Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
HOTARIREA nr. 4 din 3 martie 1992 privind Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului
În temeiul art. 62 alin. (1) din Constituţia României,
Parlamentul României adopta prezenta hotãrîre.
Se aproba Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. Aceasta hotãrîre a fost adoptatã de Camera Deputaţilor şi Senat în şedinţa comuna din 3 martie 1992, cu respectarea prevederilor art. 62 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR MARŢIAN DAN
p. PREŞEDINTELE SENATULUI OLIVIU GHERMAN
REGULAMENTUL şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului
CAP. 1 Organizarea şi desfãşurarea şedinţelor comune Secţiunea 1 Competenta; convocarea şedinţelor comune ART. 1 Camera Deputaţilor şi Senatul se întruneşte în şedinţe comune pentru: 1. primirea mesajului Preşedintelui României (art. 62 alin. (2) lit. a) din Constituţie); 2. aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurãrilor sociale de stat (art. 62 alin. (2) lit. b) din Constituţie), a legilor rectificative şi a contului de execuţie bugetarã; 3. declararea mobilizãrii generale sau parţiale (art. 62 alin. (2) lit. c) din Constituţie); 4. declararea stãrii de rãzboi (art. 62 alin. (2) lit. d) din Constituţie); 5. suspendarea sau încetarea ostilitãţilor militare (art. 62 alin. (2) lit. e) din Constituţie); 6. examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apãrare a Tarii şi ale Curţii de Conturi (art. 62 alin. (2) lit. f) din Constituţie); 7. numirea, la propunerea Preşedintelui României, a directorului Serviciului Roman de Informaţii şi exercitarea controlului asupra activitãţii acestui serviciu (art. 62 alin. (2) lit. g) din Constituţie); 8. dezbaterea textelor legislative aflate în divergenta ca urmare a neajungerii la un acord în comisia de mediere sau a neaprobarii, în tot sau în parte, a raportului comisiei de mediere de cãtre una din Camere, precum şi adoptarea unui text definitiv în problemele divergenţe (art. 76 alin. (2) din Constituţie); 9. reexaminarea Legii bugetului de stat şi a Legii bugetului asigurãrilor sociale de stat, precum şi reexaminarea legii adoptate în şedinţa comuna, în condiţiile art. 113 din Constituţie, prin angajarea rãspunderii Guvernului (art. 77 alin. (2) din Constituţie); 10. adoptarea proiectelor sau propunerilor de revizuire a Constituţiei în cazul în care, prin procedura de mediere, Camerele nu ajung la un acord (art. 147 alin. (2) din Constituţie); 11. depunerea jurãmîntului de cãtre Preşedintele României (art. 82 alin. (2) din Constituţie); 12. punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru inalta trãdare (art. 84 alin. (3) din Constituţie); 13. suspendarea din funcţie a Preşedintelui României sau a persoanei care asigura interimatul în exercitarea acestei funcţii, în cazul în care a savirsit fapte grave prin care se incalca prevederile Constituţiei (art. 95 alin. (1) şi art. 98 din Constituţie); 14. încuviinţarea stãrii de asediu sau a stãrii de urgenta, în intreaga ţara ori în unele localitãţi, instituitã de Preşedintele României (art. 93 alin. (1) din Constituţie); 15. dezbaterea programului şi a listei Guvernului şi acordarea votului de încredere (art. 102 alin. (3) din Constituţie); 16. retragerea încrederii acordate Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzura (art. 112 din Constituţie); 17. desfãşurarea procedurii privitoare la angajarea rãspunderii Guvernului asupra unui program, a unei declaraţii de politica generalã sau a unui proiect de lege (art. 113 din Constituţie); 18. alegerea magistraţilor ce compun Consiliul Superior al Magistraturii (art. 132 din Constituţie); 19. numirea membrilor Curţii de Conturi (art. 139 alin. (4) din Constituţie); 20. numirea membrilor noii Curţi Supreme de Justiţie (art. 151 alin. (2) din Constituţie); 21. efectuarea altor numiri în funcţii care, potrivit legii, intra în competenta Parlamentului; 22. adoptarea unor declaraţii, mesaje sau a altor acte cu caracter exclusiv politic; 23. proclamarea rezultatelor referendumului naţional; 24. primirea unor reprezentanţi ai altor state sau ai unor organisme internaţionale; 25. celebrarea unor sarbatori naţionale sau a unor comemorari; 26. constituirea unor comisii comune de ancheta sau a altor comisii speciale; 27. alte situaţii în care birourile permanente ale celor doua Camere considera necesarã convocarea lor în şedinţa comuna. ART. 2 Convocarea Camerelor în şedinţa comuna se face de preşedinţii acestora, de comun acord. Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, convocarea în şedinţa comuna se face de drept în cazurile prevãzute la art. 92 alin. (2) şi (3) şi art. 93 din Constituţie, iar în celelalte cazuri prevãzute la art. 1 din prezentul regulament, convocarea se face în condiţiile alin. 1. Secţiunea a 2-a Atribuţiile birourilor permanente; ordinea de zi ART. 3 Birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului se întrunesc în şedinţa comuna, la convocarea preşedinţilor acestora, pentru: a) adoptarea proiectului ordinii de zi şi a şedinţelor comune ale Parlamentului; b) stabilirea datei şi locului desfãşurãrii şedinţelor comune; c) pregãtirea şi asigurarea desfãşurãrii în bune condiţii a lucrãrilor şedinţelor comune. Lucrãrile şedinţelor comune ale birourilor permanente ale celor doua Camere sînt conduse, prin rotaţie, de preşedinţii acestora sau, în absenta lor, de cãtre unul din vicepreşedinţi. ART. 4 La şedinţele comune ale birourilor permanente participa, la invitaţia acestora, cîte un reprezentant al grupurilor parlamentare, precum şi alte persoane a cãror prezenta este utila pentru discutarea problemelor aflate în dezbatere. ART. 5 Materialele ce urmeazã a fi înscrise pe ordinea de zi se transmit birourilor permanente cu cel puţin 10 zile înainte de dezbaterea acestora în plen, în afarã de cazurile în care, potrivit Constituţiei şi prezentului regulament, este necesarã dezbaterea cu procedura de urgenta în plenul Camerelor reunite. ART. 6 Proiectele de legi se înscriu pe ordinea de zi în cel mult 10 zile de la primirea raportului comun al comisiilor sesizate în fond. ART. 7 La solicitarea Preşedintelui României, prezentarea şi dezbaterea mesajelor adresate Parlamentului se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi sau, dupã caz, la data solicitatã. În acelaşi mod se va proceda şi cu alte cereri ale Preşedintelui României formulate în exercitarea atribuţiilor sale. ART. 8 Proiectul ordinii de zi este supus aprobãrii Parlamentului în ziua stabilitã pentru şedinţa comuna. Ordinea de zi se adopta cu votul deschis a cel puţin jumãtate plus unu din numãrul deputaţilor şi senatorilor prezenţi. În mod excepţional, în orice şedinţa comuna, preşedintele Camerei Deputaţilor sau preşedintele Senatului poate propune modificarea ordinii de zi, la cererea, pentru motive temeinice, a unuia din birourile permanente sau a unui grup parlamentar din oricare Camera, ori, dupã caz, la cererea Guvernului. Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi se face printr-o singura luare de cuvint, limitatã în timp. În cazul în care exista opinii contrare, se va da cuvintul cîte unui singur vorbitor de la fiecare grup parlamentar, dupã care se vor supune votarii propunerile formulate. Modificarea ordinii de zi se efectueazã în aceleaşi condiţii ca şi aprobarea acesteia. Secţiunea a 3-a Lucrãrile în comisiile permanente ART. 9 Biroul permanent al fiecãrei Camere înainteazã proiectele de legi, spre dezbatere şi avizare în fond, comisiei permanente a fiecãrei Camere în competenta cãreia intra materia reglementatã prin proiect, putind sesiza şi alte comisii permanente pentru a-şi da avizul. În acelaşi mod se va proceda şi pentru alte materiale care, potrivit art. 1, se dezbat în şedinţa comuna a Camerelor Parlamentului, pentru care birourile permanente reunite au stabilit ca este necesarã dezbaterea şi avizarea în comisii permanente. Proiectele de legi şi celelalte propuneri se transmit spre examinare şi compartimentului tehnic-legislativ al fiecãrei Camere, care va comunica avizul sau comisiei sesizate în fond. Cererile de reexaminare a legilor adoptate în şedinţe comune şi a celor pentru care Guvernul şi-a angajat rãspunderea se trimit spre dezbatere şi avizare comisiilor sesizate iniţial în fond. ART. 10 Proiectele de legi şi materialele prevãzute la art. 9 se dezbat în şedinţa comuna de comisiile permanente ale celor doua Camere, sesizate în fond, care întocmesc un raport comun. Convocarea şedinţei comune se face de cãtre preşedinţii comisiilor permanente sesizate în fond, cu cel puţin 48 de ore înainte de data şedinţei, dacã, potrivit procedurii de urgenta, nu este necesar un termen mai scurt. Participarea deputaţilor şi senatorilor la şedinţa comuna a comisiilor permanente sesizate în fond este obligatorie. ART. 11 Şedinţele comune ale comisiilor nu sînt publice. În mod excepţional, comisiile permanente sesizate în fond pot hotãrî ca la dezbaterile lor sa fie invitaţi şi specialişti ai unor autoritãţi publice, reprezentanţi ai presei, precum şi condiţiile în care lucrãrile pot fi transmise la radio sau televiziune, dacã acest lucru nu aduce atingere unor interese naţionale care recomanda pãstrarea secretului dezbaterilor. Membrii Guvernului au acces la lucrãrile comisiilor. Comisiile pot solicita participarea la lucrãrile lor a unor membri ai Guvernului, situaţie în care prezenta acestora este obligatorie. La şedinţele comune ale comisiilor permanente au dreptul sa participe deputaţii şi senatorii din alte comisii, care au fãcut propuneri sau amendamente, precum şi specialişti de pe lîngã comisiile permanente şi din compartimentul tehnic-legislativ al fiecãrei Camere. Persoanele care nu sînt membre ale comisiilor permanente sesizate în fond nu pot participa la vot. ART. 12 Comisiile permanente sesizate în fond lucreazã legal, în şedinţe comune, în prezenta a cel puţin jumãtate plus unu atît din numãrul deputaţilor, cît şi din numãrul senatorilor care le compun; hotãrîrile se adopta cu votul a cel puţin jumãtate plus unu din numãrul membrilor prezenţi. ART. 13 Votul în comisie este, de regula, deschis. Comisia poate decide ca anumite hotãrîri sa fie luate prin vot secret. ART. 14 Lucrãrile şedinţelor comune sînt conduse de preşedintele uneia din comisiile permanente sesizate în fond, conform acordului celor doi presedinti. Lucrãrile comisiilor se pot consemna în stenograme sau procese-verbale. ART. 15 Preşedinţii comisiilor permanente sesizate în fond pot stabili, de comun acord, un termen în care sa le fie remise avizele celorlalte comisii care examineazã proiectul de lege sau alte propuneri. În cazul nerespectãrii acestui termen, comisiile reunite, sesizate în fond, vor putea redacta raportul fãrã a mai aştepta avizele celorlalte comisii. ART. 16 Dupã examinarea proiectului de lege sau a altor propuneri, a avizelor şi a amendamentelor scrise primite, unul sau mai mulţi raportori desemnaţi de comisiile permanente reunite, la propunerea preşedinţilor acestora, vor întocmi un raport comun, care va fi supus aprobãrii prin vot. În raport se va face referire la toate avizele celorlalte comisii şi la toate propunerile de amendamente primite. Raportul va cuprinde, în mod obligatoriu, opinia majoritãţii membrilor comisiilor reunite şi, la cerere, pãrerile contrare, motivate, ale celorlalţi deputaţi şi senatori. ART. 17 Raportul comun, însoţit de avize, se transmite Biroului permanent al fiecãrei Camere, care va asigura multiplicarea şi difuzarea acestuia la deputaţi şi senatori şi, dupã caz, Guvernului ori altor autoritãţi publice îndreptãţite, cu 3 zile înainte de dezbaterea în plen. Difuzarea cãtre Guvern sau alte autoritãţi publice îndreptãţite se face de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor. Secţiunea a 4-a Desfãşurarea şedinţelor comune ART. 18 Lucrãrile şedinţelor comune sînt conduse, alternativ, de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de preşedintele Senatului, asistaţi de doi secretari, cîte unul de la fiecare Camera. ART. 19 Şedinţele comune ale celor doua Camere sînt publice, în afarã cazurilor în care, la cererea preşedintelui care conduce şedinţa sau a unui grup parlamentar, se hotãrãşte, cu cel puţin jumãtate plus unu din voturile deputaţilor şi senatorilor prezenţi, ca acestea sa fie secrete. ART. 20 La şedinţele publice ale celor doua Camere pot asista diplomati, reprezentanţi ai presei, radioului şi televiziunii, precum şi cetãţeni, pe baza autorizaţiei sau invitatiei emise de secretarii generali ai aparatelor celor doua Camere, în condiţiile stabilite de birourile permanente şi în limita locurilor disponibile. Membrii Guvernului sau reprezentanţii acestora pot lua parte la lucrãrile şedinţei comune pe banca ministerialã. Persoanele care asista la şedinţa trebuie sa pãstreze liniştea şi sa se abţinã de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar fiind evacuate din sala. Preşedintele care conduce şedinţa comuna are dreptul sa atragã atenţia ziarelor şi celorlalte mijloace de informare în masa asupra informaţiilor vadit inexacte difuzate de acestea privind lucrãrile şedinţelor comune. La cererea preşedintelui, mijloacele de informare în masa sînt obligate sa dea publicitãţii cele arãtate de acesta. Dacã abaterea se repeta, preşedintele va putea, consultind Camerele reunite, sa retragã, pe un anumit timp, autorizaţia de participare la lucrãri a reprezentanţilor mijloacelor de informare în masa aflaţi în culpa. ART. 21 Deputaţii şi senatorii sînt obligaţi sa fie prezenţi la lucrãrile şedinţei comune şi sa se înscrie pe lista de prezenta, ţinuta de secretari. Deputatul sau senatorul care nu poate lua parte la şedinţa, din motive independente de vointa sa, va trebui sa anunţe din timp Biroul permanent respectiv, menţionînd cauzele care îl impiedica sa participe. Deputatului sau senatorului care nu îşi poate motiva absenta i se retine din indemnizaţia lunarã o suma de bani corespunzãtoare unei zile de lucru în plen. Preşedintele care conduce şedinţa comuna este obligat sa precizeze dacã este întrunit cvorumul legal şi sa anunţe ordinea de zi. ART. 22 În timpul şedinţelor, preşedinţii grupurilor parlamentare pot cere preşedintelui şedinţei comune verificarea întrunirii cvorumului. Preşedintele şedinţei comune va decide dacã acest lucru este necesar. În cazul în care cvorumul legal nu este întrunit, preşedintele suspenda şedinţa şi arata ziua şi ora de reluare a lucrãrilor. La cerere, secretarii vor informa şedinţa comuna ulterioara despre cauzele lipsei deputaţilor sau senatorilor care nu şi-au anuntat absenta şi despre sancţiunile pecuniare aplicate deputaţilor şi senatorilor care au absentat nemotivat. ART. 23 Preşedintele sau vicepreşedintele care îl înlocuieşte şi care conduce dezbaterile vegheazã la respectarea regulamentului şi menţinerea ordinii în sala de şedinţa. ART. 24 Deputaţii şi senatorii iau cuvintul în ordinea înscrierii pe lista, cu încuviinţarea preşedintelui. Ministrilor prezenţi în şedinţa comuna li se poate da cuvintul în orice faza a dezbaterii şi ori de cîte ori îl solicita. ART. 25 Nimeni nu poate lua cuvintul decît dacã îi este dat de preşedinte. Persoanele care iau cuvintul vorbesc de la tribuna. ART. 26 Preşedintele are dreptul sa limiteze durata luarilor de cuvint, în funcţie de obiectul dezbaterilor. Vorbitorii sînt obligaţi ca în cuvintul lor sa se refere exclusiv la chestiunea pentru discutarea cãreia s-au înscris la cuvint. În caz contrar, preşedintele le atrage atenţia şi, dacã nu se conformeazã, le retrage cuvintul. ART. 27 Preşedintele va da cuvintul oricind unui deputat sau senator pentru a rãspunde într-o chestiune ce implica persoana sa, limitind timpul acordat în acest scop. Prevederile alin. 1 se aplica şi în cazul în care se cere cuvintul în probleme privitoare la regulament. ART. 28 Preşedintele sau un grup parlamentar poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuţie. Cererea de încheiere a dezbaterii se adopta cu votul a cel puţin jumãtate plus unu din numãrul deputaţilor şi senatorilor prezenţi. ART. 29 Este interzisã proferarea de insulte sau calomnii atît de la tribuna, cît şi din sala de şedinţe. Se interzice dialogul între vorbitorii aflaţi la tribuna şi persoanele aflate în sala. ART. 30 Preşedintele cheamã la ordine deputaţii sau senatorii care tulbura dezbaterile sau creeazã agitatie. El poate întrerupe şedinţa cînd tulburarea persista şi poate dispune evacuarea din sala a persoanelor care impiedica în orice mod desfãşurarea normalã a lucrãrilor şedinţei comune. ART. 31 Dezbaterile se înregistreazã pe banda magnetica şi se stenografiaza. Stenogramele se publica de urgenta în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, cu excepţia celor privitoare la şedinţele secrete. Deputaţii şi senatorii au dreptul de a examina exactitatea stenogramei prin confruntarea ei cu banda magnetica, înainte de publicarea textului în Monitorul Oficial al României. Secţiunea a 5-a Procedura de vot ART. 32 Votul deputaţilor şi al senatorilor este personal. El poate fi deschis sau secret. Votul deschis se exprima public prin ridicare de miini, prin ridicare în picioare ori prin apel nominal, iar rezultatul votarii se comunica de cãtre preşedintele care conduce şedinţa. Votul secret poate fi exprimat prin buletine de vot, prin bile sau electronic. Rezultatul votului secret exprimat prin buletine de vot sau prin bile se constata de cãtre birourile permanente ale celor doua Camere. ART. 33 Camera Deputaţilor şi Senatul, întrunite în şedinţa comuna, vor stabili de fiecare data ce procedura de vot vor utiliza, în afarã cazurilor în care prin prezentul regulament se stabileşte o procedura de vot obligatorie. ART. 34 Acordarea votului de încredere Guvernului şi retragerea încrederii acordate Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzura sînt supuse procedurii votului secret prin bile. ART. 35 Votarea prin apel nominal se face în modul urmãtor: preşedintele explica obiectul votarii şi sensul cuvintelor "pentru" şi "contra"; unul dintre secretari da citire numelui şi prenumelui deputaţilor şi senatorilor; fiecare deputat şi senator rãspunde "pentru" sau "contra". Dupã terminarea apelului se repeta numele şi prenumele deputaţilor şi senatorilor care nu au rãspuns. ART. 36 Votul prin bile se desfãşoarã astfel: în fata preşedintelui care conduce lucrãrile şedinţei comune se aseaza o urna alba şi alta neagra. Deputaţii şi senatorii vin pe rind la urne, dupã ce primesc de la secretari cîte doua bile, una alba şi una neagra, şi le introduc în cele doua urne. Bila alba introdusã în urna alba şi bila neagra introdusã în urna neagra înseamnã vot "pentru", iar bila neagra introdusã în urna alba şi bila alba introdusã în urna neagra înseamnã vot "contra". ART. 37 În cazul votului cu buletine de vot, pe buletin se trec numele şi prenumele candidatului, funcţia pentru care acesta candideazã şi, dupã caz, grupul parlamentar din care face parte. Deputatul şi senatorul voteazã "pentru" lasind neatinse pe buletinul de vot numele şi prenumele persoanei propuse; ei voteazã "contra" stergind numele şi prenumele persoanei propuse. Buletinele de vot se introduc în urne. ART. 38 Aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurãrilor sociale de stat se face cu votul majoritãţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi. Textele aflate în divergenta din proiectele sau propunerile de revizuire a Constituţiei, în cazul în care prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, se adopta cu votul a cel puţin trei pãtrimi din numãrul deputaţilor şi senatorilor. Adoptarea textelor definitive asupra problemelor aflate în divergenta din legile organice şi care nu au fost soluţionate prin procedura de mediere, precum şi a regulamentului şedinţelor comune se face cu votul majoritãţii deputaţilor şi senatorilor. Adoptarea textelor definitive asupra problemelor aflate în divergenta din legile ordinare şi care nu au fost soluţionate prin procedura de mediere, precum şi a celorlalte hotãrîri care se iau în şedinţele comune este supusã regulii majoritãţii simple, ele putind fi aprobate cu majoritatea de voturi a deputaţilor şi senatorilor prezenţi la lucrãrile şedinţei comune. Punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru inalta trãdare se hotãrãşte cu votul a cel puţin doua treimi din numãrul deputaţilor şi senatorilor. Suspendarea din funcţie a Preşedintelui României sau a persoanei care asigura interimatul funcţiei se hotãrãşte cu votul majoritãţii deputaţilor şi senatorilor. Aprobarea încrederii Guvernului şi retragerea încrederii acordate se hotãrãsc cu votul majoritãţii deputaţilor şi senatorilor. Celelalte alegeri şi numiri în funcţii se hotãrãsc cu votul majoritãţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi. Aprobarea actelor cu caracter exclusiv politic se face cu votul majoritãţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi la şedinţa comuna a celor doua Camere. ART. 39 În toate cazurile în care Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţe comune, adopta legi, hotãrîri sau moţiuni, trebuie sa fie prezenţi cel puţin jumãtate plus unu din membrii care compun cele doua Camere ale Parlamentului. Dacã în sala nu sînt prezenţi cel puţin jumãtate plus unu din numãrul deputaţilor şi senatorilor, preşedintele care conduce şedinţa comuna a celor doua Camere amina votarea pînã la întrunirea cvorumului legal. ART. 40 În caz de paritate de voturi, votul preşedintelui care conduce lucrãrile şedinţei comune este decisiv. Preşedinţii celor doua Camere îşi exercita votul dupã exprimarea voinţei tuturor deputaţilor şi senatorilor. ART. 41 În cursul votarii nu se poate acorda deputaţilor sau senatorilor dreptul de a lua cuvintul. ART. 42 Legile adoptate în şedinţa comuna se semneazã de preşedinţii celor doua Camere şi se înainteazã Preşedintelui României, în vederea promulgãrii, de cãtre preşedintele Camerei Deputaţilor. ART. 43 Preşedintele României are dreptul, înainte de a promulga legea, sa ceara ambelor Camere, printr-un mesaj motivat, o noua deliberare asupra legii sau a unor articole din lege adoptate în şedinţa comuna a celor doua Camere. În acest caz, dupã reexaminarea legii sau a articolelor în cauza, potrivit procedurii legislative, cele doua Camere ale Parlamentului, în şedinţa comuna, se pronunţa asupra obiectiilor cuprinse în mesajul Preşedintelui României; ele se adopta cu votul a cel puţin doua treimi din numãrul deputaţilor şi senatorilor în cazul legilor constituţionale, cu votul majoritãţii deputaţilor şi senatorilor în cazul legilor organice şi cu votul majoritãţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi în cazul legilor ordinare. În cazul în care obiecţiile cuprinse în mesajul Preşedintelui României sînt adoptate, legea se trimite spre promulgare în noua sa redactare. Dacã obiecţiile cuprinse în mesaj sînt respinse, legea se trimite spre promulgare în redactarea iniţialã. CAP. 2 Proceduri speciale Secţiunea 1 Aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurãrilor sociale de stat ART. 44 Proiectul Legii bugetului de stat şi proiectul Legii bugetului asigurãrilor sociale de stat se întocmesc anual de cãtre Guvern şi se supun aprobãrii şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului. Proiectul Legii bugetului de stat şi proiectul Legii bugetului asigurãrilor sociale de stat se trimit de cãtre Guvern birourilor permanente ale celor doua Camere, care vor asigura difuzarea acestora cãtre deputaţi şi senatori. ART. 45 Proiectul Legii bugetului de stat şi proiectul Legii bugetului asigurãrilor sociale de stat se trimit de cãtre birourile permanente, spre dezbatere şi avizare, comisiilor pentru probleme de buget şi de finanţe. Celelalte comisii avizeazã aceste proiecte în legatura cu acele capitole care intra sub incidenta obiectului lor de activitate. ART. 46 Grupurile parlamentare, deputaţii şi senatorii pot prezenta comisiilor amendamente scrise şi motivate, în cel mult 5 zile de la data primirii proiectului. ART. 47 Comisiile sesizate în fond pentru examinarea proiectelor de buget întocmesc cîte un raport comun asupra fiecãrui proiect, în care vor fi prezentate amendamentele admise şi cele respinse, cu o scurta motivare a soluţiei adoptate. Rapoartele comune se întocmesc în cel mult 30 de zile de la sesizare. ART. 48 Dezbaterea proiectelor de buget în şedinţa comuna este precedatã de prezentarea, de cãtre initiator, a elementelor de fundamentare a proiectelor, precum şi a raportului comun. Raportul este prezentat de cãtre unul din preşedinţii comisiilor permanente sesizate în fond sau de cãtre un raportor desemnat de aceştia. ART. 49 La dezbaterea generalã a proiectelor de buget poate lua cuvintul numai cîte un reprezentant al grupurilor parlamentare din cele doua Camere, precum şi parlamentarii care nu fac parte din asemenea grupuri. Reprezentantul Guvernului are dreptul sa ia cuvintul înainte de încheierea dezbaterii generale. În faza dezbaterii generale nu pot fi propuse amendamente. ART. 50 Dupã încheierea dezbaterii generale se trece la dezbaterea pe articole a proiectului legii fiecãrui buget. La discutarea fiecãrui articol, deputaţii şi senatorii pot lua cuvintul. În cursul luarilor de cuvint pot fi prezentate numai amendamentele privind probleme de redactare sau care nu aduc atingere fondului problemei discutate. Preşedintele care conduce lucrãrile poate supune aprobãrii şedinţei comune sistarea discuţiilor la articolul dezbãtut. ART. 51 Discutarea articolelor începe cu amendamentele propuse în raportul comun, care se supun la vot cu prioritate. ART. 52 Amendamentele şi articolele sînt adoptate dacã întrunesc majoritatea de voturi a deputaţilor şi senatorilor prezenţi la lucrãrile şedinţei comune. ART. 53 Dupã terminarea dezbaterii pe articole, proiectele de legi se supun în întregime votului final al deputaţilor şi senatorilor. Secţiunea a 2-a Dezbaterea textelor legislative aflate în divergenta ART. 54 În cazul în care un proiect de lege este adoptat în redactari diferite de cãtre cele doua Camere, iar comisia de mediere nu ajunge la un acord, ori dacã una din Camere nu aproba, în tot sau în parte, raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenta se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor şi Senatului în şedinţa comuna, cu respectarea regulilor procedurii legislative stabilite în secţiunea precedenta şi la art. 38 alin. 2, 3 şi 4. ART. 55 Legile adoptate se trimit spre promulgare Preşedintelui României, sub semnatura preşedintelui Camerei Deputaţilor, în termen de cel mult 10 zile de la votarea acestora. Secţiunea a 3-a Raporturile Parlamentului cu Preşedintele României ART. 56 În termen de 24 de ore de la validarea rezultatului alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României de cãtre Curtea Constituţionalã, preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului convoacã deputaţii şi senatorii, în şedinţa comuna, pentru depunerea jurãmîntului de cãtre candidatul a cãrui alegere a fost validatã. Dacã alegerile parlamentare şi cele prezidenţiale au loc la aceeaşi data, convocarea Camerelor în şedinţa comuna pentru depunerea jurãmîntului se face în cel mult 24 de ore de la constituirea legalã a Camerelor nou alese. ART. 57 Şedinţa comuna este prezidata de preşedinţii Camerelor Parlamentului. Unul dintre aceştia, dupã anunţarea scopului şedinţei, da cuvintul preşedintelui Curţii Constituţionale sau reprezentantului acestuia în cazul în care preşedintele nu poate fi prezent pentru a prezenta raportul privind validarea rezultatului alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României şi invita candidatul a cãrui alegere a fost validatã sa depunã jurãmîntul. Depunerea jurãmîntului se consemneazã într-o declaraţie a Parlamentului, prin care acesta ia act de începerea exercitãrii mandatului Preşedintelui României. Prevederile alin. 1 şi 2 se aplica şi în cazul interimatului funcţiei de Preşedinte, dupã primirea confirmãrii Curţii Constituţionale cu privire la existenta împrejurãrilor care justifica interimatul. ART. 58 În cazul în care Preşedintele României sesizeazã Parlamentul cu una din situaţiile prevãzute la art. 1 pct. 3, 4, 5 şi 14 din prezentul regulament, birourile permanente ale Camerelor stabilesc întrunirea Parlamentului în şedinţa comuna în termen de cel mult 24 de ore sau, dupã caz, de 48 de ore. ART. 59 Dupã examinarea, în cadrul dezbaterilor, a cererii Preşedintelui României, deputaţii şi senatorii, intruniti în şedinţa comuna, aproba sau încuviinţeazã mãsurile luate de Preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale, cu votul majoritãţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi. ART. 60 Procedura de punere sub acuzare a Preşedintelui României se declanseaza pe baza unei cereri semnate de cel puţin o treime din numãrul deputaţilor şi senatorilor. Cererea trebuie sa cuprindã descrierea faptelor care îi sînt imputate şi încadrarea lor juridicã. Dupã primirea cererii de cãtre birourile permanente, acestea vor informa neîntîrziat Preşedintele României asupra cererii de punere sub acuzare. ART. 61 În cadrul şedinţei comune a celor doua Camere, preşedintele care conduce şedinţa aduce la cunostinta deputaţilor şi senatorilor conţinutul cererii de punere sub acuzare şi procedeazã la constituirea unei comisii de ancheta, care, în termenul hotãrît în şedinţa comuna, prezintã un raport asupra celor constatate. ART. 62 În termen de 48 de ore de la depunerea raportului comisiei de ancheta la birourile permanente, Camerele Parlamentului se întrunesc în şedinţa comuna pentru examinarea şi dezbaterea acestuia. ART. 63 Dupã încheierea dezbaterilor, propunerea comisiei de ancheta se supune votului secret prin bile. ART. 64 Dacã se hotãrãşte punerea sub acuzare a Preşedintelui României, Parlamentul, sub semnatura preşedinţilor celor doua Camere, solicita de îndatã procurorului general sa sesizeze, potrivit legii, Curtea Suprema de Justiţie. ART. 65 În tot cursul procedurii de punere sub acuzare, Preşedintele României este în drept sa se apere. ART. 66 Propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României în cazul sãvîrşirii de cãtre acesta a unor fapte grave prin care incalca prevederile Constituţiei, facuta de cel puţin o treime din numãrul deputaţilor şi senatorilor, se depune concomitent la birourile permanente ale Camerelor Parlamentului. Birourile permanente, sub semnatura preşedinţilor, comunica neîntîrziat aceasta propunere Preşedintelui României, precizîndu-se totodatã data şi locul şedinţei comune a Camerelor. ART. 67 Preşedintele care conduce şedinţa comuna, dupã prezentarea propunerii de suspendare din funcţie şi ascultarea explicatiilor Preşedintelui României, consulta deputaţii şi senatorii dacã datele existente sînt suficiente pentru a fi sesizatã Curtea Constituţionalã sau dacã este necesarã constituirea unei comisii comune de ancheta. Hotãrîrea se ia cu majoritatea voturilor din numãrul total al deputaţilor şi senatorilor. În cazul în care s-a apreciat ca datele sînt suficiente, propunerea de suspendare, însoţitã de informaţiile necesare, se trimite de îndatã, de cãtre preşedintele care a condus şedinţa comuna, Curţii Constituţionale spre consultare, mentionindu-se şi termenul pînã la care aceasta trebuie sa se pronunţe. În termen de 24 de ore de la primirea avizului Curţii Constituţionale, Camerele Parlamentului se întrunesc în şedinţa comuna pentru a hotãrî asupra propunerii de suspendare din funcţie. La dezbateri este invitat şi Preşedintele României, cãruia i se va da cuvintul, la cererea sa, oricind în timpul dezbaterilor, pentru a da explicaţii asupra faptelor ce i se imputa. Hotãrîrea se adopta cu votul majoritãţii deputaţilor şi senatorilor. Votul este secret, prin bile. ART. 68 În cazul în care s-a hotãrît constituirea unei comisii comune de ancheta, raportul întocmit de aceasta în termenul stabilit în hotãrîrea prevãzutã la art. 67 alin. 1 se trimite, prin grija preşedinţilor celor doua Camere, Curţii Constituţionale spre consultare, în termen de 3 zile de la data depunerii raportului. ART. 69 Hotãrîrea adoptatã de Parlament în cadrul procedurii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României se comunica acestuia, în termen de 48 de ore, sub semnatura preşedinţilor celor doua Camere. Dacã propunerea de suspendare din funcţie a fost aprobatã, hotãrîrea se trimite şi Guvernului în vederea initierii proiectului de lege privind organizarea şi desfãşurarea referendumului pentru demiterea Preşedintelui. ART. 70 Prevederile art. 66-69 se aplica, în mod corespunzãtor, şi în cazul propunerii de suspendare a persoanei care asigura interimatul funcţiei de Preşedinte. Secţiunea a 4-a Acordarea şi retragerea încrederii acordate Guvernului ART. 71 Birourile permanente ale celor doua Camere vor asigura multiplicarea şi difuzarea cãtre deputaţi şi senatori a programului şi listei Guvernului, de îndatã ce acestea au fost primite de la candidatul desemnat pentru funcţia de prim-ministru. ART. 72 Birourile permanente, în condiţiile art. 3 din prezentul regulament, stabilesc data şedinţei comune, la cel mult 15 zile de la primirea programului şi listei Guvernului, luind totodatã mãsuri pentru convocarea deputaţilor şi senatorilor. Fiecare candidat pentru funcţia de ministru, înscris pe lista Guvernului, va fi audiat, în şedinţa comuna, de cãtre comisiile permanente ale celor doua Camere al cãror obiect de activitate corespunde sferei de competenta a viitorului ministru. În urma audierii, comisiile vor întocmi un aviz comun consultativ, motivat, pe care îl vor prezenta candidatului pentru funcţia de prim-ministru. ART. 73 Preşedintele care conduce şedinţa comuna a Camerelor Parlamentului, dupã aprobarea ordinii de zi, da cuvintul candidatului desemnat pentru funcţia de prim-ministru, în vederea prezentãrii programului şi a listei Guvernului. În continuare, la cererea reprezentanţilor grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor şi Senat, preşedintele le da cuvintul pentru exprimarea punctelor de vedere ale respectivelor grupuri cu privire la programul şi lista Guvernului. ART. 74 Dupã încheierea dezbaterilor se supune la vot propunerea de acordare a încrederii Guvernului. Votul este secret şi se exprima prin bile. ART. 75 Dupã numãrarea voturilor, preşedintele anunta rezultatul votarii, consemnat în procesul-verbal încheiat în acest scop. ART. 76 Hotãrîrea Parlamentului privind acordarea votului de încredere se semneazã de preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului şi se înainteazã de îndatã Preşedintelui României spre a proceda la numirea Guvernului. ART. 77 În cazul neacordarii votului de încredere pentru formarea Guvernului, Parlamentul, sub semnatura preşedinţilor celor doua Camere, aduce de îndatã aceasta situaţie la cunostinta Preşedintelui României, în vederea desemnãrii unui alt candidat pentru funcţia de prim-ministru. ART. 78 Moţiunea de cenzura initiata de cel puţin o pãtrime din numãrul total al deputaţilor şi senatorilor se prezintã birourilor permanente şi se comunica Guvernului de cãtre preşedintele Camerei Deputaţilor, în ziua în care aceasta a fost depusa. Moţiunea de cenzura se prezintã în şedinţa comuna a celor doua Camere în cel mult 5 zile de la data depunerii. Dezbaterea motiunii de cenzura are loc dupã 3 zile de la data cînd a fost prezentatã în şedinţa comuna a celor doua Camere. Data şi locul şedinţei comune, împreunã cu invitaţia de participare, se comunica Guvernului de cãtre preşedintele Camerei Deputaţilor, cu 24 de ore înainte ca aceasta sa aibã loc. ART. 79 Dupã prezentarea motiunii de cenzura de cãtre deputatul sau senatorul desemnat de iniţiatorii acesteia, preşedintele care conduce şedinţa comuna da cuvintul primului-ministru sau, în cazul imposibilitãţii participãrii acestuia, membrului Guvernului care îl reprezintã, pentru prezentarea poziţiei Guvernului. În continuare, preşedintele da cuvintul deputaţilor şi senatorilor, în ordinea înscrierii lor la cuvint. ART. 80 Dupã încheierea dezbaterilor se procedeazã la votarea motiunii de cenzura. ART. 81 Dispoziţiile art. 74-77 sînt aplicabile, în mod corespunzãtor, şi în cazul adoptãrii motiunii de cenzura. ART. 82 Prevederile prezentei secţiuni sînt aplicabile, în mod corespunzãtor, şi în cazul motiunii de cenzura privitoare la angajarea rãspunderii Guvernului asupra unui program, a unei declaraţii de politica generalã sau a unui proiect de lege, în condiţiile art. 113 din Constituţie. Secţiunea a 5-a Numiri şi alegeri ART. 83 Dezbaterea, în şedinţa comuna a Camerelor Parlamentului, a propunerilor de numiri şi alegeri în funcţiile prevãzute la art. 1 pct. 7, 18, 19, 20 şi 21 din prezentul regulament se face pe baza raportului comun întocmit de comisiile permanente de specialitate ale celor doua Camere. ART. 84 Votul este secret şi se exercita prin buletinele de vot. Secţiunea a 6-a Alte proceduri speciale ART. 85 Data şedinţei comune pentru dezbaterea rapoartelor ce se prezintã Parlamentului de cãtre autoritãţile publice prevãzute de Constituţie se stabileşte cu respectarea unui termen de cel puţin 5 zile de la data difuzãrii lor cãtre deputaţi şi senatori. Rapoartele se examineazã de comisiile permanente sesizate în fond şi raportul comun al acestora se difuzeazã parlamentarilor cu cel puţin o zi înainte de prezentarea lui în şedinţa comuna a celor doua Camere. În cazul în care din dezbateri rezulta necesitatea adoptãrii unor mãsuri, hotãrîrea se ia cu votul majoritãţii deputaţilor şi senatorilor. ART. 86 Camerele întrunite în şedinţa comuna pot hotãrî, în exercitarea atribuţiilor de control ale Parlamentului, efectuarea unor verificãri sau anchete proprii de cãtre comisii comune special constituite în acest scop sau de cãtre comisiile permanente ale Camerelor, care vor prezenta un raport comun. CAP. 3 Dispoziţii finale ART. 87 La stabilirea cvorumului legal al şedinţelor comune ale Camerelor Parlamentului, nu este socotit în numãrul regulamentar cerut deputatul sau senatorul care nu participa la lucrãri pentru ca a primit de la Parlament o însãrcinare temporarã care impiedica prezenta la şedinţa. Prevederile alin. 1 se aplica, de asemenea, deputaţilor şi senatorilor care sînt membri ai Guvernului, în cazul în care absenta acestora a fost determinata de exercitarea atribuţiilor funcţiei pe care o îndeplinesc. ART. 88 Prezenta la şedinţele comune a deputaţilor şi senatorilor, membri ai Guvernului, este obligatorie la dezbaterea şi adoptarea proiectelor de legi din sfera lor de competenta, la dezbaterea investiturii şi a motiunii de cenzura, a mesajelor Preşedintelui României şi a declaraţiilor de politica generalã ale Guvernului. ART. 89 Dispoziţiile prezentului regulament se completeazã cu prevederile aplicabile din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi din Regulamentul Senatului.
-------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
