administrarile de activitãţi ale radionuclizilor, suficiente pentru a obţine informaţia pentru grupuri standard de pacienti (adulti şi copii), bazate pe experienta organizaţiilor profesionale. 28. Metodele recomandate în paragraful 27 sunt puncte de pornire. Chiar dacã se atinge NRD, practicienii trebuie sa fie incurajati sa obţinã acelaşi rezultat bun, folosind activitãţi administrate mai mici, de exemplu schimband procedurile sau echipamentul. 29. Pentru copii activitatea administratã trebuie sa fie o fracţiune din aceea pentru adulti. În practica aceasta se poate realiza dupã greutatea sau varsta copilului. Dacã se ia în considerare numai greutatea, activitatea comparata cu cea a adultului administratã copiilor sub 10 ani, va duce la o densitate mica de impulsuri per imagine, datoritã masei relativ mai mare a organului sau a timpului de retenţie mai mic. Grupul de lucru pentru pediatrie al Asociaţiei Europene de Medicina Nucleara a întocmit o lista a fracţiunilor din activitatea adultului, (tabelul II.3), care conduc la o aceeaşi densitate de numarare ca şi pentru un pacient adult, deşi doza efectivã este mai mare. Aceste fracţiuni sunt potrivite pentru cele mai multe examinari de medicina nucleara. Ambele metode cer un minimum de activitate de 1/10 din activitatea adultului, altfel timpii de vizualizare pot fi foarte lungi pentru copii şi poate fi dificil ca aceştia sa fie ţinuţi nemiscati (vezi tabelul II.4). 30. În final activitatea administratã poate fi bazatã pe varsta şi aceasta conduce la aproximativ aceleaşi valori ca cele din tabelul II.3. Tabelul II.1 Doze de referinta în RX-diagnostic, exprimate în doza lasuprafata de intrare pe pacient, pentru o singura expunere
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Doza la suprafata de intrare,
Radiografia pentru o singura expunere
mGy*)
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Torace Postero Anterior (PA) 0,3
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Torace Lateral (LAT) 1,5
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Coloana vertebrala Antero Posterior (AP) 10
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Coloana vertebrala Lateral (LAT) 30
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Coloana vertebrala Jonctiunea Lombo Sacrala (JLS) 40
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
San Cranio Caudal (CC) 10
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
San Mediu Lateral Oblic (MLO) 10
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
San Lateral (LAT) 10
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Pelvis Antero Posterior (AP) 10
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Craniu Postero Anterior (PA) 5
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Craniu Lateral (LAT) 3
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Tractul urinar 10
o radiografie simpla sau
înainte de administrarea substanţei de contrast
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Tractul urinar 10
dupã administrarea substanţei de contrast
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Doza la suprafata de intrare,
Radiografia pentru o singura expunere
æGy*)
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Torace Postero Anterior (PA) 100
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Torace Antero Posterior (AP, pentru pacientii
necooperanti) 100
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Torace Lateral (LAT) 200
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Torace Antero Posterior (AP noi nãscuţi) 80
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Craniu Postero Anterior/Antero Posterior (PA/AP) 1500
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Craniu Lateral (LAT) 1000
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Pelvis Antero Posterior (AP) 900
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Pelvis Antero Posterior (AP sugari) 200
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Abdomen (AP/PA cu fascicul vertical/orizontal) 1000
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
────────────────────────────────────────────────────────────────────
Doza de referinta
Examinarea Produsul doza suprafata
EXAMINARE TOTALĂ
(Gy cmp)
────────────────────────────────────────────────────────────────────
NRPB, 1996 Nordic, 1996
Torace - 1
Pelvis - 4
Coloana vertebrala - 10
Urografie 40 20
Ex. gastric 25 25
Irigografie 60 50
────────────────────────────────────────────────────────────────────
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Fracţiune din Fracţiune din Fracţiune din
kg activitatea kg activitatea kg activitatea
administratã administratã administratã
adultului adultului adultului
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
3 0,1 22 0,50 42 0,78
4 0,14 24 0,53 44 0,80
6 0,19 26 0,56 46 0,82
8 0,23 28 0,58 48 0,85
10 0,27 30 0,62 50 0,88
12 0,32 32 0,65 52-54 0,90
14 0,36 34 0,68 56-58 0,95
16 0,40 36 0,71 60-62 1,00
18 0,44 38 0,73 64-66
20 0,46 40 0,76 68
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Activitatea minima
Radiofarmaceuticul administratã pentru copii
MBq
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Galiu-67 citrat 10
I-123 Amfetamina (creier) 18
I-123 Hipuran 10
I-123 Iod (tiroida) 3
I-123 MIBG 35
I-131 MIBG 35
Tc-99m albumina (cardiac) 80
Tc-99m coloid (ficat şi splina) 15
Tc-99m coloid (maduva) 20
Tc-99m coloid (reflux gastric) 10
Tc-99m DTPA (rinichi) 20
Tc-99m DMSA 15
Tc-99m MDP (fosfonat) 40
Tc-99m splina (RBC hematii marcate denaturate) 20
Tc-99m HIDA (cai biliare) 20
Tc-99m HMPAO (creier) 100
Tc-99m HMPAO (WBC leucocite marcate) 40
Tc-99m MAA sau microsfere 10
Tc-99m MAG3 15
Tc-99m pertechnetat (cistografie izotopica directa) 20
Tc-99m pertechnetat (prima trecere) 80
Tc-99m pertechnetat (diverticul Meckel) 20
Tc-99m pertechnetat (tiroida) 10
Tc-99m RBC hematii marcate (blood pool) 80
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Tabelul II.5 NRD în medicina nucleara: activitãţi administrate*)
┌────┬──────────┬───────────────────┬─────────────────────┬───────┬────────────┐
│Nr. │ │ │ │ mSv │ │
│crt.│ Organ │ Tipul explorãrii │ Radiofarmaceutic │(E)/100│Activitatea,│
│ │ │ │ │ MBq │ MBq │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│ 1. │Creier │Fluxul sanguin │● TC-99m-HMPAO │ 1 │ 750 │
│ │ │cerebral │● I-123-iofetamina │ 32 │ 185 │
│ │ │ │(IMP) │ │ │
│ │ │ │● Tc-99m-ECD │ 1 │ 500 │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│ 2. │ │Receptori │I-123-IBZM │ │ 185 │
│ │ │benzodiazepina │ │ │ │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│ 3. │ │Receptori │I-123-iomazenil │ │ 185 │
│ │ │dopamina │ │ │ │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│ 4. │Tiroida │Captare şi │● Tc-99m-pertechtenat│ 1,3 │ 80 │
│ │ │scintigrafie │● I-123-Nal │ 15 │ 20 │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│ 5. │ │Cinetica şi │● I-131-Nal │ 1500 │ 0,2 │
│ │ │scintigrafie │● I-123 │ 15 │ 2 │
│ │ │înainte de terapia │ │ │ │
│ │ │cu I-131 │ │ │ │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│ 6. │ │Cancer rezidual │● I-131-Nal │ 230 │ 185 │
│ │ │tiroidian şi │● I-123-Nal │ 3,8 │ 540 │
│ │ │metastaze │ │ │ │
│ │ │(încorporare │ │ │ │
│ │ │presupusa 5%) │ │ │ │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│ 7. │Cord şi │Perfuzie │● Tc-99m-sestamibi │ 1,25 │ 300 │
│ │vase de │(scintigrafie │● Tc-99m-tetrofosmin │ ± 1 │ 400 │
│ │sânge │miocardica sau │● Tc-99m-coloid (HAS)│ ± 1 │ (SPECT) │
│ │ │SPECT) │ │ │ 800 │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│ 8. │ │Scintigrafie │Tc-99m-pirofosfat │ 0,5 │ 600 │
│ │ │miocardica │ │ │ │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│ 9. │ │Funcţie/CAD │Tc-99m-pentetat │ 1,15 │ 800 │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│10. │ │Funcţie │Tc-99m-RBC │ 1 │ 600 │
│ │ │ventriculara/echil.│ │ │ │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│11. │ │Scintigrafie │TI-201-clorura │ 22,5 │ 200 │
│ │ │miocardica │ │ │ │
│ │ │viabilitate │ │ │ │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│12. │ │Fleboscintigrafie │Tc-99m-MAA │ │ 80 │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│13. │ │Tromboza venoasa │I-125-fibrinogen │ 10 │ 4 │
│ │ │profunda │(test de încorporare)│ │ │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│14. │Sânge şi │Maduva osoasa │Tc-99m-coloid │ 1 │ 400 │
│ │sistem │ │ │ │ │
│ │imunitar │ │ │ │ │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│15. │ │Splina │Tc-99m RBC │ 2 │ 100 │
│ │ │ │(hematii denaturate) │ │ │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│16. │ │Blood pool (volumul│Tc-99m RBC │ ± 1 │ 800 │
│ │ │sângelui) │(hematii marcate) │ │ │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│17. │ │Volum eritrocite │Cr-51 eritrocite │ 37,5 │ 0,8 │
│ │ │ │marcate │ │ │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│18. │ │Volum plasmatic │I-125/131 HAS │ 30 │ 0,2 │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│19. │ │Distribuţia │Fe-59-clorura │ 1000 │ 0,4 │
│ │ │fierului │ │ │ │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│20. │Schelet │Scintigrafie osoasa│Tc-99m-MDP/HDP │ 0,5 │ 600 │
│ │ │ │ │ │ SPECT: │
│ │ │ │ │ │ 800 │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│21. │Detectarea│Scintigrafie cu │● În-11-marcat WBC │ 45 │ 20 │
│ │de abcese,│leucocite marcate │● Tc-99m-marcat WBC │ ± 1 │ 200 │
│ │tumori, │ │ │ │ │
│ │etc. │ │ │ │ │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│22. │ │Scintigrafie cu │Ga-67 citrat WB │ 11,3 │ 150 │
│ │ │galiu │plamani │ │ │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│23. │ │Detectare tumori │● I-131-MIGB │ 20 │ 20 │
│ │ │endocrine │● I-123-MIBG │ 1,8 │ 400 │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│24. │Plamani │perfuzie │Tc-99m-MAA planar sau│ 1,25 │ 100 │
│ │ │ │SPEC │ │ 200 │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│25. │ │Ventilaţie │● Kr-81m gaz │ 0,003 │ 6000 │
│ │ │ │de obicei < 5 minute │ │ │
│ │ │ │● Tc-99m-aerosoli │ ± 1 │ 1000 │
│ │ │ │● Xe-133-gaz │ 0,1 │ 400 │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│26. │Tractul │Reflux gastric │Tc-99m-Sn-coloid │ 2,25 │ 40 │
│ │gastro- │ │ │ │ │
│ │Intestinal│ │ │ │ │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│27. │ │Testul Schilling │Co-57-cianocob. │ 250 │ 0,1 │
│ │ │ │Co-58-cianocob. │ 500 │ │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│28. │ │Diverticul Meckel │Tc-99m-pertechn. │ 1,25 │ 400 │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│29. │ │Scintigrafie hepato│Tc-99m-Sn/S/alb- │ 1 │ 80 │
│ │ │splenica (celule │coloid │ │ SPECT │
│ │ │Kupffer) │sau phytat │ │ 200 │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│30. │ │Scintigrafie cai │Tc-99m-HIDA/ │ 1,3 │ 150 │
│ │ │biliare │DISIDA/IODIDA │ │ │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│31. │Rinichi │Funcţie renala/GFR │● I-125-IOT/IOH │ 1 │ 2 │
│ │ │ │● I-125-DPTA │ 0,67 │ 300 │
│ │ │ │● Cr-5-EDTA │ 0,2 │ 3 │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│32. │ │Scintigrafie │Tc-succimer │ 0,88 │ 88 │
│ │ │statica │ │ │ │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│33. │ │Renografie/ERPF │● Tc-DTPA │ 0,67 │ 300 │
│ │ │(flux plasmatic │● Tc-MAG3 │ 0,7 │ 100 │
│ │ │renal efectiv) │● I-123-hipurat(IOH) │ 1 │ 20 │
│ │ │ │● I-131-IOH │ │ │
│ │ │ │● I-125-IOH │ 1 │ 2 │
│────│──────────│───────────────────│─────────────────────│───────│────────────┤
│34. │ │Cistografia │Tc-Na-pertechn. │ 1,2 │ 25 │
│ │ │isotopica directa │ │ │ │
└────┴──────────┴───────────────────┴─────────────────────┴───────┴────────────┘
*) Remarca generalã: valorile sunt prezentate pentru adulti în situaţii
biologice normale cu excepţia tiroidei reziduale şi a
cancerelor/metastazelor.
Tabelul IV.1
┌───────────────────────────────────┬─────┬─────┬─────┬────┬───┬───┬───┬───┬───┐
│ DOMENIUL DE PREGĂTIRE │RD/M │RT/M │MN/M │CD/M│MS │ M │AM │SM │II │
├───────────────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼────┼───┼───┼───┼───┼───┤
│Structura atomica, producerea şi │ m │ i │ i │ s │ s │ s │ m │ s │ m │
│interactia radiatiei │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼────┼───┼───┼───┼───┼───┤
│Structura nucleului şi │ m │ i │ i │ s │ - │ - │ m │ s │ m │
│radioactivitatea │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼────┼───┼───┼───┼───┼───┤
│Marimi şi unitãţi radiologice │ m │ i │ i │ m │ s │ s │ m │ s │ m │
├───────────────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼────┼───┼───┼───┼───┼───┤
│Caracteristicile fizice ale │ m │ i │ s │ m │ s │ m │ m │ s │ i │
│radiatiilor X sau ale │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│echipamentelor de terapie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼────┼───┼───┼───┼───┼───┤
│Notiuni de baza în detectarea │ s │ m │ i │ s │ s │ s │ m │ s │ i │
│radiatiei │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼────┼───┼───┼───┼───┼───┤
│Notiuni de baza în radiobiologie. │ m │ i │ i │ m │ s │ m │ m │ s │ s │
│Efectele biologice ale radiatiei. │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼────┼───┼───┼───┼───┼───┤
│Radioprotectia. Principii generale.│ i │ i │ i │ i │ m │ m │ i │ s │ m │
├───────────────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼────┼───┼───┼───┼───┼───┤
│Protecţia radiologica operationala.│ i │ i │ i │ i │ m │ m │ i │ m │ m │
├───────────────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼────┼───┼───┼───┼───┼───┤
│Aspectele particulare ale │ i │ i │ i │ i │ m │ i │ i │ m │ m │
│radioprotectiei pacientului │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼────┼───┼───┼───┼───┼───┤
│Aspectele particulare ale │ i │ i │ i │ i │ m │ i │ i │ m │ m │
│radioprotectiei personalului │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼────┼───┼───┼───┼───┼───┤
│Controlul calitãţii şi asigurarea │ m │ i │ i │ m │ s │ s │ m │ s │ i │
│calitãţii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼────┼───┼───┼───┼───┼───┤
│Reglementãri şi standarde naţionale│ m │ m │ m │ m │ m │ m │ m │ s │ i │
│şi europene │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────────────────────┼─────┼─────┼─────┼────┼───┼───┼───┼───┼───┤
│Numãr minim de ore de pregãtire │30-50│40-60│30-50│20- │10-│15-│40-│10-│40-│
│ │ │ │ │30 │15 │20 │100│15 │60 │
└───────────────────────────────────┴─────┴─────┴─────┴────┴───┴───┴───┴───┴───┘
CTDI = ─── ⌠'28 D(z)dz,
T ⌡'29
D(z) fiind profilul dozei în funcţie de coordonata z perpendiculara pe planul tomografic.
r) Mamografie
● Examenul sanilor cu radiatii X. Acesta poate fi efectuat în scopul depistarii sau pentru a studia simptomele unei maladii a sanului (diagnostic simptomatic).
s) Mgrad (gradientul mediu)
● Proprietate exprimand contrastul filmului într-un domeniul de diagnostic. Acesta este calculat ca fiind panta dreptei care trece printre punctele
D(1) = D(min) + 0,25 DO
şi
D(2) = D(min) + 2,00 DO.
t) PMMA
● Polimetilmetacrilat. Se pot cita printre variantele comerciale lucite, perspexul şi plexiglasul.
u) Pragul contrastului
● Contrastul care produce cea mai mica diferenţa încã vizibila între doua densitati optice.
v) Precizia
● Variatia (de obicei deviatia standard relativã) a valorilor observate, în general pentru un ansamblu de masurari efectuate aproape în acelaşi timp.
w) Randamentul tubului
● Kerma în aer masurata în aer liber (fãrã retroimprastiere) pe unitatea de sarcina a tubului la o distanta specificatã de focarul tubului radiogen şi pentru factori de expunere radiografica definiţi.
x) Rapiditatea
● Sensibilitate; proprietate a unei emulsii fotografice direct legate de doza. Rapiditatea este valoarea pe axa x care corespunde unei densitati optice de 1,00 + D(min) (punctul de rapiditate). Cu cat valoarea rapiditatii este mai mare, cu atât doza necesarã pentru a obţine o densitate optica data este mai mare. Curba de innegrire a unui film fiind construitã începând cu un numãr limitat de puncte, rapiditatea trebuie sa facã obiectul unei interpolari. O interpolare liniara va furniza o precizie suficienta.
y) Reproductibilitate
● vezi precizie, masurarile sunt adeseori efectuate într-o anumitã perioada de timp.
z) Sistemul de control automat al expunerii (AEC)
● Un mod de operare al unui echipament de radiatii X care permite de a controla automatic sarcina tubului şi de a-l întrerupe atunci când este atinsa expunerea la radiatii presetata a receptorului de imagine. Tensiunea tubului poate fi sau nu controlatã automat.
) Strat de semi-atenuare
● Grosimea unui absorbant care atenueazã la jumãtate kerma în aer a unui fascicul de radiatii X colimat în condiţii de imprastiere limitatã.
bb) Tensiunea tubului
● Diferenţa de tensiune (kilovolt, kV) aplicatã între anodul şi catodul tubului RX în cursul unei expuneri radiografice.
cc) Teste de constanta
Oricare dintre o serie de teste, efectuatã:
● pentru a asigura ca performanţele functionale ale unui echipament corespund criteriilor stabilite; sau
● pentru a permite recunoaşterea precoce a schimbãrilor proprietãţilor componentelor ale unui aparat.
dd) Teste de stare
● Testele efectuate pentru a determina starea funcţionalã a unui aparat la un moment dat.
ee) Valoarea de baza (valoarea de referinta a unui parametru funcţional)
● fie valoarea obţinutã pentru acest parametru într-o testare de constanta iniţialã ce urmeazã imediat dupã o testare de stare;
● fie media valorilor obţinute într-un ansamblu de testare de constanta iniţiale imediat dupã o testare de stare, în cazul unei descrieri într-o norma particularã corespunzãtoare.
ff) Variatie
● Diferenţa absolutã a doua masurari individuale (a şi b) împãrţitã la media acestor valori, conform relatiei: (a-b)/(1/2a + 1/2b) x 100%
XI. Prescurtãri
● FFD - Distanta Focar Film
● OD - Densitate Optica
● FSD - Distanta Focar Piele
● ICRU - Comisia Internationala de Mãsurãtori şi Marimi Radiologice
● CTDI - Indicele de Doza în Tomografia Computerizata
● IPSM - Institutul de Ştiinţe Fizice în Medicina
● HU - Unitãţi Hounsfield, HU=1000/[æ/æ(0)-1], unde æ este coeficientul liniar de atenuare al tesutului respectiv şi æ(0) este coeficientul liniar de atenuare al apei. Numãrul CT pentru aer este în jur de 1000 şi numãrul CT pentru apa este 0, iar 1HU fiind echivalenta cu în jur de 0,1% din coeficientul liniar de atenuare al apei.
● NCS - Comisia Olandeza pentru Dozimetria Radiatiei
● SPECT - tomografie computerizata cu emisie de fotoni
● WHO - Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii
Tabelul V.1
Testele relative la performanţele mecanice şi geometrice, la calitatea fasciculului şi la precizia câmpului luminos şi criteriile de acceptabilitate ale acestora
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Criterii de
Testul acceptabilitate
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
- Rotatia sistemului care susţine capul de iradiere
(gantry) ± 1°
- Pivotare în afarã planului de rotaţie normal ± 0,2°
- Isocentru ± 2 mm
- Indicatorii de distanta ai sursei ± 2 mm
- Indicatorii axei fasciculului ± 2 mm
- Indicatorii numerici ai câmpului ± 2 mm
- Indicatorii câmpului luminos ± 2 mm
- Rotatia sistemului de colimare ± 1°
- Masa de tratament:
● scale laterale şi longitudinale 2 mm
● scale verticale 2 mm
● inclinare verticala (sub greutatea pacientului) 5 mm
- Sistemele de verificare ale tratamentului conform
specificatiilor fabricantului
(unghiul capului de iradiere, dimensiunea câmpului,
rotatia colimatorului, durata tratamentului sau
unitãţile monitor, energia fasciculului, etc.)
- Dispozitive de fixare ± 2 mm
(mulaje, punti pentru san, suporti pentru cap,
suporti pentru braţ sau picior, proteze bucale de
depãrtare, etc.)
- Dispozitivul de aliniere a pacientului ± 2 mm
Calitatea fasciculului şi precizia câmpului luminos
- Indicatorul câmpului luminos
(unitãţi de densitate) ± 1 mm pe latura
- Calibrarea dozei în axul central în punctul de
referinta în interiorul unei fantome: ± 3% (fotoni)
± 4% (electroni)
- Testele de stabilitate:
aparate cu cobalt - 60 ± 2%
aparate de radioterapie X clasice ± 2%
acceleratoare ± 2%
- Liniaritatea monitorului ± 1%
- Intrerupatoarele aparatelor cu cobalt - 60 ± 0,01 min
- Verificarea electroni/fotoni tipul de radiaţie trebuie
sa fie corect selectat
- Fascicul de radiatii X
omogenitatea fasciculului ± 3%
simetria fasciculului ± 3%
- Aparate cu cobalt - 60
simetria fasciculului ± 3%
- Aparate de rontgenterapie
simetria fasciculului ± 6%
- Fascicule de electroni
omogenitate şi simetrie ± 3%
- Factorul de transmisie al penelor şi al
compensatoarelor ± 2%
- Sistemul de monitorare a dozei
precizie ± 0,5%
liniaritate ± 1%
efectul debitului dozei ± 2%
stabilitate ± 2%
unghiul capului de iradiere ± 3%
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
