Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   NORMA din 17 iunie 2005  privind rezervele tehnice pentru asigurarile generale, activele admise sa le acopere, precum si dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

NORMA din 17 iunie 2005 privind rezervele tehnice pentru asigurarile generale, activele admise sa le acopere, precum si dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute

EMITENT: COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURARILOR
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 615 din 15 iulie 2005
NORMA din 17 iunie 2005
privind rezervele tehnice pentru asigurãrile generale, activele admise sa le acopere, precum şi dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute
EMITENT: COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURÃRILOR
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 615 din 15 iulie 2005

ART. 1
(1) La investirea activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute se va tine seama de tipul de activitate desfasurata de asigurator, astfel încât sa se garanteze siguranta şi randamentul investiţiilor, societatea asigurând dispersia activelor respective.
(2) Societãţile de asigurare trebuie sa îşi acopere rezervele tehnice brute cu active congruente în conformitate cu prevederile art. 5.
(3) Pentru activitãţile înregistrate în Uniunea Europeanã, activele admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie localizate în cadrul Uniunii Europene.
ART. 2
Categoriile de active admise sa acopere rezervele tehnice brute sunt:
A. Investiţii:
(i) titluri de stat şi bonuri de tezaur emise de statele membre, titluri emise de organisme financiare internaţionale, titluri emise de autoritãţi ale administraţiei publice locale, obligaţiuni şi alte instrumente ale pieţei monetare şi de capital tranzacţionate pe o piata reglementatã şi supravegheatã;
(ii) acţiuni şi alte participatii cu randament variabil tranzacţionate pe o piata reglementatã şi supravegheatã;
(iii) unitãţi în organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) şi alte fonduri de investiţii;
(iv) depozite, conturi curente la instituţii de credit şi disponibil în casierie;
(v) terenuri, construcţii în proprietatea societãţii;
(vi) împrumuturi.
B. Creanţe:
(i) creanţe de la asiguraţi şi intermediari, rezultând din operaţiuni directe şi acceptãri în reasigurare;
(ii) creanţe de la reasiguratori.
C. Altele:
(i) active corporale, altele decât terenuri şi construcţii, evaluate pe baza amortizarii prudentiale;
(ii) cheltuieli de achiziţie reportate.
ART. 3
În evaluarea activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute se vor respecta urmãtoarele reguli:
a) activele admise sa acopere rezervele tehnice brute se evalueaza la valoarea neta, respectiv fãrã includerea datoriilor rezultate din achiziţionarea acestora;
b) activele admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie evaluate pe baza prudentiala, avându-se în vedere orice nerealizari viitoare. Activele corporale, altele decât terenurile sau construcţiile, pot fi admise sa acopere rezervele tehnice brute numai dacã sunt evaluate pe baza amortizarii prudentiale;
c) împrumuturile acordate societãţilor, statului sau organizaţiilor internaţionale, autoritãţilor locale ori regionale şi persoanelor fizice pot fi admise sa acopere rezervele tehnice brute numai dacã exista suficiente garanţii cu privire la securitatea acestora, bazate pe situaţia celui împrumutat, ipoteci, garanţii bancare, garanţii acordate de societãţi de asigurare sau alte forme de garanţii;
d) valoarea creanţelor admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie calculatã pe baza prudentiala, avându-se în vedere orice pierderi viitoare. Creanţele deţinute la asiguraţi şi la intermediari, care rezulta din operaţiile de asigurare şi acceptãri în reasigurare, pot fi acceptate numai în mãsura în care nu au o vechime mai mare de 3 luni;
e) când activele deţinute includ o investiţie într-o filiala care gestioneazã toate investiţiile asiguratorului care practica activitatea de asigurãri generale sau o parte a acestora în numele sau, Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor va lua în considerare numai activele deţinute de acea filiala, tratamentul activelor altor filiale fiind similar;
f) cheltuielile de achiziţie reportate pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute numai în mãsura în care metoda de calcul al acestora este compatibila cu calculul rezervelor de prima.
ART. 4
Reguli privind dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute
a) Asiguratorul care practica activitatea de asigurãri generale poate investi maximum:
1. 50% din rezervele tehnice brute în valori mobiliare tranzacţionate pe o piata reglementatã şi supravegheatã şi titluri de participare la OCPVM, cu respectarea pct. 2;
2. 5% din rezervele tehnice brute în acţiuni şi alte tiluri negociabile tratate ca acţiuni, obligaţiuni, titluri de credit şi alte instrumente ale pieţei monetare sau de capital emise de aceeaşi entitate;
3. 40% din rezervele tehnice brute în terenuri şi construcţii, cu respectarea pct. 4;
4. 10% din rezervele tehnice brute în orice teren sau clãdire ori într-un numãr de terenuri sau clãdiri suficient de apropiate unele de altele pentru a fi considerate efectiv ca o singura investiţie;
5. 90% din rezervele tehnice brute în depozite şi disponibilitati la instituţii de credit, dar nu mai mult de 25% din rezervele tehnice brute în una dintre instituţiile de credit;
6. 10% din rezervele tehnice brute în active corporale, altele decât terenuri şi clãdiri;
7. 3% din rezervele tehnice brute în disponibilitati în casierie;
8. 5% din rezervele tehnice brute în împrumuturi negarantate, 1% din rezervele tehnice brute pentru fiecare împrumut negarantat, altele decât împrumuturile acordate instituţiilor de credit, societãţilor de asigurare şi societãţilor de investiţii dintr-un stat membru.
b) Neprecizarea unei limite a investiţiilor într-o anumitã categorie de active, descrise la lit. a), nu implica faptul ca activele din categoria respectiva ar trebui admise sa acopere fãrã limita rezervele tehnice brute. Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor se va asigura, la determinarea şi aplicarea prezentelor norme, ca urmãtoarele principii sunt îndeplinite:
1. activele care acoperã rezervele tehnice brute trebuie sa fie diversificate şi dispersate într-o astfel de maniera încât sa nu existe o utilizare excesiva a unei anumite categorii de active, a unei pieţe de investiţii sau a unei investiţii;
2. investiţiile în anumite tipuri de active, care prezintã un risc ridicat fie datoritã naturii activului, fie datoritã stãrii în care se afla emitentul, trebuie menţinute la un nivel prudential;
3. în calculul rezervelor tehnice, limitele anumitor categorii de active trebuie sa ţinã cont de contractul de reasigurare;
4. când activele deţinute includ o investiţie într-o filiala care gestioneazã toate sau doar o parte din investiţiile asiguratorului, în numele acestuia, Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor va lua în considerare doar activele deţinute de acea filiala, tratamentul activelor altor filiale fiind similar;
5. ponderea activelor nonlichide admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie sa nu depãşeascã 10% din totalul activelor admise;
6. când activele deţinute includ împrumuturi sau obligaţiuni emise de anumite instituţii de credit, aplicând principiile prevãzute la acest articol, Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor va tine seama de activele deţinute de respectivele instituţii de credit. Acest tratament poate fi aplicat doar atunci când instituţia de credit are sediul central într-un stat membru, este detinuta în întregime de respectivul stat membru şi/sau de autoritãţile locale din statul respectiv şi activitatea sa în conformitate cu statutul consta în acordarea prin intermediari a împrumuturilor garantate de stat sau autoritãţile locale ori a împrumuturilor acordate organismelor aflate în strânsã legatura cu statul sau autoritãţile locale.
ART. 5
Reguli de congruenta
1. Acolo unde garanţia prevãzutã în contract este exprimatã într-o anumitã moneda, angajamentele asiguratorului pot fi plãtite în acea moneda.
2. Acolo unde garanţia prevãzutã în contract nu este exprimatã într-o anumitã moneda, angajamentele asiguratorului pot fi plãtite în moneda tarii în care este prezent riscul. Totuşi, societãţile de asigurare pot opta pentru moneda în care sunt încasate primele, dacã exista un cadru adecvat adoptãrii unei astfel de soluţii. Acest lucru este posibil în cazul în care, din momentul intrãrii în vigoare a contractului, este puţin probabil ca o dãuna sa fie plãtitã în moneda în care este încasatã prima şi nu în moneda tarii în care este prezent riscul.
3. Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor poate autoriza asiguratorul ca acesta sa ia în considerare, în vederea asigurãrii riscului, moneda pe care acesta o utilizeazã, în conformitate cu experienta dobandita, sau, în lipsa experienţei, moneda tarii în care asiguratorul îşi are sediul central, pentru contractele care acoperã riscurile cuprinse în clasele 4, 5, 6, 7, 11, 12 şi 13 (numai rãspunderea civilã a producãtorilor), iar pentru contractele care acoperã riscuri cuprinse în alte clase pentru care, în funcţie de natura riscurilor, asigurarea riscului se va face într-o alta moneda decât cea care ar rezulta în urma aplicãrii procedurilor de mai sus.
4. Acolo unde s-a raportat o dãuna cãtre un asigurator care poate fi plãtitã într-o anumitã moneda, alta decât cea care rezulta din aplicarea procedurilor menţionate mai sus, angajamentele asiguratorului vor fi plãtite în acea moneda şi, în special, în moneda stabilitã de instanta judecãtoreascã sau printr-o înţelegere încheiatã între asigurator şi asigurat.
5. Acolo unde este sesizatã o dãuna, exprimatã într-o moneda cunoscutã dinainte de cãtre asigurator, dar care este diferita de moneda care rezulta din aplicarea procedurilor de mai sus, angajamentele asiguratorului pot fi plãtite în acea moneda.
6. Societãţile de asigurare pot sa nu îşi acopere rezervele tehnice prin active congruente, dacã prin aplicarea procedurilor de mai sus rezulta obligaţia acestora ca pentru a respecta principiul de congruenta sa pãstreze activele într-o valuta care sa nu depãşeascã mai mult de 7% din activele exprimate în alte valute.
7. În cazul în care angajamentele pot fi plãtite într-o moneda, alta decât moneda unui stat membru, dacã investiţiile în acea moneda sunt reglementate, dacã moneda este supusã unor restrictii de transfer sau dacã, din motive similare, moneda nu este potrivita pentru a acoperi rezervele tehnice, societãţile nu sunt obligate sa respecte principiul de congruenta.
8. Societãţile de asigurare pot deţine active care nu sunt congruente, pentru a acoperi o suma care sa nu depãşeascã mai mult de 20% din obligaţiile lor într-o anumitã valuta.
9. În cazul în care obligaţiile şi activele sunt exprimate în moneda unui stat membru, ele sunt considerate a fi exprimate în euro.
ART. 6
Active care nu sunt utilizate în acoperirea rezervelor tehnice brute Prevederile art. 1-4 nu se aplica activelor care nu sunt utilizate pentru acoperirea rezervelor tehnice brute. Asiguratorii care practica activitatea de asigurãri generale sunt liberi sa hotãrascã asupra activelor respective, mobile sau imobile, care se includ în activele unei societãţi de asigurare autorizate, cu precizarea ca o societate de asigurare poate deţine active care nu sunt congruente, dacã valoarea acestora exprimatã într-o valuta nu depãşeşte 20% din valoarea activelor congruente, exprimate într-o anumitã valuta.
ART. 7
Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se sancţioneazã în condiţiile şi potrivit prevederilor <>art. 39 din Legea nr. 32/2000 privind societãţile de asigurare şi supravegherea asigurãrilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 8
Prezentele norme vor intra în vigoare la data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
ART. 9
La data intrãrii în vigoare a prezentelor norme se abroga <>Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor nr. 3.110/2003 pentru punerea în aplicare a Normelor privind categoriile de active admise sa acopere rezervele tehnice ale asiguratorului care practica asigurãri generale, reguli de dispersie a plasamentelor, precum şi coeficientul de lichiditate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 3 noiembrie 2003.
ART. 10
Prezentele norme transpun art. 20, 21, 22 şi 26 din Directiva 92/49/CEE şi anexa 1 la Directiva 88/357/CEE .
_____________

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016